Litigii cu profesioniştii. acţiune în constatare drept de proprietate. calitatea / legitimitatea procesuală pasivă a onrc.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 121 din data de 25.01.2016
Litigii cu profesioniștii.
Acțiune în constatare drept de proprietate. Calitatea / legitimitatea procesuală pasivă a ONRC.
Referitor la interpretarea extensivă a art. 261 din legea 26/1990 propusă de apelanți, aceasta nu poate fi primită. Justificarea oferită de legiuitor conferirii legitimității procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerințelor generale ale activității comerciale nu subzistă și în cazul recunoașterii unei calități procesuale pasive. În primul rând, textul se referă la legitimare procesuală, iar nu la calitate procesuală, noțiuni distincte potrivit art. 36 și 37 din Codul de procedură civilă. Or, raportat la conținutul noțiunii de legitimare procesuală din acest din urmă text, aceasta nu are decât o latură activă. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasivă a pârâtei în prezenta cauză, ci doar dacă aceasta are sau nu calitate procesuală pasivă în conformitate cu art. 36 C.proc.civ.
Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuală este dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În privința drepturilor reale, având în vedere că prin acțiunea în cauză se urmărește constatarea existenței dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, astfel cum este precizat în cererea de apel, calitatea procesuală pasivă aparține celui care are vocație la dobândirea dreptului pretins de reclamanți, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 121 din 25.01.2016)
Prin sentința civilă nr. 1673 din 02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.34507/3/2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ONRC și au fost respinse cererile conexate formulate de reclamanții B.C., B.E. și F.W. ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate. Totodată, a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanți ca nefondată.
În motivarea sentinței, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a reținut următoarele :
Obiectul judecății poartă asupra unui drept patrimonial (dreptul de proprietate), iar situația de fapt și de drept este comună cererilor conexate.
Pe de altă parte, între reclamanți și pârâtă nu este invocată existența vreunui raport juridic.
Așa cum rezultă din actele dosarelor conexate, prin sentința comercială nr. 6594 din 20.05.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulată de ONRC și s-a dispus dizolvarea judiciară a societății A C SRL în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societățile, sediul social fiind expirat.
Hotărârea sus-menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin mențiunea din oficiu nr. 432716/15.11.2011 a fost înregistrată în registrul comerțului.
Prin urmare, la data de 10.09.2012 ONRC a promovat acțiunea de radiere a societății A C SRL la Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.
Prin sentința civilă nr. 16179/31.10.2012 a fost admisă cererea formulată de ONRC și s-a dispus radierea din registrul comerțului a societății.
În prezent, societatea, ai căror asociați au fost reclamanții, este radiată conform art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Statutul și activitatea ONRC - ORC-TB sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, rezultând că principalele direcții de activitate sunt cele de ținere a registrului comerțului, de eliberare de înscrisuri și de informare, de arhivare a înscrisurilor în baza cărora se efectuează înregistrările în registrul comerțului, de asistență pentru persoanele fizice și juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, de editare și publicare a Buletinului procedurilor de insolvență.
Prin raportare la aceste reglementări, rezultă că atât ONRC, cât și ORCTB nu sunt parte la raporturile juridice deduse judecății prin cererile conexate și nu pot interfera în niciun mod cu dreptul de proprietate a cărui constatare se cere prin prezenta acțiune, instituțiile nefiind persoane față de care reclamanții să poată stabili existența unui drept potrivnic.
Argumentele reclamanților cu privire la susținerea calității procesuale pasive a pârâtei ONRC - ORCTB nu pot fi reținute de instanță.
Nu este necesar a se "păstra"; cadrul procesual de la momentul constatării dizolvării și pronunțării radierii societății în cauză, A C SRL, deoarece efectele juridice nu se pot produce decât față de subiectele raportului juridic, iar nu și cu privire la instituțiile / autoritățile cu atribuții în desfășurarea procedurii (în speță oficiile registrului comerțului).
Între părțile din cererile conexate nu există la acest moment nici măcar un raport instituțional, cu atât mai puțin un raport juridic direct, generator de drepturi și obligații.
Se face trimitere de către reclamanți la prevederile dispozițiilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, se arată că în situația în care persoana juridică dizolvată de drept nu a fost supusă procedurii de lichidare și s-a dispus radierea după expirarea termenelor prevăzute de lege : "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului în condițiile alin. (8) și (9), revin acționarilor."
În nici un caz însă aceste dispoziții nu pot susține calitatea procesuală pasivă a pârâtului ONRC - ORCTB în cauza de față, ținând cont de obiectul cererii deduse judecății și cele expuse anterior.
Mai mult, în fiecare cauză dintre cele conexate, reclamanții își recunosc propria culpă în nerespectarea termenelor prevăzute de legiuitor pentru exercitarea acțiunilor puse la dispoziție de acesta din urmă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au solicitat anularea sentinței atacate, reținerea cauzei spre judecarea fondului și admiterea pe fond a cererii formulate.
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele :
Soluția Tribunalului București este greșita prin prisma a doua axe de raționament juridic:
1. Legitimarea procesual pasivă a ONRC in conformitate cu prevederile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comerțului republicata coroborate cu prevederile art.235 si art.237 din Legea 31/1990 a societăților comerciale;
2. Legitimarea procesual pasivă a ONRC prin prisma art. 35 NCPC privind acțiunea in constatare și doctrina aferenta acțiunii în constatare.
1. Legiuitorul a atribuit calitate procesual activa ONRC in "orice proces...", interesul fiind prezumat, deci instituind o prezumție legala având ca izvor de drept Legea 26/1990, si totodată definind interesul prezumat ca fiind respectarea cerințelor generale ale activității comerciale.
Astfel, admitem faptul ca legitimarea procesual activă a ONRC-ului exista in numeroase cazuri, fiind instituită in favoarea acestei instituții prezumția interesului prin lege.
per a contrario, cu respectarea principiului egalității de arme, vom admite ca si pentru legitimarea procesual pasivă a ONRC-ului se va aplica aceiași prezumție, si anume a interesului prezumat, in același tip de cauze unde are calitate procesual activa. Aceasta deoarece niciun subiect juridic de drept public sau privat nu poate avea doar drepturi, care relaționează si chiar afectează restul subiectelor juridice, fără a avea si obligații. Nu putem afirma ca ONRC prin prisma textului de lege invocat a dobândit doar drepturi, fiind evident ca va avea si obligații, chiar si de natură formală.
Astfel, in opinia apelanților, art. 26/1 din Legea 26/1990 constituie o prezumție atât a calității procesual active cât si pasive a ONRC-ului în raport cu terții, chiar daca textul este redactat cu economie.
Mai departe, articolele 235 si 237 din Legea 31/1990 acoperă situația emiterii certificatelor de proprietate de către ONRC (un alt izvor de drept de calitate procesual activa) pana la momentul radierii unei societăți comerciale, iar ulterior radierii, nu mai reglementează decât nașterea "de drept" a dreptului de proprietate al asociaților asupra activelor societății (art. 237 alin. 10).
Fără doar și poate, cineva va trebui sa constate aceasta naștere a dreptului de proprietate instituita de articolul de mai sus si, cum codului de procedura romană îi lipsește reglementarea administrativă necontencioasă, respectiv acțiunea in constatare a unui drept fără existența unui pârât, urmează să se aplice prevederile Legii 31/1990 referitoare la calitatea ONRC de a emite acte care să ateste proprietatea asociaților asupra activelor societății, în sensul legitimării procesual pasive a acestuia, în lipsa unui text de lege care sa reglementeze situația asociaților ulterior radierii.
Aceeași interpretare a fost data si de Curțile de Apel Sălaj și București în interpretarea textelor de mai sus.
2. Prin intermediul acțiunii in constatare, reclamantul nu urmărește condamnarea paratului la o anumita obligație, de aceea, sentințele prin care se admit acțiunile in constatare nu sunt titluri executorii, mai mult, in prezenta existentei acțiunii in realizare, acțiunea in constatare este inadmisibila.
Totodată, în literatura de specialitate, acțiunile in constatare sunt clasificate în: declaratorii, interogatorii și provocatorii, în funcție de ceea ce urmărește reclamantul a se constata de către instanță.
Fata de aceasta clasificare a doctrinei, trebuie analizat cu precădere felul acțiunii in constatare si, în subsidiar, calitatea procesual pasivă a pârâtului.
Astfel, acțiunea de fond promovată este o acțiune în constatare declaratorie, reclamanții adresându-se instanței de judecata pentru ca aceasta sa constate existenta unui raport juridic intre SC A C SRL - pe de o parte, reclamanții in calitate de succesori ai acestei societăți radiate - pe de altă parte, și ONRC in calitate de registrator al legăturii de succesiune existente.
Interesul ONRC nu există bineînțeles, dar în cazul acțiunii în constatare declaratorii nici nu este necesar.
În schimb, în cazul acțiunilor în constatare interogatorii și provocatorii, reclamantul cheamă în judecată pârâtul care ar putea eventual sa îi conteste dreptul sau care prin acțiunile sale îi cauzează o tulburare serioasă a dreptului său, cazuri in care într-adevăr trebuie analizat interesul pârâtului pentru a califica calitatea procesual pasivă.
În speța de fata nu este cazul sa se demonstreze interesul paratului ONRC.
Foarte important este, de asemenea, și corecta analiză a obiectului cererii de fond prin care s-a solicitat constatarea existentei unui drept de proprietate, fără a se solicita constatarea unor situații de fapt, etc.
Pentru toate motivele mai sus expuse, instanța de fond in mod greșit nu a făcut o apreciere exhaustiva asupra calității procesual pasive a ONRC in cazul de fata concret, respectiv, in mod greșit s-a limitat la calificarea acestei instituții ca fiind o baza de date, fără să intre în analiza drepturilor și obligațiilor instituite prin legile nr. 26/1990 și nr. 31/1990 pentru această instituție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comerțului, art. 235 alin. 3 si 4, art. 237 alin. 10 din Legea 31/1990, art. 35 NCPC.
ONRC, prin ORCTB, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de B.C., B.E. și F.W., ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, oficiul registrului comerțului este instituția publică care, în condițiile Legii nr. 26/1990, are obligația de a ține registrul comerțului.
Prin urmare, instituția însărcinată cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal îndeplinirea unui interes public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor profesioniștilor, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Înregistrarea actelor și faptelor afectate de condiția de publicitate prin registrul comerțului este prevăzută de art. 6 alin.(1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, care dispune : "înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat, sau după caz, a unei hotărâri judecătorești," irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel".
La data de 14 ianuarie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 116/2009, privind instituirea, unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, aprobată prin Legea nr. 84/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, "cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerțului pană la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe vor fi soluționate potrivit art. 1, de către directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și /sau persoanei desemnate, urmând a fi avute în vedere și termenele de soluționare anterior * acordate" și " competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului, și după caz a cererilor aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat, ...aparține 1 directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului".
In conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, citarea ONRC si ORCT se face in cazuri expres stabilite de lege, numai in aceste situații acestea dobândind calitatea de parte : în spețele întemeiate pe prevederile art. 237 alin. (1) din legea nr.31/1990 privind societățile; în spețele întemeiate pe dispozițiile art. 60 alin. (1) din legea nr. 31/1990 privind societățile; în spețele întemeiate pe dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea 26/1990 privind registrul comerțului.
Așadar, în cauze precum cea prezentă, oficiile registrului comerțului nu au și nu pot avea un interes propriu, întrucât aceste instituții au doar calitatea de organe de executare a hotărârilor judecătorești, asigurând, prin înregistrările în registrul comerțului, opozabilitatea actelor și faptelor a căror înregistrare a fost dispusă prin hotărâre judecătorească sau rezoluția directorului / persoanei desemnate.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale citate rezultă că ONRC și / sau oficiile registrului comerțului nu au vocația de a deveni parte cu prilejul judecării unor astfel de cauze formulate de către profesioniști, întrucât nu au un interes propriu în cauză și, în consecință, neputând afirma un drept ori un interes propriu, ONRC nu poate avea calitatea de parte în astfel de cauze.
În fapt, prin sentința comercială nr. 6594/20.05.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială în dosar nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulată de ONRC prin ORC-TB și s-a dispus dizolvarea judiciară a societății A C SRL, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societățile.
Sentința Comercială nr. 6594/20.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială în dosar nr. 18685/3/2011, a fost publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin mențiunea din oficiu nr. 432716/15.11.2011 a fost înregistrată hotărârea judecătorească irevocabilă.
Potrivit art. 237 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, astfel cum era reglementat la data respectivă, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare începe sa curgă termenul de 6 luni pentru numirea lichidatorului. După expirarea acestui termen, în cazul în care instanța de judecată competentă nu a fost sesizată cu nicio cerere în acest sens, persoana juridică urmează a fi radiată din registrul comerțului din oficiu, în baza unei sentințe judecătorești.
Astfel, la data de 10.09.2012 ONRC prin ORC-TB a promovat acțiunea de radiere a societății A C SRL la Tribunalul București - Secția a Vl-a Civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.
Societatea A C SRL a fost radiată din registrul comerțului în data de 17.01.2013, dată la care ORCTB a procedat la înscrierea dispozițiilor sentinței civile nr. 16179/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Civilă in dosarul 35651/3/2012.
Dispozitivul sentinței civile nr. 1673/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Civilă în Dosarul nr. 34507/3/2014 a fost înscris în registrul comerțului cu mențiunea din oficiu nr. 335132/11.09.2015.
In ceea ce privește certificatul constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară, eliberarea acestuia se face în temeiul art. 235 alin. (4) din Legea societăților nr. 31/1990. În cazul persoanelor juridice dizolvate și lichidate voluntar, prin votul asociaților, în temeiul art. 235 alin. (1) si alin. (2) din același act normativ.
În acest context, registrul comerțului eliberează certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite numai în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 235 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv când societatea a hotărât dizolvarea voluntară și modul de lichidare.
Dizolvarea judiciară a A C SRL s-a făcut în temeiul art. 237 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 31/1990, care reprezintă o ..reglementare specială față de prevederile Legii societăților nr. 31/1990 în privința lichidării si radierii societății, în speță, registrul comerțului neavând astfel competența de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate, nefiind incidente prevederile art. 235 din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, " Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.", iar conform alin.2 al aceluiași articol în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă, Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, Legii nr. 31/1.990 privind societățile, Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice și OUG nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele :
Pentru rezolvarea problemei de drept a calității procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată în prezenta cauză trebuie pornit de la obiectul cererilor conexate de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost exprimat de reclamanți : constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri, enumerate în anexele la cereri, de la societatea A C SRL către reclamanții asociați, persoane fizice străine, de la data radierii societății - 17.01.2013.
Așadar, astfel cum a susținut și apelanta, aceasta a exercitat o acțiune în constatarea existenței unui drept.
Raportat la faptul că se pune în discuție transmiterea unui drept subiectiv la data de 17.01.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 sunt aplicabile în cauză dispozițiile Codului civil adoptat prin Legea 287/2009, precum și cele ale actelor normative invocate de părți în forma în vigoare la această dată.
Din extrasele de carte funciară existente la dosar rezultă că societatea radiată, care deci nu mai există ca persoană juridică, este menționată ca titular al dreptului de proprietate.
Din hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că societatea a fost radiată în urma dizolvării acesteia pe cale judiciară în temeiul art. 237 alin. 1 lit. c din legea 31/1990, fără să fie numit un lichidator, respectiv fără parcurgerea procedurii de lichidare, în condițiile art. 237 alin. 7 și 8 din aceeași lege. În privința transmisiunii bunurilor societății este incident alineatul 10 al aceluiași articol, care nu face nicio referire la intervenția oficiilor registrului comerțului în sensul constatării acesteia.
În ce privește dispozițiile art. 235 alin. 3 și 4 din Legea 31/1990 invocate de reclamanți, acestea privesc doar dizolvarea voluntară. Obligația Registrului de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate în condițiile acestui text de lege nu conferă pârâtei chemate în judecată calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, căci acțiunea intentată nu privește obligarea acesteia la emiterea certificatului, ci constatarea transmiterii dreptului de proprietate cu privire la mai multe bunuri.
Referitor la interpretarea extensivă a art. 261 din legea 26/1990 propusă de apelanți, aceasta nu poate fi primită. Justificarea oferită de legiuitor conferirii legitimității procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerințelor generale ale activității comerciale nu subzistă și în cazul recunoașterii unei calități procesuale pasive. În primul rând, textul se referă la legitimare procesuală, iar nu la calitate procesuală, noțiuni distincte potrivit art. 36 și 37 din Codul de procedură civilă. Or, raportat la conținutul noțiunii de legitimare procesuală din acest din urmă text, aceasta nu are decât o latură activă. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasivă a pârâtei în prezenta cauză, ci doar dacă aceasta are sau nu calitate procesuală pasivă în conformitate cu art. 36 C.proc.civ.
Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuală este dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În privința drepturilor reale, având în vedere că prin acțiunea în cauză se urmărește constatarea existenței dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, astfel cum este precizat în cererea de apel, calitatea procesuală pasivă aparține celui care are vocație la dobândirea dreptului pretins de reclamanți, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora.
Interesul reclamanților de a obține pe cale judecătorească recunoașterea dreptului nu poate duce la concluzia că aceștia au și dreptul de a chema în judecată pe oricine chiar dacă acesta nu are un interes personal în legătură cu obiectul pricinii. Prin cererea de apel chiar reclamanții recunosc că pârâta chemată în judecată nu are un interes personal, dar susțin că acesta nu este necesar în cazul unei acțiuni în constatare declaratorii.
Or, această afirmație este contrară art. 30 și art. 192 alin. 1 C.proc.civ. În cazul procedurii contencioase, legea impune prin art. 36 și 40 alin. 1 C.proc.civ. existența a cel puțin unui pârât chemat în judecată. Așadar, trebuie distins între acțiunile în constatare și cererile necontencioase - în care, într-adevăr, nu este necesar să existe un pârât. Dreptul de a sesiza instanța este recunoscut pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime în contradictoriu cu alte persoane.
Pârâta chemată în judecată nu este în opoziție de interese cu reclamanții în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor societății radiate prin efectul radierii acesteia.
Astfel, din observarea textelor de lege referitoare la dizolvare, lichidare și radiere din Legea 31/1990 nu rezultă că oficiul național sau cele județene ale registrului comerțului au vocație în ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor unei societăți radiate. Calitatea procesuală pasivă în cauză nu este legată de procedura de înregistrare în registrul comerțului, ci de normele ce reglementează materia proprietății.
Din conținutul legii 26/1990 și al OUG 116/2009 rezultă că activitatea oficiilor de înregistrare în legătură cu un profesionist este limitată în timp de momentul radierii acestuia din registrul comerțului. Astfel, după radierea societății A C SRL, menționată în cărțile funciare ca proprietar, oficiul registrului comerțului și-a încetat orice atribuție în legătură cu aceasta.
Dreptul comun în privința încetării persoanei juridice este situat în Codul civil 2009, la art. 244 - 251. Nici unul din aceste texte nu reglementează posibilitatea ca oficiile registrului comerțului să intervină în legătură cu transmiterea bunurilor societății care a încetat să existe, așa cum a făcut-o la art. 249 alin. 3 în privința unităților administrativ-teritoriale.
În concluzie, nu există nici o dispoziție legală în baza căreia să se recunoască pârâtei calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția primei instanțe reprezintă rezultatul unei interpretări corecte a legii, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat.
| ← Cerere cu valoare redusa, facturi acceptate. Jurisprudență Cereri | Drepturi băneşti.dobânzi. Jurisprudență Dobânzi → |
|---|
