Dovada decesului persoanei fizice nu se face pe cale de prezumţie iuris tantum, ci prin modalităţile expres prevăzute de lege: certificat de deces sau hotărâre judecătorească declarativă de moarte
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 37/A din data de 27.01.2016
Prin sentința civilă nr. 2161 din data de 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 1357/336/2013 s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții F. I. prin mandatar F. V. și F. I. O. în contradictoriu cu pârâții cu domiciliu necunoscut T. Iuon și T. M. născută R., T. G. și T. T. născută H, D. N., T. Vaszilya l Iuon l Iuoanna, Preisz Sztrul și Preisz Szura, prin curator avocat Nasui R., pârâții Sârb I., T. I. și T. I.a și Orașul Borșa prin primar si, în consecință s-a constatat vacanța succesorală cu privire la bunurile defuncților proprietari tabulari T. Iuon și T. M. (născută Roman), T. G. și T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye l. Iuon l. Iuoana constând în imobilele identificate sub nr. topo. 1337/2/2, înscris în CF nr. 1170 Borșa; s-a constatat vacanța succesorală cu privire la bunurile defuncților proprietari tabulari Preisz Sztrul și Preisz Szura constând în imobilele identificate sub nr. topo. 1334/a/2/2, înscris în CF nr. 52331 (vechiul CF 1167) Borșa; s-a dispus înscrierea în cartea funciară CF nr. 1170 și CF nr. 52331 Borșa a dreptului de proprietate al Orașului Borșa cu titlu de drept moștenire vacantă;s-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamanților conform variantei nr. I din raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit de exp. Suciu M. pe drumul deja existent în lungime de 21,9 ml și lățime 5,4 ml (suprafața de 118,26 mp), hașurat cu roșu în Anexa grafică nr. 2, și care face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe; s-a dispus înscrierea dreptului de servitute în favoarea reclamanților în CF nr. 1170 Borșa nr. top. 1337/2/2 și CF nr. 52331 Borșa ( CF vechi 1167) nr. top. 1334/a/2/2; s-au obligat pârâții să permită accesul reclamanților la drumul public peste terenul grevat de servitute, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții L. A., F. D., F. R. și D. C.; s-au obligat intervenienții să plătească reclamanților suma de 7010,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul de natură teren înscris în CF 7881 Borșa nr. top. 1337/1 cu suprafața de 1677 mp ( măsurat 1695 mp) formează proprietatea tabulară a defunctului F. Ilie cu drept de uzucapiune, conform Încheierii nr. 205/1987 CF. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. Suciu M., acest teren are ca vecini: la sud-parcela cu nr. top. 1334/a/2/2 înscrisă în CF 52331 ( CF vechi 1167 Borșa), având suprafața de 3172 mp, iar ca proprietari CF Preisz Sztrul și Preisz Szura în cotă de câte ½ parte fiecare și se află în folosința numiților D. V. și familiei sale; la nord-parcela cu nr. top. 1336/1 înscrisă în CF 53445 ( CF vechi 8677) Borșa, având suprafața de 1200 mp, iar ca proprietar tabular pârâtul T. I., care o și folosește, și parcela cu nr. top. 1337/2/1 înscrisă în CF 53407 (CF vechi 8213 Borșa), având suprafața de 1159 mp, iar ca proprietari T. I. și T. I.a, care o și folosesc; la est-parcela cu nr. top. 1334/a/2/1 înscrisă în CF 52405 ( CF vechi 8680) Borșa, având suprafața de 252 mp, iar ca proprietar pe pârâta S.I. și parcela cu nr. top. 1335/1 înscrisă în CF 52404 ( CF vechi 8680) Borșa, având suprafața de 1803 mp, cu aceeași pârâtă proprietară; la vest-parcela cu nr. top. 1337/2/2 înscrisă în CF vechi 1170 Borșa, având suprafața de 1084 mp, iar ca proprietari tabulari T. Iuon și soția M., T. G. și soția T., D. Nikore și T. Vaszilye /Iuon/Iuoana și aflat în folosința intervenientei F. Aurelia și a urmașilor ei L. A., F. Corina, F. D. Doru, F. R. și D. C..
Reclamanții F. Ilie și F. I. O. sunt moștenitorii defunctului F. Ilie sen. și a reclamantei F. M. decedată în cursul procesului.
Terenul reclamanților nu are ieșire la drumul public, având caracter de loc înfundat.
Potrivit art. 617 C. civ., proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire a exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căreia i s-ar produce cele mai puține prejudicii.
Urmărind constituirea unui drept de servitute în favoarea fondului lor și înscrierea acestui drept în cartea funciară, reclamanții au chemat în judecată toți proprietarii CF ai parcelelor învecinate.
Pentru clarificarea cadrului procesual, a excepțiilor invocate și a soluției instanței în ceea ce le privește, se impun următoarele precizări:
Reclamanții au promovat o acțiune identică în dosarul nr. 261/336/2010, chemând în judecată posesorii terenurilor învecinate. Acțiunea a fost admisă în prima instanță prin Sentința civilă nr. 1845/06.07.2011.
Prin Decizia civilă nr. 288/A/07.12.2012 a Tribunalului Maramureș, hotărârea a fost schimbată, iar acțiunea respinsă pe excepție, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală. S-a reținut în considerente că într-o acțiune în stabilirea servituții de trecere, este necesar ca pârâții să fie proprietari ai fondului a cărui grevare se solicită, aspect care rezultă din disp. art. 616-635 C. civ. vechi, sub imperiul căruia s-a formulat acțiunea, cât și din disp. art. 22 al. 1 lit. "a"; din Legea nr. 7/1996 care impune ca înscrierea unui drept să se poată efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, este înscris ca titular al dreptului în cartea funciară.
Reiterarea acțiunii în contradictoriu cu proprietarii de carte funciară nu atrage incidența art. 430 C. pr. civ. privind autoritatea de lucru judecat întrucât prin hotărârea anterioară nu s-a soluționat fondul procesului.
Ceea ce interesează în cauză este poziția intervenienților posesori ai unora dintre parcelele învecinate și admiterea în principiu a cererii lor pentru a fi judecată odată cu acțiunea principală.
Raportat la Decizia nr. 288/A/2012 a Tribunalului Maramureș, ei nu pot avea calitatea de pârâți, dar pot avea calitatea de intervenienți. Potrivit art. 61 al. 2 C. pr. civ., intervenientul poate pretinde pentru sine , în tot sau în parte, un drept strâns legat de cel dedus judecății. Ori, intervenienții de față posesori au invocat faptul că tocmai își clarifică dreptul lor în contradictoriu cu pârâții proprietari de carte funciară într-un dosar aflat pe rolul instanței, prin urmare justifică un interes în prezenta cauză opozabil atât reclamanților cât și pârâților. Pe de altă parte, stabilirea unui drept de servitute în favoarea fondului dominant proprietarilor reclamanți peste terenul aflat în posesia intervenienților este susceptibilă de executare silită și, nemijlocit, opozabilă acestora. Posesia este și ea ocrotită de lege.
În ceea ce privește proprietarii CF (pârâți cu domiciliul necunoscut), demersurile reclamanților raportat la data înscrierii dreptului lor și situația generală din zonă aproape exced diligențelor normale care asigură dreptul la justiție pentru clarificarea dreptului lor, îngrădindu-le accesul. În acest context, având în vedere că înscrierile în cartea funciară sunt din anii 1873, 1910 și 1919, nefiind notat minoratul, există o prezumție de deces a acestora. Totodată, datorită imposibilității de a identifica moștenitorii legali sau testamentari care să fi acceptat tacit sau expres succesiunea, aceasta a devenit vacantă atât conform art. 680 C. civ. vechi coroborat cu art. 724 C. civ. vechi, cât și prin disp. art. 1135 C. civ. nou. Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile la data deschiderii succesiunii (art. 1138 CV. civ. nou).
Reclamanții au înțeles să cheme în judecată și Orașul Borșa în raza căruia se află imobilele.
Revenind la dreptul de servitute, instanța a reținut că expertul a constatat că există doar trei variante de acces care de altfel au fost identificate și de expertul din dos. nr. 261/336/2010 și la care a făcut referire în mod detaliat și pârâta Sârb I., explicând și modul de practicare, pornind de la antecesorii lor comuni.
Atât din constatările expertului, cât și din planul de situație și planșele foto color anexate la raportul de expertiză, rezultă că varianta I are lungimea cea mai mică, este drum pietruit și necesită cele mai puține cheltuieli de amenajare "din orice punct de vedere"; pentru accesul la strada Rodnei. Servitutea în lungime de 21,9 m și lățime de 5,4 m ( suprafața 118,26 mp) grevează parcelele de sub nr. top. 1337/2/2 CF 1170 și respectiv nr. top. 1334/a/2/2 CF 52331 ( CF vechi 1167), proprietari CF T. Iuon și soția M., T. G. și soția T., D. Nikora și T. Vaszilya l. Iuon l. Iuoana, respectiv Preisz Sztrul și Preisz Szura și aflate în folosința numiților D. V. și familiei sale, respectiv a intervenienților.
În sfârșit, cererile de intervenție formulate în cauză sunt nefondate. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu și indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit pentru uzul și utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile care aparțin unor proprietari diferiți. În concret, servitutea este o sarcină care grevează fondul aservit indiferent cine este proprietarul ei. Prin urmare, intervenienții sunt liberi să-și clarifice dreptul lor de proprietate asupra terenului aservit prin moștenire sau uzucapiune, nefiind clarificată acțiunea lor, care însă va fi grevată de servitute. Față de pârâții chemați în judecată și a căror proprietate nu este afectată de servitute, hotărârea are doar efect de opozabilitate.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților completată sub toate petitele, a respins ca nefondată cererea de intervenție și a apreciat că, culpa procesuală în generarea cheltuielilor de judecată (mai puțin costul expertizei) aparține doar intervenienților, astfel că se impune obligarea lor la plata sumei de 7010 lei cu acest titlu justificate prin taxa timbru, onorariu avocațial și deplasări.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții L. A., F. D. D., F. R. L. și D. C., solicitând a se schimba în totalitate hotărârea.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin cererea de intervenție formulată au solicitat a se respinge acțiunea ori a se suspenda până la finalizarea dosarului nr.3674/336/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Viseu de Sus în care se dezbate masa succesorală în care este inclus și terenul pe care se solicită drept de acces la terenul proprietatea reclamanților, întrucât atâta timp cât dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari este discutat într-un alt dosar nu se poate pune problema admiterii unei acțiuni care să aibă ca obiect servitute de trecere până nu se va putea stabili cu precizie dreptul de proprietate al pârâților. Mai mult decât atât în dosar numărul 261/336/2010, reclamanții au formulat o acțiune având același obiect, recunoscându-i astfel ca fiind adevărați proprietari, dosar în care Tribunalul Maramureș a admis apelul.
Apelanții au mai învederat că până în urmă cu câțiva ani accesul pe terenul reclamanților s-a făcut pe proprietatea lui F. Alexa, frate cu F. llie unde exista și un drum în acest sens, Urmare a unor neînțelegeri între frați F. Alexa i-a blocat drumul celui din urmă deși aceasta cale de acces conform variatei nr.3 propusa de doamna expert este optimă atât cu piciorul cat si pentru mijloc de transport. La data la care reclamanții au intrat în posesia și folosința terenului varianta practicată era cea amintită. Consideră că reclamanții nu pot pretinde un drept de trecere pe terenul unor vecini în condițiile în care terenul lor a format inițial o singură parcelă care s-a partajat având obligația de a se asigura trecerea pentru toți devălmășii pe același teren.
În ceea ce privește varianta propusă de doamna expert pe terenul aflat în posesia lor arată că în această variantă este vorba de un drum pe care reclamanții îl forțează intrând în mod abuziv, acest drum a fost deschis de ei împreună cu D. Sava, fiecare aducându-și contribuția.
Prin întâmpinare intimata S.I. a solicitat respingerea apelului.
De asemenea intimații F. I. și F. I. O. au depus întâmpinare prin care au arătat că sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, soluția de respingere a fost una cât se poate de corectă și legală. Proprietari asupra terenurilor în litigiu sunt pârâții chemați în judecată, conform extraselor de carte funciară aflate la dosarul cauzei. Sub aspectul cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr. 3674/336/2010 al Judecătoriei Vișeu de Sus, s-a arătat că prima instanță a procedat corect, servitutea de trecere este un drept real care grevează fondul aservit indiferent cine este proprietarul acestuia. Proprietatea este o stare de drept care se dobândește în anumite condiții prevăzute în mod expres de lege. Dreptul de proprietate se dobândește în condițiile legii, nu se "recunoaște" de către o persoană sau alta.
Referitor la modalitatea în care părțile au ajuns să folosească terenurile în litigiu, solicită a se reține că antecesorul lor, cu antecesorul apelanților și al intimatei Sârb I., au fost frați și au "dobândit"" folosința asupra acestor bunuri de la antecesorii lor. Așa cum rezultă din colile funciare aliate la dosarul cauzei, terenurile cu nr. top 1337/1 (proprietatea antecesorilor lor), 1334/a/2/2 (teren aflat în proprietatea pârâților Preisz Sztrul și Preisz Szura), 1336/1 (proprietar tabular T. I.), 1337/2/1 (proprietar tabular T. I. și T. I.a), 1334/a/2/l (proprietară tabulară Sârb I.), 1337/2/2 (teren aflat în folosința intervenienților) nu au făcut parte din același lot de teren, așa cum susțin apelanții ori cel puțin nu s-a întâmplat acest fapt între momentul folosinței acestuia de către antecesorul lor și momentul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în anul 1987. Terenul lor a avut calitatea de loc înfundat dintotdeauna, însă până în momentul 2010 (când s-a formulat prima cerere de constituire a servituții) cei trei frați, iar mai apoi moștenitorii acestora s-au înțeles între ei, în sensul că li s-a permis accesul la terenul lor pe o variantă sau alta.
Instanța fondului în mod corect a apreciat, în raport de data înscrierilor din CF, respectiv anii 1873, 1910, 1919, faptul că există o prezumție de deces a pârâților cu domiciliul necunoscut. Dintre cele 3 variante propuse de către ambii experți, Varianta 1 reprezintă drumul cel mai scurt, aflat la limita dintre două proprietăți, în condițiile în care celelalte variante ar fi presupus trecerea lor prin mijlocul curții vecinilor, împrejurare care ar fi creat un disconfort mai mare atât pentru aceștia, cât și pentru dânșii. Porțiunea de teren asupra căreia s-a constituit servitutea nu este folosită în alt scop decât tot în acela de drum de acces la proprietățile vecinilor.
Curatorul pârâților-intimați cu domiciliul necunoscut, av. B.Ș.R. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța, cu următoarele precizări: instanța fondului a admis cererea reclamanților, constatând vacanța succesorală cu privire la bunurile defuncților proprietari tabulari, dar s-a bazat doar pe prezumția că persoanele înscrise în cele două cărți funciare sunt decedate, fără ca la dosarul cauzei să existe o dovadă a decesului acestora. Conform dispozițiilor codului civil, dovada decesului se face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească de declarare judecătorească a morții, nicidecum cu prezumții. Prin urmare, în lipsa unor dovezi concrete prin care să se stabilească faptul că persoanei intabulate în cele două cărți funciare sunt decedate, instanța nu putea să constate vacanța succesorală și să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea Orașului Borșa.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au arătat că înțeleg să-și susțină demersul procesual și în contradictoriu cu pârâții T. Iuon, T. M., T. Gavrila, T. T., D. Nikore, T. Vaszilye I.Iuon I. Iuoana, Preisz Sztrul și Preisz Szura, cu domiciliul necunoscut.
Ulterior, având în vedere adresa emisă de instanță, au depus precizare de acțiune prin care au chemat în judecată, pe lângă pârâții introduși inițial, și pe pârâtul Orașul Borșa prin Primar, precizare motivată pe prezumția instituită de instanță prin adresa emisă, de deces a proprietarilor tabulari.
Prin întâmpinare Orașul Borșa a învederat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al orașului Borșa.
Ulterior, reclamanții au formulat o completare de acțiune prin care au solicitat a se constata vacanța succesorală cu privire la bunurile defuncților proprietari tabulari T. Iuon și T. M., T. G. și T. T., D. Nikore, T. Vaszilye I. Ioun I. I.a, constând în imobilele identificate sub nr. topo 1337/2/2, CF 1170 Borșa, precum și vacanța succesorală cu privire la bunurile defuncților proprietarilor tabulari Preisz Strul și Preisz Szura, constând în imobilele identificate sub nr. topo 1334/a/2/2, CF 1167 (actual 52331) Borșa, cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Orașului Borșa, cu titlu de drept moștenire vacantă.
Instanța a procedat la desemnarea unui curator special pentru pârâții cu domiciliul necunoscut, în persoana d-nei avocat N.R., dar cu toate acestea prin hotărârea apelată a constatat vacanța succesorală și calitatea de moștenitor a Orașului Borșa, fără a fi dovedit decesul respectivilor pârâți, în baza unei prezumții de deces, raportat la vechimea înscrierilor în cartea funciară care îi vizau.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, rep. starea civilă a unei persoane se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Prezumțiile judiciare nu pot fi primite decât în cazurile în care legea admite dovada cu martori, or, potrivit art. 309 al. 1 Cod procedură civilă proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. Legea nr. 119/1996 prevede modalitatea în care se face dovada decesului unei persoane, respectiv prin acte de stare civilă, înscrisuri autentice, potrivit art. 1 al. 1 din actul normativ menționat.
Dovada decesului persoanei fizice nu se face pe cale de prezumție iuris tantum, ci prin modalitățile expres prevăzute de lege: certificat de deces sau hotărâre judecătorească declarativă de moarte.
Dovada prin alte mijloace de probă poate fi administrată în cadrul procedurilor reglementate de dispozițiile art. 52 și 53 din Legea nr. 119/1996. Astfel, reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă: registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte; actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate și nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act. Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă întocmirea actului de naștere sau de deces a fost omisă ori refuzată, deși au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia.
Reclamanții-intimați nu au făcut dovada decesului persoanelor înscrise în cartea funciară ca titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului, recurgerea la prezumții iuris tantum fiind din punct de vedere probator inadmisibilă, raportat la dispozițiile exprese ale art. 12 și art. 13 din Legea nr. 119/1996, art. 103 Cod Civil.
În lipsa dovedirii decesului titularilor dreptului de proprietate (care totuși și-au păstrat calitatea de pârâți și au avut desemnat curator) nu se poate discuta de vacanță succesorală, data la care eventual aceasta ar fi survenit, existența ori inexistența moștenitorilor legali și toate aspectele ce prezintă o legătură nemijlocită cu data deschiderii succesiunii.
Efectuarea unor demersuri de către reclamanți în legătură cu pârâții cu domiciliul necunoscut, concretizate în răspunsul depus la fila 139 din dosarul primei instanțe nu echivalează cu dovedirea decesului lor, ci, eventual, cu lipsa Ș.lor în privința acestora.
Pe cale de consecință, sub acest aspect în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă apelul va fi admis, cu consecința schimbării în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul că se vor respinge cererile de constatare a vacanței succesorale cu privire la bunurile defuncților proprietari tabulari T. Iuon și T. M. (născută Roman), T. G. și T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye l. Iuon l. Iuoana, Preisz Sztrul și Preisz Szura și de înscriere în cartea funciară CF nr. 1170 și CF nr. 52331 Borșa a dreptului de proprietate al Orașului Borșa cu titlu de drept moștenire vacantă.
Celelalte critici formulate nu pot fi însă primite. Apelanții sunt doar posesori ai terenului asupra căruia s-a dispus constituirea servituții de trecere, iar din această perspectivă nu au calitate procesuală pasivă în acțiunea de stabilire a servituții de trecere, aspect tranșat de Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr. 288/A din 7.12.2012, pronunțată în dosarul nr. 261/336/2010, invocată de părți.
Nici în acest proces nu s-a dovedit de către intervenienții-apelanți dreptul lor de proprietate actual asupra terenului identificat cu nr. topo 1337/2/2 înscris în CF nr. 1170 Borșa (proprietari tabulari T. Iuon și M., T. G. și T., D. Nikore, T. Vaszilye) sau nr. topo 1334/a/2/2 înscris în CF 52331 (fost 1167 Borșa) în proprietatea lui Preisz Sztrul și Preisz Szura.
Acțiunea promovată de aceștia în dosarul nr. 3674/336/2010 nu s-a finalizat într-o manieră favorabilă apelanților, finalmente cererea fiind anulată (sens în care nici nu se mai impunea a se aprecia asupra suspendării judecății) astfel încât la acest moment apelanții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului grevat de servitutea stabilită de prima instanță, fiind irelevant că în dosarul nr. 261/336/2010 intimații le-ar fi recunoscut această calitate, raportat la soluția pronunțată de instanța de judecată.
În contextul în care proprietarii actuali ai terenului, conform evidențelor de carte funciară, opozabile inclusiv apelanților, nu au criticat hotărârea primei instanțe (nefăcându-se dovada decesului), a modifica varianta stabilită de prima instanță, la cererea posesorilor, care apreciază ca optimă varianta cea mai lungă apare ca neîntemeiat.
La acest moment nu s-a dovedit de către apelanți că terenurile ar fi fost moștenite de părți de la titularii înscriși în cartea funciară, pentru a se analiza o eventuală culpă în generarea locului înfundat.
Întrucât se va dispune schimbarea în parte a sentinței, aceasta atrage și reevaluarea cheltuielilor de judecată, stabilite de prima instanță în sensul că intervenienții vor fi obligați să achite reclamanților suma de 1750 lei cu acest titlu, reprezentând jumătate din onorariul avocațial (2500 lei) și cheltuielile de deplasare dovedite (1000 lei), neexistând temei pentru a pune în sarcina acestora taxa judiciară de timbru (achitată pentru petitele respinse și pentru servitute) sau onorariul expertului.
În ce privește cheltuielile de judecată în apel se reține că apelanții nu au solicitat prin cererea de apel obligarea intimaților la achitarea acestora, cererea formulată prin concluziile scrise fiind tardivă.
Intimatul F. Ilie a efectuat cheltuieli de judecată de 1000 lei, onorar avocat, din care, având în vedere că apelul s-a admis doar din perspectiva vacanței succesorale, este legitimat să recupereze de la apelanți suma de 500 lei.
Reținând că prin încheierea de ședință din data de 7.01.2016 s-a procedat la majorarea onorariului pentru curatorul special de la 300 lei la 500 lei și s-a făcut doar dovada plății sumei de 300 lei, Tribunalul îi va obliga pe apelanți să achite diferența de onorariu curator de 200 lei în favoarea doamnei avocat Ban Ștefania Rita, desemnată în cauză în reprezentarea intimaților cu domiciliu necunoscut T. Iuon, T. M. (născută Roman), T. G., T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye, Preisz Sztrul și Preisz Szura.
| ← Art. 918 alin. 2 cod procedură civilă prevede: „când soţii... | Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a... → |
|---|
