Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului, tribunalul reţine că în cazul persoanelor fizice transmiterea legală a calităţii procesuale se realizează prin succesiune.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 28/R din data de 28.01.2016
Prin sentința civilă nr. 697/05.12.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dos. nr. 779/224/2012, instanța a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul D. T. în contradictoriu cu pârâta Comuna Șieu, prin primar, și cu pârâții cu domiciliul necunoscut D. V. l. T., D. V., D. M. căs. Florea I. și D. I. căs. D. L. și a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilelor de natură terenuri situate în comuna Șieu, la locul numit *Acasă*, înscrise în CF 2378 nr.top. 105/1 în suprafață de 3191 m.p. și respectiv C.F. 87 nr.top.112/1 în suprafață de 1085 m.p. De aemenea, instanța a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor de mai sus, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de teh. topo. Tomoiagă Nicolae, plan ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
În motivare s-a reținut că imobilele de natură terenuri situate în comuna Șieu, la locul numit *Acasă*, înscrise în CF 2378 nr.top. 105/1 în suprafață de 3191 m.p. și respectiv C.F. 87 nr.top.112/1 în suprafață de 1085 m.p. au format proprietatea extratabulară a părinților reclamantului și pe care l-au folosit în mod public, pașnic și sub nume de proprietari din anul 1945.
Atunci când reclamantul s-a căsătorit, părinții acestuia i-au transmis imobilul cu titlu de zestre.
În toată această perioadă atât părinții reclamantului, cât și reclamantul au folosit terenul în mod public, pașnic, continuu și sub nume de proprietari, fără să fi avut litigii cu vecinii sau rudeniile cu privire la situația juridică a terenului.
Niciodată imobilul nu a fost preluat sau folosit de către stat ori de către primărie.
Aceste aspecte sunt confirmate și prin declarațiile martorilor audiați în cauză D. I. și Rednic Stefan.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect a posesiei utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege. Art.1890 Cod civil, prevede ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință. Singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, fie aceasta chiar și de rea credință, și fără vreun titlu.
Pe lângă celelalte condiții care trebuie îndeplinite la invocarea joncțiunii posesiilor, adică cele referitoare la calitatea posesiilor succesive, la subiectele raportului juridic de joncțiune, se impune a avea în vedere și existența unui raport juridic între posesorii succesivi.
Pentru a opera joncțiunea posesiilor, la baza raportului juridic trebuie să stea un act translativ de proprietate eficient din punct de vedere legal, cum ar fi un contract de vânzare cumpărare autentificat la notar sau un contract de donație încheiat în formă autentică.
Instanța a reținut că, în cauză, între posesorii inițiali și reclamant se poate vorbi despre o înzestrare cu ocazia căsătoriei, iar art. 1846 C.civ. stabilește că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținere unui lucru sau folosirea de un drept exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru";. Art. 1847 C.civ. precizează că "ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar…";.
De asemenea, s-a reținut că atât părinții reclamantului, cât și reclamantul au exercitat asupra terenului o posesie utilă, întrunind condițiile prevăzute de articolul de mai sus.
Art. 20 din legea 7/1996 arată că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil";.
Față de considerentele expuse anterior și de dispozițiile art. 111 C.pr.civ., 1846, 1847 și urm. C.civ.,Legea 115/1938 și Legea 7/1996, prima instanță a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. IUON, în calitate de succesibil și moștenitor după D. V. l. T., D. V. și D. I. căs. D. L., pârâți în dosarul nr. 779/224/2012, solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 697/2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, încălcând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ. din 1865, la examinarea recursului solicitând a se avea în vedere și disp. art. 3041 C.pr.civ. din 1865.
Recurentul a mai precizat că este nepot de fiu predecedat după D. V. l. T., pârât în cauză și fiu al pârâților D. V. și D. I. căs. D. L. (V.), foști soți, toți decedați.
Reclamantul D. T. este fratele recurentului, fiind în aceleași raporturi de rudenie cu pârâții mai sus arătați.
D. V. (Vasoc în traducerea din limba maghiară) a decedat la data de 12 octombrie 1956, iar D. I. (I în traducerea în limba română) a decedat la data de 29 iulie 1970.
Și pârâta D. M. (D. Marișca) este decedată, data decesului acesteia fiind 20 ianuarie 1950, aceasta fiind soră cu mama recurentului și respectiv a intimatului reclamant, tatăl acestora fiind D. Mihai, fost proprietar al imobilului din CF nr. 2378, nr.top. 105 (a se vedea coala de CF 378Șieu).
În ceea ce îl privește pe bunicul recurentului și respectiv al intimatului reclamant D. T., numitul D. V. l. T., și acesta este decdat, înaintea fiului D. V., actul de deces putând fi găsit la arhivele statului. Oricum, față de data înscrierii proprietății pe numele lui D. V. (V.) l. T. Vaszok (V.) anul 1905 (B5 din coala CF 87 Șieu), acesta poate fi prezumat ca fiind decedat.
Cu toate ca reclamantul D. T. cunoștea decesul celor de mai sus, precum și raporturile de rudenie existente n-a adus la cunoștința instanței acesta situație juridică, determinând pronunțarea unei sentințe nule, lipsindu-l pe recurent de posibilitatea de moștenire asupra imobilelor asupra cărora s-a intabulat în temeiul sentinței respective.
Afirmația de mai sus este atestată de faptul că în dosarul nr. 737/224/2013, după ce reclamantul și-a înscris proprietatea dobândită prin uzucapiune în CF, îi acționează în judecată pe numiții D. D. (fiul recurentului), D. I. (Iuon, numele corect), pe D. V. l. T., D. V., D. M. căs. Florea I., D. I. căs. D. L., ultimii patru fiind indicați cu domiciliu necunoscut, fiind cei cu care se judecase și în procesul de uzucapiune, solicitând constituirea unui drum de trecere, înscrierea în CF a servituții și înlăturarea unei porți metalice.
Invocându-se în apărare că ultimii patru pârâți sunt decedați, în încheierea civilă din 9 octombrie 2013 (dosar nr. 737/224/2013), reclamantul confirmă decesul celor arătați mai sus, instanța reținând că nu se impune numirea unui curator special în ce-i privește pe proprietarii tabulari, deoarece aceștia sunt antecesori ai părților, obligându-l pe reclamantul D. T. să depună la dosar arborele genealogic.
După depunerea acestuia, s-a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor, arătându-se și calitatea de moștenitor a reclamantului. Ulterior, reclamantul D. T. a renunțat la judecată față de moștenitorii proprietarilor tabulari (încheiere din 03.06.2015).
Așadar, reclamantul din prezentul dosar, reclamant și-n dosarul nr. 737/224/2013, a recunoscut calitatea de moștenitor a recurentului după părinți și după bunic.
În ce privește nelegalitatea sentinței, recurentul apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nulă, pârâții persoane fizice neavând capacitate de folosință la data judecării cauzei, pe cale de consecință neputând avea calitate procesuală pasivă decât prin moștenitori.
Conform art. 41 alin. 1 NCPC numai persoana care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Pârâții decedați la data chemării în judecată nu aveau aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar actele îndeplinite față de ei sunt nule.
Fiind încălcate dispozițiile enunțate, recurentul fiind vătămat în dreptul său de a participa la proces în calitate de moștenitor, în temeiul art. 312 alin. 3 rap. La disp. 304 pct. 5 C.pr.civ., se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece recurentul D. Iuon nu a fost parte în dosarul nr. 779/224/2012, astfel că nu are calitate procesuală, neavând legitimare de a promova vreo cale de atac în acest dosar soluționat irevocabil.
În materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecata pricinii.
În consecință, cadrul procesual din punct de vedere al părților nu poate fi schimbat cu ocazia judecării unei căi de atac.
Niciunei persoane din afara procesului nu i se poate permite să se judece direct în fața instanței de recurs fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței de fond în aceeași cauză. Doar părțile care au participat la judecarea cauzei în fond au dreptul prevăzut de lege de a exercita calea de atac.
În ceea ce privește repunerea în termen, chiar și aici există o problemă care urmează a fi analizată de către tribunal. Astfel, recurentul, care este frate al intimatului, a aflat de dosarul nr. 779/224/2012 anterior datei de 10.09.2014.
A depune recursul după mai mult de un an de când recurentul a luat la cunoștință de existența sentinței de intabulare din dosarul nr. 779/224/2012 este tardiv, iar repunerea în termen este inadmisibilă.
Revenind la calitatea procesuală a recurentului, recursul este inadmisibil raportat la prevederile art. 299 coroborate cu art. 261 C.pr.civ., din care rezultă că doar părțile participante la procesul soluționat prin hotărârea atacată pot formula recurs.
Recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 312 alin. 1 și 5, însă instanța de fond nu a încălcat aceste dispoziții, fondul cauzei fiind cercetat în amănunt, fiind audiați martori, efectuându-se toate demersurile necesare în ceea ce privește proprietarii tabulari (pârâții cu domiciliu necunoscut), astfel încât nici măcar aceste dispoziții nu au fost încălcate.
Prin urmare, intimatul susține atât inadmisibilitatea recursului cât și tardivitatea acestuia.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 3041 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Recurentul a invocat nelegalitatea sentinței civile nr. 697/05.12.2012, pronunțată de Judecătoria Dra¬gomirești, în dos. nr. 779/224/2012, ca urmare a chemării în judecată de către reclamantul D. T. a proprietarilor tabulari din CF 50281 Șieu (CF vechi 87) și CF 50258 Șieu (CF vechi 2378), decedați, respectiv D. V. l. T., D. V., D. M. căs. Florea Istvane și D. I. căs. D. Laszlone.
Potrivit art. 137 alin. (1) C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, trebuie precizat că sentința atacată a fost pronunțată la data de 05.12.2012 și comunicată prin afișare la ușa instanței cu pârâții citați prin publicitate, D. V. l. T., D. V., D. M. căs. Florea Istvane și D. I. căs. D. Laszlone, conform procesului verbal de afișare încheiat la data de 04.01.2013.
Așa cum reiese din certificatele de deces depuse la dosar, pârâtul D. V. (Vasoc) a decedat la data de 12 octombrie 1956 (f. 6), pârâta D. I. (I) a decedat la data de 29 iulie 1970, iar pârâta D. M. căs. Florea Istvane, a decedat la data de 20 ianuarie 1950.
Conform certificatului de naștere seria N.x. nr. 229387 (f. 9), recurentul D. Iuon este fiul pârâților D. V. (Vasoc) și D. I. (I).
De vreme ce termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii, iar recurentului, în calitate de moștenitor al pârâților D. V. (Vasoc) și D. I. (I) (decedați la momentul chemării lor în judecată), i s-a comunicat sentința nr. 697/05.12.2012 la data de 29.10.2015 (f. 61 din dosarul de fond), instanța reține că cererea de recurs, înregistrată la data de 10.11.2015, a fost formulată în termenul legal de 15 zile prescris de art. 301 C.pr.civ., fiind fără relevanță faptul că recurentul ar fi avut cunoștință anterior de existența hotărârii atacate.
Din considerentele arătate mai sus, instanța urmează a respinge excepția tardivității recursului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, tribunalul reține că în cazul persoanelor fizice transmiterea legală a calității procesuale se realizează prin succesiune.
Așadar, moștenitorii preiau drepturile și obligațiile autorului lor și continuă, în locul acestuia, procesele privitoare la drepturile și obligațiile respective, dobândind calitatea de pârât sau reclamant pe care a avut-o defunctul.
În speță, recurentul D. Iuon a formulat cererea în calitate de moștenitor al pârâților decedați D. V. (Vasoc) și D. I. (I), astfel încât, chiar dacă nu a stat în cauză în nume propriu în prima instanță, deține calitate procesuală activă pentru formularea căii de atac, aptitudine dobândită prin succesiune.
Raportat la cele expuse anterior, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.
Pe fondul recursului, instanța reține că, potrivit art. 41 alin. (1) C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, "capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia";.
Utilizând raționamentul per a contrario, rezultă că o persoană lipsită de capacitate de folosință nu poate sta în judecată.
Ori, în cauză, reclamantul D. T. a chemat în judecată pârâții D. V. l. T., D. V., D. M. căs. Florea Istvane și D. I. căs. D. Laszlone, toți decedați la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, solicitând citarea lor prin publicitate, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată în contradictoriu cu aceste persoane.
În aceste condiții, sentința civilă nr. 697/05.12.2012 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C.pr.civ.
| ← Dovada decesului persoanei fizice nu se face pe cale de... | Dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de... → |
|---|
