DREPT CIVIL. Act de renunţare la succesiune. Nulitate. Nesolicitarea desfiinţării certificatului de moştenitor emis în baza actului lovit de nulitate. Efecte faţă de terţi.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 771 din data de 26.06.2014
SECȚIA I - A CIVILĂ
Act de renunțare la succesiune. Nulitate. Nesolicitarea desființării certificatului de moștenitor emis în baza actului lovit de nulitate. Efecte față de terți.
Art. 34 alin. 1 pct. 1 și art. 36 din Decretul-Lege nr. 115/ 1938
Art. 36 din Legea nr. 7/ 1996
Declarația de renunțare la succesiunea după defuncta mamă s-a constatat că este lovită de nulitate, însă nu s-a solicitat a fi desființat certificatul de moștenitor emis în baza declarației respective și nici să se constate calitatea de moștenitor și cota ce-i revenea recurentului în calitate de afin, pe cale de consecință criticile în sensul că prin vânzarea imobilului i-ar fi fost afectată cota ce i se cuvenea nu pot fi analizate.
În măsura în care ar fi fost formulate astfel de capete de cerere, se putea analiza pretenția recurentului din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. 1 pct. 1, art. 36 din Decretul-Lege nr. 115/ 1938, respectiv art. 36 din Legea nr. 7/ 1996privind posibilitatea rectificării înscrisurilor din cartea funciară în măsura în care actul în baza căruia s-au efectuat în scrierile nu a fost valabil.
Decizia civilă nr. 771/2014 - R din 26. 06. 2014 a Curții de Apel Oradea - Secția a I-a civilă
Dosar nr. 11344/ 271/ 2011
Prin sentința civilă 1482 pronunțată la data de 5 februarie 2013 de Judecătoria Oradea, a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a solicita anularea declarației de renunțare la succesiune invocată de paratul M. R..
A fost admisă in parte acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamantul S. L.I. asistat de curator U. M.A. in contradictoriu cu pârâții M. L.-L. și M. R.
S-a constatat nulitatea declarației autentice nr. 1706/ 9.12.1999 înregistrată la registrul General de Renunțări sub nr. 287/12.1999.
Au fost respinse celelalte cereri ca neîntemeiate.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că reclamantul este renunțător la moștenire după mama sa - defuncta S. M. - imobilul cu nr. top. 853/2 în cotă de ½ părți - înscris în CF 18622 Oradea fiind întabulat ulterior cu titlu de moștenire în favoarea soțului S. A.. Acesta din urmă l-a împuternicit pe pârâtul M. L.L. să vândă acest imobil la data de 21.01.2011 încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 între S. A. prin mandatar și pârâtul M. R..
Conform declarației autentice din 21.01.2011 tatăl reclamantului declară că a primit suma de 100.000 lei de la mandatarul său - ca urmare a vânzării apartamentului în litigiu.
Ulterior, la data de 07.04.2011 S. A. a decedat.
În ceea ce privește precizarea de acțiune instanța a reținut că reclamantul nu a avut discernământ la momentul semnării declarației de renunțare la moștenire după mama sa - așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de Serviciul de Medicină Legală Bihor - constatându-se că se impune anularea declarației autentice dată de reclamant - prin care acesta a renunțat la moștenire după mama sa.
În ceea ce privește anularea procurii speciale și a contractului de vânzare-cumpărare încheiate subsecvent instanța a reținut că nu se impune anularea acestora, deoarece, pentru a se putea invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ar fi fost necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință la încheierea actului - ceea ce nu este cazul în speță, nefiind dovedită nici noua condiție a mandatarului și nici a vreunuia dintre părți.
În lipsa unei probe doveditoare a relei credințe a cumpărătorului sau a mandatarului - s-a apreciat că prezumția relativă juris tantum nu a fost răsturnată de către reclamant, și prin urmare, este aplicabilă excepția de la principiul resolute jure dantis rezolvitur jus accipientis, și anume error communis facit jus.
Referitor la cererea reclamantului privind plata onorariului avocațial în cuantum de 2000 lei - în condițiile admiterii doar în parte a acțiunii raportat la faptul că pârâții nu se află în culpă procesuală - potrivit art. 274 Cod de procedură civilă - instanța a apreciat că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul apelant S. L.I. prin curator U. M.A. solicitând modificarea ei în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de el și, în consecință, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/21.01.2011 de BNP T. L., să se dispună radierea din CF 18622 a înscrierilor făcute în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat.
Prin decizia civilă nr. 281/A/2013 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 11344/271/2011, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul S. L.I. prin curator U. M.A. în contradictoriu cu intimații M. L.-L., M. R., împotriva sentinței civile nr. 1482 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 din 21.01.2011 numitul M. L.L. - pârâtul intimat din prezenta cauză - în calitate de mandatar al numitului S. A. a vândut numitului M. R. - pârât intimat de rândul 2 - apartamentul 3/a din casa colectivă situat în municipiul O., str. R. C., nr. xx, jud. B. compusă din două camere și dependințe în suprafață de 102 mp. și cota de 131/1083 mp.teren aferent, imobil înscris în CF ind 156274 - C1 - V1 O.
În contract s-a menționat faptul că prețul vânzării în sumă de 146.300 lei a fost primit în întregime de mandatarul vânzătorului - de la cumpărător înaintat de autentificarea actului.
Prin declarația autentică 124/21 ianuarie 2011 - proprietarul vânzător, defunctul S. A. - recunoaște contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat.
La dosar s-a depus și o copie a procurii speciale prin care defunctul S. A. l-a împuternicit pe numitul M. L.L. să facă orice acte de conservare, administrare și dispoziție cu privire la imobilul descris mai sus, deci inclusiv să-l vândă.
În referat se arată că în urma raportului de expertiză nr. 238000/15.12.2011 - întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Bihor și a actelor puse la dispoziția organelor de poliție de către S. L.I. - acte semnate de S. A. s-a constatat faptul că semnatarul de la rubrica "semnătură"; de pe procura specială din data de 19.01.2011 și semnătura de la rubrica "declarant"; din declarația din data de 21.01.2011 aparțin numitului S. A..
Ca urmare prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2012 - Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M. L.L., sub aspectul celor reclamate.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut faptul că nu s-a dovedit faptul că n-ar fi existat consimțământul vânzătorului proprietar la data încheierii contractului, în sensul că nu l-a mandatat pe pârâtul M. L.L. să vândă imobilul care a constituit proprietatea sa și care face obiectul prezentului litigiu.
Chiar dacă cele susținute de reclamant s-ar fi confirmat este de arătat faptul că pârâtul cumpărător M. R. se bucură de prezumția de bună credință - la data încheierii actului având convingerea că, contractează cu adevăratul proprietar prin mandatar. Menținerea contractului de vânzare-cumpărare s-ar justifica așadar și în această ipoteză, pe principiul ocrotiri bunei credințe prev. de art. 1898 și 1899 cod civil - dar și pentru faptul că nu s-a dovedit lipsa consimțământului vânzătorului la încheierea actului.
În ceea ce privește strict motivele de apel formulate, instanța a constatat că pârâtul a fost legal citat, neavând obligația de a se prezenta în instanță fiind vorba de un proces civil, iar prev. art. 225 Cod de procedură civilă la care probabil apelantul face referire, în sensul că lipsa acestuia ar putea fi socotită ca o mărturisire deplină - nu sunt aplicabile deoarece nu există probe în sensul celor susținute de reclamant privind faptul că procura ar fi contrafăcută, iar din cercetările penale efectuate în legătură cu vânzarea rezultă contrariul.
Declarațiile date de cei doi pârâți în fața organelor de urmărire penală nu relevă o stare de fapt sau de drept diferită față de cea care rezultă din înscrisurile întocmite de parte - ca urmare nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
În ceea ce privește locul încheierii contractului - din cuprinsul acestuia rezultă că s-a redactat și autentificat la BNP T. L.S., apelantul neindicând în motivarea apelului - în ce constă nulitatea acestei clauze.
Nici restul susținerilor din apel nu pot fi luat în considerare în sensul modificării hotărârii - neavând nici o relevanță data la care părțile contractante s-au cunoscut ori discuțiile purtate cu terțe persoane.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică și având în vedere probele aflate la dosar, în baza art. 296 Cod de procedură civilă s-a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar din data de 05.06.2014, a declarat recurs apelantul S. L.I., prin curator U. M.A., solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei, cu cheltuieli de judecată, casarea deciziei, admiterea acțiunii, a se constata nulitatea procurii speciale autentificate sub nr. 55/ 19. 01. 2011 de BNP M. A.L., nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificatul sub nr. 119/ 21. 01. 2011 de BNP T. L., radierea din CF nr. 156272 - C1 -I1 Oradea a înscrisurilor făcute în baza acestuia.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soluția nu are nicio legătură cu faptele, probele administrate sau analizate subiectiv. A solicitat încuviințarea unei expertize grafologice pentru a dovedi că semnătura de pe procură nu este a lui, dar, proba a nu a fost încuviințată. S-a reluat motivarea instanței de fond în ceea ce privește anularea procurii speciale și a contractului de vânzare cumpărare încheiat subsecvent, instanța a reținut că nu se impune anularea acestora deoarece pentru a se putea invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare ar fi fost necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință la încheierea actului, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind dovedită nici noua condiție a mandatarului și nici a vreuneia dintre părți. În lipsa unei probe doveditoare a relei credințe a cumpărătorului sau a mandatarului, s-a apreciat că prezumția relativă juris tantum nu a fost răsturnată de reclamant.
Instanța nu a admis proba prin care se urmărea a se dovedi că tatăl său, S. A., nu a semnat procura privind înstrăinarea imobilului, sau cumpărătorul beneficiar pe un preț neserios de 100.000 lei ROL al unui apartament de peste 100 mp în centrul orașului Oradea și care se contrazice în declarații cu privire la locul încheierii contractului, cu privire la persoana ce a încasat banii.
Dacă mandatarul M. L.L. a fost împuternicit printr-un act valabil semnat de proprietarul apartamentului, de ce a mai fost nevoie acestea la perfectarea actului numit de vânzare cumpărare.
A făcut instanța de apel referire la soluția dată de organul de urmărire penală în sensul că semnătura de pe procura din 21.01.2011 aparține lui S. A., ori, organul de urmărire penală nu a avut alte acte la dispoziție cu semnătura acestuia, decât cele contestate. Nu s-a analizat unde s-a încheiat contractul, la un birou de mediator nu la cel notarial, se face uz de exces al bunei credințe a cumpărătorului fără analiza probelor și încuviințarea celor solicitate.
El este afectat de buna credință a cumpărătorului și în ceea ce privește cota de moștenire cuvenită după mamă.
Intimatul pârât M. R., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a hotărârii atacate, arătând că, imobilul în litigiu a fost cumpărat în urma încheierii unor acte în formă autentică care au forță probantă până la înscrierea în fals, ori acest lucru nu s-a probat, pârâtul este cumpărător de bună credință, nu s-a dovedit reaua sa credință mai ales că documentele care au stat la baza cumpărării imobilului sunt și în prezent valabile. Se impune respingerea recursului ca nefondat, motivația cea mai puternică pentru care se impune acest lucru rezultând din obligativitatea instanței de judecată a respecta principiul cel mai de preț al dreptului român și internațional în materie civilă, și anume acela că proprietatea este garantată de lege, este imprescriptibilă, inalienabilă și insesizabilă.
Intimatul pârât M. L.-L., deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
Imobilul în litigiu, situat în localitatea O., str. R. C., nr. xx, ap. x a fost dobândit de S. A. și M., părinții recurentului, prin cumpărare în baza Legii nr. 4/1975, potrivit titlului de proprietate nr. 145/ 01. 03. 1975 - fila 37 dosar fond - pentru un preț de 55.000 lei, dreptul de proprietate al acestora fiind întabulat în baza încheierii nr. 2753/ 06.03.1975 în CF nr. 1658 Oradea, nr. top. 853/2, 854/2 - fila 34 dosar fond.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 97/09.12.1999 eliberat de notar public B. F.E. - fila 38 dosar fond - se reține că S. M., mama recurentului - a decedat la data de 07.09.1999, în masa succesorală fiind inclusă cota de ½ părți din imobilul susmenționat, restul de ½ fiind proprietatea soțului supraviețuitor, S. A.. S-a constatat că are calitate de moștenitor acceptant doar S. A. - soțul acesteia -, recurentul fiind renunțător potrivit declarației autentificate sub nr. 1706/ 09.12.1999 înregistrată în Registrul General de Renunțări nr. 287/ 09.12.1999. Dreptul de proprietate cu titlu de succesiune s-a întabulat în favoarea lui S. A. asupra cotei de 1/2 din imobil, prin încheierea de întabulare nr. 21255/ 15.12.1999 - fila 35 dosar fond.
Această declarație de renunțare la succesiunea după defuncta mamă, dată de recurent - nr. 1706/ 09.12.1999 - s-a constatat de către instanța de fond că este lovită de nulitate întrucât recurentul reclamant la momentul semnării acesteia, potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică întocmit de Serviciul de medicină legală Bihor, nu avea discernământ. Această dispoziție nu a fost contestată de către părțile în litigiu, fiind menținută de instanța de apel astfel că, nu se impun alte precizări în acest sens.
La data de 19.01.2011 - filele 15 - 16 dosar fond, prin procura specială autentificată sub nr. 55 de notar public M. A.L., tatăl recurentului, S. A., l-a împuternicit pe intimatul M. L.L. să facă orice act de conservare, administrare și dispoziție, închiriere, ieșire din indiviziune, semnare orice acte de vânzare cumpărare referitor la imobilul susmenționat, astfel că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 119/ 21.01.2011 de notar public T. L. S. imobilul în litigiu a fost înstrăinat intimatului M. R. în schimbul unui preț de 146.300 lei. Acest contract a fost recunoscut de S. A. prin declarația autentificată sub nr. 124/21.01.2011 de notar public T. L. S. - fila 10 dosar fond -, recunoscând că a primit suma de 100.000 lei și că nu mai are altă pretenție de la mandatar.
Imobilul s-a transcris în CF nr. 156274 - C1 - U1 Oradea, urmare a conversiei de pe hârtie a colii de carte funciară inițială nr. 18622 Oradea, CF colectivă nr. 1658.
Se reține din copia certificatului de deces seria DZ nr. 045471 eliberat la data de 08.04.2011 - fila 14 dosar fond - că S. A., tatăl recurentului, a decedat la data de 07.04.2011, loc. Oradea, iar imobilul s-a întabulat urmare a vânzării susmenționate în favoarea intimatului cumpărător la foaia B nr. 3 - fila 7 dosar fond.
Referitor la semnătura procurii speciale autentificate sub nr. 55/ 19.01.2011 de notar public M. A.L., a declarației autentificate sub nr. 124/ 21.01.2011 de notar public T. L. S., câtă vreme în dosarul penal nr. 3422/P/2011 a Inspectoratului Județean de Poliție Bihor, potrivit referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale - fila 9 dosar apel - s-a efectuat raportul de expertiză nr. 238000/ 15.12.2011 a Serviciului Criminalistic al IPJ Bihor conform căruia s-a constatat că aceasta aparține defunctei S. A., ce a avut la bază chiar actele puse la dispoziție de recurent, nu se mai impunea o completare a probațiunii în acest sens. De altfel, din dosarul de apel nu se poate reține că recurentul prin curator ar fi solicitat o probă suplimentară, criticile în acest sens nefiind fondate.
Cât privește prețul cu care s-a vândut imobilul - 146.300 lei - în luna ianuarie 2011, acesta nu a putut fi apreciat de Curte ca fiind unul neserios, iar faptul că actul de înstrăinare nu s-a încheiat la biroul notarului public, nu este de natură a determina nulitatea acestuia, neexistând o dispoziție legală care să fi fost încălcată de notarul ce a autentificat înscrisul. Defunctul, conform celor susmenționate, prin declarația autentificată a conformat actul de înstrăinare și primirea prețului, arătând expres că nu mai are pretenții față de mandatar, motivul pentru care acesta l-a desemnat nu a fost stabilit și de altfel prin această procedură nu s-a încălcat vreo dispoziție legală care să atragă nulitatea actelor întocmite, criticile în acest sens nefiind fondate.
Deși s-a constatat nulitatea declarației de renunțare la moștenirea după defuncta S. M. - mama recurentului - câtă vreme certificatul de moștenitor emis în baza acesteia nu s-a solicitat a fi anulat, nici să se constate calitatea de moștenitor și cota ce-i revenea recurentului în calitate de fiu, criticile în sensul că prin vânzare i-a fost afectată cota ce i se cuvenea, nu pot fi analizate.
S-a mai reținut și faptul că în măsura în care ar fi existat astfel de capete de cerere, admisibile de altfel, se putea analiza pretenția recurentului din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. 1 pct. 1, art. 36 din DL nr. 115/1938, respectiv art. 36 din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, privind posibilitatea rectificării înscrierilor din cartea funciară în măsura în care actul în baza căruia s-au efectuat înscrierile nu a fost valabil. Rectificarea putea produce efecte și împotriva intimatului cumpărător de bună credință, câtă vreme acțiunea se promovase în interiorul termenului de 3 ani de la data încheierii actului, pentru cota de proprietate ce s-ar fi stabilit că îi revine recurentului, ori, în lipsa acestor demersuri, criticile aduse nu au putut fi analizate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respinge ca nefondat recursul și a menține în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică.
| ← PARTAJ BUNURI COMUNE. PROCEDURA ÎMPĂRŢELII JUDICIARE.... | Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7... → |
|---|
