PARTAJ BUNURI COMUNE. PROCEDURA ÎMPĂRŢELII JUDICIARE. MODIFICAREA SAU CASAREA UNEI HOTĂRÂRI ÎN RECURS. CHELTUIELI DE JUDECATĂ. COMPENSARE – Art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă - Art. 276 Cod procedură civilă - Art. 673 indice 5 şi 673 indice 9 Cod
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 778 din data de 30.06.2014
DREPT PROCESUAL CIVIL
PARTAJ BUNURI COMUNE. PROCEDURA ÎMPĂRȚELII JUDICIARE. MODIFICAREA SAU CASAREA UNEI HOTĂRÂRI ÎN RECURS. CHELTUIELI DE JUDECATĂ. COMPENSARE
- Art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă
- Art. 276 Cod procedură civilă
- Art. 673 indice 5 și 673 indice 9 Cod procedură civilă
Conform art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau nu ceea ce s-a cerut.
Conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se poate solicita modificarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate dacă hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Art. 276 Cod de procedură civilă stipulează că în cazul în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Conform art. 6735, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte pentru fiecare, creanțele născute din starea de proprietate comună, împărțeala făcându-se în natură, prin formarea de loturi și atribuirea lor, acordând sultă, o sumă de ban în cazul în care nu sunt egale.
Art. 6739 stipulează că instanța va ține seama la formarea și atribuirea loturilor de acordul părților, mărimea cotei-părți a fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul, ocupația, edificarea unor eventuale construcții de către unul din coproprietari, îmbunătățiri și altele asemenea.
Împrejurarea că pârâtul nu a formulat în fața primei instanțe o cerere reconvențională prin care să solicite partajul în natură a bunurilor comune, nu împiedică instanța să aleagă modalitatea de partaj cea mai potrivită față de circumstanțele speței cu respectarea prevederilor art. 6735 și 6739 Cod de procedură civilă. Iar cererea de apel în care pârâtul a solicitat partajarea în natură a terenului nu echivalează cu o cerere nouă în apel și nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă, obiectul cererii constituindu-l constatarea stării de coproprietate și sistarea stării de indiviziune.
Regula în materia partajului judiciar o constituie împărțirea, partajarea în natură a bunurilor mobile și imobile, în cazul de față terenul în suprafață de 1450 mp și care nu se poate reține a fi nepartajabil sau cu consecințe privind scăderea valorii lui, astfel că acest motiv nu se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de apel fiind dată cu aplicarea legii, art. 6735 și 6739 Cod de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât hotărârea nu este dată în considerarea unei situații viitoare, virtuale, incerte nu se circumscriu acestui text nici criticile privind interpretarea probelor, acesta fiind motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere cotele deținute de părți din masa bunurilor de împărțit, compensând în parte cheltuielile de judecată suportate de părți. Compensarea fiind una judiciară, instanța poate să aprecieze, raportat la pretențiile admise pentru părți,în ce măsură fiecare va fi obligat la suportarea lor, în acest sens stipulând prevederile art. 276 Cod de procedură civilă.
Decizia civilă nr. 778/ 30 iunie 2014 -R
(dosar nr. 2999/296/2009**)
Prin sentința civilă nr. 5977 din data de 7 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria S.M. în dosarul nr. 2999/296/2009, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâtul C.C.M..
S-a constatat că părțile sunt coproprietare în cote de ½ fiecare asupra terenului arabil extravilan, situat în comuna A., în suprafață de 1450 mp, înscris în CF nr. 1017 nedefinitivă A., nr. topo 408/6b/1.
S-a constatat că părțile sunt coproprietare asupra casei de locuit identificate pe terenul mai sus - menționat, respectiv reclamanta în cotă de 60% și pârâtul în cotă de 40%.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate, în sensul atribuirii pârâtului a imobilelor casă și teren, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantei în sumă de 112.200 lei.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 4557 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 132/Ap din data de 3 iulie 2012, Tribunalul S.M. a admis apelul declarat de apelantul - pârât C.C.M., împotriva sentinței civile nr. 5977 din 7 octombrie 2011 a Judecătoriei S.M., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului în litigiu, în natură casă proprietate extratabulară și teren în suprafață totală de 1450 mp, înscris în CF nr. 100209 A., situate în comuna A., județul S.M., prin atribuirea în favoarea intimatei - reclamante a lotului nr. 1, constând în teren în suprafață de 725 mp identificat și evaluat conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de expert inginer M.D., lot în valoare de 35.700 lei și atribuirea în favoarea apelantului - pârât a lotului nr. 2, constând în teren în suprafață de 725 mp în valoare de 35.700 mp, identificat și evaluat conform aceleiași expertize, teren pe care se află casa de locuit din litigiu, evaluată la stadiul fizic " în roșu"; la o valoare de 46.920 lei.
A fost obligat apelantul - pârât să îi plătească intimatei - reclamante o sultă de 28.152 lei, corespunzătoare cotei acesteia de contribuție la edificarea construcției la stadiul fizic "în roșu";, stabilindu-se ca termen de plată data de 2 ianuarie 2013 și urmând ca părțile să își întabuleze dreptul de proprietate exclusivă astfel dobândit după întocmirea documentației cadastrele aferente, conform dispozițiilor legale în materie.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligată intimata - reclamantă să îi plătească apelantului - pârât suma de 1968, 65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 1408/2013 - R din data de 6 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel O. în dosarul nr. 2999/296/2009*, a fost admis recursul declarat de recurenta - reclamantă D.M. împotriva deciziei civile nr. 132/Ap din 3 iulie 2012 a Tribunalului S.M., care a fost casată cu trimitere pentru o nouă judecare a apelului la aceeași instanță - Tribunalul S.M.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin sentința pronunțată de prima instanță s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți, în sensul atribuirii imobilului în litigiu casă și teren în favoarea pârâtului, cu obligarea acestuia la sultă în favoarea reclamantei în cuantum de 112.200 lei, instanța având în vedere, sub aspectul evaluării imobilului, expertiza efectuată de inginer expert T.V.
În mod corect instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, din perspectiva dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă, în condițiile în care evaluarea imobilului construcție "în roșu"; nu a fost efectuată de către expertul T.V. în baza constatărilor personale ale acestuia, chiar expertul menționând în cuprinsul raportului de expertiză că nu a avut posibilitatea de acces în imobil. Obiectivele pentru noul raport de expertiză, efectuat în apel de către ing. expert M.D., au fost stabilite în ședința publică din 14 martie 2012 și 28 martie 2012, avându-se în vedere și obiectivele fixate în primă instanță de la fila 122, aspecte menționate în cuprinsul încheierilor de ședință.
În cauză nu a fost efectuată însă și o expertiză în specialitatea topografie de către un expert tehnic în această specialitate, probă apreciată ca fiind necesară având în vedere bunurile supuse partajului, respectiv casă și teren, impunându-se așadar, în acest sens, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, atât pentru evaluarea terenului în litigiu cât și pentru a se stabili dacă imobilul teren este comod partajabil în natură raportat la natura și la situația concretă a întregului imobil supus partajării, respectiv pentru a se face propuneri de lotizare în funcție de cotele de proprietate ale părților, expertul M.D. având calitatea de expert tehnic în specialitatea construcții, aspect precizat și în cuprinsul expertizei depuse la dosar.
Or, sub acest aspect, criticile invocate de recurentă privind propunerea de lotizare a terenului, efectuată de ing. expert în construcții M.D. și avută în vedere de instanța de apel, conform deciziei recurate, sunt apreciate ca fondate, urmând a se dispune casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea probațiunii, conform considerentelor anterior arătate. Astfel, în speță, nu s-a procedat la identificarea topografică a terenului, nu s-au indicat loturile nou formate din punct de vedere topografic, nefiind efectuată o schiță de dezmembrare, așa încât o analiză sub aspectul respectării echivalenței valorice a loturilor nou formate raportat la cotele de proprietate ale părților, respectiv a posibilității partajării imobilului în natură, să fie posibilă.
În rejudecare, s-a pronunțat decizia civilă nr. 63/Ap din data de 6 martie 2014, pronunțată de Tribunalul S.M. în dosarul nr. 2999/296/2009**, prin care s-a admis apelul declarat de apelantul - pârât C.C.M., împotriva sentinței civile nr. 5977 din 7 octombrie 2011, a Judecătoriei S.M., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilelor în litigiu, în natură casă proprietate extratabulară amplasată pe terenul cu nr. topo 408/6b/2 din CF nr. 1017N/ CF nr. 100209 A. și teren în suprafață totală de 1450 mp, înscris în CF nr. 100209 A., situate în comuna A., județul S.M., prin atribuirea în favoarea intimatei - reclamante a lotului nr. 1, constând în teren în suprafață de 725 mp, identificat și evaluat conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de expert inginer D.V. - în valoare de 13.801,50 lei și atribuirea în favoarea apelantului - pârât a lotului nr. 2, constând în teren în suprafață de 725 mp, în valoare de 13.801, 50 lei, identificat și evaluat conform aceleiași expertize, teren pe care se află casa de locuit în litigiu evaluată în rejudecare la stadiul fizic"; în roșu"; la o valoare de 52.100 lei.
A fost obligat apelantul - pârât să îi plătească intimatei - reclamante o sultă de 31.260 lei, aferentă contribuției acesteia de 60% la edificarea construcției de mai sus la stadiul fizic " în roșu";, stabilindu-se ca termen de plată data de 01.07.2014 și urmând ca părțile să își intabuleze dreptul de proprietate exclusivă astfel dobândit, după întocmirea documentației cadastrale aferente, conform dispozițiilor legale în materie.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligată intimata - reclamantă să îi plătească apelantului - pârât suma de 118 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după ce în prealabil au fost compensate cheltuielile suportate de părți pentru efectuarea expertizelor din primul ciclu procesual al apelului și apoi în rejudecare, conform chitanțelor de plată anexate. Au fost compensate și onorariile avocațiale achitate.
În considerentele deciziei s-a reținut că, referitor la componența masei bunurilor supuse partajării, precum și a cotelor de proprietate deținute de părți, asupra terenului, respectiv a construcției, părțile au exprimat aceeași poziție concordantă și în rejudecare, respectiv de ½ parte din terenul înscris în CF nr.1017 N, nr. topo 408/6b/1 în suprafață totală de 1450 mp. cu imobilul construcție, evaluat la "faza de roșu";, înscris pe parcela cu nr. topo 408/6b/2, în natură casa P+M, cu privire la care părțile au o contribuție de 40% apelantul - pârât și de 60% intimata - reclamantă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 58 din 04.01.2007 (fila 4 dosarul primei instanțe).
Valoarea de circulație actualizată a imobilului construcție P+M, "faza în roșu";, cu datele de identificare arătate anterior, este de 52.400 lei, conform ultimului raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M.D. (fila 160).
Valoarea de circulație a terenului în litigiu s-a stabilit prin expertiza efectuată de expert D.V. la suma de 27.603 lei (fila 126), ambele valori pentru cele două imobile au fost acceptate de părți și nu s-a mai cerut efectuarea de noi expertize.
Problema rămasă în dispută o reprezintă partajarea în natură a terenului, în două loturi egale, sau atribuirea către apelantul-pârât a întregii suprafețe de teren.
Intimata, prin probele administrate în apel, a susținut o imposibilitate funcțională a partajării în natură, întrucât terenul identificat cu nr. topo 408/6b/1 din CF nr.1017 N A. nu are cale de acces la lac, care se realizează pe parcela cu nr. topo 408/6b/3 - cu destinație drum, al cărei coproprietar este și apelantul. A susținut, de asemenea, că, față de dimensiunile parcelei de 9,33 mp, nu se poate emite autorizație de construcție, potrivit relațiilor furnizate de Primăria comunei A., iar, pe de altă parte, a invocat și dovedit că are deja o casă de vacanță.
Obiecțiunile intimatei la propunerea expertului de partajare în natură a terenului nu au fost însă acceptate de către expert, care în continuare s-a situat pe aceeași poziție de formare a două loturi egale.
Apelantul - pârât, de asemenea, a susținut varianta partajului în natură; nu s-a agreat nici varianta propusă de instanță de vânzare prin executor a parcelei de teren în litigiu și distribuirea prețului.
Din planul de amplasament și delimitare al imobilului ce însoțește raportul de expertiză se observă că lotul nr.1 în suprafață de 725 mp. are acces la D.e, iar lotul nr.2 propus spre atribuire apelantului-pârât are acces, într-adevăr, pe parcela cu nr. topo 408/6b/3 în zona lacului de la Balastiera A.
Regula de principiu în materia împărțelii judiciare o reprezintă atribuirea în natură a bunurilor și partajarea lor inclusiv prin formarea de loturi cu atribuirea lor coproprietarilor, conform art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă. De vreme ce s-a stabilit prin raportul de expertiză că terenul poate fi parcelat în natură și că orice alte inconveniente, limitări de exploatare trebuie suportate deopotrivă de coproprietari, tribunalul a apreciat că nu poate atribui toată parcela de teren în favoarea apelantului-pârât, cu obligarea la sultă, întrucât s-ar încălca principiul de drept enunțat anterior.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată din ciclurile procesuale anterioare, rămânând o diferență de 118 lei, conform art.274, 275 Cod procedură civilă, sumă pe care intimata-reclamantă o datorează apelantului-pârât, cu compensarea onorariilor avocațiale, întrucât ambele părți au fost reprezentate.
Împotriva acestei deciziei a declarat recurs reclamanta D.M., solicitând instanței admiterea acestuia și, în principal, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul C.C.M. ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 5977 din 7 octombrie 2011 a Judecătoriei S.M. ca fiind temeinică și legală.
În subsidiar, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat modificarea în parte a deciziei civile nr. 63/Ap din data de 6 martie 2014 a Tribunalului S.M., în sensul atribuirii către apelantul - intimat a întregii suprafețe de teren de 1450 mp, înscris în CF nr. 100209 A. și obligarea acestuia la plata sultei către reclamanta intimată în cuantum de 13.801,50 lei, corespunzătoare cotei de 50% din teren; obligarea apelantului - pârât la plata sumei de 13.850 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale, cu cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 4960 lei.
În motivarea în fapt a recursului, recurenta a arătat că atât instanța de apel cât și prima instanță sunt datoare să stabilească în mod obiectiv împrejurările de fapt necesare, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații relevante, complete și suficiente, urmând ca în raport de starea de fapt reținută să se pronunțe în mod corespunzător și concordant cu rezultatul cercetării judiciare efectuate. În cauză nu s-a realizat însă acest lucru. Instanța de apel nu a fost preocupată de a verifica și stabili corect situația de fapt și de drept aplicabilă speței.
Instanța a acordat apelantului ceea ce nu a cerut, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Astfel, prin apelul formulat, apelantul a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată. Prin urmare, instanța de apel era obligată să respecte principiul fundamental al disponibilității procesuale și să statueze în cadrul procesual determinat de părți, respectiv asupra întregului obiect al litigiului dedus judecății, astfel cum acesta a fost stabilit prin acțiunea principală și prin cererile incidentale sau accesorii formulate în proces.
Orice altă statuare contravine dispozițiilor imperative ale art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Or, apelantul nu a formulat nicio cerere incidentală sau accesorie în prezentul litigiu, în sensul partajării imobilului în natură.
Reclamanta a solicitat prin acțiune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor în întregime în favoarea pârâtului, iar prin sentința apelată a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Pârâtul nu a învestit prima instanță cu o cerere având ca obiect partajarea imobilelor în natură, cerere regăsită doar la pagina 6 din motivele de apel, inadmisibilă însă în această etapă procesuală, conform art. 294 Cod procedură civilă.
Rolul instanței de apel este de a examina hotărârea primei instanțe în raport de pretențiile care au fost formulate în fața acesteia.
Pe de altă parte, decizia atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 6739 Cod procedură civilă, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a apreciat că nu poate atribui toată parcela de teren în favoarea apelantului - pârât, întrucât raportul de expertiză a concluzionat că terenul poate fi parcelat în natură, orice alte inconveniente sau limitări de exploatare trebuie suportate deopotrivă de coproprietari, iar regula de principiu în materia împărțelii judiciare o reprezintă atribuirea în natură a bunurilor.
Acest raționament al instanței este greșit, întrucât varianta de partajare propusă prin lucrarea de expertiză nu este perfectă și nici lămuritoare, iar instanța trebuia să decidă care din variantele de partaj satisface în cea mai mare măsură criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că modalitatea de partaj propusă de expert determină obligatoriu instituirea unei servituți în trecere, terenul atribuit reclamantei având caracter de loc înfundat, întrucât nu are ieșire la calea publică - spre lac.
Instanța trebuia să țină seama de interesele ambelor părți, iar nu numai de interesul pârâtului de a partaja terenul în natură.
Împărțeala în natură a terenului putea fi dispusă numai în ipoteza formării a două parcele funcționale în aceeași măsură, astfel încât partajul să fie echitabil.
Pe de altă parte, pârâtul este îndreptățit să primească întreg terenul, având în vedere că acesta folosește toată suprafața de 1450 mp încă din anul 2009, parcela are acces la drumul identificat sub nr. topo 408/6b/3, pârâtul este proprietar și asupra drumului în cotă de 1/2 , care este poziționat de-a lungul întregului teren proprietatea pârâților, iar casa în care locuiește pârâtul este situată pe un teren mejdaș cu terenul în litigiu.
Din expertiza topografică întocmită de d-l expert D.V. rezultă că niciunul dintre loturile rezultate nu are acces la lac decât pe parcela cu nr. topo 408/6b/3. Prin urmare, parcela atribuită pârâtului are acces la lac, întrucât acesta este proprietar asupra drumului de acces, în timp ce lotul atribuit reclamantei nu are acces la lac decât peste terenul având destinația de drum - proprietatea pârâtului.
Expertul mai arată că valoarea celor două loturi este "sensibil echivalentă";, fără a explica această noțiune care face clar o diferențiere valorică pe care expertul nu a detaliază însă.
De asemenea, expertul arată că pe ambele loturi se poate edifica o casă de locuit, aspect combătut prin probele administrate, respectiv cele două adrese de la Comuna A., în care se arată, cu privire la parcela cu nr. topo 408/6b/1, că pentru parcelele care au sub 12 m lățime nu se eliberează autorizație de construire, justificându-se cu indicarea textelor legale aplicabile. Mai mult, Regulamentul local de urbanism prevede că pentru realizarea unei construcții este obligatoriu ca parcela să aibă lățime minimă de 12 m, iar pentru una de colț, - cum este cazul terenului atribuit reclamantei - intimate, de 15 m. Or, parcela atribuită acesteia are lățimea de 9,6 m.
Facil se poate constata că terenurile din acea zonă s-au achiziționat strict pentru construirea de case de vacanță cu ieșirea la lac, care este de fapt atracția turistică din zonă.
Instanța de apel nu trebuia să aibă în vedere, în considerentele hotărârii, concluziile raportului de expertiză, decât dacă acestea erau rezultatul unor raționamente precise și verificabile.
Prin administrarea probei cu înscrisuri, reclamanta - intimată a combătut concluziile raportului de expertiză, în sensul că partajarea în natură în cele două loturi propuse de către expert nu este posibilă, întrucât parcela de teren atribuită reclamantei - intimate nu este funcțională și pe această parcelă nu se poate construi.
Pârâtul - apelant deține o casă aflată pe terenul identificat cu nr. topo 408/6b/2, care nu este coproprietatea părților.
Prin urmare, instanța de apel nu a ținut seama la alcătuirea loturilor de regula egalității părților, care presupune ca fiecare copărtaș să primească un lot egal cu drepturile sale.
Așadar, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 6735 și ale art. 6739 Cod procedură civilă.
În cuprinsul considerentelor hotărârii, instanța de apel arată că au fost compensate parțial cheltuielile de judecată din ciclurile anterioare, arătând că diferența rămasă este de 118 lei, conform art. 274, 275 Cod procedură civilă, sumă pe care intimata - reclamantă o datorează pârâtului - apelant, cu compensarea onorariilor avocațiale.
Instanța nu a arătat care sunt cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul - apelant, ce cheltuieli au fost compensate în concret și cum s-a ajuns la obligarea reclamantei - intimate la plata sumei de 118 lei. Mai mult, instanța de apel nu a avut în vedere poziția procesuală de opunere a apelantului - pârât la admiterea acțiunii reclamantei, poziție exprimată prin apelul formulat.
Prin nota de cheltuieli depusă la încheierea dezbaterilor, reclamanta - intimată a justificat cu înscrisuri solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, dar reprezentanta apelantului - pârât nu a depus nicio dovadă privind cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul - apelant constând în onorar de avocat. Cheltuielile suportate cu expertizele efectuate în cauză de către reclamanta - intimată au fost în cuantum mult mai mare decât cele suportate de apelantul - pârât, iar după compensare ar rezulta o sumă achitată de reclamanta - intimată la care trebuie obligat pârâtul - apelant.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul C.C.M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a deciziei civile nr. 63/Ap din 6 martie 2014 a Tribunalului S.M., ca fiind legală și temeinică.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.
Susținerile recurentei în sensul că prin apelul formulat apelantul a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, iar instanța de apel a acordat ceva ce nu s-a cerut, nu pot fi reținute.
Intimatul a fost în imposibilitatea de a formula apărări atunci când s-a judecat fondul cauzei și prin apelul promovat a solicitat, în principal, trimiterea spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței, în sensul partajării în natură a terenului, cu plata sultei corespunzătoare cotei de 60% din valoarea construcției în roșu. Aspectul privitor la trimiterea cauzei spre rejudecare a fost soluționat prin încheierea interlocutorie din data de 22 februarie 2012.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă, conform cărora părțile se pot folosi de motivele, mijloacele de apărare și dovezile care au fost arătate în motivarea apelului. În mod corect a reținut Tribunalul S.M., prin încheierea interlocutorie pronunțată la termenul din 22 februarie 2012 (la judecarea primului apel), pricina pe rolul instanței de apel, în vederea evocării și judecării fondului cauzei.
De asemenea, trebuie reținut că, astfel cum a statuat și Tribunalul S.M., independent de neformularea unei cereri de către pârât, cu ocazia judecării pricinii în primă instanță, regula de principiu instituită prin dispozițiile art. 673 indic. 5 alin. 2 Cod procedură civilă este aceea a împărțelii bunurilor în natură, prin formarea unor loturi și atribuirea lor, cu întregirea valorii acestora în cazul în care sunt inegale, printr-o sumă de bani. Principiul prevăzut de lege are prioritate în caz de partaj, atunci când părțile nu se înțeleg altfel, urmând a se proceda la alcătuirea unor loturi și la partajul în natură al bunurilor supuse împărțelii, în toate situațiile în care acest partaj în natură este posibil.
Al doilea motiv de recurs invocat de către recurentă, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Lotul atribuit recurentei, respectiv lotul nr. 1, nu are caracter de loc înfundat, acesta având acces la drumul public, fapt ce reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin urmare, această critică a recurentei este nefondată.
Recurenta reiterează aceleași motive privitoare la imposibilitatea obținerii autorizației de construire pe care le-a mai expus și în apel, formulând, de asemenea, și critici cu privire la concluziile raportului de expertiză pe calea recursului, în condițiile în care nu s-au formulat obiecțiuni la expertiză și nici nu a fost solicitat un alt raport de expertiză prin concluziile căruia să fie combătute cele ale expertului D.V.. Aceste concluzii au fost menținute de către expert, rezultând că imobilul este comod partajabil în natură.
Recurenta nu arată în concret în ce mod instanța de apel nu a aplicat corect dispozițiile art. 6735 și următoarele Cod procedură civilă, care prevăd că instanța va face împărțeala în natură, în condițiile în care concluziile raportului de expertiză, concluzii necontestate sau infirmate printr-un alt raport de expertiză, sunt în sensul partajării comode în natură a terenului aflat în litigiu prin formarea de loturi egale.
Argumentele privitoare la înlăturarea raportului de expertiză, doar pentru motivul că nu susține interesele recurentei, nu sunt de natură a fi admise, în condițiile în care nu s-au solicitat și nu s-au administrat probe care să combată aceste concluzii. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că în mod nejustificat i-au fost atribuite de către prima instanță toate bunurile intimatului, în condițiile în care regula partajului judiciar este alta, respectiv aceea de partajare în natură.
Cererea de modificare a sentinței în sensul obligării apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.850 de lei este nefondată.
Prin decizia recurată, instanța de apel, respectiv Tribunalul S.M., pe baza chitanțelor existente la dosarul cauzei, a compensat cheltuielile de judecată, rezultând o diferență de 118 lei în sarcina recurentei. Aceste chitanțe dovedesc cheltuielile constând în taxe de timbru, onorarii pentru expertize și completări de expertize, onorariu de avocat, care au fost efectuate în cauză. Recurenta nu arată în concret care a fost greșeala instanței de apel la compensarea cheltuielilor, în noțiunea de cheltuieli judiciare intrând cheltuielile efectuate cu purtarea prezentului litigiu, în toate ciclurile procesuale, constând în taxe de timbru, onorariile experților, etc.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 312 alin. 1 teza a doua, art. 6735 și următoarele, art. 274 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reținut următoarele:
Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, potrivit căruia se poate cere modificarea unei hotărâri dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, este nefondat.
Astfel, reclamanta D.M. a învestit prima instanță cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate că părțile sunt coproprietare în cotă de ½ fiecare, asupra terenului arabil extravilan, situat în localitatea A., județul S.M., în suprafață de 1450 mp, identificat în CF nr. 1017 nedefinitivă A., nr. topo 408/6b/1, să se constate că părțile sunt coproprietare asupra casei de locuit edificate pe terenul de mai sus, în cotă de 60% reclamanta și 40% pârâtul și să se dispună sistarea stării de indiviziune în care se află părțile, solicitându-se ca modalitate de partaj atribuirea bunurilor în totalitate pârâtului, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare.
Împrejurarea că pârâtul nu a formulat în fața primei instanțe o cerere reconvențională prin care să solicite împărțeala în natură a bunurilor nu împiedică instanța să aleagă modalitatea de partaj pe care o apreciază ca fiind cea mai potrivită față de circumstanțele speței, cu respectarea dispozițiilor art. 6735 și art. 673 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, instanța era îndrituită a face aplicarea principiului enunțat de art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia regula este aceea a împărțelii bunurilor în natură, prin formarea unor loturi și atribuirea lor, cu întregirea valorii acestora, în cazul în care nu sunt egale, printr-o sumă de bani, ori de câte ori partajul în natură este posibil, independent de solicitarea acestei modalități de partaj de către una din părți.
De altfel, în cuprinsul motivelor de apel, apelantul C.C.M. a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul partajării în natură a terenului, prin atribuirea cotei de ½ ce îi revine reclamantei în favoarea acesteia.
Această solicitare nu echivalează însă cu formularea unei cereri noi în apel, inadmisibilă conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel încât nu se poate reține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, obiectul cererii constituindu-l constatarea stării de coproprietate și sistarea stării de indiviziune dintre părți.
Nefondat este și motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 6735 și art. 6739 Cod procedură civilă.
Astfel, în mod corect instanța de apel a procedat la partajarea în natură a terenului, care constituie regula în materia împărțelii judiciare, în condițiile în care din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu se poate reține că partajul în natură nu ar fi posibil, ar cauza o scădere importantă a valorii bunului ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică.
În baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. xx din 4 ianuarie 2007, de Biroul notarului public C.I.C., recurenta D.M. a cumpărat de la intimatul C.C.M. cota de 1/2 din terenul arabil extravilan în suprafață totală de 1450 mp, respectiv suprafața de 725 mp, înscris în CF nr. 1017 nedefinitivă A., cu nr. topo 408/6b/1, fără a se face vreo mențiune cu privire la destinația terenului cumpărat, respectiv cu privire la intenția de a edifica în viitor pe acesta o eventuală construcție.
Hotărârea judecătorească nu se poate pronunța în considerarea unei situații viitoare sau a unei virtualități, ci trebuie să se întemeieze pe împrejurări de fapt dovedite, certe și concrete.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză în specialitatea topografie, întocmită în rejudecarea apelului de d-l expert D.V., terenul în suprafață de 1450 mp este partajabil în natură, cu acces la drum pentru ambele loturi nou formate, conform planului de amplasament și delimitare aflat la fila 48 din dosarul de apel. Astfel, lotul nr. 1 în suprafață de 725 mp, atribuit recurentei, are acces la drumul public, iar lotul nr. 2 în suprafață de 725 mp, atribuit intimatului, are acces la lac pe parcela cu nr. topo 408/6b/3, proprietatea acestuia.
Astfel, potrivit raportului de expertiză, niciunul din loturile rezultate nu are acces direct la lac, iar valoarea acestora este sensibil egală. Având o lățime medie de 9,33 m, pe ambele loturi se poate edifica o casă de locuit, lățimea minimă de 8 m prevăzută de reglementările urbanistice fiind îndeplinită. ( filele 44-51 din dosarul de apel)
Critica recurentei referitoare la greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, respectiv a concluziilor expertizei efectuate și a înscrisurilor depuse în probațiune, nu poate face obiect de analiză în recurs, motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea fiind cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de părți și acordate de instanță, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 5977 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria S.M. în dosarul nr. 2999/296/2009, pârâtul C.C.M. a fost obligat să îi plătească reclamantei D.M. suma de 4557 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță. Reclamanta nu a declarat apel cu privire la cheltuielile de judecată acordate împotriva sentinței pronunțate, care, sub acest aspect, a intrat în puterea de lucru judecat.
Astfel, decizia recurată nr. 63/Ap din 6 martie 2014 a Tribunalului S.M. a schimbat doar în parte sentința civilă nr. 5977 din 7 octombrie 2011 a Judecătoriei S.M., fiind menținută dispoziția privind acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță în sumă de 4557 lei.
Instanța de apel a compensat doar cheltuielile suportate de părți pentru efectuarea expertizelor în apel, atât în primul ciclu procesul al apelului cât și în rejudecare, precum și onorariile avocațiale, obligând intimata - reclamantă să îi plătească apelantului - pârât diferența rezultată de 118 lei.
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta D.M. în căile de atac și solicitate, conform notei de cheltuieli pe care aceasta a depus-o la fila 192 din dosarul de apel, constau în 2500 lei onorariu avocat achitat în recurs la Curtea de Apel O. ( fila 22 ), 1500 lei onorariu avocat în rejudecarea apelului ( fila 197), 1050 lei onorariu plătit d-nei expert D. și 1150 lei onorariu plătit d-nei expert M., în total 6200 lei.
Cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul C.C.M. în căile de atac constau în 28, 5 lei taxă judiciară de timbru în apel și 0.15 lei timbru judiciar ( fila 30 ), 1940 lei onorariu plătit d-nei expert M. ( filele 91 - 93 ), 2760 lei onorariu avocat achitat în recurs la Curtea de Apel O. ( fila 16 ), 400 lei onorariu expert achitat în rejudecarea apelului ( fila 33 ), 350 lei onorariu expert achitat în rejudecarea apelului ( fila 93), 300 lei onorariu expert achitat în rejudecarea apelului ( fila 174 ), în total 5778, 65 lei.
Cu toate că apelul declarat de pârât a fost admis, iar reclamanta a căzut în pretenții, instanța de apel a ținut seama de cotele deținute de părți din masa bunurilor de împărțit și a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate.
Compensarea cheltuielilor de judecată nu este posibil a se efectua însă matematic în toate cazurile, compensarea fiind una judiciară, instanța putând să aprecieze, raportat la pretențiile admise, în ce măsură fiecare parte poate fi obligată la suportarea lor, în condițiile art. 276 Cod procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, apreciind că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă D.M., în contradictoriu cu intimatul - pârât C.C.M., împotriva deciziei civile nr. 63/Ap din data de 6 martie 2014, pronunțată de Tribunalul S.M., pe care a menținut-o.
| ← Recurs litigii cu profesionişti. Răspunderea asigurătorului... | DREPT CIVIL. Act de renunţare la succesiune. Nulitate.... → |
|---|
