Drept civil. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a contracetelor de vânzare-cumpărare pentru temeiul juridic constând în cauză ilicită şi fraudă; când poate fi promovată acţiunea în rectificare carte funciară.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 315 din data de 23.03.2016

Prin sentința civilă nr. 1237 din data de 19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Neamț, a fost respinsă excepția insuficientei timbrări invocată de către pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., P.M., I.C., I.V. și I.V, ca nefondată.

A fost respinsă excepția tardivității modificării cereri de chemare în judecată, invocată de către pârâtul M.P. ca nefondată.

A fost admisă excepția decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, invocată de către pârâții A.I. și A.E., și în consecință au fost respinse capetele de cerere din acțiunea formulată de către reclamanții I.D și I.R., în contradictoriu cu pârâții Biroul De Carte Funciară P., Oficiul De cadastru Și Publicitate Imobiliară I., Municipiul P., P.C, P.C., I.V., I.V, M.E., M.D., P.M., B.A., A.M., A.E., A.E., A.I., G.M., G.C., C.C, C.I., I.F., IM., B.G., B.P., M.I., M.L., I.C. și I.N, privind rectificarea înscrierilor din CF a pârâților cu privire la radierea suprafeței de 5000 mp, precum și omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F., ca fiind tardive.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Municipiul P., invocată de către pârâta Mun. P., și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții I.R. și I. A., în contradictoriu cu pârâta Municipiul P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă excepția lipsei de interes, invocată de către pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., P.M., I.C., I.V. și I.V., A.M. și A.E., și MI,, M.L, I.F., I.M., B.M. și B.P., ca nefondată.

A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții ca nefondată.

Au fost obligați reclamanții să plătească cheltuieli de judecată următorilor pârâți: A.I. și E, suma de 3.500 lei, A.M.si.E, suma de 2.500 lei, M.I., suma de 1.000 lei, I.F., suma de 1.000 lei și I.V și V., suma de 1.500 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin cererea completată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. 8648/99/2011, reclamanții ID. Și I.R. au chemat în judecat pârâții Biroul de Carte Funciară P., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I., Municipiul P., P.C, P.C., I.V., I.V., M.E,, M.D, P.M., B.A., A.M., A.E.,, A.E., A.I., G.M., G.C., CCI,, CI,, I.F., I.M., B.G., B.P., M.I., M.L., I.C., și I.N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare cumpărare subsecvente care au fost întocmite în baza procesului verbal de posesie nr. …/25.11.2003, având la bază o cauză ilicită și imorală și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că la data de 02.06.2004, numitul G.C. a solicitat Comisiei de aplicare a legii Fondului Funciar Pașcani, punerea sa în posesie cu suprafața de 5000 mp, situați în tarlaua O.M., T 29, P., iar în baza procesului verbal de punere în posesie numitul G.C. le-a înstrăinat reclamanților suprafața de 5000 mp. Menționează reclamanții că, în momentul în care au dorit să-și intabuleze suprafața de teren cumpărată, au constatat că procesul verbal de punere în posesie nu respecta vechiul amplasament, respectiv numitul G.C. fusese pus în posesie cu suprafața de 5000 mp, însă în altă solă și parcelă, iar pe vechiul amplasament a fost emis un proces verbal de punere în posesie in favoarea pârâților P.C., P.C. și P.A., deși aceștia trebuiau să fie puși în posesie pe amplasamentul situat în punctul ,,Î.B";. Datorită acestei situații, pe rolul Judecătoriei Pașcani, a Judecătoriei Iași și a Tribunalului Iași au existat mai multe litigii, iar prin sentința civilă nr. 633/2007 a fost obligată Comisia de aplicare a legii Fondului Funciar Pașcani să întocmească procesul verbal de punere în posesie a numitului G.C. pe vechiul amplasament - respectiv în punctul "O.M.";. Mai arată reclamanții că, în timpul litigiului pârâții P.C., P.C., P.A., au înstrăinat suprafața de 10.000 mp, în care era inclusă și suprafața de 5000 mp, reconstituiți numitului G.C., către terțe persoane, respectiv, ceilalți pârâți din prezentul dosar.

Deoarece, terenul vândut de numiții P.C., P.C., P.A.,nu le aparținea, iar aceștia cunoșteau acest aspect, contractele încheiate ulterior sunt parțial nule absolut, respectiv contract de vânzare-cumpărare 5601/4.12.2003, contract vânzare cumpărare 9159/ 20.12.2004, contract de vânzare-cumpărare 2490 din 19.04.2005, contract de vânzare-cumpărare 3939 din 13.iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 3177 din 13 iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 2467 din 18 aprilie 2005, contract de vânzare-cumpărare 6492 din 20.09.2004; contract de vânzare-cumpărare nr. 8222 din 27.10.2004, contract de schimb nr. 2265 din 03.04.2007, contract de vânzare cumpărare nr. 8802 din 23.12.2006, contract de schimb nr. 3077/30.05.2006, și contract de donație 3238/31.05.2005, întrucât

s-au încheiat cu intenția de fraudare a legii, având la bază o cauză ilicită și imorală.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 948 și 966 cod civil din 1864.

În dovedire, reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare 5601/4.12.2003, contract vânzare cumpărare 9159/ 20.12.2004, contract de vânzare-cumpărare 2490 din 19.04.2005, contract de vânzare-cumpărare 3939 din 13 iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 3177 din 13 iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 2467 din 18 aprilie.2005, contract de vânzare-cumpărare 6492 din 20.09.2004; contract de vânzare-cumpărare nr. 8222 din 27.10.2004, contract de schimb nr. 2265 din 03.04.2007, contract de vânzare cumpărare nr. 8802 din 23.12.2006, contract de schimb nr. 3077/30.05.2006, și contract de donație 3238/31.05.2005, sentințe civile, rapoarte de expertiză, referate, declarații martori, adrese emise de către Prefectura Pașcani, articole din presă, plângeri DGA și DNA, alte adrese și adeverințe care privesc cauza.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

Prin încheierea pronunțată de ÎCCJ, a fost strămutat dosarul de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Tg. Neamț.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț la data de 08.07.2011 sub același număr.

Pârâții A.M. și A.E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate ca fiind lipsită de interes, întrucât în prezent reclamanții stăpânesc și posedă terenul în suprafață de 5.000 mp dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2688/2004 și 3104/2004. Pe fondul cauzei, au susținut că sunt proprietarii a două suprafețe de teren dobândite prin înscris autentic de la pârâții I.V., I.V., că aceste suprafețe de teren au fost intabulate și înscrise în CF, iar pârâții au fost persoane de bună credință, depunând diligențele care se impuneau pentru a verifica situația juridică a terenului. Au mai arătat că buna credință se prezumă, iar reclamanții nu au făcut dovada relei credințe. Mai mult decât atât cei doi pârâți au arătat că la data achiziționării celor două trupuri de teren, nu era notată nicio acțiune din care să rezulte neconcordanța dintre situația reală și cea din actele de proprietate. Menționează pârâții că, în speță, este vorba despre vânzarea lucrului altuia, însă reclamanții nu pot înlătura buna credință a soților A., bună credință prevăzută și de art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996.

Pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P. au formulat întâmpinare, invocând excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei de interes, arătând că reclamanții la momentul introducerii cererii exercitau toate atributele dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, iar faptul că vechiul proprietar a dobândit în instanță dreptul de a fi pus în posesie pe vechiul amplasament nu le conferă acestora interes în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare cumpărare subsecvente punerii în posesie a numitului G.C..

Pe fondul cauzei, au arătat că sunt proprietari, fiecare, a unor suprafețe de teren dobândite prin înscris autentic de la pârâții I.N., I.C., că aceste suprafețe de teren au fost intabulate și înscrise în CF , iar pârâții au fost persoane de bună credință, depunând diligențele care se impuneau pentru a verifica situația juridică a terenului. Au mai arătat că, în speță, nu trebuie ignorate principiile de drept care stabilesc situațiile de excepție de la constatarea nulității absolute a unui act juridic, excepție printre care se numără și cea a dobândirii unui imobil al altuia de către un terț de bună credință, cum este situația pârâților M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., care nu au cunoscut că cei de la care cumpără nu sunt proprietarii acelui bun.

S-au menționat prevederile art. 31 al. 2 din legea nr. 7/1996 privitoare la buna credință a acestor pârâți, precum și prevederile art. 967 cod civil din 1864 privind prezumția de valabilitate și existență a cauzei, prezumție relativă, astfel încât revenea reclamanților să dovedească contrar. De asemenea, acești pârâți au arătat că o eventuală nulitate absolută a contractului de vânzare al pârâților nu poate fi constatată decât după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2688/2004 și nr. 3104/2004.

Pârâții P.M., I.C., I.V. și I.V. au formulat întâmpinare, invocând excepția insuficientei timbrări, și solicitând suspendarea prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. 967/866/2011 având ca obiect nulitate proces verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003, arătând că în baza procesului verbal menționat reclamanții își întemeiază cererea.

Pe fondul cauzei, au arătat că sunt proprietari, fiecare, a unor suprafețe de teren dobândite în baza adeverințelor de proprietate emise de către Comisia Locală de Fond Funciar Pașcani, și că acești pârâți au devenit proprietarii unei suprafețe de teren despre care nu au avut cunoștință că face obiectul unor litigii, fiind de bună credință, mai ales că aparența de drept era în favoarea acestora, întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare au avut reprezentarea că încheie un act de înstrăinare cu adevăratul proprietar. Menționează pârâții că buna credință se prezumă, iar reclamanții nu au făcut dovada relei credințe a acestor pârâți la achiziționarea terenurilor.

Pârâta Municipiul P.a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesual pasive a acestei instituții, motivat de faptul că Municipiul P. nu are ca atribuții încheierea și autentificarea contractelor de vânzare cumpărare, precum și excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 132 cod pr. civ. din 1865.

Pârâții A.I. și A.E. au formulat întâmpinare, solicitând repunerea în dreptul de a formula întâmpinare, deoarece au aflat de existența acestui dosar întâmplător, aducând la cunoștința instanței de judecată că procedura de citare cu aceștia a fost viciată.

Pe fondul cauzei arată că au dobândit imobilul în suprafață de 1246,01 mp, situat în tarlaua 29, parcela A.1/3 (858/2/12/3) în mod legal, că au fost cumpărători de bună credință, că în CF nu a fost notată nicio somație privind interdicția de a se vinde terenul cumpărat, că în speță este vorba de vânzarea bunului altuia, însă, în cazul de față operează proprietatea aparentă - terțul dobânditor, deși, a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un non dominus, nu va putea fi evins de proprietarul inițial. În concluzie, au solicitat respingerea cererii reclamanților.

Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2012 prezentul dosar a fost suspendat, în baza art. 244 cod pr. civ. din 1865, până la soluționarea dosarului nr. 967/866/2011.

Iar, prin rezoluția din data de 22.10.2012 dosarul a fost repus pe rol, față de soluționarea def. a dosarului nr. 976/866/2011.

Prin încheierea din data de 16.09.2014, pârâții A.I. și A.E. au fost repuși în dreptul de a formula întâmpinare, de a propune probe și de a formula excepții, față de împrejurarea că procedura de citare cu aceștia a fost viciată la domiciliul din Piatra Neamț .

Instanța a încuviințat pentru părțile dosarului proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică specialitatea topometrie.

A fost atașat la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea topometrie, completat .

S-au consemnat la dosarul cauzei interogatoriile luate reclamanților.

Au fost audiați următorii martori: G.S. și G.V. - propuși de către reclamanți, D.O. și A.C. - propuși de către pârâții M.I. și L., A.F. - propus de către pârâții A.I. și E. și A.M., E.C., P.G. și N.G. propuși de pârâții P.M., I.G.C., I.V. și I.V.

Pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M., B.P., M.I. și M.L., A.I. și E. au depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererii formulate de către reclamanți, reluând apărările din întâmpinarea depusă la dosar.

La termenul acordat pârâții A.I. și E. au invocat excepția decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată sub aspectul completării obiectului și cu capătul de cerere rectificare CF și omologare raport de expertiză.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanța de fond reține următoarele:

1. Cu privire la excepția insuficientei timbrări, invocată de către pârâți:

Prin chitanța nr. 2642768 din 16.09.2011 reclamanții au achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 291 lei, iar prin încheierea de ședință din data de 31.01.2012, instanța de judecată a pus în vedere reclamanților să mai achite o diferență taxă judiciară de timbru în sumă de 604,2 lei, taxă judiciară de timbru care a fost achitată de către reclamanți prin chitanța nr. 2645403 din 22.10.2012 .

Având în vedere că reclamanții au achitat taxa judiciară de timbru pusă în vedere de către instanța de judecată, Judecătoria a respins excepția insuficientei timbrări invocată de către pârâții sus menționați ca nefondată.

2. Cu privire la excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta Municipiul P., privind introducererea în cauză a acestei instituții - în calitate de pârâtă:

Potrivit prevederilor art. 132 alin.1 Cod procedura civilă din 1865 "La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării". Cu toate acestea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol "Cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță: 1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita".

Din aceste prevederi legale ar reieși că după prima zi de înfățișare nu se mai poate modifica cererea de chemare în judecată, afară de situațiile prevăzute de alin. 2 al art. 132 Cod procedura civilă din 1865.

Așa cum s-a arătat în jurisprudență, prevederile art. 132 Cod procedura civilă din 1865 au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că nu se mai poate primi o cerere de modificare a cererii de chemare în judecata peste termenul sus menționat dacă pârâtul se opune, cum de altfel s-a întâmplat în cauză.

Codul de procedură civilă din 1865 prin prevederile art.132 distinge doua categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca efect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de drept.

Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. Distincția este foarte importantă, deoarece, conform art.132 și a art.134 C.proc. civ. din 1865, cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită fără acordul celeilalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii.

A pune concluzii, în sensul art. 134 cod pr. civ. din 1865, înseamnă că toate părțile din dosar, legal citate, sunt în măsură să-și exprime poziția în legătură cu orice aspect din procesul respectiv. Altfel spus, a putea pune concluzii nu înseamnă a pune concluzii finale, în fond.

În cauză, prima zi de înfățișare, când toate părțile legal citate au putut pune concluzii, în sensul prevăzut de art. 134 cod pr. civ., a fost la data de 16.09.2014, când s-a constatat că procedura cu pârâții A.I. și E. nu a fost legal îndeplinită (cei doi pârâți fiind citați până la data de 16.09.2014 la o adresă din Piatra Neamt care nu corespundea sub aspectul sc.,et. și ap. cu cea înscrisă în actele de identitate a celor doi pârâți).

Reclamanții au înțeles să își modifice cererea de chemare în judecată, sub aspectul introducerii în cauză în calitate de pârât a Municipiului P. la data de 25.10.2013, deci anterior datei de 16.09.2014 - când a fost constatată prima zi de înfățișare în acest dosar.

În consecință, excepția tardivității modificării cereri de chemare în judecată, invocată de către pârâtul Municipiul P. a fost respinsă de către instanța de judecată, ca nefondată.

3. Cu privire la excepția decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, invocată de către pârâții A.I. și E., privind completarea obiectului cererii de chemare în judecată și cu capătul de cerere in rectificare CF și omologare raport de expertiză:

Așa cum instanța a reținut în analiza excepției anterioare, prima zi de înfățișare a fost la data de 16.09.2014, dată până la care reclamanții puteau să își modifice cererea de chemare în judecată sub aspectul completării obiectului cu încă un capăt de cerere.

Reclamanții au formulat precizările sub aspectul completării obiectului acțiunii la data de 31.03.2015, după prima zi de înfățișare, astfel încât instanța a constatat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a modifica acțiunea sub aspectul completării obiectului, aspect consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

Așa fiind, excepția invocată de către pârâții A.I. și E. a fost admisă de către prima instanța și, în consecință, au fost respinse capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor din CF a pârâților cu privire la radierea suprafeței de 5.000 mp, precum și capătul de cerere privind omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F., ca fiind tardiv formulate.

4. Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Municipiul P., invocată de către pârâta Municipiul P.:

Elementele acțiunii civile sunt părțile, obiectul și cauza, iar pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, care sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile și ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).

Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa și să justifice existența unui interes, în sensul de folos practic al acțiunii sale.

În speță, contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat a se constata au fost încheiate între pârâții P.C., P.C., I.V., I.V., M.E., M.N.D., P.M., B.M.A, A.M.,, A.E., A.E., A.I., G.M., G.C., C.C.I., C.I., I.F., I.M., B.G., B.P., M.I., M.L., I.G.C.l și I.N., în calitate de părți ale actelor juridice însuși și/sau succesorii lor în drepturi.

Pârâta Municipiul P. este terț față de părțile din contractele de vânzare cumpărare a căror anulare se solicită, nefiind parte în niciunul din aceste contracte, iar nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi analizată și constatată decât între părțile ce au participat la încheierea respectivului act.

Unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază se află situat imobilul teren în suprafață de 5.000 mp și din care suprafața de 207,4 mp este deținută de către această pârâtă, pentru a cărei justificare a calității procesuale pasive în cauză au pledat reclamanții, nefiind parte la încheierea actelor juridice contestate, nu poate fi parte nici în acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată completată.

Prin urmare, prima instanta de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Municipiul P. și a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă.

5. Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată de către pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., P.M., I.G.C., I.V. și I.V., A.M. și A.E., și M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P.:

Ca sancțiune de drept civil, ce intervine în cazul unui act juridic încheiat cu nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are interes.

Așadar, deși nulitatea ocrotește un interes obștesc (general), un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.

Cu alte cuvinte, acordând unui cerc larg de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordă acestor persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că, în mod automat, ele ar justifica și un interes propriu, deoarece, în privința condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, calitatea procesuală nu se confundă cu interesul legitim.

În speță, reclamanții au în mod evident un interes personal să solicite constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 5601/4.12.2003, nr. 9159/ 20.12.2004, nr. 2490 din 19.04.2005 , nr. 3939 din 13.iul.2005, nr. 3177 din 13.iul.2005, nr. 2467 din 18 aprilie 2005, nr. 6492 din 20.09.2004; nr. 8222 din 27.10.2004, nr. 8201 din 21 nov 2006, și a contractului de schimb nr. 2265 din 03.04.2007, întrucât urmăresc pe de o parte dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 5.000 mp - imobil care nu se află, în prezent, în stăpânirea efectivă a reclamanților, iar pe de altă parte fără anularea acestor contracte, reclamanții nu și-ar putea intabula dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.

În consecință, excepția lipsei de interes a fost respinsă ca nefondată.

6. Cu privire la acțiunea formulată:

În fapt, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 15720 din 25 noiembrie 2003 întocmit de Comisia P. , pârâții P.C., P.C. și def. P.A. (certificat de deces - fila ..), au fost puși în posesie pe suprafața de 10.000 mp, situată în tarlaua denumită popular ,,O.M.,, respectiv, în tarlaua 29, parcela 858/1/12 cu suprafața de 5792,5 mp și în tarlaua 29 parcela 858/2/12 cu suprafața de 4207,5 mp, având ca vecini pe J.C. la sud și DE 855, DE 836/1 la vest.

În prealabil, s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 5696 din 12 august 1991 emisă pe seama pârâților P.C, P.C. și def. P.A . Urmare a emiterii celor două acte, pârâții P.C., P.C. și def. P.A.au vândut în anul 2003 suprafața de 10.000 mp in favoarea pârâților I.V. și I.V., menționându-se în cadrul contractului de vânzare cumpărare nr. 5601/4.12.2003 că terenul în suprafață de 10.000 mp nu este scos din circuitul civil, nu este sechestrat, nu face obiectul vreunui litigiu și nu este grevat de sarcini sau servituți și că este situat în intravilanul mun. Pașcani, tarlaua 29A.1 (858/1/12 și 858/2/12). Acest teren a fost înscris în CF a Mun. Pașcani sub nr. 3779, conform încheierii din data de 19.10.2004 (așa cum este menționat în contractul de vânzare cumpărare din data de 20.12.2004). Însă, procesul verbal de punere în posesie nr. 15720 din 25 noiembrie 2003 și adeverința de proprietate nr. 5696 din 12 august 1991 a fost anulată în parte de către instanța de judecată în anul 2012.

Ulterior, subdobânditorii suprafeței de 10.000 mp - respectiv pârâții I.V. și V., vând această suprafață de teren, defalcată în mai multe trupuri de teren către ceilalți pârâți, după cum urmează: 1. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9159/ 20.12.2004 se vinde suprafața totală de 2000 mp, tarlaua 29, parcela A1/1 (858/2/12/1) și A1/5 (858/2/12/5) către pârâții M.E. și D.; 2. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2490 din 19.04.2005 se vinde suprafața de 700 mp, tarla 29, parcela A.1/3/1 (858/2/12/3/1) către pârâta P.M.; 3. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3939 din 13.iul.2005 se vinde suprafața de 500 mp, tarla 29, parcela A.1/3/2/ (858/2/12/3/2) către pârâta B.M.A.; 4. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3177 din 13.iul.2005 se vinde suprafața de 2000 mp, tarla 29, parcela A.1/2/1 (858/2/12/2/1) și A.1/3/3 (858/2/12/3/3) către pârâtul A.M.; 5. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2467 din 18.aprilie.2005 se vinde suprafața de 1246,01 mp, tarla 29, parcela A.1/3/4 (858/2/12/3/4) către pârâta A.E.; 6. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6492 din 20.09.2004 se vinde suprafața de 2435,17 mp, tarla 29, parcela A (1-1-1)/3(858/1/12/6, 858/1/12/7) către pârâta G.M.; 7. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8222 din 27.10.2004 se vinde suprafața de 1006 mp, tarla 29, parcela A (1-1-1)/2(858/1/12/6, 858/1/12/7, 858/1/12/8) către pârâții C.C.I. și I, 8. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8201 din 21.nov.2006 se vinde suprafața de 3.976,02 m.p., tarla 29, parcela A.1-1/2(858/1/12/2-858/4/8) către pârâții M.I. și L., 9. prin contractul de vânzare cumpărare nr.8802 din 23.12.2006 se vinde suprafața de 2500 mp, tarla 29, parcela A (1-1/3)/1(858/1/12/3-858/4/3) către B.M și P; nr.7725 din 31.10.2005 10. și prin contractul de schimb nr. 2265 din 03.04.2007, se schimbă suprafața de 1509,89 mp, tarla 29, parcela A (1-1/3)/2(858/1/12/3-858/4/3) de către pârâtul I.G.C. cu suprafața de 1497,02 mp, tarla 29, parcela A.1-1/2(858/1/12/2-858/4/8) proprietatea pârâților M.I și L.

În toate contractele se face mențiunea că terenurile vândute nu sunt scoase din circuitul civil, nu sunt sechestrate, nu fac obiectul vreunui litigiu și nu sunt grevate de sarcini sau servituți și că sunt proprietatea vânzătorilor.

De asemenea toate contractele a căror anulare se solicită au fost înscrise în CF a Mun. Pașcani, iar terenurile au fost intabulate pe numele cumpărătorilor în modalitatea în care au fost vândute.

Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2688 numitul G.C. din Pașcani vinde reclamanților terenul în suprafață de 4.440 mp, situat în intravilanul extins al municipiului Pașcani, teren format din parcelele: nr. 858/1/18 în suprafață de 2360 mp situat între vecinii - la nord J.I., la sud P.I., la vest DCL 855 și la est DC 833; și nr. 858/2/18 în suprafață de 2080 mp situat între vecinii - la nord J.I., la sud P.I., la vest DE 836/1 și la est DCL 855. De asemenea, prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3104 din 18 iunie 2004 de Notarii Publici asociați I.M. și C.O. numitul G.C. din Pașcani vinde petenților terenul în suprafață de 310 mp teren arabil, situat în intravilanul extins al municipiului Pașcani, tarlaua 27 teren format din parcelele: nr. 858/1/18/1 în suprafață de 116 mp situat între vecinii - la nord G.C., la sud P.I., la vest DE 836/1 și la est DE 833; nr. 858/2/18/1 în suprafață de 194 mp cu aceleași vecinătăți.

În cele două contracte se specifică de vânzătorul G.C. faptul că terenul vândut i-a fost reconstituit pe baza Legii nr. 18/1991, sens în care i s-a eliberat Adeverința nr. 6595 din 12 august 1991și cu care a fost pus în posesie de Comisia de fond funciar Pașcani prin procesul verbal de punere în posesie nr. 9805 din 17 mai 2004.

În ambele contracte se specifică că intabularea terenurilor vândute în CF a mun. Pașcani se va face de către reclamanți, însă din înscrisurile existente în dosar nu rezultă că reclamanții și-ar fi intabulat sau ar fi încercat intabularea dreptului lor de proprietate pe suprafața totală de 5.000 mp, imediat după încheierea contractului.

Urmare a sentinței civile nr. 633 din 20 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. …, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, la solicitarea reclamanților- cumpărători și a moștenitorilor vânzătorului, avându-se în vedere raportul de expertiză efectuată în dosarul menționat, se emite Încheierea nr. 3696 din 22 aprilie 2010 a Notarilor Publici asociați I.M. și C.M.O. prin care s-au rectificat contractele în sensul că suprafața totală înstrăinată prin ambele contracte este de 5.000 mp, teren arabil, situat în extravilanul municipiului Pașcani reprezentând T 29, parcela 858/1/12, având ca vecini la nord pe C.C., parcelele 858/1/12/6, 858/1/12/7, 858/1/12/8, la sud pe G.C., G.M., la vest DE 836/1 și la este Șoseaua Națională.

Prin sentința civilă nr. 2751 din 23 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. 289/866/2010, definitivă la data de 19 ianuarie 2011 s-a respins o acțiune în revendicare imobiliară a pârâților I. - referitoare la suprafața de 10.000 mp, teren compus din parcelele situate în T 29, parcela A1 858/1/12 și A 1 858/2/12).

În drept, potrivit definiției unanim acceptate în doctrina și practica juridică "nulitatea este acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă";, cu alte cuvinte, este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic, condițiile sale de validitate.

Potrivit dispozițiilor art. 948 C.civil din 1864, condițiile esențiale pentru încheierea actului juridic civil sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, un obiect determinat și o cauză licită.

Dintre condițiile de valabilitate enunțate, raportat la motivele de fapt ale acțiunii și la principiul disponibilității, instanța urmează a îl analiza numai pe acela pe care reclamanții îl pretind a fi lipsit la momentul încheierii actelor juridice a căror nulitate absolută parțială se cere a fi constatată și anume cauza contractelor de vânzare cumpărare contestate.

Potrivit art. 967 Cod Civil din 1864 cauza este prezumată, ea nu trebuie dovedită, prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic acela trebuie să dovedească aceasta și în consecință să răstoarne prezumția.

Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare sus menționat pentru cauză ilicită și fraudă.

Din întreg probatoriul administrat rezultă fără dubiu că o parte din terenurile înstrăinate de către fam. P. și apoi de către pârâții I.V. și V. către ceilalți pârâți din cauză aparțin unei alte persoane (vânzarea lucrului altuia).

În acest caz, practica judiciară în materie a statuat că dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că bunul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare (viciu de consimțământ) asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului.

În schimb, dacă toate părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a contractului astfel încheiat, considerându-se că această convenție reprezintă o operațiune speculativă, care are la bază o cauză ilicită.

În speță, reclamanții si-au motivat cererea pe acest caz de nulitate absolută, astfel încât instanța de judecată urmează să analizeze cererea formulată prin raportare la buna sau reaua credință a pârâților în momentul încheierii contractelor de vânare cumpărare și a contractului de schimb contestate.

Buna credință reprezintă, conform definiției date în articolul 1898 Cod civil din 1864 "convingerea posesorului că vânzătorul avea toate caracteristicile cerute de lege pentru a putea transfera dreptul de proprietate";.

În ceea ce privește reaua credință, prina instanta a retinut ca aceasta a fost definită în literatura juridică ca fiind atitudinea unei persoane care îndeplinește un act sau o faptă contravenind legii și fiind pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

În speță, din contractele de vânzare cumpărare, de schimb și donație contestate rezultă că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp (care face parte din trupul de 10.000 mp), teren arabil, situată în extravilanul municipiului Pașcani, reprezentând T 29, parcela 858/1/12, având ca vecini la nord pe C.C, parcelele 858/1/12/6, 858/1/12/7, 858/1/12/8, la sud pe G.C., G.M., la vest DE 836/1 și la este Șoseaua Națională, a fost intabulat și înscris în CF a Mun. Pașcani la data de 19.10.2004 ca aparținând pârâților I.V. și V..

Mai mult decât atât, abia în anul 2007 a fost clarificată situația juridică reală a suprafeței de 5.000 mp cumpărată de către reclamanți sub aspectul amplasamentului.

Martorul G.S., propus de către reclamanți, a arătat instanței de judecată că, probabil, subdobânditorii terenului în suprafață de 5.000 mp, proprietatea reclamanților nu au cunoscut faptul că această suprafață de teren nu aparține soților Iordache, ci def. G. și apoi reclamanților. Tot acest martor a declarat că situația privind calitatea de adevărat proprietar al pârâților Iordache asupra terenului în suprafață de 5000 mp a fost cunoscută abia după ce acest teren a fost vândut soților Iosub.

Toți ceilalți martori audiați în speță nu au fost în măsură să precizeze dacă subdobânditorii suprafeței de 5000 mp au cunoscut la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare că acest teren aparține unei alte persoane și nu vânzătorului cu care au contractat.

Potrivit art. 33 din legea 7/1996, în forma publicării în M.O. din 1996 și în forma rep. din 07.06.2004 ,,Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul,, iar potrivit art. 34 ,,Cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate,,.

Reclamanții nu au putut demonstra că, la data de 04.12.2003, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 5601, precum și la data de 20.12.2004, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 9159, data de 20.09.2004, când a fost încheiat contractul nr. 6492, data de 27.10.2004, când a fost încheiat contractul nr. 8222, și data de 19.04.2005, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.2490, data de 27.05.2005, când a fost încheiat contractul nr. 3177, data de 18.04.2005, când a fost încheiat contractul nr. 2467, data de 30.05.2006, când a fost încheiat contractul nr. 3077, data de 31.05.2005, când a fost încheiat contractul nr. 3238, ori data de 13.07.2005, au făcut vreun demers prin care să aducă la cunoștința OPCI faptul că situația privind proprietarul adevărat a terenului în suprafață de 5. 000 mp este cu totul alta.

De fapt, reclamanții nici nu aveau cum să clarifice această situație la OCPI din moment ce în contractele de vânzare cumpărare se specifică că terenul vândut se află în intravilanul mun. Pașcani, și nu în extravilan cum a fost ulterior rectificat, iar sola și parcela era cu totul alta decât cea ulterior constatată prin sentința civilă nr. 633.

Într-adevăr, reclamanții au întreprins o serie de verificări și au formulat numeroase memorii în anul 2005, însă la alte instituții ale statului și nu la OCPI Iași - Biroul CF Pașcani.

Reclamanții, așa cum instanța a menționat mai sus, abia în anul 2007, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 633, au avut certitudinea că amplasamentul terenului în suprafață de 5. 000 mp cumpărat prin cele două contracte menționate este alta față de vechiul amplasament.

Demersurilor reclamanților la instituțiile statului în perioada 2005-2014, precum și publicațiile din ziarul Evenimentul din anul 2009, nu fac dovada relei credințe a cumpărătorilor la momentul încheierii contractelor contestate, atât timp cât formalitățile de publicitate prin înscrierea în Cartea funciară a transferului de proprietate au fost îndeplinite, iar situația juridică a terenurilor cumpărate de către pârâți nu era contestată de vreo persoană.

Potrivit art. 34 din legea 7/1996, în forma rep. din 25.07.2005, și a art. 31, în forma rep. din 03.03.2006, în vigoare la data încheierii contractelor nr. 2265/03.07.2007, nr. 8201/21.11.2006, nr. 8802/23.12.2006 și a contractului de schimb 2265/2007 ,,(1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. (2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală,,.

Reclamanții abia în anul 2009 au notat în CF a mun. Pașcani opoziția la vânzare , deci la aproximativ 4-5 ani de la data întocmirii contractelor contestate, însă la data întocmirii acestor contracte nu era notat niciun litigiu prin care să se conteste situația din cartea funciară, iar potrivit art. 31, art. 33 și art. 34, așa cum sunt reproduse în forma în vigoare la momentul încheierii contractelor a căror anulare se solicită, cumpărătorii sunt considerați de bună credință.

De asemenea, din întreg probatoriu administrat, reclamanții nu au putut demonstra că la momentul întocmirii actelor juridice a căror anulare o solicită a existat o legătură de complicitate, de fraudare a intereselor reclamanților prin transmiterea proprietății de către fam. Pescaru și apoi de către fam. I. către cumpărătorii subsecvenți, cu atât mai mult cu cât au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară. Buna credință a cumpărătorilor nu poate fi pusă la îndoială atât timp cât s-a sprijinit pe înscrierile în Cartea Funciară, fiind prezumată până la proba contrarie, nefiind dovedită cooperarea tuturor părților la încheierea actului juridic.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor articolului 36, respectiv art. 38 din legea 7/1996, în form. Rep. de la data întocmirii actelor juridice contestate ";Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.";

Rezultă deci că după expirarea termenului de 3 ani, subdobânditorii de bună credință și cu titlu oneros se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, dreptul lor înscris în Cartea funciară fiind opozabil înstrăinătorului din actul juridic primar, ceea ce echivalează cu menținerea actului juridic.

Cât privește susținerea reclamanților privind faptul că pârâții din prezenta cauză nu au depus diligențe minime pentru a afla situația juridică a terenurilor cumpărate prin actele de vânzare cumpărare, de schimb și de donație a căror anulare se solicită, instanța de judecată observă că diligențele minime au fost efectuate de către cumpărători prin cercetarea extrasului de CF a imobilelor cumpărate, prin cercetarea titlurilor de proprietate existente la momentul încheierii contractelor și care nu erau anulate sau modificate.

Pârâții din prezenta cauză (cumpărătorii subsecvenți) nu au avut posibilitatea să cunoască despre demersurile reclamanților la Instituția Prefectului și a Primarului, pe de o parte pentru că majoritatea contractelor au fost încheiate anterior efectuării inclusiv a acestor demersuri, iar pe de altă parte demersurile cumpărătorilor de a se interesa la Instituția Prefectului și a Primarului depășesc sintagma ,,diligențe minime,, prevăzută de lege. De asemenea, pârâții din prezenta cauză nu au avut posibilitatea să cunoască că pe rolul Judecătoriei Pașcani a existat dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 633, întrucât nici un pârât nu a fost parte în acest dosar - știut fiind că au acces la un anumit dosar aflat pe rolul instanțelor doar părțile și anumite persoane expres prevăzute de lege, printre care nu se numără și pârâții.

Față de cele de preced, prima instanța de judecată constatând că pârâții au fost de bună credință la încheierea următoarelor contracte: contract de vânzare-cumpărare 5601/4.12.2003, contract vânzare cumpărare 9159/ 20.12.2004, contract de vânzare-cumpărare 2490 din 19.04.2005 , contract de vânzare-cumpărare 3939 din 13.iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 3177 din 13.iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 2467 din 18.aprilie.2005, contract de vânzare-cumpărare 6492 din 20.09.2004 ; contract de vânzare-cumpărare nr.8222 din 27.10.2004, contract de schimb nr.2265 din 03.04.2007, contract de vânzare cumpărare nr.8802 din 23.12.2006, contract de schimb nr.3077/30.05.2006, și contract de donație 3238/31.05.2005, a respins cererea reclamanților.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. din 1865 potrivit căruia " partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, față de soluția dată capătului de cerere principal și față de caracterul accesoriu al capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța a constatat că pârâții nu sunt în culpă procesuală.

Totodată, constatând că reclamanții sunt în culpă procesuală, a admis cererea pârâților A.I. și E. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 lei, reprezentând onorariu avocat, a admis cererea pârâților A.M și E. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, reprezentând onorariu avocat, va admite cererea pârâtului M.I. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, a admis cererea pârâtului I.F. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, și a admis cererea pârâților I.V.și V de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții I.A.D.și I.R, aceștia solicitând:

- admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1237 din 19 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț;

- admiterea acțiunii reclamanților, așa cum a fost formulată, cu completările și precizările ulterioare;

- obligarea intimaților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de apel, apelanții-reclamanți invocă următoarele împrejurări de fapt și de drept:

În mod nelegal Judecătoria Tg. Neamț a respins acțiunea formulată de către reclamanții I.A.D și I.R., în contradictoriu cu pârâții, ca nefondată, obligând reclamanții să plătească cheltuieli de judecată unor pârâți.

Pentru a constata buna credință a pârâților privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a căror anulare reclamanții au solicitat-o, instanța a lăsat uitării:

- toate dispozițiile legale invocate de către reclamanți, respectiv cele ale Legii nr. 169/1997, art. III, alin. 1. lit. ii, invocate prin precizările depuse la dosarul cauzei;

- hotărârile judecătorești definitive și irevocabile;

- data încheierilor prin care s-au respins cererile de intervenție formulate de către pârâtul I.V. (persoana influentă în cumpărarea suprafețelor de teren pe raza mun. Pașcani);

- proba cu interogatoriul pârâților, solicitată de către reclamanți prin cererea introductivă și precizările depuse ulterior la dosarul cauzei;

- depozițiile martorilor audiați în cauză la solicitarea pârâților;

- probatoriul existent la dosarul cauzei, respectiv înscrisul întocmit de către OCPI Iași nr. 2902 din 15.03.2005, petiția înaintată de către recurenți către Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții, pentru refuzul nejustificat al instituțiilor statului de a respecta dispozițiile legale, respectiv de a nota litigiu, etc.

- raportul de expertiza avizat de către OCPI Iași și concluziile expertul tehnic autorizat A.F.. din care rezultă că terenul în suprafață de 5000 mp situat în T 29, parcela parcela 858/1/12 pe care pârâții P.C, P.A. și P.C. l-au vândut pârâților I.V. și I.V., respectiv celorlalți pârâți, se suprapune cu terenul aparținând reclamanților din prezenta cauză;

- nu s-a avut în vedere că pârâtele BCPI Pașcani/OCPI Iași nu au depus întâmpinare și nici nu și-au formulat apărări;

- terenul a fost dobândit de către vânzătorul G.C. prin reconstituirea dreptului de proprietate, prin adeverința nr. 6595/1991;

Prima instanță de fond a reținut că reclamanții/apelanți au interes în cauză, însă a respins acțiunea ca nefondată, fără a analiza în cauză ce probatoriu s-a solicitat de către reclamanți și nici nu a analizat probatoriul existent la dosarul cauzei, neanalizand că la baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâții/intimați există sentința civilă nr. 746/15.05.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei Toplița nr. 967/866/2011, rămasă irevocabilă la data de 26.09.2012 prin decizia civilă nr. 647/R pronunțată de Tribunalul Harghita, prin care:

- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții I.A.D și I.R. în contradictoriu cu Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Iași, Comisia Locala de Aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani, P.C. și P.C.;

- s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.10.2003 întocmit de Comisia Pașcani pe seama intimaților P.A., P.C. si P.C., pentru 1/2 parte din suprafața de 10.000 mp, situată în tarlaua denumită popular "O.M.", tarlaua 29, parcela 858/1/12 de 5792, 5 mp si 858/2/12 de 4207,5 mp ;

- s-a constatat nulitatea parțială a adeverinței de proprietate nr. 5696 din 12.08.1991 emisă pe seama pârâților P.A., P.C. și P.C., pentru 1/2 parte din suprafața de 10.000 mp ;

- s-a dispus repunerea părților in situația anterioară întocmirii procesului verbal nr. 15720/25.10.2003 și a adeverinței de proprietate nr. 5696 din 12.08.1991, adică pe vechiul amplasament, ce a fost stabilit pe seama vânzătorului G.C., conform sentinței civile nr. 633 din 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași, motiv pentru care recurenții nu vor putea intra în legalitate, respectiv intabula suprafața de teren cumpărată de la numitul G.C..

În considerentele sentinței civile, fila 10, instanța reține că terenurile au fost intabulate pe numele pârâților în modalitatea în care ele au fost vândute, însă nu a analizat încheierea BCPI Pașcani nr. 2259 din 19.10.2004, prin care dreptul de proprietate al paraților s-a făcut în baza unei adeverințe de proprietate fără nr. de înregistrare, imobilul situat în tarlaua Întovărășire B. și fără a purta semnătura conducătorului de Carte Funciară, încheiere care a fost întocmită ulterior cumpărării de către reclamanți a suprafeței de teren de 5.000 mp (19 mai 2004) și după ce, în prealabil, persoana influentă I.V., având calitatea de pârât în cauză, a intervenit în dosarul nr. 2329/866/2004, având ca obiect «obligația de a face ».

Mai mult decât atât, instanța de fond nu a reținut și nici nu a analizat răspunsul OCPS Iași nr. 2902 din 15.03.2005 prin care reclamanții au înaintat plângerea nr. 15/15.03.2004, către OCPI Iași, imediat cumpărării imobilului și introducerii acțiunii nr. 2329/866/2004, pentru refuzul nejustificat al BCPI Pașcani de a face intabularea și notarea imobilului în suprafață de 5000 mp, răspuns care a fost depus la dosarul cauzei și comunicat reclamanților în anul 2005, după efectuarea unui control de către reprezentanții OCPI Iași și Corpul de control al Prefectului în anul 2004.

Instanța nu a analizat și reținut că parte din actele de vânzare cumpărare încheiate între pârâți sunt datate după 20.12.2004 și încheiate de către pârâtii I.V. și I.V., cu ceilalți pârâți, după sesizarea de către reclamanții-apelanți a OCPI Iași și după cererea de intervenție a lor în dosar nr. 2329/866/2004, acestea fiind încheiate prin fraudă și minciună, fără ca pârâții-cumpărători să aibă cunoștință de amplasamentul suprafeței de teren cumpărată. Acesta este motivul pentru care instanța și apărătorii părților au lăsat uitării proba cu interogatoriul pârâților solicitată de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată și prin precizările depuse ulterior, pentru a nu se demonstra reaua credința a pârâților.

Greșit reține instanța în motivarea acțiunii, că reclamanții au formulat memorii, însă la alte instituții ale statului și nu la OCPI Iași sau BCPI Pașcani, răspunsul nr. 2902/15.03.2005 la petițiile înaintate de către aceștia către OCPI Iași reflectă contrariul celor reținute de către instanță, lipsit de relevanta fata de principiul forței probante al înscrierii în CF.

În ceea ce privește diligentele minime pentru aflarea situației juridice a terenurilor cumpărate de către pârâți prin actele de vânzare-cumpărare, de schimb și de donație, instanța reține greșit că pârâții-cumpărători au efectuat cercetări prin cercetarea titlurilor de proprietate existente la momentul încheierii contractelor și care nu erau anulate sau modificate, atâta timp cât titlul de proprietate/adeverința de proprietate emisă pe numele pârâților P., care posedă/nu posedă nr. de înregistrare la data intabulării în CF vizează o suprafață de teren situată în tarlaua Întovărășire B.și nu în tarlaua O.M..

Tot cu privire la acest aspect, "diligente minime", pârâții au solicitat proba cu martori pentru a demonstra buna credință la cumpărarea suprafeței de teren, însă instanța și de această dată este părtinitoare, întrucât niciun martor audiat în cauză nu a declarat că pârâții au verificat sau că au cunoștință în ce tarla se află suprafața de teren cumpărată, declarând că au auzit că pârâții au cumpărat o suprafață de teren, neprecizând exact amplasamentul și modul cum aceștia au verificat proveniența imobilului cumpărat.

Consideră apelanții că instanța a fost foarte părtinitoare în ceea ce privește soluționarea corectă a acestei cauzei.

În baza principiului rolului activ al judecătorului, regula în conformitate cu care organul judecătoresc (instanța de judecată), care în cadrul procesului civil este chemat să stabilească adevăratele raporturi dintre părți, are îndreptățirea și, totodată, îndatorirea ca, fără a încălca dreptul părților de a-și face probele și susținerile lor, să ordone singur, din proprie inițiativă, administrarea oricăror probe, să întreprindă orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevărului în cauză. Consacrând acest principiu, legea dispune că judecătorul este îndreptățit să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea introductivă de instanță sau în întâmpinare; el va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Totodată, legea mai precizează că judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; ei trebuie să dea părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor legitime.

Arată apelanții că aceștia sunt proprietarii suprafeței de teren de 0,50 ha, situată în T 29 P 858/1/12, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2688/19.05.2004, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 4648/20 mai 2004 și nr. 3104/18.06.2004, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 5945/30.06.2004, ambele rectificate prin încheierea de rectificare nr. 3696 din 22.04.2010, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 6379/31.03.2010 (legal și corect întocmit în baza adeverinței de proprietate nr. 6595/1991) și a titlului executoriu - sentința civilă nr. 633/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iași.

Din depozițiile martorilor audiați în cauza nr. 8848/99/2011 - D.O., A.C., A.M., P.G., N.G. și A.F., reiese că pârâți nu au verificat legalitatea și proveniența suprafeței de teren cumpărată, astfel încât, trebuie reținut cu prioritate că toți acești martori au declarat următoarele: "nu cunosc situația terenurilor din O.M...., nu știu dacă înainte de a cumpăra au făcut cercetări privind situația terenului și dacă s-au interesat de situația juridică a terenului..., se cunoștea amplasamentul terenurilor după adeverințele emise de comisia locală..., procedura de punere în posesie s-a efectuat de către comisia locală în baza adeverințelor emise..., cred ca soții I.au luat la cunoștință de amplasamentul terenului, așa cum este descris în adeverința în baza căreia s-a făcut vânzarea..., cunosc că familia I.a cumpărat teren în zonă începând după revoluție..., însă se știa cât teren avea fiecare proprietar..., precum și amplasamentul terenului fiecărui proprietar din bătrâni..., nu cunosc familia P...., nu am auzit de această familie...", toate aceste mărturii reflectă contrariul descris de către instanță în considerente.

În mod greșit, prima instanță de fond a reținut că nu s-a făcut dovada vreunui demers prin care reclamanții să aducă la cunoștință OCPI Iași că situația privind proprietarul adevărat al terenului în suprafață de 5.000 mp este cu totul alta, atâta timp cât la dosarul cauzei există adresa nr. 2902 din 15.03.2005 emisă de către OCPI Iași prin care se specifică: " ...deși în repetate rânduri s-au făcut demersuri în scris pentru a obține documentațiile rezultate în urma aplicării legilor fondului funciar ale orașului Pașcani, acestea au ajuns parțial în posesia noastră, astfel că OCPI nu dispune de planul parcelar al zonei "O.M.". Mai mult, o mare parte a documentațiilor în posesia cărora reclamanții au ajuns sunt ilizibile, ceea ce face imposibilă verificarea fișelor de punere în posesie cu titlurile aferente, rezultând astfel stocarea câtorva zeci de documente. În condițiile lipsei titlurilor de proprietate și a planurilor parcelare, nu se pot aviza documentații tehnice pentru atribuirea numărului cadastral nedefinitiv. Această situație poate duce la blocarea circulației juridice a terenurilor....Practic, situația apărută a creat premisele ca atribuțiile tehnice ale OCPI Iași să fie ocolite, atât în ceea ce privește aplicarea legilor fondului funciar, precum și în ceea ce privește aplicarea prevederilor Lg. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare actualizată. … Menționam că, deși ca instituție, primăria Pașcani a ajutat OCPI Iași în condițiile transformării instituției noastre în cadrul legislativ creat de Lg. 499/2004, nu putem să nu atragem atenția instituțiilor abilitate asupra situației create anterior descrise prin situații care duc la blocarea circulației juridice a terenurilor, cu implicații directe în activitățile specifice (notările, investiții etc.) și în ultimă instanță în dezvoltarea zonei în condiții normale.

Greșit a reținut instanța de fond că, după expirarea termenului de 3 ani, subdobânditorii se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, dreptul lor înscris în CF fiind opozabil înstrăinătorului din actul juridic primar, ceea ce echivalează cu menținerea actului juridic, atâta timp cât intabularea suprafeței de teren de 10.000 mp s-a făcut în baza unei adeverințe de proprietate false (fără a poseda nr. de înregistrare și nu văzând o suprafața de teren în O.M.) și a unei încheierii de intabulare fără semnătura conducătorului de CF, probele administrate demonstrând contrariul.

Cât privește susținerea instanței de fond că diligentele minime au fost efectuate de către cumpărători prin cercetarea extrasului de CF a imobilelor cumpărate, prin cercetarea T.P. existente la momentul încheierii contractelor, nu este dovedită, întrucât prin cererea de chemare în judecată apelanții-reclamanți au arătat motivele nulității absolute a actelor încheiate, fiind dovedită cu înscrisuri și cu proba cu interogatoriul pârâților, solicitată de aceștia, probă lăsată uitării de către instanța de fond și apărătorii părților. La dosarul cauzei reclamanții au depus înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere. Prin înlăturarea acestora reclamanții nu vor putea beneficia de dreptul lor recunoscut de lege.

Prin urmare, prima instanță respinge excepția lipsei de interes invocată de către pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M., B.P., P.M., I.C.,, I.V. și I.V., A.M. și A.E., ca nefondată, însă nu analizează întreg probatoriul administrat în cauză, iar prin interpretarea greșită a actelor de vânzare cumpărare nr. 2688/19.05.2004, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 4648/20 mai 2004 și nr. 3104/18.06.2004, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 5945/30.06.2004, ambele rectificate prin încheierea de rectificare nr. 3696 din 22.04.2010, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 6379/31.03.2010 (legal și corect întocmit în baza adeverinței de proprietate nr. 6595/1991) și a titlului executoriu - sentința civilă nr. 633/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, sentință rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului lași, respinge acțiunea reclamanților, cu toate că la baza acestei hotărâri atacate au stat înscrisuri care au dovedit adevărul invocat pe parcursul judecății, astfel:

1. Prin sentința civilă nr. 633/20.03.2007, pronunțată în dosarul Judecătoriei Pașcani nr. 2329/866/2004, având ca obiect "obligația de a face", instanța a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că amplasamentul pentru care se solicită constatarea nulității parțiale a contractului de vînzare-cumpărare, autentificat sub nr. 5.../04.12.2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați Z.M. și Z.E., s.a., întocmit în baza adeverinței de proprietate nr. 5../12.08. 1991 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 15720 din 25.11.2003, eliberate de Comisia orășenească de aplicare a legii fondului funciar Pașcani în beneficiul pârâților P. și a tuturor actelor subsecvente de vânzare-cumpărare întocmite ulterior în baza contractului de vînzare -cumpărare nr. 5601/4.12.2003, cu repunerea reclamanților în situația anterioară încheierii acestora, reprezintă vechiul amplasament al defunctului G.C., instanța recunoscând retroactiv dreptul acestuia la restituirea terenului de 5000 mp, în tarlaua 29, parcela 858/1/12, constatând totodată că pârâții ocupă fără temei terenul fostului proprietar G.C., acestuia fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate în tarlaua denumită popular O.M., conform rolului agricol și adeverinței de proprietate nr. 6595/1991, iar pârâților P. fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua denumită popular Întovărășire B., potrivit registrului agricol și a adeverinței de proprietate nr. 5696/1991.

2. Prin decizia civila nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului lași, pronunțată în dosarul nr. 2329/866/2004, a fost admisă acțiunea formulată de G.C., în contradictoriu cu pârâta Comisia de aplicare a legii fondului funciar Pașcani, dispunând ca pârâta să procedeze la punerea în posesie și la întocmirea procesului verbal de punere în posesie pentru vânzătorul G.C., pe vechiul amplasament privind suprafața de teren de 5000 mp, situată în tarlaua O.M., identificat în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert G.C., parte integrantă din prezenta hotărâre.

3. Prin decizia civilă nr. 2007/5.11.2007 a Tribunalului Iași, dată în dosar nr. 2329/866/2004, a fost respins recursul declarat de intervenienții I.V. și I.V. împotriva sentinței civile nr. 633/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani și a încheierii de ședință din 03.10.2006, reținanduse irevocabil lipsa interesului acestora în cauză, respectiv că nu exista identitate între suprafața de teren deținută de către numitul G.C. și cea a pârâților P.;

4. Prin încheierea nr. 325 din 09.06.2009 pronunțată în dosarul Judecătoriei Pașcani nr. 1399/866/2009, s-a admis în parte cererea formulată de G.C., prin mandatari I.A.D și I.R. împotriva debitoarei Comisia municipală Pașcani de fond funciar, reprezentată de primar, în calitate de preledinte al comisiei, obligând debitoarea să plătească în favoarea statului o amandă civilă în sumă de 30 lei / zi întârziere până la executarea obligației prevăzută în tirlu executoriu - sentința civliă nr. 633/20.03.2007, pronunțată în dosarul Judecătoriei Pașcani nr. 2329/866/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/2007 pronunțată de Tribunalul Iași, îndreptată prin încheierea de ședință din 04.02.2009 a Tribunalului Iași.

5. Prin sentința civilă nr. 2751/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 1399/866/2009 al Judecătoriei Pașcani, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții I.V și V., având ca obiect revendicare, reținându-se că amplasamentul pentru care Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar a eliberat pârâților P. adeverința de proprietate nr. .../1991 și procesul verbal de punere în posesie 15720/25.11.2003 aparține autorului G.C., amplasament pentru care Comisia de aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani a fost obligată în mod irevocabil să procedeze la punerea în posesie cu suprafața de teren de 0,50 ha, iar prin compararea titlurilor vânzătorilor, instanța a constatat că familia P. a avut teren în Boșteni, la locul denumit "Întovărășire B.", iar G.C. a avut teren în tarlaua denumită "O.M.".

6. Prin sentința civilă nr. 746/15.05.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei Toplița nr. 967/866/2011, rămasă irevocabilă la data de 26.09.2012 prin decizia civiiă nr. 647/R pronunțată de Tribunalul Harghita, instanța:

- a admis acțiunea formulată de reclamanții I.A.D și I.R. în contradictoriu cu Comisia Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar Iasi, Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani, P.C. și P.C.;

- a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesia nr. 15720/25.10.2003 întocmit de Comisia Pașcani pe seama intimaților P.A., P.C. și P.C., pentru ½ parte din suprafața de 10.000 mp situat în tarlaua denumită popular "O.M.", tarlaua 29, parcela 858/1/12 de 5792, 5 mp si 858/2/12 de 4207,5 mp ;

- a constatat nulitatea parțială a adeverinței de proprietate nr. 5898 din 12.08.1991 emisă pe seama pârâților P.A., P.C. și P.C., pentru 1/2 parte din suprafața de 10.000 mp;

- a dispus repunerea părților în situația anterioară întocmirii procesului verbal 15.720/25.10.2003 și a adeverinței de proprietate nr. 5696 din 12.08.1991, adică pe vechiul amplasament ce a fost stabilit pe seama vânzătorului G.C., conform sentinței civile nr. 633 din 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași.

7. Prin încheierea din 27.03.2012, dată în dosarul nr. 967/866/2011, de către Judecătoria Toplița, instanța a respins cererea de intervenție formulată de pârâții I.V. și I.V., motivat de faptul că aceștia nu au solicitat proba extrajudiciară cu expertiza pentru identificarea lotului pe care l-au cumpărat prin actul autentic nr. 5601/14.12.2003 de la pârâții P..

8. Prin sentința civilă nr. 3627/04.12.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei Bârlad nr. 5455/189/2011, a fost admisă acțiunea de grănițuire și acțiunea în revendicare, formulată de reclamanții I.A.D și I.R. în contradictoriu cu pârâții I.V., I.V., I.G.C., M.I. și M.L, stabilindu-se linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și cea a pârâților, instanța reținând că prin sentința civilă nr. 633/2007 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenul cu care au fost puși în posesie pârâții P.C., P.C., P.A.,reprezintă vechiul amplasament al defunctului G.C., recunoscându-se retroactiv dreptul acestuia la restituirea unui teren de 5000 mp, în tarlaua 29, parcela 858/1/12, constatând totodată că pârâții ocupă parțial, fără temei, terenul fostului proprietar G.C., iar titlul autorilor P.C., P.C., P.A.,nu mai are efecte juridice, în urma constatării nulității parțiale cu privire la terenul menționat mai sus.

În dosarele: 289/866/2010 (obiect - revendicare), 5455/189/2011 (obiect - revendicare/granituire), respectiv dosarul Judecătoriei Pașcani nr. 2329/866/2004 (obiect - obligația de a face), în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iași, s-au dispus efectuarea unor expertize topocadastrale, iar din concluziile rapoartelor de expertiză instanța a reținut că suprafața de teren de 5000 mp ce face obiectul prezentului litigiu, reprezintă vechiul amplasament al autorului G.C., înstrăinat reclamanților I.A.D. și I.R., beneficiind de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care a fost dispusă reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind emisa adeverința de proprietate nr. 6595/1991.

În speță, atât vânzătorii - pârâți P.C., P.C. și P.A,, cât și cumpărătorii - pârâți I.V., I.V. și ceilalți, au avut cunoștință de faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 5601/2003 nu a aparținut tarlalei denumita popular "O.M.", ci tarlalei "Intovărășire B.".

Față de motivele arătate mai sus, apelanții solicită să se rețină faptul că, atât vânzătorii, cât și cumpărătorii, nu au acționat cu bună credință la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, iar scopul încheierii acestora a fost fraudarea reclamantului, vânzând bunul care a aparținut reclamanților, vânzarea fiind făcută în cunoștință de cauză printr-o operațiune speculativă, cu concursul reprezentanților instituțiilor statului și a notarului public.

Pe cale de consecință, în temeiul adagiului clasic frauda corupe totul (fraus omnia corupt), urmează ca instanța de control judiciar să analizeze probele solicitate și neadministrare, inscrisurile depuse, cu reținerea următoarelor aspecte:

a) Conform registrului agricol și a adeverinței de proprietate nr. 6595/1991 a numitului G.C., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua denumită popular "O.M." (T 29);

b) Conform registrului agricol și a adeverinței de proprietate nr. 5696/1991 (falsificată), pârâților P. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua denumita popular "Întovărășire B.;

c) Conform precizărilor nr. 15707/17.10.2011 depuse de către Comisia de aplicare a Legii fondului funciar Pașcani în dosarul Judecătoriei Toplita nr. 967/866/2011, suprafața de teren de 10.000 mp (pentru care comisia a emis pârâților P.adeverința de proprietate nr. 5696/1991), figurează în Registrul Agricol vol. I, fila 41 Tg. Gară, arătând că pârâții P. au fost puși în posesie în tarlaua denumită popular O.M., identificată cadastral în T 29, parcela A 858/1/12 și A 858/2/12.

Prin adresa nr. 5239/13.04.2006, Comisia munic. Pașcani recunoaște că numitul G.C. a fost pus în posesie pe vechiul amplasament în tarlaua "O.M." imediat apariției Legii 18/1991, prin instalarea de semne de hotar între proprietari. Terenul a fost în posesia efectivă a reclamantului G.C. încă din anul 1991...s-a procedat la identificarea amplasamentelor și s-a întocmit tabel cu ordinea proprietarilor efectuându-se materializarea acestora prin țăruși... conform disp. art. 36.

Prin adresa nr. 2902 din 15.03.2005, emisă de către Prefectura lași, se arată că ,, ...deși în repetate rânduri s-au făcut demersuri în scris pentru a obține documentațiile rezultate în urma aplicării legilor fondului funciar ale orașului Pașcani, acestea au ajuns parțial în posesia reclamanților, astfel că OCPI nu dispune de planul parcelar al zonei "O.M.". Mai mult, o mare parte a documentațiilor în posesia, cărora au ajuns sunt ilizibile, ceea ce face imposibilă verificarea fișelor de punere în posesie cu titlurile aferente, rezultând astfel stocarea câtorva zeci de documente. În condițiile lipsei titlurilor de proprietate și a planurilor parcelare, nu se pot aviza documentații tehnice pentru atribuirea numărului cadastral nedefinitiv. Această situație poate duce la blocarea circulației juridice a terenurilor....Practic, situația apărută a creat premisele ca atribuțiile tehnice ale OCPI Iași să fie ocolite, atât în ceea ce privește aplicarea legilor fondului funciar, precum și în ceea ce privește aplicarea prevederilor Lg.7/1996 a cadastrului si publicitarii imobiliare actualizată. ... Menționează că, deși ca instituție, primăria Pașcani a ajutat OCPI Iași în condițiile transformării instituției acestora în cadrul legislativ creat de Lg. 499/2004, nu pot să nu atragă atenția instituțiilor abilitate asupra situației create anterior descrise prin situații care duc la blocarea circulației juridice a terenurilor, cu implicații directe în activitățile specifice (notările, investiții, etc.) și în ultimă instanță în dezvoltarea zonei în condiții normale (fila 43, borderou acte).

Prin declarația notariala autentificată sub nr. 826/07.02.2003, proprietarul Grigoras Costache declară: "numiții G.O. și P.G, membrii Comisiei locale de fond funciar, s-au prezentat la domiciliul meu, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare și după chemarea lor în judecată, pentru a mă forța să semnez o declarație deja scrisă din care reieșea că eu sunt de acord să accept alt amplasament decât cel real...Eu nu am fost de acord, întrucât am vândut suprafața de teren asupra căreia mi-am exercitat în mod continuu și netulburat atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința si dispoziția. Nu puteam sa semnez și să dau o declarație în sensul celor solicitate de reprezentanții Comisiei locale de fond funciar"; Martorii J.C., M.I., R.V., prin declarația autentică nr. 3299/30.06.2008, sub sancțiunea prev. de art. 292 Cod penal, declară: "tarlaua O.M. nu a fost și nici nu este identică cu tarlaua Întovărășire B.... am fost dintotdeaua vecini în tarlaua O.M. cu defunctul Patrașcu Gheorghe, moștenitor G.C., actualmente proprietatea numiților I.A.D. și I.R.... declarăm de asemenea că nu a existat nicio persoana cu numele P.C., care ar fi deținut în tarlaua O.M. vreo suprafața de teren și nici nu o cunoaștem" .

Martorul G.V. audiat în cauza nr. 2751/866/2007, declară: "arăt că martorul propus de către pârât a încercat să mă influențeze în ceea ce privește declarația pe care o voi da, spunând ca voi avea castig de la pârâtul I.V., dacă sunt de acord să fiu martorul acestuia...acel teren a fost stăpânit și lucrat de către familia Iosub...arăt că am asistat la punerea în posesie a reclamanților și prin aceasta cunosc că s-a încălcat proprietatea reclamanților".

Martorul P.I. declară în dosar nr. 2329/866/2004: "sunt frate cu soția reclamantului G.C....care a avut anterior colectivizării 50 ari în tarlaua O.M., provenind dintr-un trup de 2 ha împărțit în 4 moștenitori de către autorii noștri...Nu o cunosc pe numita P."

Nu sunt de neglijat nici declarațiile date în dosarul nr. 2329/866/2004, de către martorii J.C. și M.I.

Intabularea suprafeței de teren de 10.000 mp, aparținând pârâților P. s-a făcut in baza unei adeverințe de proprietate fara număr de înregistrare .

Comisia locală a depus în dosarul nr. 2329/866/2004, pe lângă adeverința datată, o altă adeverință de proprietate înregistrată sub nr. 5696/12.08.1991, fiind inserată suprafața de 1 ha arabil, "La B." și copia rolului agricol al pârâților P. fiind modificat din 1 ha în 2 ha și trecut 1 ha teren arabil - La B..

Martorul V.S., audiat în cauza nr. 2751/866/2007 declară: "nu cunosc numărul tarlalei...nu cunosc ce suprafață...am văzut actul notarial...arăt că m-am întâlnit cu martorul G.V. și m-a întrebat dacă sunt martor într-un proces... nu cunosc nici lungimea și nici lățimea suprafeței pe care am întrainat-o, nu cunosc forma geometrica a terenului...în momentul vânzării era titlu de proprietate .

Pârâții I.V. și Comisia de aplicare a Legii fondului funciar Pașcani au solicitat martorilor B.I., P.G. și E.M. să facă declarații necorespunzătoare adevărului (adresa notarială nr. 2516/06.06.2008 -), astfel încât:

Prin Ordonanța nr. 31.03.2009 dată în dosarul nr. 3149/P/ 2008 (fila 86, 87 borderou acte), marorii B.I., A.G. și E.M. au fost sancționați cu amandă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

Prin Ordonanța dată în dosarul nr. 5408/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, i s-a aplicat pârâtului M.I. amanda administrativă de 800 lei.

În articolul publicat în zarul local și județean intitulat Procurorul Spânache blând cu escrocii, se stipulează: ,,În locul proprietarilor de drept, terenul a fost deținut până nu demult de soții V. și V.I., în baza unor documente dubioase, emise de reprezentanții primăriei. Mai mult, chiar în timpul derulării proceselor, aceștia au dat declarații false în fața notarului, că acel teren nu a fost în litigiu, pentru a-l putea vinde, parcela, către 6 cumpărători. În urma desconspirării acestor falsuri, procurorul i-a scos de sub urmărire penală pe soții Iordache și i-a sancționat doar cu amandă administrativă, deși aceștia și-au recunoscut în totalitate faptele de fals și uz de fals";.

La solicitarea instanței de a se depune documentația aferentă precizărilor nr. 15707/17.10.2011, Comisia de aplicare a Legii fondului funciar Pașcani a înaintat la dosarul cauzei copia unei coperți de registru.

Prin sentința civilă nr. 746/15.05.2012 a Judecătoriei Toplița, îndreptată material prin încheierea nr. 746/29.05.2012, s-a constatat definittiv și irevocabil nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 și Adeverinței de proprietate nr. 5696/12.08.1991 întocmite de Comisia de fond funciar Pașcani numiților P.A., P.C., P.C., repunând părțile în situația anterioară încheierii procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 și a a deverinței de proprietate nr. 5696/1991, adică pe vechiul amplasament ce a fost stabilit pe seama proprietarului G.C. conform sentinței civile nr. 633/20.03.2007 pronunțată de ajudecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iași, reținând că suprafața cumpărată de numiții I.A.D. și I.R. de la numitul G.C. este vechiul amplasament al proprietarului G.C., amplasament intrat sub puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 633/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iași.

Demersurile întreprinse de-a lungul timpului de către proprietarul G.C., I.A.D. și I.R. pentru intrarea în legalitate.

Proprietarul-vânzător G.C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu care era înscris în registrul agricol, i s-a eliberat adeverința provizorie de proprietate nr. 6595/1991, însă Comisia de aplicare a legilor fondului funciar Pașcani a refuzat eliberarea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate pentru ca terenul în litigiu să poată fi transferat fraudulos pârâților P. s.a, apoi numiților I.V. (persoană influenta fraudei), eliberând astfel o adeverință de proprietate fără număr de înregistrare, în baza căreia s-a procedat la întabularea suprafeței de teren de 10.000 mp.

Între ei, reclamanții, și Comisia de aplicare a legii fondului funciar Pașcani, Comisia Județeană de aplicare a Lg. 18/1991, P.C., P.C., P.A., I.V., I.V., I.G.C., M.I., M.L., de-a lungul timpului au fost multe procese, în care aceștia au depus mai multe înscrisuri autentice și neautentice, întocmite după bunul plac, depunând ca mijloc de probă adeverința nedatată și datată sub nr. 5696/1991, pentru suprafața de teren de 10.000 mp, situată în tarlaua denumită popular "Întovărășire B.", iar prin falsificarea rolului agricol și a adeverinței de proprietate, Comisia de aplicare a legii fondului funciar Pașcani a procedat la întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 și la punerea în posesie a numiților P. în tarlaua "Obștea Mare, T 29, parcela A 858/1/12 și A 158/2/12 peste suprafața de teren a proprietarului real G.C., pentru ca terenul să poată fi întrăinat pârâților I.V. și I.V., iar apoi la rândul său să poată înstrăina fraudulos această suprafață de teren unor persoane/pârâții în cauză.

Cu toate că pârâții au cunoscut proveniența și situația juridică a terenului, precum și faptul că pentru acest teren a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 569611991, vizând tarlaua Intovarasire B., aceștia au înțeles să perfecteze actul de vânzare cumpărare pe riscul lor.

Prin raportare, la momentul punerii în posesie, de către Comisia de aplicare a legii fondului funciar Pașcani, a pârâților P. îndeosebi, care au fost pusi în posesie pe o suprafață de teren diferită ca amplasament, decât cea la care erau îndreptățiți, la întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr.15720/25.11.2003, acte în baza cărora s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5601/4.12.2003, la denaturarea adevărului de către Comisia de aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani și de către pârâții I.V. și I.V., avându-se în vedere precizările nr. 15707/17.10.2011, depuse la Judecătoria Toplița în dosarul nr. 967/866/2011 de către Comisia de aplicare a legii fondului funciar Pașcani, prin care se arată că suprafața de teren de 10.000 mp, pentru care această comisie a eliberat adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie emis pârâților P., provine din Targ Gara, prin ocolirea legii și realității au fost nevoiți să înainteze prezenta acțiune pentru a intra în legalitate și a nu fi ocolite dispozițiile Legii nr. 7/1996.

În aceste condiții, se poate lesne observa că cea de-a doua adeverință de proprietate a titularilor Pescaru poarta indice nr. 5696/1991, iar al adeverinței autorului G.C. poarta indice nr. 6595/1991, suprafața de teren de 5000 mp, atribuită numitului G.C. este situată în tarlaua "O.M.", iar suprafața de teren de 10.000 mp, atribuită pârâților P, este situată, când, in tarlaua "întovărășire /Bosteni", când în Tg. Gară, astfel că prin compararea titlurilor de proprietate, respectiv registrul agricol și adeverințele de proprietate emise de către Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani, numitului G.C. și pârâților P., se observă în concret proveniența fiecărei suprafețe de teren în parte cumpărată de către părți.

Prin administrarea intregului probatoriu în cauză, apelanții reclamanți consideră că pârâții au înstrăinat un bun ce nu le-a aparținut, fiind aplicabil în cauză principiul resoluto iure dantis rezolvitur jus accipientis, conform căruia desființarea actului inițial atrage dupa sine și anularea actului subsecvent. De asemenea, arată că au dovedit de-a lungul anilor cu înscrisuri și reportaje din presa locală, judeteană și instituțiile statului modul fraudulos în care s-a eliberat pârâților P. titlu de proprietate în care a fost înscrisă ilicit și imoral suprafața de 10.000 m.p.

Citează apelanții din conținutul contractelor de vânzare cumpărare: "cunosc proveniența și situația juridică a terenurilor, stiu că sunt în circuitul civil, nu sunt sechestrate, nu fac obiectul vreunui litigiu și nu sunt grevate de sarcini sau servituti, scutesc Judecătoria Pașcani de cercetarea registrelor de sarcini de la dobândire și până în prezent, cunosc faptul că pentru aceste terenuri nu a fost eliberat titlu de proprietate, înțeleg să le dobândesc pe riscul meu în acest sens, însă nu scutesc pe vânzători de garanția de evicțiune, pe care și-au asumat-o. Noi, părțile contractante, garantăm sub sancțiunea legii penale că situația de fapt și de drept pe care se întemeiază prezentul contract este cea rezultată din actele pe care le-am prezentat notarului public, noi fiind singurii responsabili de eventualele neconcordanțe între acestea și realitate".

Astfel, nu poate fi reținută buna credință invocată de către pârâți întrucât: conform dispozițiile art. 1898 din Codul civil: "Buna-credință este credința posesorului ca, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Este destul ca buna-credință să fi existat în momentul câștigării imobilului".

Nu se poate reține buna credință a pârâților prin vinderea bunului proprietatea reclamanților, atâta timp cât bunul cumpărat de către pârâți provine în realitate, în baza Registrului Agricol vol. 1, fila 41, din localitatea Tg. Gară, având în vedere faptul că intabularea suprafeței de teren de 10.000 mp s-a făcut în baza unei adeverințe fără număr de înregistrare emisă de către Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, iar prin falsificarea rolului agricol și a adeverinței de proprietate, s-a emis procesul verbal de punere în posesie pârâților P., care au înstrăinat pârâților I.V. și I.V. suprafața de teren de 10.000 mp, în cunoștință de cauză, printr-o operațiune speculativă, respectiv o cauză ilicită și imorală, contracte de vânzare cumpărare care sunt nule, conform disp. art. 968 C.civil.

G.C., proprietarul suprafeței de teren de 5000 mp, a fost pus în posesie pe vechiul amplasament în tarlaua "O.M." imediat apariției Legii 18/1991, prin instalarea de semne de hotar între proprietari. Terenul a fost în posesia efectivă a reclamantului G.C. încă din anul 1991 și este stăpânit de către reclamanți din momentul cumpărării, prin instalarea de semne de hotar între proprietari.

G.C./proprietarul suprafeței de teren de 5000 mp, fiind veteran de război, a fost scutit de la plata impozitului către stat;

Reclamanții I.A.D. plătesc impozit pentru suprafața de teren de 5000 mp către stat.

Pârâții P. nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua ,,O.M.", nu au figurat la rol cu suprafața de teren de 10.000 mp în această tarla și nici nu au declarat această suprafață de teren la Serviciul Impozite și Taxe, obținând totuși o adeverința de proprietate nedatată, în baza căreia s-au întocmit cărțile funciare și una datată sub nr. 5696/1991, precum și procesul verbal de punere în posesie fraudulos nr. 15720/25.11.2003 în baza căruia s-a perfectat actul fraudulos de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5601/2003.

Pe parcursul celor 10 ani de judecată, pârâții P. nu au fost prezenți în instanță în niciun proces, pentru a-și formula apărări.

Pârâții I.V. și I.V. și reprezentanții statului, cu totală rea credință și printr-un abuz de drept, neagă efectele produse de titlu executoriu - sentința civila nr. 633/2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință intrată în puterea lucrului judecat.

În speță, cauza ilicită a operațiunii de vânzare-cumpărare pe care o materializează actele de vânzare-cumpărare atacate se întemeiază pe reaua credință a pârâților (vânzători/cumpărători), decurgând din cunoașterea de către aceștia, la momentul cumpărării, a provenienței suprafeței de teren cumpărată de la pârâții P., a naturii litigioase și a bunului proprietarului G.C..

În aceste condiții, nu se poate altfel considera decât că vânzarea-cumpărarea de către pârâți a imobilului proprietatea numitului G.C. (actualmente I.A.D. și I.R.), a avut ca scop fraudarea drepturilor adevăratului proprietar, care obținuseră în baza Lg. 18/1991 adeverința de proprietate nr. 6595/1991, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,50 ha, situată în tarlaua "O.M.", T 29, apoi o hotărâre judecătorească irevocabilă de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra imobilului litigios (sentința civilă nr. 633/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului lași) și care a fost atacată cu acțiune în revendicare de către pârâții I.V. și I.V., obținând sentința civilă nr. 2751/23.112011, pronunțată în dosarul nr. 289/866/2010 de către Judecătoria Pașcani, prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții I.V și V., definitiv și irevocabil, instanța reținând că amplasamentul pentru care Comisia de Aplicare a Legii F.F. Pașcani a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 pârâților P. aparține numitului G.C., amplasament pentru care Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani a fost obligată în mod irevocabil să procedeze la punerea în posesie.

În speță, pârâții în cauză au avut cunoștință de faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 5601/2003 provine din tarlaua denumită "Întovărășire B." și nu din "O.M.".

În aceste condiții, este de reținut faptul că pârâții din prezenta cauză au consimțit tacit la cumpărare suprafeței de teren, fără a verifica în prealabil proveniența acestui teren, acționând cu rea-credință la încheierea contractului prin fraudarea suprafeței de teren proprietatea reclamanților I.A.D. și I.R..

În toate dosarele pronunțate, instanța de judecata a dat dovadă de rolul activ și a analizat cauzele care au fost de prisos analizei fondului, respectiv lipsa de interes a pârâților I.V. și I.V. în formularea cererii de intervenție în dosarul nr. 2329/866/2004, a acțiunii în revendicare dosar nr. 289/866/2010 și a cererii de intervenție în dosarul Judecătoriei Toplita nr. 967/866/2011.

Astfel, terenul în litigiu în suprafață de 5000 mp este inclus în titlul de proprietate (adeverința nr. 6595/1991) emis pe numele G.C. și a fost în posesia reclamantului G.C. încă din 1991, iar în prezent este în posesia reclamanților I.A.D. și I.R. din prezenta cauză (adresa nr. 5239/13.04.2006 si procesul verbal de punere în posesie nr. 6379/31.03.2010).

În cauza Amurăriței c. României pronunțată în 2008, Curtea Europeană a arătat că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le repună în discuție într-o nouă procedură; ba, mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse chiar și terților (§ 31-38).

În toate cauzele pentru care s-au judecat, din cauza denaturării adevărului, a depunerii de înscrisuri false în dosare, a contrazicerilor în adresele înaintate de către Comisia de Fond Funciar Pașcani la îndemnul pârâților I.V. și I.V.(persoane influente cumpărării de terenuri) s-a procedat la compararea titlurilor părților, după regulile consacrate în situația în care acestea au provenit de la autori diferiți, dând câștig de cauză titlului de proprietate al reclamantului G.C., care a dobândit imobilul prin reconstituirea dreptului de proprietate la Lg. 18/1991, în timp ce pârâții P. l-au dobândit prin fraudă, nefiind niciodată în patrimoniul lor acest bun și nefiind declarat în vederea achitării impozitului către stat.

În speță, atât contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 5601/2003, cât și celelalte contracte de vânzare cumpărare a cărei nulitate absoluta parțială se solicită, s-au încheiat de către vânzători ,,în frauda dreptului proprietarului... cu complicitatea și, în orice caz, pe riscul cumpărătorului... constituind un caz tipic de nulitate absolută în virtutea cunoscutului adagiu clasic frauda corupe totul" (fraus omnia corrumpit).

Conform art. 948 C. civ., contractul de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător, în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumpărătorului, care ar fi cumpărat, pe riscul său, un bun al altuia este lovit de nulitate absolută.

Atât vânzătorii P., cât și cumpărătorii au dat dovadă de rea-credintă, adică au cunoscut că imobilul provine din altă tarla și aparține altei persoane.

Nu poate fi reținută bună-credință acolo unde există culpă, oricât de ușoară ar fi aceasta. Buna-credință rezultă deci din convingerea loială unită cu lipsa de orice culpă și trebuie să fie întreagă, adică lipsită de cea mai mică îndoială în momentul dobândirii bunului. Îndoiala exclude convingerea loială și viciază astfel buna-credință. Aceasta impune ca imediat ce persoana are vreun motiv de a se îndoi despre regularitatea actului, de exemplu cel referitor la legitimitatea proprietății înstrăinătorului, ca în cauza de față, să refuze a trata, sau să facă cercetări asupra problemei până va izbuti să-și formeze o convingere fermă.

Nu se poate reține buna credință a pârâților prin vinderea bunului proprietatea reclamanților, atâta timp cât bunul cumpărat de către pârâți provine, în baza Registrului Agricol vol. I, fila 41, din localitatea Tg. Gară, județul Hunedoara.

Făcând o apreciere corectă a probelor administrate de-a rândul anilor, instanța, prin sentința civilă nr. 746/15.05.2012, a Judecătoriei Toplița, îndreptată material prin încheierea nr. 746/29.05.2012, a constatat, definitiv și irevocabil, nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Pașcani numiților P.A., P.C. și P.C., pentru 1/2 parte din suprafața de teren de 10.000 mp situată în tarlaua denumită popular "O.M.", tarlaua 29, parcela 858/1/12 de 5792,5 mp și 858/2/12 de 4207, 5 mp, constatând și nulitatea absolută parțială a Adeverinței de proprietate nr. 5696/12.08.1991 emisă în favoarea numiților P.A., P.C. și P.C., repunând părțile în situația anterioară încheierii procesului verbal de punere în posesie nr. 15720/25.11.2003 și a adeverinței, adică pe vechiul amplasament ce a fost stabilit pe seama proprietarului G.C., conform sentinței civile nr. 633/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 23/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iași, motivând că suprafața de teren cumpărată de la numitul G.C. este vechiul amplasament al proprietarului G.C., amplasament intrat sub puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 633/20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668/17.09.2008 a Tribunalului Iasi.

Un ultim aspect invocat de apelanții - reclamanți este acela că de-a rândul anilor au avut piedici la înscrierea litigiului în CF, motiv ce nu poate fi reținut întrucât BCPI Pașcani/OCPI Iași, părți în dosar, cu bună știință au întocmit pârâților I.V. și I.V.cărți funciare pe baza unei adeverințe false și pentru un anume scop, respectiv îmbogățire fără drept, prin fraudă, (a se verifica adeverințele de proprietare ale pârtilor, data înscrierii imobilului in CF (încheierea BCPI Pașcani nr. 2259/19.10.2004, care nu este semnată de către conducătorul CF), data intervenției pârâtului I.V. în dosar nr. 2329/866/2004 și data încheierii tranzacțiilor de către pârâtul I.V. cu ceilalți pârâți).

Intimații I.V. și I.V.au formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, pentru următoarele motive:

Arată că sunt nefondate motivele de apel, în condițiile în care în fața instanței de control judiciar nu sunt aduse argumente critice la adresa sentinței civile pronunțate în cauză, ci sunt reiterate aspecte care au fost învederate și în cadrul cererii de chemare în judecată formulată la prima instanță de fond. Aceste afirmații nu sunt susținute de dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța de fond combătându-le prin sentința pronunțată în cauză, dând eficiență juridică prevederilor legale în materie.

Primul motiv de apel vizează faptul că instanța de fond, în momentul deliberării, nu a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, în apărare, de reclamanții-apelanți, înlăturând actele și probatoriile administrate în cauză prin hotărârea pronunțată. Apreciează intimații că, în mod corect, instanța de fond a analizat înscrisurile existente la dosarul cauzei și a cenzurat efectele juridice ale acestora prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie.

Prima instanță de fond a analizat în speța dedusă judecații o problemă esențială, și anume buna credința a intimaților la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută a fost solicitată de apelanții -reclamanți prin cererea de chemare în judecată. În momentul deliberării, instanța a avut în vedere demersurile juridice realizate de reclarnanți la instituțiile abilitate, care evident exced perioadei în care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută parțială se solicită. În perioada 2004-2007 când au fost încheiate actele juridice a căror nulitate se solicită nu a fost notat niciun litigiu sau vreo opoziție din partea apelanților-reclamanți sau persoanei de la care aceștia au cumpărat suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu din care să rezulte a o altă situație de fapt cu privire la suprafața de 5000 mp.

În ceea ce privește susținerea recurentilor-reclamanti potrivit căreia nici un martor audiat în cauză nu a afirmat cu certitudine că intimații-pârâți cunoșteau sau nu situația juridică a terenului, este de asemenea nefondata. Martorii audiați atât în apărare cât și în acuzare au învederat instanței de judecată, așa cum rezultă din depoziția acestora consemnată la dosarul cauzei, că punerea în posesie a persoanelor în tarlaua O.M. se realiza pe baza unei cereri adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Pașcani, neexistand la acel moment o reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, terenul fiind în devălmășie. Din contra, martorii audiați în cauză au specificat în mod concret faptul că pârâții din prezenta cauză au fost cumpărători de bună credință, că ei au cumpărat potrivit adeverinței de punere în posesie eliberată de Comisia locala de fond funciar Pașcani, că soții I. nu au avut la cunoștință niciodată despre faptul că în acel lot nu a avut teren familia P.. Mai mult decât atat, și soții I., reclamanții din prezenta cauză, și-au asumat potrivit clauzelor exprese din contractul de vânzare cumpărare amplasamentul terenului la momentul achiziționării, acest aspect fiind prevăzut în mod expres în conținutul contractului. În contextul în care familia G. a acceptat punerea în posesie și eliberarea adeverinței de punere în posesie așa cum a fost ea eliberată inițial în tarlaua 27, fără o contesta, intimații apreciază că nu se poate imputa soților Iordache faptul că ar avea vreo culpă în momentul achiziționării acestei suprafețe de teren sau că ar fi cunoscut la momentul perfectării vânzării cumpărării faptul că terenul nu aparține vânzătorului, din moment ce întreaga documentație care a stat la baza actelor de vânzare era eliberată pe numele soților P. Ulterior familia I. a înțeles să acționeze în judecată, în vederea restabilirii vechiului amplasament, acest demers nefiind realizat de către cei care le-au vândut soților I., respectiv familia G.. Mai mult decât atat, martorii audiați în cauză și care au teren în acea zonă, au specificat în mod concret faptul că punerea în posesie se realiza în ordinea în care se făceau cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, neexistand o respectare a fostului amplasament.

Nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștința de cauza, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma ,,în cunoștință de cauză" releva, semantic, înțelesul că părțile contractului au știut bine că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia. În acest caz, contractul încheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, este un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua-credinta a părților. Nu mai puțin, sub incidența art. 1080 C. civ, are importanță juridică ,,nimina negligenția" cumpărătorului, care, încălcând obligația de a se convinge că a contractat cu un ,,verus dominus", răspunde pentru culpa lata. Or, în speță, la data încheierii actului de înstrăinare atacat, proprietarul bunului imobiliar vândut era vânzătorul, în atare situație afirmația apelanților-reclamanți potrivit căreia apelanții au fost de rea credință este nefondată.

Cum reclamanții-recurenți au depus diligente în vederea notării în Cartea funciară a demersului lor judiciar la mult timp după transferul lui de proprietate în patrimoniul și după încheierea actului de înstrăinare atacat, apare nefiresc (ilogic), în absența altor probe, să se rețina că intimații, în calitate de subdobânditori au știut bine că bunul nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia. Nu mai puțin, cu greu s-ar putea imputa ,,nimia negligentia", de vreme ce Cartea funciară l-a momentul realizării vânzării i-a convins prin actele eliberate că au contractat cu un ,,verus dominus".

Dacă se pune problema unei greșeli în toată această situație creată, intimații apreciază că este vorba despre Comisia locala de fond funciar Pașcani, care a eliberat adeverințele de punere în posesie și nicidecum soții I., pârâți-intimați în cauză, care au fost cumpărători de bună credință. Problema bunei credințe a pârâților I. se pune dacă la momentul la care aceștia au devenit proprietari - în anul 2003 - pe suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu.

Conform art. 1294 Cod civil, transferarea proprietății este de esența contractului de vânzare, este unul dintre elementele strict necesare pentru existenta contractului de vânzare. Așadar, potrivit Codului civil român, nu se poate concepe vânzare în care să lipsească obligația vânzătorului de a transmite proprietatea unui bun cumpărătorului, dispozițiile din Codul civil fiind pe deplin aplicabile și în materie comercială, în calitate de drept comun, drept general. Dispozițiile Codului civil permit ca transferul proprietății să aiba loc la un moment ulterior încheierii contractului, cele două momente, acordul de voința si transferul proprietății, putând să nu coincidă, singura condiție fiind ca la momentul transferării dreptului de proprietate, vânzătorul să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului vândut. În cazul în care vânzătorul nu este proprietar al bunului la acest moment, nu s-a putut realiza unul dintre elementele esențiale ale contractului, respectiv transferarea proprietății, ceea ce atrage nulitatea contractului, conform art. 954 Cod civil, respectiv eroare asupra substanței obiectului vândut și asupra persoanei proprietarului.

Una dintre condițiile cerute pentru a opera nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a vânzării lucrului altuia, este dovada relei -credințe a cumpărătorului sau a tuturor cumpărătorilor succesivi ai bunului, buna-credință a terțului dobânditor paralizând acțiunea în constatarea nulității unui atare contract.

Intimații arată că au cumpărat prin act de vânzare cumpărare autentic această suprafață de teren, ce face obiectul prezentului litigiu, în baza adeverințelor de proprietate, care conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea 1/2000, reprezintă un act doveditor al proprietății până la proba contrară, iar ,,Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare". Aceste acte cu privire la dovedirea calității de proprietar, au fost eliberate de Comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar Pascani. Această suprafață de teren ce face obiectul litigiului face parte integrantă dintr-o suprafață mai mare situată în extravilanul orașului Pașcani, în punctul numit "La B.", iar această suprafață, fiind in devălmășie, neputând fi în mod concret indivdualizată prin solă, parcelă și vecinătăți, împroprietărirea și împărțirea efectivă realizandu-se cu respectarea ordinii în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991. În ceea ce-l privește pe numitul G.C., cel care a înțeles să înstraineze o suprafață de teren reclamanților din prezenta cauză, acesta a fost pus în posesie în baza procesului verbal de punere în posesie 1933/02.06.2004, însușindu-și acest proces verbal de punere în posesie, fără a contesta în niciun mod amplasamentul.

Buna credință trebuie să existe în momentul exprimării acordului de voință, iar faptul că ulterior cumpărătorul află eroarea în care s-a găsit la data perfectării transferului de proprietate, nu schimbă cu nimic regimul juridic, care urmează să-i fie aplicat vânzării. Sub aspect probator, buna credință a părților se prezumă, legiuitorul recunoscând în apărare o prezumție iuris tantum, care poate fi combătută prin orice mijloc de probă, inclusiv prin intermediul prezumțiilor simple.

Contrar principiului conform căruia nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse, precum și împotriva principiului quad nullum est, nullum producit effectum, pot exista cazuri în care vânzarea lucrului altuia este valabilă și opozabilă adevăratului proprietar, transferul dreptului de proprietate realizându-se între un proprietar aparent și un cumpărător de bună credință în detrimentul adevăratului proprietar, persoană care în acest fel își vede dreptul pierdut, urmare unei operațiuni la care nu a participat. În cazul vânzării lucrului altuia, buna credință, indiferent dacă ea poate să fie consemnată în dreptul ambelor părți sau numai în dreptul cumpărătorului, nu este, pe de o parte, prin ea însăși, generatoare de efecte juridice dobânditoare de proprietate, iar pe de altă parte, ea nu este o condiție care adăugată titlului, îl curăță pe acesta de viciile de care suferă, astfel că purificat el, poate să producă efecte juridice în beneficiul celui care cumpără de la un vânzător aparent, pentru că nimeni nu poate să transmită valabil un bun pe care nu îl deține în proprietate.

Cu toate acestea, există situații de excepție când buna credință, alături de alte principii de drept, cum este situația în speță, principiul aparanței de drept, dar și interese sociale superioare, de genul nevoii de a proteja securitatea dinamică a circuitului civil sau încrederea în operațiunile consemnate în registrele publice, permit cumpărătorului să se opună cu succes acțiunii în revendicare pe care o exercită adevăratul proprietar, cu consecința păstrării bunului achiziționat. În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai largă în care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat, așadar, suport în rațiune de ordin programatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit ius. Incidența acestui principiu este însă subsecventă întrunirii cumulative a 2 condiții relative la eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului - eroare care trebuie să fie comună sau unanimă și de asemenea, invincibilă - și a unei condiții privind buna credință a subdobânditorului, care trebuie să fie perfectă, adică lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabilă acestuia".

Funcționarea principiului validității aparenței în drept presupune întrunirea a trei condiții: un act juridic translativ de drepturi de proprietate, existența unei stări de fapt care nu corespunde stării de drept și buna credință, constând în convingerea sinceră că persoana care exercită atributele unui drept este titularul acelui drept. Reunirea acestor condiții generează efectul de eroare comună, care în planul dreptului este cunoscut sub numele de principiul aparenței în drept sau principiul error communis facit ius, principiu care acoperă viciile titlului aparent și îi permite să producă efectele juridice translative de proprietate, pe care proprietarul aparent și dobânditorul de bună credință le-au avut în vedere.

Recurenții-reclamanți omit un aspect important și anume faptul că, chiar din motivarea cererii de chemare în judecată, s-a susținut de către aceștia împrejurarea că aceste contracte sunt lovite de nulitate absolută, invocându-se aspecte potrivit cărora Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Pașcani a dat dovada de rea credință, reconstituind dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului P.C. pe același amplasament, pe care ulterior prin acțiunea în instanță având ca obiect obligația de a face, au fost puși în posesie reclamantii-recurenti, încălcându-se principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Ori, apelanții-recurenți din prezenta cauză, în mod indirect admit faptul că intimații au fost cumpărători de bună credință, neregularitățile privind titlurile de proprietate, ce au stat la baza vânzării, aparținând Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 1898 din Codul civil: "Buna-credintă este credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Este destul ca buna-credință să fi existat în momentul câștigării imobilului". Este de principiu că, pentru încheierea unui contract de vânzare-cumparare, este necesar ca vânzătorul să fie titularul dreptului care se înstrăinează, iar în caz contrar, vânzătorul nu poate transmite cumpărătorului dreptul care face obiectul contractului. Ca atare, chiar daca înstrăinarea unui bun se face între un vânzător, care nu este proprietarul bunului înstrăinat și un terț - în calitate de cumpărător - bunul respectiv nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar, care rămâne liber să dispună de el. Prin urmare, în ce privește actul de înstrăinare care a intervenit între vânzătorul pretins proprietar și terțul cumpărător, anularea lui nu poate fi cerută decât atunci când se invocă un motiv de nulitate absolută. Pentru a interveni nulitatea absolută, este necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credința la încheierea actului,

Anularea titlului de proprietar al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun, situație ce a intervenit în speță, nu atrage caducitatea actului în ceea ce-l privește pe subachizitor, în cazul în care acesta a fost de bună credință. Este adevărat că principiul resolute jure dantis rezolvitur jus accipientis este aplicabil, însă, sunt prevăzute și excepții de la aplicarea acestuia, și anume, buna credință a dobânditorului. Drept urmare, pentru a se putea constata că nulitatea titlului vânzătorului atrage dupa sine nulitatea și a contractului care a marcat transferul dreptului de proprietate, trebuie să se dovedească în mod cert că terțul cumpărător a fost de rea credința. Reaua-credință nu se presupune, ea trebuia dovedită prin proba contrarie, ce incumbă reclamanților, față de prezumția de bună credință prevăzută de art. 1899 alin. 2 Cod civil.

În considerarea dispozițiilor art. 1898 Cod civil, buna credința este credința posesorului că, acela de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Ori, pârâții I.V. și I.V., la momentul încheierii contractului, au avut reprezentarea faptului că au încheiat contractul cu adevăratul proprietar al bunului, care avea în favoarea sa un titlu de proprietate perfect valabil, emis de autoritățile în drept. Contractul de vânzare cumpărare nr. 5601/04.12.2003 a fost întocmit aplicându-se prevederile legale în materie de înstrăinări. Această problemă privind sola terenului ce face obiectul prezentului litigiu a fost lămurită tot de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Pașcani prin adverinta existentă la dosarul cauzei, din care rezultă fără putere de tăgada faptul că dintr-o eroare materială, s-a strecurat sola T27, în loc de 129, această situație de fapt făcând obiectul unei îndreptări de eroare materială și nicidecum o eroare în măsură să atragă nulitatea unui act.

Intimații arată că ei sunt cumpărători de bună credință, achiziționând această suprafață de teren în mod legal la întocmirea actelor în formă autentică, fiind verificată întreaga documentație de către persoana abilitată în acest sens. Mai mult decât atat, înscrisurile de care reclamanții se prevalează în prezenta cauză, pentru a se dispune nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sunt reprezentate de o hotărâre judecătorească, respectiv o acțiune în obligația de a face, care a avut la baza depoziția unor martori, a căror depoziție se pare că a fost elocventă în soluționarea dosarului. În atare împrejurare, se pune întrebarea în condițiile în care însăși Comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar recunoaște faptul că s-a făcut o eroare materială și nimic mai mult cu privire amplasamentul solei, îndreptare care a fost soluționată tot pe cale administrativă în cele din urmă, care ar fi totuși motivele de nelegalitate ce implică anularea actului de vanzare. Autorul de la care au dobândit terenul ce face obiectul prezentului litigiu, a avut acest teren în proprietate, drept pentru care era singura persoană îndreptățită a face acte translative de proprietate cu privire la acesta.

Potrivit dispozițiilor legale în materie de vânzări, pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească diferite elemente care, conform regulilor generale în materie de contracte sunt: consimațământul, capacitatea, obiectul și cauza licită. Apreciază intimații că toate aceste condiții pentru întocmirea unui act de vânzare cumpărare au fost respectare și în atare împrejurare, nu înțeleg care ar fi motivul care ar atrage nulitatea acestui contract și desființarea contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește motivul de apel invocat în fața instanței de control judiciar potrivit căruia instanța de fond nu a administrat interogatoriul pârâțilior din prezenta cauză, inrimații apreciază ca fiind de asemenea nefondat în contextul în care, deși apelanții-reclamanți au beneficiat de apărare calificată, nici înainte de a avea loc dezbaterile pe fondul cauzei și nici în concluziile apărătorului acestora, nu au fost invocate aspecte potrivit cărora s-a insistat pe această solicitare, precizându-se că nu mai sunt alte aspecte de adăugat. Nu putem vorbi în situația de față despre o încălcare a dreptului la apărare, invocând lipsa rolului activ al judecătorului de la instanța de fond din moment ce nu s-a insistat în adminsitrarea acestei probe, deși apelanții-reclamanți au avut apărare calificată. Mai mult decât atât, interogatoriul pârăților nu ar fi adus aspecte noi și lămuritoare în cauză, față de situația expusă în cadrul întâmpinărilor formulate în cauză.

Un alt motiv de apel vizează faptul că prin seniitna civilă nr. 746/15.05.2012 s-a dispus anularea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza actului de vânzare cumpărare aparținând lor, intimaților. Ori, instanța de fond a avut în vedere această sentință civilă invocată, dosarul de la Judecătoria Tg. Neamt fiind suspendat o perioadă tocmai pentru judecata în fond a dosarului soluționat de Judecătoria Toplita, dar efectele acestei hotărâri trebuiau coroborate cu întreg materialul probator administrat în cauză. În mod corect instanța de fond nu a dispus anularea actelor subsecvente, analizând îndeaproape buna credință a intimaților în calitate de cumpărători la momentul în care a operat transferul dreptului de proprietate.

Intimații A.M. și A.E. au formulat întâmpinare al apelul declarat în cauză de către reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

Reclamanții-apelanți au solicitat instanței de judecată, printre altele, și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3177 din 27.05.2005, contract prin care intimații au devenit proprietarii a două suprafețe de teren de 1000 mp fiecare.

În fapt apelanții arată că au devenit proprietari a două suprafețe de teren, cumpărând de la G.C. 4440 mp, contract de vânzare-cumpărare nr. 2688/19.05.2004 și 330 mp, prin contract 3104 din 18.06.2004.

În urma administrării unui probatoriu complex, respectiv martori, interogatorii și expertiză topo, instanța, în ceea ce îi privește, dispune respingerea acțiunii.

Apelanții invocă faptul că instanța de judecată a "uitat " dispozițiile legale respectiv cele referitoare la Legea 169/1997, hotărârile judecătorești definitive, administrarea unor probe și interpretarea probelor administrate și că, deși au interes în cauză, a respins acțiunea.

Referitor la interesul legitim al reclamanților, a fost vorba despre o excepție invocată de ei, intimații, iar justificarea interesului nu presupune în mod obligatoriu și admiterea acțiunii pe fond. Interesul legitim nu reprezintă altceva decât una din condițiile exercitării unei acțiuni civile, și nu se poate confunda cu existența dreptului subiectiv însuși.

Referitor la dispozițiile legale invocate de recurenți, respectiv cele ale Legii nr. 169/1997 și neluarea lor în considerare de către instanță, apreciază că acestea nu au absolut nicio relevanță în ceea ce privește legalitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care aceștia au devenit proprietari.

Faptul constatării nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 15720/25.10.2003 și a adeverinței de proprietate 5696 din 12.08.1991, nu poate atrage în mod direct și nu presupune obligatoriu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent.

Temeiurile de drept rezultate din aplicarea unor legi speciale, care au fost incidente în nulitatea actelor emise în aplicarea fondului funciar, nu subzistă în privința nulitățlor actelor civile de drept comun. Apelanții sunt într-o evidentă eroare asupra celor două nulități care operează distinct pe temeiuri de drept și de fapt diferite. De asemenea, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile la care fac trimitere apelanții nu au autoritate de lucru judecat asupra przentei cauze, nefiind vorba despre îndeplinirea condițiilor legale în privința acestei înstituții juridice.

În ceea ce privește probatoriul administrat, așa cum rezultă și din motivarea sentinței, dar și din documentele dosarului, acesta a fost unul complex, încuviințat tuturor părților și apreciat obiectiv de către instanța de judecată.

Instanța de judecată a avut în vedere toate înscrisurile depuse, interogatoriile și depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză.

Arată recurenții că, personal, au efectuat verificări și au formulat adrese către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în timp ce pârâții, printre care și dânșii, intimații nu au depus diligente pentru a se informa despre situația juridică a terenului.

Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere următoarele aspecte:

În data de 19.05.2004, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2688, reclamanții cumpără de la numitul G.C. suprafața de 4400 mp teren arabil extravilan situat în mun. Pașcani.

La data de 18.06.2004, cumpără prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3104 suprafața de 310 mp de la aceeași persoană și în același loc.

De asemenea, se artă că numitul G.C. a introdus acțiune pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplsament la data de 2.06.2004.

În acest context, prin raportare și la răspunsurile reclamanților la interogatorii, rezultă că aceștia, în primul rând, au s-au informat cu privire la situația juridică a terenurilor pe care doreau să le achiziționeze nu au efectuat verificări la Cartea funciară și au ignorat, dar și acceptat, faptul că terenul vânzătorului nu se situa pe vechiul amplasament.

Aceștia arată că, după ce au perfectat vânzarea, s-au informat la Cartea funciară, unde le-a fost refuzată intabularea pe motiv că existau vânzări pe aceeași suprafață și că acesta este motivul pentru care au acționat în instanță.

Un alt aspect care surprinde și care dovedește reaua-credință a reclamanților este și faptul că după primul act încheiat în 19.05.2004, deși vânzătorul G. introduce acțiune în instanță pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament, reclamanții aleg în continuare să cumpere o diferență de 310 mp, la data de 18.06.2004, pentru care în mod evident exista certitudinea că nici aceștia nu corespund cu vechiul amplasament.

În aceste condiții, intimații apreciază că instanța de fond, în mod corect, a reținut propria culpă a apelanților, care deși au știut la rândul lor de aceste neconcordanțe, au ales să continue achiziția de terenuri, nu au făcut anterior verificări la Cartea funciară, aruncând în prezent vina exclusiv pe pârâții din prezenta cauză.

Apelanții adus critici sentinței în privința ilicitului cauzei și reținerii bunei credințe a cumpărătorilor, însă aceste critici se rezumă doar la pretinse operațiuni speculative atribuite în sarcina pârâților P. și I..

Apelanta nu are în vedere că ei, pârâții A., sunt cumpărători subsecvenți, în mod cert de bună credință și au efectuat toate diligențele necesare la cumpărarea terenurilor.

Situația juridică a terenurilor achiziționate de aceștia a fost clarificată definitiv abia după anul 2007.

După cum au arătat, contractul de vânzare cumpărare încheiat între aceștia și I., care cumpără de la pârâtul P., este datat sub nr. 3177 din 27.05.2005.

La data respectivă, terenul achiziționat era înscris în Cartea funciară, liber de sarcini și fără notarea unor litigii.

Atât recurenții cât și vânzătorul lor, deși după cum arată porniseră demersuri pentru atribuirea terenului de 5000 mp pe vechiul amplasament, nu au notat litigiul în Cartea funciară.

În mod corect, temeinic și legal, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea 7/1996 potrivit cărora " Dacă în Cartea funciara s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună - credință cât timp nu se dovedește contrariul.

Dacă un drept s-a radiat din Cartea funciară, se premma ca acel drept nu există.

Art. 34 Cuprinsul cărților funciare se considera exact, în folosul acelei persoane care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciara vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau daci nu a fost cunoscut, pe altă cale, această inexactitate.";

După cum în mod corect reține instanța, se poate observa că demersul apelanților de a nota opoziția la vânzare a avut loc în anul 2009, iar demersurile anterioare au fost efectuate după ce intimații au achiziționat terenul, și nu anterior.

La momentul autentificării contractului acestora, nu era notat vreun litigiu în CF, intimații au intrat în posesia de fapt și de drept la data autentificării actului și nu s-au constatat diferențe în CF și situația faptică a terenurilor și în nici un caz nu poate fi vorba despre cauza ilicita sau imorală. Dovada cea mai elocventă în acest sens o reprezintă titlu de proprietate asupra imobilului supus înstrăinării. Atâta timp cât există un astfel de titlu de proprietate, iar subdobânditorul la momentul contractării nu a avut cunoștință despre existența vreunui litigiu care să pună în discuție valabilitatea titlului de proprietate, buna credință a cumpărătorului este evidentă în această situație. A adopta o altă poziție și o acceptare a susținerilor recurenților, ar conduce spre o totală lipsă de eficiență și utilitate a sistemului cărților funciare.

În contextul celor prezentate, arată intimații, atâta timp cât aceștia au dat dovadă de o maximă diligență și prudență la perfectarea actului de vânzare cumpărare, au verificat atât evidențele cărții funciare, cât și situația faptică a terenului care era în posesia vânzătorilor la acel moment și cu bună credință au dobândit proprietatea acelor terenuri, apreciază că se impune respingerea apelului în ceea ce îi privește.

În cauză au formulat întâmpinare și pârâții A.I. și A.E., aceștia solicitând respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, Judecătoria Tg. Neamt, s-a pronunțat legal și temeinic asupra cererii introduse de către recurenții I.A.D și I.R.. Asupra probatoriului administrat de către ambele părți instanța de judecata a avut o privire obiectivă, în litera legii.

Criticile aduse de recurenți față de sentința civilă nr.1237/19.05.2015 a Judecătoriei Tg. Neamt sunt total lipsite de substanță, privesc aspecte colaterale, tangențiale cauzei de față, fără influență asupra cadrului procesual strict dedus judecații.

În primul rând, raportat la dispozițiile art. 282, 282 ind. 1 alin. l Cod proc.civ. vechi, aplicabil în cauză, calea de atac căreia îi este supusă sentința civila nr.1237/19.05.2015 a Judecătoriei Tg. Neamt este apelul, iar nu recursul, având iî vedere valoarea stipulată în contractele de vânzare cumpărare încheiat de fiecare intimat în parte. Față de aceste aspecte, instanța de apel urmează sa stabilească corect taxa judiciară de timbru atât pentru faza procesuală de fond, cât și pentru cea a apelului.

În ceea ce privește critica apelanților față de principiul bunei credințe invocate de intimații A.I. și A.E., consideră că aprecierile exprimate sunt rezultatul unei viziuni tendențioase, incorecte de apreciere a probatoriului administrat cel puțin de intimații precizați, prin apărător ales.

Este evident că martorul A.F., care a fost mandatat direct de către părți în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2467/18.04.2005 de către BNPA Z.C.M. și Z.E., ce face obiectul prezentei cauze, a declarat adevărul. Acesta este cel care, în mod direct, în lumina mandatului care i-a fost atribuit, s-a interesat în mod direct la toate autoritățile competente pentru evaluarea situației juridice legale a terenului ce face obiectul contractului mai sus arătat. În lipsa evidentă a unor demersuri din partea pârâților, simple, la îndemâna oricărei persoane interesate, ușor de îndeplinit fără prea mari eforturi, demersuri care să facă publicitatea drepturilor lor sau a litigiilor pe care aceștia susțin că le-au avut de-a lungul timpului, instanța nu a putut decât să se pronunțe conform legii în ceea ce privește apărările intimaților A..

Învederează că justificarea unui interes pentru inițierea unei acțiuni, nu presupune în mod obligatoriu admiterea acțiunii pe fond, interesul reprezentând una din condițiile necesare și obligatorii pentru exercitarea drepturilor pe cale civilă, neputând fi confundat cu existenta dreptului subiectiv însuși.

Aprecierile asupra dispozițiilor Legii nr. 169/1997 nu sunt incidente în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost el stabilit de instanța de fond.

Având în vedere faptul că recurenții invocă dispozițiile instanțelor de judecată din Decizia civila nr. 2007/2007 a Tribunalului Iași; Sentința civila nr.746/2012 a Judecătoriei Toplita; Sentința civila nr. 3627/2012 a Judecătoriei Bârlad, intimații arată ca principiul ocrotirii bunei-credințe se asociază cu teoria aparenței de drept pentru a justifica dobândirea dreptului de la proprietarul aparent.

Principiile referitoare la buna-credință și echitate, nu trebuie înlocuite, substituite, ci doar completate, întregite cu principiul ,,error communis facit ius". Buna-credință nu poate întemeia, prin ea însăși, în măsura în care legea nu ar prevede altfel, o dobândire de drepturi, constituind un temei suficient doar pentru validarea efectelor exercitării de drepturi.

În prezenta cauză, un puternic argument, pe baza căruia consideră că, pentru fundamentarea vânzării lucrului altuia nu trebuie să se renunțe la principiul bunei-credințe, se poate deduce din modul în care, în doctrină și jurisprudență a fost concepută ideea de aparență. Din cele expuse rezultă că aparența a fost concepută în sens larg, incluzându-se în sfera drepturilor aparente, nu numai drepturile care realmente erau "aparente", "imaginare", fără "nicio bază reală", "inexistente", dar și acele drepturi reale imobiliare care, la data încheierii actului juridic subsecvent, erau adevărate, neafectate de nicio modalitate, iar caracteristica de drepturi aparente au dobândit-o ulterior, ca urmare a desființării cu caracter retroactiv a titlului de proprietate al înstrăinătorului inițial (Sentinta civila nr.746/15 mai 2012, definitivă prin Decizia nr. 647/26.09.2012). Dacă trebuie validate drepturile dobândite de la subachizitorul cu titlu oneros și de bună-credință de la un non-dominus, cu atât mai mult trebuie ocrotite drepturile care provin de la un proprietar, care, în momentul încheierii actului juridic civil, nu era titular aparent, ci abia mai târziu dreptul său real imobiliar a fost retroactiv desființat. Fundamentarea acestor înstrăinări exclusiv pe principiul aparenței, când tocmai aparența a lipsit la data încheierii actului juridic translativ de proprietate imobiliară și renunțarea la principiul bunei-credințe pare, pe drept cuvânt, excesivă, incompletă și unilaterală.

A lua în considerare principiul bunei-credințe în ceea ce privește temeiul juridic al menținerii actelor de înstrăinare, este obligatorie în cazurile în care realitatea a fost, ulterior transformării dreptului, transformată în aparență. A nu accepta această fundamentare pe temeiul principiului bunei-credințe, completată cu validitatea aparenței în drept, înseamnă a ignora faptul că aparența a apărut atipic, posterior și retroactiv. Noțiunea de proprietate aparentă este în strânsă legătură cu problema vânzării bunului altuia sau, la un nivel mai general, a înstrăinării cu titlu oneros a bunului altuia. Având în vedere că în cauză, fără putință de tăgada, operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor, deși a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un non-dominus (efect al unor hotărâri judecătorești ulterioare, emise la o distanta in timp de 7 ani de la data încheierii actului a cărei nulitate se cere ), nu va mai putea fi evins de proprietarul inițial.

Nu se poate susține că "atât vânzătorii, cat si cumpărătorii, nu au acționat cu buna credință la încheierea contractelor, iar scopul încheierii acestora a fost fraudarea reclamantului...vânzarea fiind operațiune speculativă, cu concursul reprezentanților instituțiilor statului și a notarului public". Aceste susțineri frizează ridicolul, iar totodată, în lipsa unor probe pertinente, pot da naștere unor relații de natură penală între apelanți și intimați.

Învederează că este de principiu că, pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare este necesar ca vânzătorul să fie titularul dreptului care se înstrăinează, iar în caz contrar, vânzătorul nu poate transmite cumpărătorului dreptul care face obiectul contractului. Ca atare, chiar dacă înstrăinarea unui bun se face între un vânzător, care nu este proprietarul bunului înstrăinat și un terț — în calitate de cumpărător — bunul respectiv nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar, care rămâne liber să dispună de el. Prin urmare, în ce privește actul de înstrăinare care a intervenit între vânzătorul pretins proprietar și terțul cumpărător, anularea lui nu poate fi cerută decât atunci când se invocă un motiv de nulitate absolută. Pentru a interveni nulitatea absolută, este necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință la încheierea actului.

Anularea titlului de proprietar al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun, situație ce a intervenit în speță (modificarea titlului de proprietate al pârâtului vânzător în sensul excluderii din acest titlu a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare urmat de înscrierea în titlul reclamantei a terenului), nu atrage caducitatea actului în ceea ce-l privește pe subachizitor în cazul în care acesta a fost de bună credință.

Este adevărat că principiul resolute jure dantis rezolvitur jus accipientis este aplicabil; însă, sunt prevăzute și excepții de la aplicarea acestuia, și anume buna credință a dobânditorului. Drept urmare, pentru a se putea constata că nulitatea titlului vânzătorului atrage după sine nulitatea și a contractului care a marcat transferul dreptului de proprietate, trebuie să se dovedească în mod cert că terțul cumpărător a fost de rea credința. Reaua credință nu se presupune, ea trebuia dovedită prin proba contrarie, ce incumbă recurenților, față de prezumția de bună credință prevăzuta de art. 1899 alin. 2 Cod civil.

În considerarea dispozițiilor art.1898 Cod civil, buna credință este credința posesorului că acela de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea.

Analizând apelul declarat de reclamanții I.A.D. și I.R. împotriva sentinței civile nr. 1237 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, jud. Neamț, în raport de motivele invocate, precum și în cadrul efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art. 295 Cod procedură anterior, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele motive:

Nu sunt contestate în cauză dispozițiile sentinței prin care au fost soluționate excepțiile ridicate în cauză, respectiv: a fost respinsă excepția insuficientei timbrări invocată de către pârâții M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., P.M., I.G.C., I.V. și I.V., ca nefondată; a fost respinsă excepția tardivității modificării cereri de chemare în judecată, invocată de către pârâtul Municipiul P., ca nefondată; a fost admisă excepția decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, invocată de către pârâții A.I. și E., și în consecință au fost respinse capetele de cerere din acțiunea formulată de către reclamanții I.A.D. și I.R., privind rectificarea înscrierilor din CF a pârâților cu privire la radierea suprafeței de 5000 mp, precum și omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F., ca fiind tardive; a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Municipiul P., invocată de către pârâtul mun. Pașcani, și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții I.R. și I.A., în contradictoriu cu pârâta Municipiul P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților in promovarea actiunii civile de fata, , invocată de către pârâții - intimați M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., P.M., I.G.C., I.V. și I.V.A.M. și A.E., și M.I., M.L., I.F., I.M., B.M. și B.P., ca nefondată.

De asemenea, nu sunt contestate în cauză prin motivele de apel, sau prin întâmpinările formulate față de cererea de apel, considerentele sentintei asupra împrejurărilor reținute în fapt, cu privire la succesiunea contractelor de vânzare cumpărare ce formează obiectul actiunii formulată de reclamanții - apelanți I.A.D. și I.R. în constatarea nulității parțiale a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare cumpărare subsecvente care au fost întocmite în baza procesului verbal de posesie nr. 15720/25.11.2003, respectiv: pe de o parte, contractul de vânzare cumpărare nr. 5601/4.12.2003 (f.6, ds. Pașcani) prin care, inițial, pârâții P.C.,, P.C. și def. P.A. au vândut în anul 2003 suprafața de 10.000 mp, în favoarea pârâților I.V. și I.V., si, subsecvent, cele nouă contracte de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică, la care se adaugă contractul de schimb nr. 2265 din 03.04.2007 ; pe de alta parte, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2688 (fila 58-63, vol.I) și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3104 din 18 iunie 2004 de Notarii Publici asociați I.M. și C.M.O., prin care numitul G.C. a înstrăinat in favoarea reclamanților I.A.D. și I.R., terenul în suprafață de 4.440 mp, intravilanul extins al municipiului Pașcani, teren format din parcelele: nr. 858/1/18 și nr. 858/2/18, respectiv terenul în suprafață de 310 mp teren arabil, situat în intravilanul extins al municipiului Pașcani, format din parcelele: nr. 858/1/18/1 si nr. 858/1/18/1.

Sub aspectul opozabilității contractelor ce formează obiectul acțiunii în constatarea nulității, a reclamanților, prima instanta a reținut că în toate contractele se face mențiunea că terenurile vândute nu sunt scoase din circuitul civil, nu sunt sechestrate, nu fac obiectul vreunui litigiu și nu sunt grevate de sarcini sau servituți și că sunt proprietatea vânzătorilor și, în egală măsură, toate contractele a căror anulare se solicită au fost înscrise în CF a Mun. Pașcani, iar terenurile au fost intabulate pe numele cumpărătorilor în modalitatea în care au fost vândute. În același timp, instanta a reținut că în ambele contracte de vânzare-cumpărare încheiate între G.C. și reclamanți, se specifică că intabularea terenurilor vândute în CF a mun. Pașcani se va face de către reclamanți, însă din înscrisurile existente în dosar nu rezultă că reclamanții și-ar fi intabulat sau ar fi încercat intabularea dreptului lor de proprietate pe suprafața totală de 5.000 mp, imediat după încheierea contractului.

Cât privește cadrul legal aplicabil cauzei, în drept, în mod legal, prima instanta a reținut urmatoarele considerente:

Potrivit definiției unanim acceptate în doctrina și practica juridică "nulitatea este acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă";, cu alte cuvinte, este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic, condițiile sale de validitate.

În acest sens, a fost reținut cadrul dispozițiilor art. 948 C.civil din 1864, potrivit cărora condițiile esențiale pentru încheierea actului juridic civil sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, un obiect determinat și o cauză licită.

Astfel, dintre condițiile de valabilitate enunțate, raportat la motivele de fapt și de drept ale acțiunii și la principiul disponibilității, instanța, în mod corect, a analizat numai pe acela pe care reclamanții îl pretind a fi lipsit la momentul încheierii actelor juridice a căror nulitate absolută parțială se cere a fi constatată și anume cauza contractelor de vânzare cumpărare contestate.

În completarea acestor prevederi legale, au fost reținute și dispozițiile art. 967 Cod Civil din 1864, potrivit cărora cauza licita este prezumată, ea nu trebuie dovedită, prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie să dovedească aceasta și în consecință să răstoarne prezumția.

În consecință, prima instanta a reținut că temeiul juridic concret al actiunii civile promovata de reclamanții - apelanți constă în aceea că aceștia au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare sus menționat pentru cauză ilicită și fraudă, fiind astfel fixat cadrul procesual în cauză cu privire la temeiul juridic.

În același cadru, al considerentelor de drept, prima instanta a reținut că buna credință reprezintă, conform definiției date în articolul 1898 Cod civil din 1864, "convingerea posesorului că vânzătorul avea toate caracteristicile cerute de lege pentru a putea transfera dreptul de proprietate";, în timp ce reaua credință, a fost definită în literatura juridică ca fiind atitudinea unei persoane care îndeplinește un act sau o faptă contravenind legii și fiind pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

În sinteza acestor motive, prima instanță, reținând că reclamanții

și-au motivat cererea pe acest caz de nulitate absolută, pentru cauză ilicită și fraudă, în mod corect a avut în vedere ca în cercetarea judecătorească să analizeze cererea formulată prin raportare la buna sau reaua credință a pârâților din momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare și a contractului de schimb, contestate.

În același timp, Tribunalul subliniază, de asemenea, cu privire la cadrul procesual al cauzei și limitele în care a rămas investită prima instanță de fond, ca urmare a faptului că a fost admisa excepția decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, cu consecința respingerii capetelor de cerere din acțiunea formulată de către reclamanții I.A.D. și I.R., privind rectificarea înscrierilor din CF a pârâților cu privire la radierea suprafeței de 5000 mp, precum și omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A,F., ca fiind tardive.

În speță, asupra regimului de opozabilitate al contractelor încheiate între pârâții - intimați, respectiv cele nouă contractele de vânzare cumpărare, precum și contractul de schimb contestate pentru cauză ilicită, instanta a reținut că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp (care face parte din trupul de 10.000 mp), teren arabil, situată în extravilanul municipiului Pașcani, reprezentând T 29, parcela 858/1/12, având ca vecini, la nord, pe C.C., parcelele 858/1/12/6, 858/1/12/7, 858/1/12/8, la sud, pe G.C., G.M., la vest, DE 836/1 și, la est, Șoseaua Națională, a fost intabulat și înscris în CF a Mun. Pașcani la data de 19.10.2004 ca aparținând pârâților I.V. și V..

În perioada 2004-2007, când au fost încheiate actele juridice a căror anulare se solicită, nu a fost notat niciun litigiu sau vreo opoziție din care să rezulte o altă situație juridică a terenului în suprafață de 5.000 mp decât cea din extrasul de CF din 19.10.2004 și, abia în anul 2007 a fost clarificată situația juridică reală a suprafeței de 5.000 mp, cumpărată de către reclamanți, sub aspectul amplasamentului.

Făcând referire la cadrul dispozițiilor art. 33 si 34 din Legea 7/1996, a cadastrului si publicității imobiliare, în forma publicării în M.O. din 1996 și în forma rep. din 07.06.2004, prima instanță retine că reclamanții nu au putut demonstra în cauză că, la data încheierii fiecăruia dintre contractele atacate prin actiunea în constatarea nulității, au făcut vreun demers prin care să aducă la cunoștința OPCI faptul că situația privind proprietarul adevărat a terenului în suprafață de 5.000 mp este cu totul alta. De asemenea, chiar și reclamanții, abia în anul 2007, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 633/2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost obligată Comisia de aplicare a legii Fondului Funciar Pașcani să întocmească procesul verbal de punere în posesie a numitului G.C. pe vechiul amplasament - respectiv în punctul "O.M.";, au avut certitudinea că amplasamentul terenului în suprafață de 5. 000 mp, cumpărat prin cele două contracte menționate, este alta față de vechiul amplasament, atunci fiind, în mod efectiv, clarificata situația juridica a terenului in litigiu, ce formează obiectul material al actiunii de față.

În același context, Tribunalul retine, conform motivelor de apel invocate, și sentința civilă nr. 746/15.05.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei Toplița nr. 967/866/2011, rămasă irevocabilă la data de 26.09.2012 prin decizia civilă nr. 647/R pronunțată de Tribunalul Harghita, prin care:

- a admis acțiunea formulată de reclamanții I.A.D. și I.R. în contradictoriu cu Comisia Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar Iasi, Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar Pașcani, P.C. și P.C.;

- a constatat nulitatea parțială a adeverinței de proprietate nr. 5898 din 12.08.1991 emisă pe seama pârâților P.A., P.C. și P.C., pentru 1/2 parte din suprafața de 10.000 mp;

- a dispus repunerea părților în situația anterioară întocmirii procesului verbal 15.720/25.10.2003 și a adeverinței de proprietate nr. 5696 din 12.08.1991, adică pe vechiul amplasament. ce a fost stabilit pe seama vânzătorului G.C., conform sentinței civile nr. 633 din 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași.

De asemenea, prima instanta a reținut că în regimul de Carte Funciara, pârâții se bucură de buna credință prezumată și pe baza dispozițiilor art. 34 din legea 7/1996, conform cărora: (2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală,,.

În același timp, prima instanță retine că reclamanții, abia în anul 2009, au notat în CF a mun. Pașcani opoziția la vânzare, deci la aproximativ 4-5 ani de la data întocmirii contractelor contestate, astfel că la data încheierii fiecăruia dintre contractele ce formează obiectul actiunii în constatarea nulității, neexistând nicio notare de litigiu prin care să se conteste situația din cartea funciară, pârâții, în calitatea lor de cumpărători, sunt considerați de bună credință.

În esență, prin motivele de apel, reclamanții critică aceste considerente ale sentintei, susținând ca nu au fost luate in considerare demersurile repetate pe care le-au efectuat în concret, privind clarificarea situației juridice a terenului în litigiu sub aspectul amplasamentului corect, respectiv instanța de fond nu a reținut și nici nu a analizat răspunsul OCPI Iași nr. 2902 din 15.03.2005, prin care reclamanții au înaintat plângerea nr. 15/15.03.2004, către OCPI Iași, imediat cumpărării imobilului și introducerii acțiunii nr. 2329/866/2004, pentru refuzul nejustificat al BCPI Pașcani de a face intabularea și notarea imobilului în suprafață de 5.000 mp, răspuns care a fost depus la dosarul cauzei și comunicat reclamanților în anul 2005, după efectuarea unui control de către reprezentanții OCPI Iași și Corpul de control al Prefectului în anul 2004. Prima instanta reține că terenurile au fost intabulate pe numele pârâților în modalitatea în care ele au fost vândute, însă nu a analizat încheierea BCPI Pașcani nr. 2259 din 19.10.2004, prin care dreptul de proprietate al paraților s-a făcut în baza unei adeverințe de proprietate fără nr. de înregistrare, imobilul situat în tarlaua Întovărășire B. și fără a purta semnătura conducătorului de Carte Funciară, încheiere care a fost întocmită ulterior cumpărării de către reclamanți a suprafeței de teren de 5.000 mp (19 mai 2004).

În aceste condiții, apelanții - reclamanți consideră că nu se poate altfel considera, decât că vânzarea-cumpărarea de către pârâți a imobilului proprietatea numitului G.C. (actualmente I.A.D. și I.R.), a avut ca scop fraudarea drepturilor adevăratului proprietar, care obținuseră în baza Lg. 18/1991 adeverința de proprietate nr. 6595/1991, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,50 ha, situată în tarlaua "O.M.", T 29, ulterior drepturile lor asupra terenului în litigiu în amplasamentul corect fiind recunoscut și prin cele două hotărâri judecătorești menționate anterior, ambele irevocabile.

Un ultim aspect invocat de apelanții - reclamanți este acela că de-a rândul anilor au avut piedici la înscrierea litigiului în CF, motiv ce nu poate fi reținut, întrucât BCPI Pașcani/OCPI Iași, părți în dosar, cu bună știință au întocmit pârâților I.V. și I.V.cărți funciare pe baza unei adeverințe false și pentru un anume scop, respectiv îmbogățire fără drept, prin fraudă, (a se verifica adeverințele de proprietare ale pârtilor, data înscrierii imobilului in CF (încheierea BCPI Pașcani nr. 2259/19.10.2004, care nu este semnată de către conducătorul CF), data intervenției pârâtului I.V. în dosar nr. 2329/866/2004 și data încheierii tranzacțiilor de către pârâtul I.V. cu ceilalți pârâți).

Tribunalul constata ca fiind neîntemeiate motivele de apel susținute de reclamanți, astfel cum au fost analizate în sinteză, în cele ce preced, pentru urmatoarele motive:

În mod legal, prima instanta a analizat existența bunei credințe a pârâților la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare și a contractului de schimb ce formează obiectul actiunii civile în constatarea nulității, promovată de reclamanții - apelanți, în regimul specific de publicitate a Legii nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare.

Astfel, conform principiului opozabilității ce guvernează Cartea Funciara, dacă în conformitate cu prevederile art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare puteau fi constituite, modificate ori stinse, numai dacă erau înscrise în cartea funciară, ceea ce echivala cu principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, sub imperiul Legii nr. 7/1996 înscrierea în cartea funciară a actului juridic de constituire, dobândire, recunoaștere, stingere, modificare și de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea fată de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu același obiect, față de același autor, care nu au efectuat această operațiune sau au efectuat-o ulterior - art. 27 din legea 7/1996 si art. 93 din Regulament. Prin urmare, prin Legea nr. 7/1996 se înlocuiește efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, cu cel al opozabilității. Ca urmare, între părți, operațiunile juridice privind drepturi reale imobiliare își produc efectele de la data încheierii lor, în forma cerută de lege, dar ele pot fi opuse terților numai de la data înscrierii lor.

De asemenea, legea consacră și principiul publicității integrale, respectiv regula conform căreia în cartea funciară trebuie înscrise toate drepturile reale imobiliare, operațiunile materiale și, în cazurile anume prevăzute de lege, drepturile de creanță, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Potrivit acestui principiu, sunt supuse înscrierii în cartea funciară, cu excepțiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 7/1996, toate operațiunile juridice prin care se transmite, se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar.

Principiul forței probante a cărții funciare este reglementat de art. 31 din Legea 7/1996, care arată că, cuprinsul cărților funciare se consideră exact în folosul acelei persoane care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune, prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut pe altă cale această inexactitate. Acest principiu are drept scop ocrotirea terțului dobânditor cu titlu oneros, de bună credință, care s-a întemeiat pe cuprinsul cărții funciare, dobândirea lui fiind ocrotită de cauzele de evicțiune, ce ar putea deriva din nevalabilitatea titlurilor anterioare dobândirii lui. Aceasta regulă este o ,,traducere" fidelă a prevederilor art. 32-33 din Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit cărora terțul care, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, dobândește cu bună credință și cu titlu oneros un drept real înscris în cartea funciară, nu poate fi evins din cauza viciilor pe care le avea titlul autorului său, bineînțeles, cu excepțiile prevăzute de lege (înscrierea unei acțiuni în cartea funciară și cunoașterea pe altă cale a inexistenței înscrierii).

Principiul forței probante a înscrierilor nu se aplică în situația în care în cartea funciară era notată o acțiune prin care se contesta cuprinsul acesteia, sau terțul a cunoscut pe altă cale inexactitatea înscrierii. În prima situație, dovada relei credințe a terțului se face fără complicații, cercetându-se cuprinsul cărții funciare cu privire la existența înscrierii unei asemenea acțiuni. În a doua ipoteză, cel care invocă reaua credință a terțului va trebui să dovedească faptul că acesta a cunoscut pe o altă cale inexactitatea înscrierii, acesta fiind prezumat de bună credință până la proba contrară. Principiul forței probante contribuie la securitatea statică și dinamică a circuitului civil, prin aceea că titularul înscris în cartea funciară nu își poate pierde dreptul, decât dacă el consimte la aceasta, iar terțul dobânditor de bună credință este apărat de cauzele de evicțiune ce derivă din titlurile anterioare dobândirii sale.

În speță, astfel cum reține și prima instanță prin considerentele sentintei, fiecare dintre contractele a căror anulare se solicită au fost înscrise în CF a Mun. Pașcani, iar terenurile au fost intabulate pe numele cumpărătorilor în modalitatea în care au fost vândute iar, pe de alta parte, reclamanții - apelanți nu au făcut dovada că pârâții - intimați, în calitatea lor de dobânditori prin contractele încheiate în mod succesiv, a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ar fi cunoscut, sau măcar ar fi avut posibilitatea să cunoască, pe o alta cale, inexactitatea acestor înscrieri, la data încheierii fiecărui contract în parte, pentru simplul motiv că situația juridica a terenului in litigiu a fost clarificată abia prin sentința civilă nr. 633/2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași, adică ulterior contractului de schimb nr. 2265 din 03.04.2007, ultimul în ordine cronologica dintre contractele ce se cer anulate pentru cauză ilicită. De asemenea, reclamanții, ulterior, abia în anul 2009, au notat în CF a mun. Pașcani opoziția la vânzare .

Față de considerentele de preced, prima instanță în mod legal și temeinic, a constatat că pârâții - intimați au fost de bună credință la încheierea următoarelor contracte: contract de vânzare-cumpărare 5601/4.12.2003, contract vânzare cumpărare 9159/ 20.12.2004, contract de vânzare-cumpărare 2490 din 19.04.2005 , contract de vânzare-cumpărare 3939 din 13.iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 3177 din 13.iul.2005, contract de vânzare-cumpărare 2467 din 18.aprilie.2005, contract de vânzare-cumpărare 6492 din 20.09.2004 ; contract de vânzare-cumpărare nr.8222 din 27.10.2004, contract de schimb nr.2265 din 03.04.2007, contract de vânzare cumpărare nr. 8802 din 23.12.2006, contract de schimb nr. 3077/30.05.2006, și a respins ca fiind nefondată actiunea civilă a reclamanților în constatarea nulității absolute a contractelor menționate pentru temeiul juridic susținut constând în cauza ilicită și fraudă.

Cât privește situația fondului drepturilor cu privire la terenul în litigiu pe care reclamanții - apelanți îl susțin cu referire la toate înscrisurile doveditoare analizate în cele ce preced, inclusiv la hotărârile judecătorești menționate, încât este de prisos să fie reluată analiza acestora, Tribunalul reține urmatoarele aspecte:

Potrivit prevederilor art. 34 din Legea 7/1996, reluate și prin reglementarea art. 907 și urm. din NCC, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat: 1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2.dreptul înscris a fost greșit calificat; 3.nu mai sunt îndeplinite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.

Potrivit acestui cadru legal, rectificarea de carte funciară presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului care se analizează în cursul cercetării judecătorești, fiindcă această operațiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri prin care se soluționează asupra fondului litigiului privitor la dreptul înscris.

În acest sens, apelanții - reclamanți au susținut că prin sentința civilă nr. 746/15.05.2012, pronunțată în dosarul Judecătoriei Toplița nr. 967/866/2011, rămasă irevocabilă la data de 26.09.2012 prin decizia civilă nr. 647/R pronunțată de Tribunalul Harghita, între altele, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară întocmirii procesului verbal 15.720/25.10.2003 și a adeverinței de proprietate nr. 5696 din 12.08.1991, adică pe vechiul amplasament, respectiv în punctul "O.M.";, ce a fost stabilit pe seama vânzătorului G.C., conform sentinței civile nr. 633 din 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 2329/866/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1668 din 17.09.2008 a Tribunalului Iași, cu referire si la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F..

În aceste condiții, apelanții - reclamanți consideră că, prin efectul pronunțării acestor hotărâri, rezultă în mod indubitabil dreptul lor de proprietate asupra terenului in litigiu pe vechiul amplasament, astfel că solicită instanței de control judiciar sesizată cu soluționarea prezentului apel, să constate realitatea susținerilor lor, în acest scop înțelegând să se folosească și de probatoriile administrate în dosarul nr. 2329/866/2004, întrucât vizează în mod nemijlocit înscrierile în Cartea Funciara, care s-au făcut pentru fiecare dintre contractele de vânzare cumpărare, respectiv contractul de schimb.

Fata de aceste motive susținute în apel, Tribunalul subliniază că acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi promovată pe cale principală atunci când printr-o hotărâre judecătorească definitivă, anterioară, s-a constatat (cel puțin) una dintre cele 4 situații prevăzute prin art. 34 din Legea 7/1996 și art. 908 alin. (1) N.C.civ., fie pe cale accesorie, însă grefată pe o cerere principală, care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă a situației juridice reale.

De asemenea, rectificarea cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului litigios, care se realizează în cursul cercetării judecătorești, fiindcă această operațiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri prin care se soluționează litigiul privitor la dreptul înscris.

În cauză, rezultă din conținutul cererii introductive de instanță și precizările din motivele de apel, analizate în cele ce preced, că reclamanții au investit prima instanță de fond cu două cereri, una principală, de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv a contractului de schimb încheiate în mod subsecvent, pentru cauză ilicită și fraudă și un capăt de cerere accesoriu de rectificare carte funciară.

Ori, așa cum s-a reținut în considerentele ce preced, cadrul procesual al cauzei a fost limitat prin respingerea capetelor de cerere din acțiunea formulată de către reclamanții I.A.D. și I.R., privind rectificarea înscrierilor din CF a pârâților cu privire la radierea suprafeței de 5000 mp, precum și omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F., ca fiind tardive, prin efectul admiterii de către prima instanta a excepției decăderii reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, în condițiile în care prin motivele de apel, reclamanții nu au formulat critici achiesând astfel asupra soluționării acestei excepții.

Prin urmare, având în vedere și prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora sunt inadmisibile în apel cereri noi sau completatoare, care să conducă la schimbarea cadrului procesual al cauzei, astfel cum rămâne fixat în primă instanță, conform principiului disponibilității părților în procesul civil, Tribunalul nu poate decât lua act că toate aceste motive de apel vizând în mod direct susținerea capetelor de cerere în rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara și omologarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. A.F., sunt extrinseci limitelor de sesizare a instanței în acest dosar, reclamanții - apelanți având posibilitatea susținerii acestor cereri pe cale de acțiune separată. În același context, nu mai pot fi analizate nici criticile aduse considerentelor sentintei, prin care s-a reținut că, după expirarea termenului de 3 ani, subdobânditorii se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, dreptul lor înscris în CF fiind opozabil înstrăinătorului din actul juridic primar, ceea ce echivalează cu menținerea actului juridic, deoarece acestea privesc tot regimul juridic al rectificării înscrierilor în cartea funciara.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedura civila anterior, tribunalul a respins ca fiind nefondat apelul declarat de către reclamanții I.A.D. și I.R. împotriva sentinței civile nr. 1237 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, jud. Neamț și a menținut ca fiind temeinică și legală sentința menționată.

← Contestaţie la executare fiscala, competenta materiala		Drept civil. Condiţii pentru a fi angajată răspunderea pentru... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept civil. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a contracetelor de vânzare-cumpărare pentru temeiul juridic constând în cauză ilicită şi fraudă; când poate fi promovată acţiunea în rectificare carte funciară.