Civil – fond funciar – constatare nulitate partială titlu de proprietate
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 19/RC din data de 21.01.2016
Prin sentința civilă nr. 3418 din 16.10.2014 Judecătoria Piatra Neamț a admis acțiunea formulată de reclamanții P.E., I.C. și I.I. (decedat la data de _) și continuată de moștenitorii I.A. și I.V.V, în contradictoriu pârâții M.D, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR NEAMȚ și COMISIA LOCALĂ ROZNOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR; a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 55/1275/2003 emis de Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la suprafețele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, și 442 m.p. teren curți construcții, situate în intravilanul Roznov, județul Neamț, cu următoarele vecinătățile: __ și dispune radierea acestora din titlul susmenționat; a obligat Comuna Roznov, județul Neamț, în numele Comisiei locale Roznov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să plătească reclamantului I.C. suma de 1.135,73 lei, reclamantei P.E. suma de 333,33 lei, iar reclamanților I.A.I.V. suma de 333,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori";, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor - obiect al reconstituirii.
În baza prevederilor legale enunțate anterior, la data de 16.03.1991, conform cererii înregistrate sub. nr. 1844/16.03.1991 la Primăria comunei Roznov, județul Neamț având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile cu care defunctul M.D. s-a înscris în G.A.C., s-a emis pe numele pârâtului M.D.D. și a fratelui său vitreg B.G., în calitate de moștenitori ai autorului comun M.D., titlul de proprietate nr. 55/1275/2003, în care au fost înscrise, printre altele, suprafețele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, și 442 m.p. teren curți construcții, situate în intravilanul Roznov, județul Neamț.
La data de 25.10.2005, în temeiul art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, reclamantul I.C., în nume propriu și pentru ceilalți reclamanți, în calitate de succesor în drepturi al defunctului I.V.G., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren, aparținând autorului său anterior colectivizării, înregistrată sub nr. 5570 la Primăria localității Roznov, județul Neamț, fără ca procedura de reconstituire a dreptului de proprietate să fie finalizată.
Instanța de fond a constatat că extrasele din registrul agricol al comunei Roznov, județul Neamț, din perioada 1956-1961, referitoare la terenurile care au aparținut autorilor părților, respectiv I.G. și M.D. și concluziile raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză, confirmă susținerile reclamanților și comisiei locale de fond funciar, potrivit cărora înscrierile din titlul de proprietate contestat nu corespund cu realitatea din teren și cu regimul juridic al terenurilor care au făcut obiectul reconstituirii, din perioada colectivizării.
Astfel, din concluziile expertului topograf, care se coroborează cu evidențele agricole din perioadă colectivizării, s-a reținut că suprafețele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, și 442 m.p. teren curți construcții, situate în intravilanul Roznov, județul Neamț, au fost înscrise în mod greșit în titlul de proprietate emis pe numele succesorilor lui M.D. având în vedere că terenurile respective figurează în rolul agricol al lui I.G. din perioada 1956 - 1958, fila 180, relevant din acest punct de vedere fiind faptul că vecinătatea de est a celor două terenuri, înscrisă în titlul de proprietate nr. 55/1257/2003 (B.C.) corespunde cu succesiunea înscrierilor din registrul agricol, în care, la fila 181, este menționat ca deținător de terenuri B.A., fiul lui .B.C.. Pe de altă parte, terenurile aflate în vatra satului, care au aparținut lui M.D. și care figurează în rolul agricol din perioada 1959 - 1962 (curte 0,05 ha. și vatra satului 0,23 ha) au ca și corespondent în titlul de proprietate analizat suprafețele de 554 m.p. teren curți construcții și 3.326 m.p. teren arabil, cu nr. topografice19/598/1 și 2, astfel că s-a apreciat că nu se justifică înscrierea în titlul respectiv a altor două suprafețe de teren cu aceeași categorie de folosință și amplasate în aceeași zonă, respectiv cele cu numerele topografice 19/ 585/1 și 2.
Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că nu are relevanță din perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor litigioase în baza legislației funciare faptul că fratele vitreg al pârâtului M.D. a locuit după colectivizare într-o casă amplasată pe terenurile menționate, că acesta a efectuat acte de conservare și administrare a imobilelor (plata impozitelor, racordarea la rețeaua de energie electrică, exploatarea terenurilor etc.) și că terenurile au fost înscrise în rolul agricol al soților B. din perioada 1986 - 1990, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile în discuție s-au aflat în proprietatea autorului M.D. sau a unui alt presupus autor (A.M.) sau că au fost atribuite în folosință lui B.G. de către C.A.P. , astfel cum susține pârâtul. În consecință, instanța de fond a apreciat că B.G. a exercitat o detenție precară asupra terenurilor litigioase, persoană respectivă folosind imobile ca un simplu tolerat, împrejurare confirmată de martorul B.I..
Instanța de fond a apreciat că nu poate reține ca un argument în favoarea valabilității înscrierii celor două suprafețe de teren în discuție în titlul de proprietate nr. 55/1275/2003, a cărui nulitate parțială se solicită, faptul că aceste terenuri au fost atribuite ca lot în folosință lui B.G. pentru edificarea unei case, astfel că, din punctul de vedere al pârâtului M.D., sunt incidente prevederile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 18/1991 întrucât titlul respectiv a fost emis ca urmare a parcurgerii procedurii de reconstituire și nu de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut autorului M.D., iar, pe de altă parte, nu s-a făcut nici o dovadă privind atribuirea de teren în folosință susnumitului.
Față de considerentele expuse anterior, în considerarea dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a admis acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită și, în consecință, a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 55/1275/2003 emis de Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la suprafețele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, și 442 m.p. teren curți construcții, situate în intravilanul Roznov, județul Neamț, cu următoarele vecinătăți: ---- și dispune radierea acestora din titlul susmenționat.
În temeiul art. 52 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, comuna Roznov, județul Neamț, în numele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce funcționează în cadrul localității (în sarcina căreia instanța de fond a reținut o culpă procesuală exclusivă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale de identificare corectă în teren a suprafețelor atribuite persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a generat prezentul litigiu), în calitate de parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata către reclamantul I.C. suma de 1.135,73 lei, reclamantei P.E. suma de 333,33 lei, iar reclamanților I.E. și I.V.V. suma de 333,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile apărătorului ales și expertului topograf, achitate de părțile respective, potrivit chitanțelor existente la dosar, cu mențiunea că autoritatea administrativ teritorială, în cadrul căreia funcționează comisia locală de fond funciar, este singura entitate care are patrimoniu și, drept urmare, singura care poate pune în executare obligațiile pecuniare stabilite în sarcina instituțiilor subordonate sau care funcționează în cadrul acesteia și cărora, prin lege, li s-a conferit calitate procesuală, deși nu au personalitate juridică și, implicit, patrimoniu.
Pârâtul M.D. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- acțiunea reclamanților a fost admisă, deși aceștia nu au urmat procedura de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 și urmăresc reconstituirea dreptului de proprietate în cadrul acestui proces și completarea titlului de proprietate deja emis în favoarea lor;
- reclamanții nu mai pot cere anularea titlului de proprietate nr. 55/1275/2003, deoarece aceștia nu au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 4678/2006 prin care Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărâre prin care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților din cauza lipsei actelor doveditoare;
- nulitatea titlului de proprietate mai sus menționat putea fi invocată doar în cadrul plângerii împotriva hotărârii comisiei județene;
- reclamanții nu justifică lipsa oricăror demersuri procedurale timp de 6 ani de la data emiterii hotărârii comisiei județene, după cum nu justifică nici poziția procesuală a pârâtei Comisia Locală Roznov pentru aplicarea legilor fondului funciar, care este de acord cu acțiunea reclamanților, deși putea să soluționeze cererea de reconstituire a acestora pentru întreaga suprafață solicitată;
- reclamanților nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate, deoarece I.G. - autorul lor - a decedat înainte de colectivizare, astfel că nu s-a înscris în G.A.C.; prin urmare, nu se poate obține restituirea unui teren care nu a fost adus în C.A.P., în acest sens fiind și prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991;
- suprafața de 0,10 ha a fost validată de Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea reclamantului I.C., singura persoană care putea aduce teren în C.A.P., deoarece autorul era decedat;
- reclamanții nu au lămurit situația juridică a terenurilor autorului după decesul acestuia;
- în titlul de proprietate a cărui anular se cere a fost trecut și terenul pe care autorul B.G. l-a primit de la C.A.P. în vederea edificării unei locuințe, dovadă în sensul atribuirii fiind rolul agricol pe anii 1986-1990 al autorului B, în care acesta figurează înscris cu 16,5 ari;
- autorul B.G. a construit locuința în anul 1970, a locuit în ea, dovadă fiind contractele încheiate în anul 1997 cu fostul RENEL;
- terenul atribuit autorului B se cuvine acestuia de drept, conform prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 republicată și nu poate fi supus constituirii sau reconstituirii, astfel că nu prezintă relevanță împrejurarea că a fost înscris într-un titlu de proprietate, în acest sens fiind și deciziile Curții Constituționale nr. 263/2004 și nr. 394/2003;
- din probele administrate rezultă că terenurile care au aparținut autorului I.G. au fost transferate în rolurile moștenitorilor;
- nu prezintă relevanță declarațiile martorilor cu privire la stăpânirea terenului de către o rudă denumită mătușa A., deoarece, așa cum a arătat, terenul a fost atribuit autorului B. pentru construcția unei locuințe.
În completarea în termen a motivelor de recurs, pârâtul arată că instanța de fond nu a supus analizei toate aspectele legate de inadmisibilitatea acțiunii, așa cum s-a arătat anterior, nu a argumentat îndreptățirea lor la constituire în cazul în care autorul nu a adus teren în C.A.P. și nu a motivat incidența în cauză a prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990. Mai arată pârâtul că nu au fost analizate probele din care rezultă că lui B. G. i s-a atribuit teren pentru construirea unei locuințe pe care acesta a edificat-o în anul 1970, astfel că s-a reținut greșit detenția precară a terenului de către acest autor.
Pârâtul mai invocă și faptul că sentința recurată poartă mențiunea "definitivă";, deși se indică în aliniatul următor calea de atac a recursului.
Recursul nu este motivat în drept.
Reclamanții I.C., P.E., I.A. și I.V.V. au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului pentru următoarele motive:
- acțiunea de față este admisibilă, deoarece au formulat cerere de reconstituire după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin aceasta solicitându-se terenurile care au aparținut autorului II.G.
- potrivit art. 11 pct. 2 și 21 din Legea nr. 18/1991 republicată, se restituie foștilor proprietari și terenurile care au fost preluate de la aceștia fără cerere de înscriere în C.A.P., astfel că nu sunt întemeiate susținerile în acest sens ale pârâtului;
- din probele administrate rezultă că terenul a aparținut autorului I.G. și că pentru acest teren a existat o locuință în care autorul l-a tolerat pe B.G., fratele vitreg al pârâtului;
- B.G. nu a fost membru C.A.P., deoarece prezenta un handicap, astfel că acestuia nu i s-a atribuit teren în vederea construirii unei locuințe, în acest sens neexistând vreo dovadă în cauza de față;
- nu prezintă relevanță existența contractului de furnizare energie, deoarece acesta poate face, cel mult, dovada posesiei terenului, și nu a proprietății;
- potrivit Codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data introducerii acțiunii, hotărârile supuse recursului sunt definitive.
La termenul din data de 13.08.2015 s-a solicitat Primăriei Orașului Roznov să comunice în ce roluri au figurat, ulterior decesului autorului I.G., terenurile înscrise în rolul acestuia pentru perioada 1956-1958, pe numele cui, sau, dacă nu au figurat în nici un rol și s-a păstrat în continuare rolul amintit, să indice cine a formulat cerere de înscriere în C.A.P.; să comunice dacă autorul I.G. a formulat o cerere de înscriere în C.A.P., iar în caz afirmativ să comunice o copie; în situația în care acesta nu a formulat cerere de înscriere în C.A.P., să comunice cererile de înscriere în C.A.P. pentru aceste terenuri, formulate de moștenitori, răspunsul fiind comunicat pentru termenul din data de 08.10.2015, când apărătorul recurentului M.D. a depus adresele nr. 68/25.03.2013, nr. 110/27.03.2014, nr. 111/27.03.2014, nr. 112/27.03.2014 emise de Cabinet avocat T.A. și adresa nr. 2099/03.04.2014 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț. Totodată, la termenul din data de 08.10.2015 s-a cerut reprezentantului Comisiei Locale Roznov să depună cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de I.C., soluționată prin Hotărârea Comisiei Locale nr. 2/2006 și hotărârea comisiei județene nr. 4687/2006, precum și relații privind evidența în rol a terenurilor autorului I.G.. Aceste date au fost comunicate pentru termenul din data de 05.11.2005. La acest termen s-a cerut reprezentantului Comisiei Locale Roznov să comunice copia lizibilă și integrală a procesului-verbal încheiat în ședința din data de 15.12.2005, în termen de 5 zile și în exemplare suficiente pentru comunicare, precum și copii lizibile de pe filele 180-181 din registrul prezentat; totodată, să verifice în arhiva fostului Consiliu Popular, începând cu anul 1986, dacă soții Balmuș au primit teren pentru construirea unei case de la C.A.P. sau de la fostul Consiliu Popular. Relațiile solicitate au fost depuse pentru termenul din data de 17.12.2015. La acest termen s-a pus părților în vedere să facă dovada propunerea de admitere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,10 ha în favoarea lui I.C. și s-a solicitat Comisiei Locale Roznov să depună la dosar copia procesului-verbal care a stat la baza Hotărârii nr. 2/2006 și toate înscrisurile anexate acestui proces-verbal, care au legătură cu modul de soluționare a cererii formulate de I.C. în baza Legii nr. 247/2005, iar comisia locală a depus actele cerute pentru termenul din 14.01.2016.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În primul rând, tribunalul constată că recurentul nu și-a motivat în drept recursul, dar din economia motivelor invocate rezultă că se invocă motive de nelegalitate a hotărârii, care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și motive de netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Tribunalul nu a identificat motive de ordine publică ce ar putea fin invocate din oficiu conform prevederilor art. 306 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivele de nelegalitate, tribunalul reține că s-a invocat greșita mențiune "definitivă"; înscrisă în hotărâre și nesoluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, precum și nepronunțarea asupra unor aspecte de drept incidente.
Tribunalul apreciază ca nefondate aceste critici, astfel, conform prevederilor art. 24 Noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 14.02.2014, "Dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."; Prin urmare, acțiunea de față, introdusă în instanță la data de 19.09.2012, este supusă codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data promovării. Conform prevederilor art. 377 alin. 1 pct. 1 din acest Cod procedură civilă, sunt definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără apel, iar conform prevederilor art. 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, hotărârile judecătorești în procesele funciare (cum este cazul de față) sunt supuse numai recursului, astfel că mențiunea "definitivă"; este legală. Totodată, tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii implicit prin motivarea soluției dată excepției lipsei de interes, excepție care a fost soluționată prin încheierea din data de 18.04.2013 (fila 106 dosar fond), argumentele în acest sens urmând a fi expuse de tribunal în motivarea acestei excepții reiterată în calea de atac, iar cu privire la celelalte aspecte asupra cărora se pretinde, în completarea la motivarea recursului, că instanța de fond nu s-a pronunțat, tribunalul constată că reținerea de către instanță a altor prevederi legale nu este un motiv de nulitate a hotărârii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii de față, tribunalul reține că acțiunea a fost promovată în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 republicată. Conform alin. 2 al acestui articol, nulitatea actelor de constituire sau de reconstituire emise cu nerespectarea legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Interesul legitim al acestor persoane trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie personal, să fie născut și actual. În materia nulităților actelor de constituire sau de reconstituire, reclamantul justifică un interes legitim doar dacă a depus o cerere la comisia locală, în nume propriu sau în calitate de moștenitor, fiind evident că prin cererea ce declanșează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantul urmărește să obțină pentru el un teren asupra căruia s-a eliberat un act de constituire sau reconstituire în favoarea unei terțe persoane. Din perspectiva prevederii legale mai sus menționate, tribunalul constată că este suficientă cererea de reconstituire, fără ca aceasta să fie urmată de alte etape procedurale prevăzute de lege. De altfel, nici nu s-ar putea dispune asupra reconstituirii pe un teren intravilan, deoarece din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 14 alin. 1,2 din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cărora terenurile din extravilan se atribuie de regulă pe vechile amplasamente, rezultă că în intravilan atribuirea se face în mod obligatoriu pe vechile amplasamente, iar aceasta nu s-ar putea realiza de către comisiile de fond funciar dacă pe un astfel de teren ar fi deja emis un act de reconstituire în favoarea unei terțe persoane, respectiv un titlu de proprietate cum este în cazul de față.
Mai mult, din anexa la hotărâre nr. 2/2006 a Comisiei Locale Roznov, rezultă că s-a stabilit propunerea pentru fiecare din cele 159 cereri, ce urmează a fi înaintată Comisiei Județene neamț, însă din conținutul hotărârii mai sus amintite rezultă că s-a înaintat Comisiei Județene Neamț doar propunerea de invalidare pentru 61 de cereri, nu și de validare pentru restul cererilor, printre care se afla și cererea lui I.C. care a solicitat restituirea suprafeței de 1,65 ha după bunicul său I.G.. Dând curs acestei propuneri, Comisia Județeană Neamț s-a pronunțat doar asupra propunerii de invalidare, prin hotărârea nr. 4687/28.06.2006, astfel că cererea reclamantului I.C. a rămas nesoluționată. Prin urmare, nu poate fi analizată excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva necontestării hotărârii Comisiei Județene Neamț, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există o astfel de hotărâre prin care să fie soluționată cererea reclamantului.
Față de cele arătate, tribunalul constată că, în cauza de față, s-a făcut dovada existenței cererii de reconstituire, astfel că reclamanții justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, o opinie contrară ar putea avea drept consecință încălcarea dreptului de liber acces în justiție, garantat de art. 21 din Constituția României, drept care în cauza de față poate fi exercitat cu atât mai mult cu cât art. III din Legea nr. 169/1997 republicată sancționează actele nelegale cu nulitate absolută ce poate fi invocată de către partea interesată, astfel că nu se poate imputa reclamanților lipsa vreunui demers vreme de 6 ani de la pronunțarea hotărârii Comisiei Județene Neamț.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este fondată. Pe lângă considerentele din hotărârea recurată, tribunalul reține că autorul I.G. a deținut, conform rolului din perioada 1956-1958, suprafața de 1,65 ha. În același interval a avut rol agricol și fiul său, I.C. - autor al reclamanților, suprafața înscrisă fiind de 1,08 ha. Acest teren se regăsește și în rolul ulterior al lui I.C. deschis pe anii 1959-1963 și a fost restituit numitei I.A., soția autorului I.C., eliberându-se titlul de proprietate nr. 55/137/1996.
Rezultă din cele arătate că nu se confirmă susținerile recurentului potrivit cărora terenul în suprafață de 1,65 ha, evidențiat în rolul autorului I.G. în anii 1956-1958, ar fi trecut în rolul fiului său I.C..
Recurentul a mai susținut că terenul autorului nu poate face obiectul reconstituirii, deoarece autorul a decedat în anul 1961 și, anterior decesului, nu s-a înscris în C.A.P. Tribunalul apreciază ca nefondate aceste susțineri, deoarece terenul se află într-o zonă cooperativizată în care toate terenurile au fost preluate de cooperativele agricole de producție, indiferent dacă există sau nu cerere de înscriere sau acte de preluare. Situația terenurilor preluate fără vreo formalitate de către cooperativele agricole de producție a fost reglementată de legiuitor prin art. 11 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, prin care s-a statuat că se restituie foștilor proprietari, pe vechile amplasamente, dacă nu au fost atribuite legal, și terenurile preluate fără înscrierea în cooperativele agricole de producție, astfel că terenul în litigiu poate face obiectul restituirii conform prevederilor legilor fondului funciar.
În ceea ce privește susținerile recurentului privind situația juridică a terenului în timpul cooperativizării și ulterior adoptării Legii nr. 18/1991, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate. Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit și anexelor, precum și grădina din jurul acestora, maximul cuvenit fiind de 1000 m.p., ce se determină conform prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990. Articolul 24 din același act normativ vizează terenurile atribuite spre construirea de locuințe, textul statuând că acestea rămân în proprietatea actualilor deținători.
În speță, deși s-a susținut că terenul a fost atribuit numitului B.G., în calitatea acestuia de membru cooperator, în sprijinul acestor susțineri nu s-a adus nici o probă; nu s-a dovedit nici calitatea de membru cooperator, nici atribuirea în vederea construirii unei locuințe. Mai mult, nu s-a făcut dovada faptului că terenul în litigiu a fost liber de construcții până la momentul pretinsei edificări a locuinței de către B.G. și nici a faptului că pentru pretinsa construcție nouă, edificată în anul 1970, s-ar fi eliberat autorizație de construire. În acest sens, din declarația martorului B.I., născut în anul 1943, propus de reclamanți, rezultă că amplasamentul în litigiu a aparținut în totalitate autorului I.G., că pe acest teren autorul a construit o cameră și o prispă, în care a tolerat o rudă denumită mătușa A.. După decesul acesteia, care a intervenit, probabil, la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, în această locuință a stat, cu acordul reclamantului I.C., numitul B.G., frate vitreg al pârâtului M.D.. Noul locatar, care avea un handicap fizic, a locuit în această casă până la data decesului. Tribunalul va da eficiență juridică acestei declarații, deoarece se coroborează cu celelalte probe administrate și prezentate anterior, și nu declarației martorei H.V., născută în anul 1944, care a fost propusă de pârât, deoarece relatările acesteia nu provin din percepția personală, ci din spusele consătenilor. De altfel, în completarea susținerii acestei martore care a auzit că terenul ar aparține persoanei denumite mătușa A, pârâtul nu a adus nici o probă și nici nu a intenționat să valorifice această declarație în calea de atac.
Prin urmare, tribunalul constată că suprafața de 1000 m.p. nu este susceptibilă de constituire, deoarece autorul B.G. nu a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991 republicată. Așa cum a constatat instanța de fond, acesta a fost tolerat în locuința construită de autorul I.G., iar împrejurarea că a adus îmbunătățiri și s-au încheiat contracte de furnizare a energiei nu îi conferă o îndreptățire la teren, în acest sens apreciindu-se ca fiind nerelevant rolul agricol din anii 1986-1990 invocat în mod sistematic de recurent atât la fond, cât și în calea de atac.
Cu privire la dreptul de proprietate al autorului B.G. pentru terenul în litigiu, înscris în titlul de proprietate contestat, tribunalul mai constată că acesta nu este un drept absolut și necontestabil, deoarece art. III din Legea nr. 1/2000 republicată sancționează cu nulitatea absolută actele de constituire și de reconstituire emise cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii, iar art. 2 din Legea nr. 169/1997 republicată stabilește că nu pot fi atacate actele de reconstituire anterioare, emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii.
Prin ambele prevederi se insistă în mod limpede și de neinterpretat asupra respectării prevederilor legale în momentul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, prin aceasta urmărindu-se protejarea drepturilor persoanelor efectiv îndreptățite, cum este cazul reclamanților din cauza de față.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat și l-a va respinge ca atare conform prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus și asupra cheltuielilor de judecată în calea de atac.
| ← Civil – revendicare imobiliară - condiţii necesare pentru... | Civil – acţiunea în revendicare – autoritate de lucru judecat → |
|---|
