Civil – revendicare imobiliară - condiţii necesare pentru aprecierea temeiniciei acţiunii în revendicare imobiliară.
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 40/RC din data de 11.02.2016
Constată că prin sentința civilă nr.1853 din data de 13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roman a fost admisă acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanții F.M, M.R., G.E., M.M., C.A. și F.C., în contradictoriu cu pârâții A.D. și A.A. și în consecință: au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan în suprafață de 489 mp, situat în satul Iucșa, comuna Bozieni, județul Neamț, identificat în schița anexă raportului de expertiză topografica efectuat de expertul C.C. între punctele 205-305-304-307 și hașurat, schița făcând parte integrantă din prezenta hotărâre. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 2.290 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 18.03.2011 sub nr. 1207/291/2011 reclamanții F.M., M.R., G.E., M.M., C.A. și F.C., au chemat în judecată pe pârâții A.D. și A.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 700 mp din totalul de 5.400 mp teren arabil intravilan, situat în sola 1, parcela 39/1 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Au motivat reclamanții arătând că în cursul anului 2010 pârâții le-au ocupat terenul menționat mai sus prin amplasarea unui gard.
În dovedire au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza topografică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 28 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Au susținut că sunt proprietarii suprafeței de 1.000 mp teren curți construcții, sola 1, parcela 40/1, conform TP nr. 16/1164/16.07.2002.
Potrivit hărții cadastrale eliberată de Primăria comunei Bozieni, terenurile de 1.000 mp și 5400 mp nu sunt suprapuse, ci sunt alăturate și individualizate cu nr. topografice diferite.
În dovedire au depus la dosar înscrisuri.
La data de 08.09.2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză topografică efectuată de expert B.V.
La data de 13.10.2011 judecata a fost suspendată de către prima instanță, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod Procedura Civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 4781/291/2011, cauza fiind repusă pe rol la data de 02.04.2012.
Pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă ulterior au renunțat la acestea.
Prin sentința civilă nr.2161/21.06.2012, a fost admisă acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanții F.M., M.R., G.E., M.M.,C.A. și F.C., în contradictoriu cu pârâții A.D. și A.A., pârâții fiind obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 580 mp teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză topografica între punctele 4-27-28-5-4 și să le plătească suma de 1.940 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.691/RC/29.05.2013 a Tribunalului Neamț-Secția I Civilă a fost admis recursul pârâților și s-a casat în totalitatea sentința civilă nr.2161/2012 iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
S-a reținut în considerentele deciziei că prima instanță a soluționat cauza încălcând principiul rolului activ prevăzut de art.129 alin.5 Cod procedură civilă și aflării adevărului în sensul că ar fi trebuit să procedeze la completarea expertizei tehnice de specialitate pe de o parte cu obiecțiunile pârâților iar pe de altă parte putea ordona plata suplimentării onorariului expertului în condițiile în care,la dosarul cauzei,s-a depus copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C.L. și pârâtul A,D.,cât și documentația cadastrală.
Cauza a fost înregistrată din nou la data de 04.07.2013 sub nr…. pe rolul Judecătoriei Roman.
La primul termen (30.09.2013), la cererea părților și având în vedere decizia de casare, instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, fiind desemnat în acest sens expertul P.V., înlocuit ulterior, la cerere, de expertul T.M. Părțile au fost nemulțumite de raportul de expertiză efectuat în cauză, solicitând a se efectua un nouă lucrare, cerere care a fost admisă de către prima instanță la termenul de judecată din data de 17.02.2014, fiind desemnat expertul C.C.
Sub aspectul aplicării în timp a legii civile, având în vedere data sesizării instanței (martie 2011), prezenta cauză, prima instanță a apreciat că se soluționează în conformitate cu dispozițiile vechiului cod civil și ale vechiului Cod de Procedură Civilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 5.400 mp. situat în satul Iucșa, comuna Bozieni, județul Neamț, înscris în titlul de proprietate nr.8520/02. 11.1999, sola 1, parcela nr. 39/1, cu vecinii …...
În calitate de moștenitori ai defunctului A.A., pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 1.000 mp curți construcții, situat în satul Iucșa,comuna Bozieni, județul Neamț, înscris în titlul de proprietate nr.16/1164/16.07.2002, sola 1, parcela 40/1, cu vecinii ….
Prin contractul de vânzare autentificat sub nr.813/13.02.2012 de B.N.P. D.O., pârâții au devenit proprietarii terenului intravilan în suprafață de 3.200 mp situat în satul Iucșa, comuna Bozieni, județul Neamț, sola 1, parcela 39A/1, cu vecinii: N-moșt…….. S-a reținut că se menționează în contract că vânzătorul C.L. a dobândit acest imobil ca bun propriu, prin moștenire și atribuit prin partaj, conform sentinței civile nr.2583/13.10.2009 a Judecătoriei Roman. Din cuprinsul acestei sentințe, prima instanță a reținut că acest teren a fost cuprins în titlul de proprietate nr.49/1500/20.07.1999 emis pe numele defunctului F.A., C.L. fiind moștenitoarea acestuia.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul C.C., însușit de părți, s-a constatat că suprafețele de teren deținute de reclamanți și pârâți au fiecare câte un minus de teren față de suprafața trecută în titlul de proprietate. Acest lucru, s-a constatat că se explică prin faptul că, la emiterea titlului de proprietate nr.16/1164/2002 cu terenul în suprafață de 1.000 mp, prin care s-a constituit dreptul de proprietate, nu s-a ținut cont de titlul de proprietate nr.49/1500/1999; în aceste condiții, constituirea celor 1.000 mp. pentru numitul A.A., antecesorul pârâților, s-a apreciat că s-a făcut cu terenul deja trecut în titlul de proprietate nr.49/1500/1999, aceste două titluri fiind parțial suprapuse, pe o suprafață de 489 mp, aspect care nu a fost avut în vedere la întocmirea documentației cadastrale cu Număr cadastral provizoriu 50211.
Față de considerentele reținute mai sus, văzând și dispozițiile art. 480 și urm. Cod Civil instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren pe care o ocupă fără drept.
În baza art. 274 Cod Procedura Civilă pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în cursul procesului (taxa de timbru, onorariul de avocat, onorariul de expert).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, pârâții A.D. și A. A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr.1207/291/2011. În recursul declarat, pârâții au criticat sentința, pentru următoarele motive:
Legiuitorul a instituit obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la pronunțarea soluției, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților sau din două probe s-a menținut una și s-a înlăturat cealaltă. Față de considerentele din hotărâre, pârâții arată că nu și-au însușit raportul de expertiză efectuat de expert C.C., cum în mod greșit a reținut prima instanță în considerente, ci au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, exprimându-și totodată dezacordul față de concluziile acestui raport în baza actelor juridice depuse la dosar, respectiv titlu de proprietate, contract de vânzare-cumpărare și documentație cadastrală.
Arată că, în concluzie, au vizat raportul de expertiză efectuat de expert T.M. și nu pe cele ale raportului C., deși acesta din urmă reprezintă o preluare fidelă a raportului de expertiză efectuat de exp. B, probă față de care a fost pronunțată sentința civilă ce a fost casată de Tribunalul Neamț cu trimitere spre rejudecare tocmai pentru refacerea acestui raport de expertiză.
Pârâții arată că prima instanță nu a motivat în nici un fel următoarele susțineri care vizează limita terenului proprietatea pârâtului A., evidențiată în anexa raportului de expertiză C., ce nu respectă limita din documentația cadastrală și nici din cealaltă expertiză. Mai menționează că vecinul dinspre partea de nord a intimaților nu este R. I., ci M. N., ceea ce arată în mod clar că expertul C. a preluat schița raportului B., expertiză efectuată în cauza care a fost casată. Mai menționează că în baza declarației autentice nr. 1102/26.03.2013 la B.N.P. D. I., numitul M. N., vecinul intimaților-reclamanți, a arătat că suprafața de 5400 m.p., proprietatea reclamanților, a fost împărțită în două loturi: 1120 m.p. și 4280 m.p., că suprafața de 1120 m.p. a făcut obiectul contractului de schimb încheiat sub semnătură privată între M. N. și reclamanți. Prin urmare, suprafața în minus se află în terenul de 1120 m.p. care a format obiectul contractului de schimb, suprafața rămasă fiind indicată de reclamanți cu ocazia revendicării ca fiind în fapt de 5400 m.p.
Un alt aspect care vizează netemeinicia hotărârii este depășirea atribuțiilor de către exp. C., care a concluzionat în mod subiectiv și cu totul arbitrar că terenul de 1000 m.p. pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea lui A. A., antecesorul pârâților, s-a făcut cu terenul deja trecut în titlul de proprietate nr. 49/1500/1999 și că, în aceste condiții, constituirea celor 1000 m.p. pentru A. A. a determinat emiterea de titluri de proprietate parțial suprapuse pe o suprafață de 489 m.p., aspect care nu a fost avut în vedere la întocmirea documentației cadastrale.
Consideră pârâții că pentru asemenea concluzii expertul trebuia să facă cercetări amănunțite și să fie delegat pentru a face astfel de cercetări, care presupun o comparare de titluri și de documentații cadastrale. Pârâții mai apreciază că instanța nu poate trece peste existența unor acte juridice perfect valabile față de care nu a existat nici o hotărâre judecătorească de comparare a titlurilor sau motivarea instanței în acest sens și nu poate fi dată întâietate titlului reclamanților fără a proceda la cercetarea aspectelor care conduc la aceste afirmații. Așadar, prima instanță nu numai că nu a făcut cercetări, dar a preluat niște concluzii neavizate, menite să creeze contradictorialitate între acte juridice care există, nu au fost anulare sau comparate.
În realitate, pârâții arată că terenurile nu se suprapun, sunt alăturate, că actele de proprietate sunt perfect valabile și solicită soluționarea cauzei cu luarea în considerare a expertizei întocmite de exp. T.M..
Față de aceste motive, dat fiind și faptul că în considerentele hotărârii nu au fost cuprinse toate cererile și înscrisurile depuse de pârâți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii promovate de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Față de recursul declarat de pârâți, reclamanții nu au formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a solicitat din oficiu relații Comisiei Locale Bozieni, Comisiei Județene Neamț, Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț, Judecătoriei Roman și Comisiei Locale Poienari.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare este modalitatea specifică de apărare a dreptului de proprietate, privit ca drept exclusiv și absolut și care, ca natură juridică, reprezintă acțiunea petitorie, prin care proprietarul neposesor solicită în contradictoriu cu posesorul neproprietar lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului ocupat fără drept de pârât. Deci, în persoana reclamanților trebuie să fie întrunite calitățile de proprietar neposesor, iar în persoana pârâților acelea de posesor și neproprietar.
Pornind de la condițiile exprimate, necesare pentru aprecierea temeiniciei acțiunii în revendicare imobiliară, se constată că, reclamanții aveau obligația de a face dovada că pârâții, pe de o parte, stăpânesc un teren asupra căruia reclamanții au calitatea de proprietari, iar pe de altă parte, că această stăpânire este exercitată fără nici un drept. Acest judicium duplex, trebuie să fie dovedit, în considerarea dispozițiilor art.1169, raportat la art.480 cod civil, în fiecare dintre cazurile de revendicare imobiliară.
În cauza de față, este în discuție un teren, constituit într-un singur corp compus din trei suprafețe potrivit actelor prezentate de părți. Astfel, reclamanții au dovedit proprietatea pentru terenul în suprafață de 5400 mp, pentru care dețin titlul de proprietate nr.8520/02.11.2009 în calitate de moștenitori ai defunctului F.I., iar pârâții au dovedit proprietatea pentru suprafața de 1000 mp, dobândiți prin constituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr.16/1164/16.07.2002. De asemenea, pârâții au mai dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp, pe care l-au dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.813/13.02.2012 de B.N.P. D.O.. Acest teren provine de la vânzătoarea C.L., moștenitoarea defunctului F.A., căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 49/1500/20.07.1999. Vânzătoarea a dobândit terenul prin partaj succesoral judiciar, în baza sentinței civile nr.2583/13.10.2009 a Judecătoriei Roman.
Din analiza tuturor rapoartelor de expertiză efectuate la judecata în fond, se constată că pentru aprecierea existenței unei suprapuneri de terenuri față de actele prezentate de părți este necesară doar analizarea titlurilor de proprietate nr. 8520/02.11.2009 emis reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului F.I. și titlul de proprietate nr. 16/1164/16.07.2002 emis defunctului F.A.. Aceasta deoarece suprafața de 1000 mp a pârâților dobândiți prin constituire este stăpânită de titularii titlului pe limite care nu generează controverse, având prioritate de identificare raportat la modalitatea de dobândire, și anume constituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, un alt aspect care este avut în vedere ca și premisă de către instanța de control judiciar în analiză, este că fiecare dintre expertizele efectuate a constatat că, raportat la suprafața înscrisă în fiecare dintre cele trei titluri de proprietate, suprafața efectiv stăpânită este mai mică decât suprafața din actele de proprietate prezentate.
Față de cele menționate, se constată că, în condițiile în care ambele părți au titluri de proprietate, care nu provin de la același autor, întâietate are în comparare, ca regulă generală titlul care are data de emitere mai veche, acesta fiind în speță, titlul de proprietate nr. 16/1164/16.07.2002 emis defunctului F.A.. Cu toate acestea, tribunalul constată că, deoarece ambele titluri sunt emise în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, în ceea ce privește determinarea amplasamentului trebuie avut în vedere primul înscris emis în această procedură specială. Acest înscris emis de Comisia locală Bozieni în procedura funciară este procesul verbal de punere în posesie nr.970 din data de 11.04.1994, care are și schiță anexă și din care se poate observa că limita între proprietatea moștenitorilor defunctului F.I. și cea a lui F.A. este constituită de o linie dreaptă cum de altfel a constatat și expertul topo C.C. în lucrarea de specialitate efectuată la judecata în primă instanță. Acesta este și motivul pentru care se constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind necesar să fie avută în vedere expertiza efectuată de acest expert și nu cea a lui TM., tocmai datorită faptului că lucrarea C.a avut în vedere la individualizarea terenurilor primul act oficial emis în procedura funciară, și anume procesul verbal de punere în posesie nr.970 din data de 11.04.1994, cu schiță anexă.
Prin urmare, toate motivele de recurs formulate de pârâți, privind necesitatea de apreciere a raportului de expertiză TM ca fiind cel care reflectă realitatea nu sunt fondate, întrucât acesta a evidențiat între cele două proprietăți în discuție limita de hotar pe o linie frântă, ceea ce nu este corect față de procesul verbal de punere în posesie anterior menționat și care nu a fost anulat nici în instanță și nici de către organul emitent, prin vreun înscris cu o valoare și forță probantă identică.
Este de menționat și faptul că o altă concluzie nu poate fi desprinsă nici din verificarea planului parcelar, care pentru parcela 39 are individualizată doar proprietatea pârâților pentru terenul de 1000 mp, distinct de celelalte două trupuri înscrise în cele două titluri, iar acestea la rândul lor nu au o configurarea separată.
Tribunalul mai constată că este necesară această apreciere a amplasamentului în raport de primul act emis în procedura funciară, respectiv procesul verbal arătat, deoarece fiecare dintre cei doi autori, titulari de titluri, și anume F.I. și F.A. au îndreptățire la reconstituire pentru terenul din această parcelă, față de evidențele de rol agricol. Mai mult, se constată că, pentru F.A., la momentul punerii în posesie, comisia de fond funciar a indicat drept modalitate de punere în posesie planul parcelar al comunei, fără însă a rezulta, din verificarea acestuia, vreo distincție în împărțire în cadrul parcelei nr.39 între terenul autorului F.A. și cel al lui F.I.
Având în vedere cele anterior expuse, cum singurul element posibil să fie luat în considerare, cu valoare probantă, emanând de la comisia de fond funciar, pentru stabilirea amplasamentului terenurilor din parcela 39 este procesul verbal de punere în posesie din anul 1994 emis pentru moștenitorii lui F.I., se constată că celălalt teren în discuție, (și anume acela al moștenitorilor lui F.A., și care a fost ulterior urmare a partajului înstrăinat pârâților) trebuia să respecte această punere în posesie, care este anterioară titlului emis lui F.A., din anul 2002.
Prin urmare, revenind la condițiile acțiunii în revendicare, tribunalul constată că reclamanții au făcut dovada faptului că au calitatea de proprietari pentru terenul din titlul de proprietate nr.8520/02.11.2009 pe forma terenului identificată cu o culoare galbenă în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.C. - fila 103 dosar fond și care coincide cu cel din schița anexă a procesului verbal de punere în posesie din anul 1994. De asemenea, au dovedit că acest teren este stăpânit fără drept de către pârâți, în condițiile în care între cele două proprietăți configurația limitei de teren trebuie să fie o linie dreaptă și nu una frântă.
Față de cele menționate, deoarece linia dreaptă între cele două proprietăți ale părților nu poate fi respectată decât prin admiterea acțiunii în revendicare, pentru suprafața de 489 mp, între punctele 205-305-304-307, suprafață hașurată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.C., suprafață care stăpânită fără drept de către pârâți.
În consecință, se impune respingerea, ca nefondat a recursului declarat de pârâții A.D. și A.A., în considerarea dispozițiilor art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Întrucât recursul declarat de pârâți a fost respinsă ca nefondat, aceștia au calitatea de părți căzute în pretenții, iar în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată generate de acest stadiu procesual și efectuate de reclamanțI, constând în onorariu apărător ales pentru soluționarea recursului.
| ← Drept civil. Condiţii pentru a fi angajată răspunderea pentru... | Civil – fond funciar – constatare nulitate partială titlu... → |
|---|
