DREPT CIVIL – CONTESTAŢIE EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Sentinţă civilă nr. 460 din data de 06.02.2015
Prin cererea formulată contestatoarea B.G.E. în contradictoriu cu intimatul B.R., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare silită întreprinse de B.E.J. F M în dosarul nr. 171/2014; încetarea executării înseși; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de executare silită.
În motivarea contestației s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2344/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosar nr. xxx/204/2014, intimatului B.R. i s-a admis cererea de a avea legături personale cu minorul B.Ș.T., conform unui program.
În considerarea dispozițiilor art. 622 C. pr. civ., l-a așteptat pe intimatul B.R. la data de 01.08.2014 să-l ia la domiciliul său pe minorul Teodor, pentru cele 15 zile de la începutul lunii august, din vacanța de vară, conform titlului executoriu. L-a pregătit pe minor cu haine de schimb, cu alimente neperisabile pentru întreaga perioadă și cu jucăriile preferate și l-a sfătuit să-l asculte pe tatăl său și fie cuminte.
În loc să vină să-și exercite dreptul, intimatul a plecat în străinătate pentru a-și cumpăra un autoturism second-hand, după ce în prealabil se interesase la pretinsul loc de munca invocat de intimat.
Cu aceasta ocazie a aflat că intimatul a mințit instanța de fond, în fața căreia a afirmat că este angajat al SC O.P. SA, iar în realitate el a fusese concediat de circa șase luni. La fel a mințit și în cererea de executare silită, în cuprinsul căreia a afirmat că ea nu ar fi executat de bunăvoie obligația stabilită în titlul executoriu.
Minorul T., văzând că l-a așteptat degeaba pe tatăl său, a suferit foarte mult, fapt care a determinat-o să formuleze apel împotriva hotărârii instanței de fond, pentru schimbarea acesteia în parte, în sensul ca intimatul să aibă dreptul la legături personale cu minorul astfel cum a propus primei instanțe, duminica, la domiciliul mamei sale, în prezența acesteia.
De asemenea, constatând că asupra minorului persistă acea stare de deziluzie provocată de propriul tată a apelat la serviciile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Prahova, pentru consiliere psihologică a minorului.
Arată contestatoarea că în fișa de evaluare psihologică a copilului psihologul arată că minorul B.T.Ș. prezintă simt de insecuritate, relaționează dificil în primele minute, nu răspunde gesturilor de prietenie, prezintă o dispoziție trista, verbalizează stările emoționale pe care le are, prezintă o toleranță la frustrare scăzută.
Ori tatăl dovedit ca fiind violent față de ea, înseamnă că poate fi la fel cu orice altă persoana aflată în preajma sa, inclusiv cu minorul. Copilul nu uită violențele tatălui asupra mamei întrucât a fost martor la acestea.
Menționează că Judecătoria Câmpina a admis un ordin de protecție prin care intimatului B.R. i s-a interzis să se aproprie de ea, de locuința sa și de locul de munca la mai puțin de 50 m, constatându-se caracterul violent al intimatului.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite arată că a formulat apel împotriva sentinței civile nr. xxx/23.07.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014, solicitând schimbarea în parte a programului de legături personale ale intimatului cu minorul, astfel în această situație consideră că se impune suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În drept s-au invocat disp. art. 622, art. 711, art. 718, art. 909-912 C. pr. civ.
La 01.09.2014 contestatoarea a formula o completare a contestației prin care a învederat că prin somația din data de 18.08.2014, emisă în dosarul de executare nr. 171/2014, i s-a pus în vedere să fie prezentă la domiciliu la data de 26.08.2014, orele 11,00-15,00, pentru a se conforma programului de legături personale stabilit de Judecătoria Câmpina în favoarea lui B.R..
Menționează contestatoarea că are serviciu, iar programul de lucru la SC I. I. SRL începe la ora 8,00 și se sfârșește la ora 16,00. In ziua de 26.08.2014 a fost delegată de directorul societății să participe la o activitate de protocol. Cu toate acestea, după finalizarea activității pentru care a fost delegată, în jurul orelor 13,00, s-a prezentat la domiciliu pentru a se întâlni cu executorul judecătoresc, însă de la ora 13,00 și până la ora 15,00 nu s-a prezentat nimeni la domiciliul său.
A primit a doua zi - 27.08.2014 - un proces-verbal din care rezulta că executorul judecătoresc F.M., împreună cu reclamantul B.R. s-au prezentat la domiciliul său la ora 11,30, și au efectuat o etapă a executării silite complet nelegală.
In primul rând, B.R. are interdicție (prin ordin de protecție emis de Judecătoria Câmpina) de a se apropia la distanță mai mica de 50 m de domiciliul său, iar executorul nu are calitatea de a-l determina pe reclamant să încalce hotărârea judecătorească.
In al doilea rând apreciază contestatoarea că executarea silită s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 910 C. proc. civ. , în sensul că executorul judecătoresc nu a respectat terenul de o lună prevăzut de legiuitor. Totodată, executorul nu s-a prezentat la domiciliul său însoțit de un reprezentat al Direcției generale de asistență socială și protecția copilului și/sau a unui psiholog.
Atât executorul cât și clientul său consideră copilul marfă, care poate fi luată oricum de către tatăl violent și nu o ființa umană, care trebuie întrebată dacă vrea să-și părăsească mama, chiar și pentru câteva zile.
In al treilea rând, mai arată contestatoarea că a vorbit la telefon cu fosta soacra, C. M., și a întrebat-o de ce nu a venit ea să-l ia pe minor în week-end-urile stabilite de instanța de judecată (pentru că fiul său are interdicție de a se apropia de ea și de domiciliul său), iar aceasta i-a spus că nu a venit crezând că refuză să-l predau pe minor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2344/23.07.2014, s-a admis în parte acțiunea sa, instanța apreciind că sunt întrunite pe deplin prev. art. 919 C.pr.civ., cât și art. 996 C. pr. civ. și în virtutea interesului superior al minorului și urmare a probatoriilor administrate, s-a admis în parte, cererea sa de a avea legături personale cu minorul.
Întrucât, relația de concubinaj notoriu a pârâtei era recunoscută de toată lumea, aceasta a preferat să destrame o familie, făcând să sufere un copil, iar la data de 01.04.2014 a părăsit domiciliul conjugal, luând atât copilul cu ea, cât și alte lucruri din casă.
Arată că aceasta a rupt copilul din mediul lui natural de creștere și dezvoltare, acesta fiind extrem de afectat, deoarece la domiciliul său s-a născut, a crescut, fiind atașat de el și de mama sa, care îl îngrijea.
După 01.04.2014 a notificat-o spre a-i permite să vadă copilul, iar copilul a reușit să-l sune, afirmând plângând că vrea la el.
Consideră intimatul că contestatoarea este într-o gravă eroare când afirmă că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bună voie. Singură se contrazice, niciodată aceasta nu a dorit de bună voie, după obținerea titlului executoriu, să-i dea copilul.
Dacă a fost el sau mama sa în nenumărate rânduri la poarta contestatoarei, totul era închis, și de câte ori a strigat, nu răspundea nimeni, astfel începând din aprilie și până după 1 august, nu a știut unde se afla copilul.
Cum pe 1 august nu a vrut să îndeplinească de bună voie obligația stabilită prin hotărâre, în data de 1 august, vineri, a și apelat la un executor judecătoresc.
Elocventă consideră că este încheierea din 4 august 2014, a BEJ F.M., încheierea din 26 august 2014 a aceluiași birou, cât și procesul-verbal din data de 26 august 2014. Când s-a deplasat cu executorul la domiciliul contestatoarei, negăsind pe nimeni acasă, inclusiv executorul contactând-o telefonic de mai multe ori dar aceasta nu a răspuns, contestatoarea refuzând să rămână la domiciliu, pentru a se conforma hotărârii judecătorești, așa cum rezultă și din mențiunea executorului.
Se arată că încheierea camerei de consiliu în dosarul nr. xxx/204/2014 prin care s-a admis încuviințarea silită, este din 13 august 2014.
Instanța în aprecierea cererii de încuviințare silite, la momentul când admite cererea, în dosarul nr. xxx/204/2014, analizând actele și lucrările dosarului, în mod just a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 663, 664 C. pr. civ., art. 662 cât și art. 665 C. pr. civ., iar în virtutea art. 627 executorul în mod just și-a îndeplinit rolul activ, solicitând aplicarea art. 905 C. pr. civ. la instanță, constituindu-se cauza nr. xxx/204/2014.
Mai arată intimatul că față de susținerile îngroșate cu negru din fișa de evaluare a copilului, ale psihologului B. E., că acestea nu reprezintă realitatea și că este o lucrare la comanda contestatoarei.
Menționează că în momentul în care executorul sesizează instanța de judecată, contestatoarea "binevoiește" ca în prima săptămână din luna septembrie, să îi dea copilul, conform programului de vizită stabilit prin sentința nr. 2344/23.07.2014 în zilele de 06.09.2014 și 07.09.2014.
Se mai arată de intimat că a realizat o înregistrare video, cu ocazia organizării zilei de naștere a copilului, pentru că nu s-a putut bucura de petrecere în 03.06.2014, invitând colegi și prieteni de la grădinița.
De altfel, neîncercând să-și preconstituie probe, bucuria copilului a fost nemărginită, iar refuzul acestuia de a mai merge la mamă, l-a impresionat profund.
Mai învederează, că teama contestatoarei este acea că în viitorul foarte apropiat, dorința copilului o să fie de a locui la domiciliul său.
După administrarea probelor pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. xxx/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014 s-a admis în parte acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale, de B.R. în contradictoriu cu soția sa, B.G.E., și aceasta din urmă a fost obligată să-i permită păstrarea legăturilor personale cu minorul B.Ș.T., născut la 03.06.2010, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul tatălui și obligația pentru acesta de a înapoia minorul la locuința mamei sale, potrivit următorului program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână: sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00; și în primele 15 zile din luna august în vacanța de vară, precum și prima jumătate a vacanței de iarnă sau potrivit înțelegerii părților.
De asemenea B.G.E. a fost obligată să-i plătească reclamantului B.R. cheltuielile de judecată în cuantum de 260 lei.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. xxx/07.10.2014 a Tribunalului Prahova.
Hotărârea judecătorească, mai sus menționată, fiind executorie, la data de 04.08.2014 intimatul B.R. s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc F. M. și a solicitat executarea silită a sentinței, menționând în cerere că la 01.08.204 s-a prezentat la domiciliul contestatoarei, însă aceasta a refuzat să-i dea copilul.
Astfel s-a format dosarul de executare nr. 171/2014 și prin încheierea din 04.08.2014 Biroul Executorului Judecătoresc F.M. a admis cererea intimatului și a solicitat Judecătoriei Câmpina încuviințarea executării silite, iar prin încheierea din 13.08.2014 Judecătoria Câmpina a admis cererea și s-a încuviințat executarea silită.
La 18.08.2014 B.E.J. F.M. a emis o înștiințare și o somație prin care îi aducea la cunoștință contestatoarei că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa și o soma ca la data de 26.08.2014, orele 11,00 - 15,00 să fie prezentă la domiciliul său pentru a permite creditorului său păstrarea legăturilor personale cu minorul B.Ș.T. și achitarea sumei de 1.090 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
Aceste înscrisuri au fost primite de contestatoare la 19.08.2014, iar la data de 26.08.2014, dată ce era într-o zi de marți, susține contestatoarea că era la serviciu, însă după îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în jurul orelor 13,00 s-a prezentat la domiciliul pentru a se întâlni cu executorul judecătoresc.
Martorele audiate la propunerea contestatoarei confirmă această situație.
Și prin adresa din 29.08.2014 emisă de SC I. I. SRL se arată că în data de 26.08.2014 între orele 10,00 - 14,00 B.G.E., în funcția de referent economic în relațiile economice internaționale, a fost desemnată să însoțească delegația venită din Germania.
Cu toate acestea instanța constată că această situație de fapt nu are nicio relevanță în condițiile în care nu sunt respectate dispozițiile sentinței civile nr. xxx/23.07.2014, ce constituia titlul executoriu al intimatului.
Așa cum s-a reținut mai sus intimatul avea posibilitatea să-și ia copilul la domiciliul său conform unui anume program clar stabilit, respectiv în primul și al treilea sfârșit de săptămână de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00, și în primele 15 zile din luna august în vacanța de vară, precum și prima jumătate a vacanței de iarnă.
În consecință data stabilită de intimat și de executorul judecătoresc a fost stabilită în afara acestui program, într-o zi de marți în cea de-a doua jumătate a lunii august, perioadă din vacanța de vară pe care minorul trebuia să o petreacă cu mama sa, iar nu cu intimatul.
Astfel în procesul-verbal încheiat de B.E.J. F.M. la 26.08.2014, orele 11,30 (nici măcar intervalul de timp stabilit chiar de acesta, între orele 11,000 - 15,00, nefiind respectat) s-a consemnat că pârâta B.G.E. nu se afla prezentă pentru a se conforma hotărârii judecătorești și nu a putut fi contactată telefonic, urmând a se stabili o nouă deplasare.
Ulterior la solicitarea intimatului B.E.J. F. M. a formulat cerere către Judecătoria Câmpina pentru aplicarea de penalității în sarcina debitoarei B.G.E., în conformitate cu prev. art. 905 C. pr. civ.
Prin încheierea din 30.09.2014 Judecătoria Câmpina a respins această cererea ca neîntemeiată.
Conform art. 622 alin. 1 C. pr. civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alineatul 2 stabilește că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Din depozițiile celor 2 martore propuse de contestatoare rezultă că aceasta a pregătit copilul la data de 01.08.2014 pentru a putea fi luat de intimat, însă acesta nu venit după copil.
De altfel se poate constata că intimatul a formulat cerere de executare silită la data de 04.08.2014, și abia la 26.08.2014 s-a stabilit data pentru a lua copilul, dată care era în afara programului de vizitare stabilit prin titlul executoriu, astfel cum mai sus s-a reținut.
Acesta aspect confirmă susținerea contestatoarei în sensul că intimatul a fost cel care nu a respectat programul și chiar martora propusă de intimat, numita C. L. C. a arătat că în perioada octombrie, noiembrie, decembrie intimatul a fost plecat la muncă în străinătate.
Așa fiind din probele administrate nu rezultat nerespectarea sentinței judecătorești nr. xxx/23.07.2014 de către contestatoare, în privința respectării programului de vizitare, ci intimatul a fost cel care nu a respectat programul de vizitare astfel cum a fost stabilit.
Potrivit art. 711 alin. 1 C. pr. civ. împotriva executări silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea potrivit art. 719 alin. 1 C. pr. civ. "Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.";
În baza acestor prevederi legale și față de situația mai sus reținută, urmează ca instanța să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 171/2014 al B.E.J. F.M., numai în ceea ce privește somarea contestatoarei la respectarea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. xxx/23.07.2014.
Prin sentința civilă nr. xxx/23.07.2014 a Judecătoriei Câmpina pe lângă obligația de a-i permite intimatului să viziteze minorul, s-a mai stabilit și obligația contestatoarei de a-i plăti acestuia cheltuielile de judecată în cuantum de 260 lei.
Cu referire la aceste cheltuieli contestatoarea nu face nicio precizare, confirmându-se faptul că această obligație nu a fost respectată de către contestatoare, motiv pentru care actele de executare cu privire la această obligație sunt legal întocmite.
Așa fiind și cheltuielile de executare este necesar a se raporta numai la această obligație.
Prin încheierea nr. 171/18.08.2014 B.E.J. F.M. a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 830 lei avându-se în vedere ambele obligații, deși, așa cum mai sus s-a reținut, la data respectivă nici nu se punea problema respectării programului de vizitare.
Potrivit Ordinului nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul pentru vizitare minor este între 50 - 500 lei, iar pentru creanțele în cuantum de 50.000 lei inclusiv onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării.
Potrivit încheierii nr. 171/18.08.2014 onorariul expertului a fost stabilit la suma totală de 800 lei, din care conform prevederilor legale mai sus menționate onorariul aferent creanței de 260 lei - cheltuieli de judecată, este 26 lei.
La aceste cheltuieli s-au adăugat cheltuielile cu taxele de timbru pentru legalizare, pentru încuviințare executare silită și cheltuielile poștale în cuantum total de 30 lei.
Ulterior prin încheierea din 26.08.2014 s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 100 lei - cheltuieli transport și 10 lei - cheltuieli poștale.
Întrucât cheltuielile de transport sunt nejustificate, față de cele anterior reținute, pentru o deplasare făcută nelegal la 26.08.2014, nu vor fi reținute, însă cheltuielile poștale în sumă de 10 lei, dat fiind faptul că executorul a fost nevoit să procedeze la întocmirea dispoziției de poprire pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se apreciază ca fiind întemeiate.
Așadar cuantumul total al cheltuielilor de executarea este de 66 lei, din care 26 lei onorariul executorului judecătoresc, astfel că aceste cheltuieli de executare de 940 lei vor fi reduse la suma de 66 lei.
Se au în vedere și prev. art. 669 alin. 1 și 2 C. pr. civ. potrivit cărora partea care solicită îndeplinirea unui act de executare silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, acestea fiind în sarcina debitorului urmărit și este ținut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea obligației stabilite în titlul executoriu.
Așa fiind întrucât obligațiile din titlul executoriu nu au fost îndeplinite în întregime de bunăvoie, în considerarea celor anterior reținute contestația la executare a fost admisă în parte și actele de executare se vor anula în parte numai cu privire la somarea contestatoarei la respectarea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. xxx/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. xxx/204/2014 și la cheltuielile de executare aferente acestei obligații.
Au fost menținute restul dispozițiilor din actele de executare din dosarul de executare nr. 171/2014 al B.E.J. F.M. cu privire la obligația contestatoarei de achitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 260 lei și a cheltuielilor de executare în cuantumul redus.
| ← DREPT CIVIL CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență... | LITIGII CIVILE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
