DREPT CIVIL – CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Sentinţă civilă nr. 392 din data de 31.01.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3801/204/2013 la data de 19.07.2013, contestatoarea D.D. în contradictoriu cu intimatul DDN a formulat contestație la executarea ce face obiectul dosarului de executare nr. 131/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc Frîncu Mihai.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 307/2005 pronunțată în dosarul nr. 1541/2004 al Judecătoriei Câmpina, ambii minori i-au fost încredințați spre creștere și educare și niciodată creditorul - urmăritor nu le-a plătit pensia de întreținere în cuantum de 33 %, dar nici după promovarea acțiunii în dosarul nr. 1081/204/2012 nu i-a plătit minorului DAE, născut la 05 aprilie 1996 cota de 16,5 % din veniturile sale.
În subsidiar, arată contestatoarea că în ceea ce o privește pe minora DAN, născută la 16.09.1997 pentru care prin sentința civilă nr. 2264 din 25 iunie 2012 pronunțată de către Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012, s-a stabilit în mod eronat obligația sa de întreținere, solicită a se avea în vedere că a convenit cu tatăl acesteia la 25.10.2012 să încheie anumite acte de dispoziție, iar acesta renunță la obligația de întreținere.
Mai solicită a se avea în vedere și că i-a donat fiicei sale un imobil proprietatea sa situată în Câmpina, str. M. nr. 3, jud. Prahova prin actul autentic nr. 2463/2013, astfel încât ea și-a respectat întru totul obligațiile convenționale, imobilul valorând infinit mai mult decât "pensia" ce i s-ar cuvenit, în condițiile în care î1 are în întreținere pe fratele său, care nu primește pensie de la tăticul lui, care tătic i-a făcut dosar de executare cu același judecător intr-un alt dosar și la care n-a renunțat.
În temeiul art. 722 din Codul de procedura civila cere și întoarcerea executării silite.
Contestatoarea și-a completat cererea menționând că formele de executare pe care le contestă sunt încheierea executorului judecătoresc din 10.07.2013 și poprirea din 19.07.2013, și își menține cererea privind compensarea datoriilor reciproce în temeiul art. 1.616 și art. 1617 din N. C. civ.
În subsidiar solicită a se avea în vedere că prin sentința civilă nr. 2264/25.06.2012 în mod eronat s-a stabilit obligația sa de întreținere.
La solicitarea instanței B.E.J. FM a înaintat actele dosarului de executare nr. 131/2013 .
În temeiul disp. art. 208 C. pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că se impune ca reclamanta să-și precizeze cererea, respectiv să arate care sunt actele de executare a căror anulare o solicită.
A mai precizat intimatul că nu poate opera compensația solicitată de către contestatoare, în temeiul art. 1616-1617, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, el nu are nicio datorie către reclamantă, astfel că aceasta nu deține împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Deși prin sentința civilă nr. 307/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în d. 1541/2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ei, iar copiii i-au fost încredințați spre creștere și educare acesteia, el fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 33% din veniturile sale, ei niciodată nu au fost despărțiți și au locuit în același domiciliu, împreună cu cei doi copii, până în ianuarie 2012, când reclamanta a părăsit domiciliul comun.
Referitor la cererea de renunțare la obligația de întreținere în cadrul unei convenții, apreciază că aceea convenție a rămas fără obiect în ceea ce privește înțelegerea cu privire la pensia de întreținere datorată de contestatoare minorei AN, întrucât chiar contestatoarea nu a respectat aceasta convenție.
Convenția a fost perfectată la data de 25 octombrie 2012 și urma ca DD să-i transfere nuda proprietate asupra casei de locuit și terenului aferent, situate în mun. Câmpina, str. M nr.3, jud. Prahova.
Faptul că după 8 luni de la perfectarea convenției, i-a donat fiicei sale nuda proprietate asupra imobilului ce ar fi trebuit să-i revină lui conform convenției, nu înseamnă că DD, și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau față de el.
Dimpotrivă, el a fost cel care și-a îndeplinit obligațiile și a renunțat la dreptul de uzufruct asupra apartamentului.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care contestatoarea nu și-a îndeplinit obligațiile, apreciază că nu poate opera convenția în privința renunțării la pensia stabilită în sarcina acesteia, pentru minora AN.
Mai apreciază intimatul ca inadmisibilă și nelegală convenția sub aspectul "renunțării la întreținere", în raport de prev. art. 514 și 515 C. civ.
Intimatul menționează că în prezent, situația a fost rezolvată instanța dispunând sistarea pensiei de întreținere, conform sentinței civile nr. 2239/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina în d. 3802/204/2013.
Ca urmare, pentru perioada 29.02.2012 -19.07.2013, contestatoarea va trebui să achite aceasta pensie legală.
In condițiile în care nu există motive pentru anularea formelor de executare, apreciază intimatul că cererea pentru întoarcerea executării silite urmează să fie respinsa.
In drept s-au invocat art.205 și urm. C. pr. civ.
La întâmpinarea intimatului contestatoarea a formulat răspuns prin care a învederat că intimatul a recunoscut faptul că nu a plătit pensie minorilor ce i-au fost încredințați și astfel a nesocotit o hotărâre judecătorească.
De asemenea hotărârile judecătorești sunt executorii de drept însă în niciunul dintre dosare nu s-au emis ordonanțele de poprire, fiind culpa instanței de judecată ce se răsfrânge asupra sa.
Mai arată contestatoarea că legea și practica judiciară nu au interzis convenții prin care creditorul obligației de întreținere să fie îndestulat, și în cazul de față fiica sa a primit nuda proprietate a unui imobil, astfel că își menține în totalitate contestația.
S-au încuviințat și administrat probe cu înscrisuri.
Examinând actele si lucrările dosarului instanța a reținut in fapt următoarele:
Prin contestația la executare precizată se solicită anularea executării și încetarea acesteia, respectiv a încheierii executorului judecătoresc din 10.07.2013 și a dispoziției de poprire din 19.07.2013 din dosarul de executare nr. 131/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc F M.
În motivarea cererii se pretinde de contestatoare că în mod eronat a fost obligată prin sentința civilă nr. 2264/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012, la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minora D A N, încredințată tatălui intimat, întrucât și ei îi este încredințat celălalt minor D A E.
Pentru acest motiv solicită compensarea obligațiilor de întreținere în temeiul disp. art. 1616 și 1617 C. civ., dar a se avea în vedere și faptul că printr-o convenție încheiată cu intimatul acesta a renunțat la întreținere, și a încheiat și un contract de donație în favoarea minorei astfel că nu s-ar mai justifica obligarea sa la plata unei pensii de întreține în favoarea acesteia, bunul donat "valorând infinit mai mult decât pensia ce i se cuvine";.
Referitor la primul aspect învederat de intimată instanța a constata că prin sentința civilă nr. 307/22.02.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1541/2004 s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți din culpa ambilor soți și s-au încredințat minorii, D A E și D A N, spre creștere și educare mamei reclamante, contestatoarei, cu obligarea tatălui (intimatului) la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora în cuantum de 33% din venitul lunar realizat, câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data de 22.02.2005 până la majoratul acestora.
Prin sentința civilă nr. 2264/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012 (f.46-49) s-a dispus ca autoritatea părintească față de minorii D A E și D A N, să fie exercitată în comun de ambii părinți (de părțile din cauză), s-a stabilit locuința minorei D A N, născută la data de 16.09.1997 la domiciliul tatălui reclamant (intimatul) și pârâta (contestatoarea) a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei D A N, în cotă procentuală de 16,5% din venitul net lunar al acesteia, începând cu data introducerii cererii, 29.02.2012 și până la împlinirea vârstei majoratului.
Întrucât această sentință nu a fost atacată a devenit definitivă și irevocabilă, și întrucât între părți au intervenit neînțelegerii cu privire la îndeplinirea obligației de întreținere față de minori, intimatul a solicitat executarea silită a acesteia și astfel s-a format dosarul de executare nr. 131/2013, prin încheierea din 18.06.2013 admițându-se cererea creditorului de către B.E.J. F M, iar prin încheierea din 21.06.2013 a fost admisă și cererea de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Câmpina.
În consecință în baza acestei sentințe, ce constituie titlu executoriu, în mod legal s-a procedat de executorul judecătoresc și de instanța de executare, în temeiul prev. art. 632 alin. 2, art. 634 și 662 C. pr. civ., încuviințându-se executarea silită și pornindu-se procedura de executare silită.
Este adevărat că potrivit celor 2 sentințe mai sus menționate, rezultă faptul că celor 2 părți le-a fost încredințat fiecăruia câte un minor și exista posibilitatea de a se realiza o compensare judecătorească a obligațiilor de întreținere, însă aceasta nu s-a solicitat de nicio parte.
Ba mai mult sentința prin care contestatoarea a fost obligată la plata unei pensii de întreține în favoarea minorei D A N nu a fost atacată cu apel de către acesta.
Așa fiind s-a apreciat că nu se poate susține de aceasta că în mod eronat s-a dispus de instanță obligarea sa plata pensiei de întreținere, întrucât aceste aspecte vizează fondul unei hotărârii judecătorești, ce a dobândit autoritate de lucru judecat și instanța nu mai poate reveni asupra celor deja dispuse.
Instanța a reținut că prin prezenta cerere contestatoarea nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, ci invocă aspecte ce ține de soluția pronunțată de instanța de judecată în cauza nr. 1081/204/2012, și care nu au relevanță în cadrul prezentei contestații, aceste aspecte puteau fi invocate prin formularea apelului.
Solicită contestatoarea a se face aplicarea disp. art. 1616 și 1617 C. civ, respectiv a dispune compensarea obligațiilor de întreținere.
Instanța poate realiza o compensare judiciară a acestor obligații, însă cu prilejul soluționării cererii de stabilire a pensiei de întreținere, când există posibilitatea analizării acestei situații de fapt.
În condițiile în care deja există sentințe pronunțate în acest sens, s-a apreciat că nu se poate solicita compensarea în temeiul disp. art. 1616 C. civ. acestea vizând o compensare de plin drept a unor creanțe certe, lichide și exigibile, obligația de întreținere fiind o obligație cu executare succesivă ce nu poate fi cuantificată.
De altfel prin sentința civilă nr. 307/2005 s-a stabilit în sarcina intimatului obligația de a acorda pensie de întreținere ambilor minori în cuantum de 33 % din venitul său net, iar prin sentința civilă nr. 226462012 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a acorda numai minorei o pensie de întreținere în cotă procentuală de 16,5 %, astfel că nu se poate realiza compensarea unor cote procentuale, neputându-se realiza nicio compensare totală.
S-a constatat și faptul că o asemenea compensare ar fi și lipsită de interes la acest moment întrucât prin sentința civilă nr. 2239/30.09.2013 a Judecătoriei Câmpina s-a sistat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei D A N prin sentința civilă nr. 2264/25.06.2012.
Referitor la celelalte aspecte invocate de contestatoarea instanța a constatat netemeinicia acestora, justificat de faptul că nu se poate avea în vedere renunțarea intimatului la obligația de întreținere, care de fapt nu este stabilită în favoarea sa, ci în favoarea minorei D A N.
Nu s-a reținut nici susținerea contestatoarei cu privire la faptul că a încheiat în favoarea minorei un contract de donație al cărui obiect depășește valoarea întreținerii, în primul rând justificat de faptul că nu există nicio prevedere legală care să o scutească pe contestatoarea de îndeplinirea obligației de întreținere, stabilită în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a încheierii unui act juridic în favoarea debitorului, iar pe de altă parte i s-a donat minorei numai nuda proprietate astfel că acesta nici nu poate exercita vreun drept de folosință din care eventual ar putea obține venituri din care să se întrețină.
Așadar, așa cum s-a reținut mai sus, contestatoarea face numai apărări de fond, neinvocând încălcarea vreunei dispoziții legale a modalității de îndeplinire a procedurii de executare silită, de către executorul judecătoresc.
S-au avut în vedere și prev. art. 711 alin. 1 Cod proc. civilă și art. 719 alin. 1 C. pr. civ. constatându-se că cererea privind contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite, însă motivele învederate de contestatoare nu sunt de natură să conducă la anularea actelor de executare, atâta timp cât au fost respectate dispozițiile legale privind procedura executării silite, iar titlul executoriu este o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru care instanța a dispus încuviințarea executării silite.
Față de faptul că nu s-a desființat titlul executoriu și nici executarea silită, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale privind întoarcerea executării (art. 722 alin. 1 C. pr. civ.) solicitată de contestatoare.
În consecință instanța a respins în totalitate contestația la executare ca neîntemeiată.
| ← partaj. Jurisprudență Partaj | CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE A CERTIFICATULUI DE MOŞTENITOR → |
|---|
