Drept civil. Minori și familie – ordin de protecție
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 228/AC din data de 19.02.2015
Prin sentința civilă nr. 193/CC din data de 30.04.2015 a Judecătoriei Bicaz, s-a respins cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta C. C. în contradictoriu cu pârâtul N. O., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. 504/188/2015, la data de 17.04.2015, formulată de către reclamanta C.C., în contradictoriu cu pârâtul N.O., s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să emită un ordin de protecție prin care să dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de fiica acesteia, N. E. J., și față de rudele victimei, față de reședința și față de locul de muncă al victimei, încredințarea copilului minor și stabilirea reședinței acestuia la reclamantă, precum și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică și psihoterapie. A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, s-a arătat că l-a cunoscut pe pârât în anul 2012, iar la data de 1.01.2013 s-a născut fiica acestora, N. E. J... În timp, relația dintre părți s-a alterat tot mai mult, pârâtul concubin devenind tot mai agresiv.
Până la acest moment, reclamanta arată că a locuit împreună cu pârâtul în Londra, iar autoritatea părintească a exercitat-o împreună cu tatăl copilului. Fetița este înscrisă la grădiniță în Londra, unde locuiesc de înainte de a se naște.
Reclamanta a mai arătat faptul că, încă de la nașterea copilului, concubinul a avut un comportament agresiv, atât față de ea, cât și față de copil. Pornirile pârâtului s-au accentuat, iar în vara anului trecut reclamanta arată că a fost supusă la agresiuni nenumărate, fizice și verbale, numeroase scene petrecându-se în fața copilului. Apogeul agresiunilor a fost la data de 3 aprilie, când pârâtul a agresat-o și a amenințat-o cu moartea pe reclamantă și pe copilul lor.
Astfel, pârâtul a venit acasă și i-a zis că vrea să meargă la fratele lui în afara Londrei cu fiica lor, duminică 5 aprilie și să rămână până a doua zi acolo (luni seara). Reclamanta susține că nu a fost de acord ca pârâtul să plece singur cu copilul, pentru că fetița este foarte mică și pentru că în cursul anului trecut, în luna decembrie, a mai plecat odată la fratele său, cu gândul de a duce copilul în România, fără știința sa. În plus, reclamanta arată că luni și marți era liberă de la serviciu și voia să stea cu fiica sa.
Dat fiind dezacordul reclamantei, pârâtul a început să urle, să -i înjure și a dat cu pumnul în dulapul lângă care se afla reclamanta, cu scopul de a o intimida. Văzându-l foarte agitat, l-a rugat de trei ori să o lase afară, dar, la auzul insistențelor, pârâtul i-a dat o palmă puternică, a strâns-o de gât, a aruncat-o pe pat, s-a urcat deasupra ei și i-a mai dat încă trei palme pe partea stângă și două pe partea dreaptă.
Fiind cuprinsă de panică, reclamanta arată că a început să plângă și s-a pus în genunchi în fața lui pentru a-l implora să nu o mai lovească și să o lase să iasă afară din cameră. Nu a fost lăsată să părăsească încăperea și a amenințat-o că, dacă vorbește cu cineva despre acest incident, va avea de suferit atât ea, cât și familia din România.
Reclamanta susține că i-a spus pârâtului că nu mai aude cu urechea stângă din cauza loviturilor aplicate, însă acesta nu a crezut-o și a spus că joacă teatru. Ulterior incidentului, pârâtul s-a calmat după accesul de furie și a doua zi au mers împreună să cumpere pampers pentru fetiță, după care a mers la serviciu, de unde s-a întors duminică dimineața, la 3.30.
La ora 7 dimineața reclamanta arată că a fost trezită de concubin și i-a spus să își pupe fata, întrucât el pleacă la fratele lui, acesta fiind ultimul moment în care și-a văzut copilul.
Ulterior, reclamanta l-a sunat pe pârât, dar acesta nu a răspuns pe motiv că nu are semnal; la momentul când a răspuns și-a auzit fiica plângând, pârâtul a recunoscut faptul că a plecat cu copilul din țară și că se află deja în Olanda și a amenințat-o să nu alerteze autoritățile pentru că, dacă el pățește ceva, nu își va mai vedea niciodată copilul.
Reclamanta arată că a mers la poliție în Londra și la serviciile sociale, unde a depus plângere împotriva pârâtului pentru răpire internațională a copilului și pentru agresiunile aplicate. De asemenea, reclamanta a mers la medic unde s-a constatat că i-a fost afectat timpanul în urma loviturilor primite de la concubin. Autoritățile din Anglia au îndrumat-o să facă demersurile necesare în România, unde se află fata și tatăl ei.
Reclamanta arată că minora are 2 ani, este puternic legată afectiv de ea și numai ea este capabilă să o îngrijească corespunzător, fără a fi afectată creșterea normală și armonioasă.
În ceea ce privește relația cu pârâtul, reclamanta arată că aceasta s-a degradat începând cu luna februarie a anului trecut pe motiv că nu este o soție bună, nu făcea mâncare și curățenie, deși tot timpul se ocupa de copil și de casă. Pârâtul a început să o amenințe că o bate și o dă afară din casă. Reclamanta precizează că a avut șomaj din luna aprilie a anului trecut și toți banii au fost alocați cheltuielilor de întreținere a familiei.
Nemaiputând rezista, reclamanta arată că în luna august a mers la serviciile sociale, le-a povestit situația prin care trece zilnic și a formulat o plângere.
Văzând că poate avea probleme cu legea, pârâtul a rugat-o să îl ierte, lucru pe care reclamanta l-a și făcut. Și-a retras plângerea pentru a-i mai acorda o șansă însă, situația s-a agravat după acest moment.
După ce s-a întors din concediu, în luna septembrie a anului trecut, pârâtul a început să fie și mai agresiv. Se întorcea de la serviciu și țipa că nu mai plătește chiria și îi spunea reclamantei să meargă să facă bani.
Reclamanta mai arată că, din data de 13 octombrie 2014 muncește la agenția Calibre Internațional din Londra ca ospătar, dar acest lucru nu l-a mulțumit pe pârât, acesta amenințând-o în continuare că o va bate dacă nu se va muta și nu va ști nimeni ce i se va întâmpla.
Începând cu luna noiembrie 2014 pârâtul nu a mai lucrat, astfel încât reclamanta a trebuit să asigure întreținerea întregii familii. Pârâtul a vândut telefoanele proprietatea reclamantei pentru a procura bani de chirie ( reclamanta a refuzat să-i mai achite chiria), astfel că reclamanta a fost nevoită să scoată bani de pe card pentru a-și recupera telefoanele.
Reclamanta susține că pârâtul i-a controlat corespondența, contul bancar, email-ul și telefonul, supunând-o la o tortură psihologică. Mai mult decât atât, în Anglia, pârâtul este cercetat pentru violențele împotriva fostului șef și a soției acestuia de la ultimul loc de muncă și a fost arestat pentru aceste agresiuni.
Pentru agresiunile pe care i le-a aplicat la data de 03.04.2015 și pentru răpirea fetiței sale, reclamanta susține că a formulat plângere atât în fața autorităților române cât și celor din Anglia. Este foarte speriată pentru faptul că acesta i-a demonstrat că este în stare de orice pentru a-i face rău.
În prezent, reclamanta arată că nu mai locuiește în imobilul în care stătea cu chirie împreună cu pârâtul, de teamă ca acesta să nu se întoarcă și să o agreseze din nou. Serviciile sociale britanice au sprijinit-o și i-au pus la dispoziție o locuință socială până va găsi o locuință corespunzătoare de închiriat.
Întorcându-se în țară, reclamanta a aflat că scopul răpirii fetiței a fost acela de a o plasa în familia pârâtului, pentru primirea remunerației de asistent maternal.
Reclamanta pretinde că nu are curaj pentru a merge să-și recupereze fetița, de teamă că ar putea fi din nou agresată însă, însă apărătorul său împreună cu un agent de poliție au mers la locuința pârâtului, unde au găsit-o pe fetiță, lăsată în grija mamei pârâtului.
Având în vedere că demersurile privind răpirea internațională și cele privitoare la încredințarea fetiței prin hotărâre judecătorească definitivă pot dura mai mult de trei luni, reclamanta solicită a fi protejată printr-un ordin de protecție împotriva pârâtului, astfel ca acesta să nu mai poată să-i facă rău atât ei cât și copilului său.
Prin violențele fizice și verbale aplicate, reclamanta arată că se simte în permanență în pericol, i-a fost pusă în pericol integritatea psihică și chiar libertatea.
Pârâtul, prin avocat ales M. B., a formulat întâmpinare (filele 24-27 dosar), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, față de împrejurarea că reclamanta nu a completat și depus la dosarul cauzei formularul special prevăzut de Legea 217/2003, iar în cazul respingerii excepției, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A mai solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că susținerile reclamantei sunt ridicole și realizate cu rea credință. Acesta mai arată că, înainte de a avea o relație cu el, reclamanta a întreținut relații sexuale cu fratele lui, aspect despre care el nu a avut cunoștință, aflând abia după ce aceasta a venit în Anglia, fiind însărcinată.
Din acest motiv, relația cu fratele său a devenit greu de menținut, reclamanta fiind supărată pe acesta pentru că i-a spus pârâtului despre relația anterioară.
Pârâtul susține că nu a lovit-o niciodată pe reclamantă, iar singurul motiv pentru care a acceptat ca reclamanta să locuiască alături de el a fost fetița, pe care o iubește nespus. Crede că reclamanta suferă de afecțiuni de natură psihică, chiar de epilepsie, întrucât are dese crize în care își pierde cunoștința, revenindu-și abia după ce o înțeapă cu acul.
Pârâtul mai arată că, înainte de a se naște fetița, au locuit împreună la părinții săi în comuna Pângarați, anterior amândoi lucrând în Anglia. Comportamentul reclamantei a fost unul distant atât față de el cât și față de mama sa, neimplicându-se în treburile zilnice și manifestându-se ca un musafir.
Nepermițându-și să plece în Anglia cu mașina, pârâtul a lăsat-o acasă. A fost de acord ca reclamanta să vândă mașina. După ce a încasat banii pe mașină, reclamanta a plecat de la domiciliul părinților pârâtului. După întoarcerea în Marea Britanie, pârâta a continuat să aibă crize, fiind dezinteresată total de bunăstarea fetiței, lăsând-o de multe ori nemâncată și neschimbată de scutece.
Pârâtul mai arată că a avut noroc de o doamnă din Baia Mare care, atunci când el se afla la muncă, aceasta s-a ocupat de fetiță, hrănind-o și schimbând-o de scutece.
Întrebând-o ce a făcut în perioada cât a stat în Italia, reclamanta i-a dat de înțeles pârâtului că practicase prostituția.
În ce privește susținerea reclamantei că ar fi fost arestat, în urma unor agresiuni exercitate asupra șefului său și a soției acestuia, pârâtul susține că acestea sunt aberații, singura discuție fiind doar cu privire la achiziționarea unui autoturism, discuția fiind încheiat amiabil, el nefiind niciodată arestat.
Pârâtul susține că neînțelegerile dintre el și reclamantă s-au acutizat și au culminat cu opoziția ei vehementă, ca el împreună cu fetița să meargă la fratele său. Atunci a hotărât că fetița merită o viață mai bună, liniștită și a luat decizia de a aduce fetița în țară, la mama sa, pentru o scurtă perioadă de timp urmând ca el să se întoarcă în Marea Britanie pentru a-și finaliza relațiile de muncă și apoi de a se întoarce definitiv în România.
Plângerile către organele de poliție au fost făcute de reclamantă după ce s-a întors în țară și după ce aceasta a sunat-o pe mama pârâtului, care i-a comunicat că fetița este bine.
Incidentul la care face referire reclamanta, susținând că a suferit leziuni la timpan, a fost determinat de căderea ei în urma unei crize, zgomotul produs de cădere fiind auzit de persoanele cu care locuiau în Anglia și pot confirma.
Pârâtul apreciază că persoana care prezintă pericol pentru fetița lor este chiar reclamanta, motiv pentru care acesta a promovat două acțiuni pe rolul Judecătoriei Bicaz, având ca obiect "exercitare autoritate părintească exclusivă, stabilire locuință, atât pe calea dreptului comun cât și pe cale de ordonanță.
Pârâtul arată că nu este reală afirmația reclamantei potrivit căreia, scopul luării copilului și a aducerii în țară este acela de a încerca plasarea în familia mamei sale, în vederea obținerii remunerației pentru asistent maternal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, între presupusa victimă - reclamantă C. C. - și presupusul agresor - pârâtul N.O. există o situație conflictuală, începută în decursul anului 2014, continuată în anul 2015 și culminând cu preluarea minorei de la domiciliul comun din Londra de către pârât și aducerea acesteia în România, la locuința bunicii paterne.
Potrivit probelor administrate (înscrisurile depuse de reclamantă și documentațiile întocmite de autoritățile engleze), episoadele violente au început a avea loc în vara anului 2014, perioadă în care reclamanta s-a adresat serviciilor sociale din Londra și unde a beneficiat de măsuri de ocrotire. La începutul lunii aprilie a avut loc un nou episod violent în care victimă a fost reclamanta, soldat cu urmări fizice asupra acesteia, urmat de părăsirea domiciliului comun de către pârât împreună cu fiica minoră a părților - element care echivalează cu o violență psihică asupra mamei, elemente care au determinat-o pe reclamantă să se adreseze organelor de poliție și serviciilor sociale în vederea recuperării minorei, sancționării comportamentului pârâtului și obținerii protecției față de acesta.
Față de această situație, având în vedere comportamentul violent al pârâtului instanța a reținut calitatea de victimă a reclamantei C.C. și cea de agresor a pârâtului N.O., în înțelesul Legii nr. 217/2003.
Cu privire la condițiile speciale de admisibilitate ale ordinului, s-a apreciat a fi îndeplinită condiția vremelniciei măsurii, cele trei măsuri solicitate putând fi dispuse pe durata maximă prevăzută de lege. S-a mai reținut că, în cauză, există o aparență de drept în favoarea reclamantei față de care s-a reținut calitatea de victimă a violenței în familie, date fiind violențele la care aceasta a fost supusă.
Pârâtul a fost reținut de autoritățile britanice la data de 26.04.2015, potrivit Custody Record Front Sheet - Fișa de custodie nr. 01MS/2973/15, instituindu-se măsura de a nu părăsi teritoriul Angliei și plasarea pârâtului sub cauțiune până la data de 15.06.2015, ora 6.00 PM.
Reclamanta a indicat faptul că intenționează să se întoarcă pe teritoriul Angliei la mijlocul lunii mai, când i se termină concediul legal de odihnă de care beneficiază în această perioadă.
Cererea formulată de reclamantă vizează emiterea ordinului de protecție pentru perioada în care aceasta se află pe teritoriul României, susținând că pe teritoriul britanic beneficiază deja de măsuri de protecție, după cum reiese și din documentația întocmită de autoritățile britanice și măsurile dispuse de acestea, respectiv interdicția de a interfera cu martorii sau să obstrucționeze altfel cursul justiției în soluționarea plângerii formulate de reclamantă.
Analizând iminența de a fi supusă violențelor de către pârât, instanța a reținut faptul că, în perioada dintre eventuala emitere a ordinului de protecție și momentul întoarcerii în Anglia, având în vedere interdicția pârâtului de a părăsi teritoriul Angliei, reclamanta nu este supusă vreunui risc de violență din partea pârâtului față de care să fie protejată prin emiterea ordinului de protecție.
În consecință, instanța a reține faptul că această condiție de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește măsura de stabilire a domiciliului minorei la mama reclamantă, s-a reținut faptul că recuperarea minorei este principalul obiectiv urmărit de către reclamantă în cauză, acesta fiind și principalul obiect al probatoriului administrat la solicitarea părților.
Cu toate acestea, măsura stabilirii reședinței minorului dispusă în cadrul ordinului de protecție este supusă acelorași condiții de admisibilitate anterior analizate, nefiind însă îndeplinită condiția privind caracterul iminent al pericolului.
În acest context, nu are nicio relevanță dacă reclamanta suferă sau nu de eventuale boli neurologice (epilepsie), dacă s-a ocupat sau nu în trecut de creșterea minorei, deși din probatoriul administrat nu au fost relevate aspecte care să formeze instanței opinia potrivit căreia mama reclamantă nu s-a ocupat de minoră sau nu ar beneficia de condițiile necesare creșterii și educării acesteia.
În consecință, instanța a apreciat că nu poate dispune măsura stabilirii locuinței minorului în cadrul procedurii speciale a cererii de emitere a ordinului de protecție, decât dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea acestuia, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Stabilirea domiciliului minorei, având în vedere situația specială în care minora se află - în întreținerea bunicii paterne, tatăl nu poate părăsi domiciliul Angliei, mamei care se află în România nu i se permite preluarea minorei, nu este stabilită, în concret, situația domiciliului minorei prin hotărâre judecătorească având în vedere neînțelegerile evidente existente între părinți - poate fi solicitat prin valorificarea căilor legale pe care părțile le au la dispoziție, având în vedere neîndeplinirea condițiilor privind emiterea ordinului de protecție.
În cazul în care situația existentă între părți va suferi modificări privind iminența producerii violențelor - ridicarea interdicției de a părăsi teritoriul Angliei și revenirea pârâtului în România în perioada în care reclamanta se mai află pe teritoriul României - atunci reclamanta poate oricând introduce o nouă cerere de emitere a ordinului de protecție, cerere față de care prezenta hotărâre nu ar avea autoritate de lucru judecat.
I. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal reclamanta C. C.și apel incident pârâtul N.O..
1. Reclamanta critică hotărârea ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Contrar susținerilor instanței, pericolul ca reclamanta să fie atacată de pârât ulterior datei de 15 mai 2015 când urmează să se întoarcă în Anglia, este iminent. Statul este obligat să asigure cetățenilor săi protecție, indiferent de locul unde își au reședința.
Pârâtul a supus-o pe reclamantă la violențe psihice și fizice, autoritățile engleze au reacționat prompt, însă cel mai important atac al pârâtului a fost acela de a răpi fetița de doi ani a părților, de a trece ilegal granița cu ea și de a lăsa-o la mama sa, pe care nu o cunoaște.
Presiunea și suferința provocată reclamantei i-au pus acesteia în pericol integritatea psihică, aceeași violență psihică fiind exercitată și asupra minorei, fapte suficiente să justifice instituirea ordinului de protecție.
Și directivele internaționale reglementează cadrul legal în care se pot adopta măsuri de protecție a victimelor violențelor familiale și a altor forme de constrângere indirectă.
Protecția nu este o măsură necesară reclamantei până pe 15 mai, însă, după ce aceasta se va întoarce în Anglia, Statul Român nu poate să îi refuze protecția pe motiv că nu este îndeplinită condiția iminenței pericolului.
Prin întâmpinare, intimatul N.O. a solicitat respingerea apelului reclamantei, arătând că nu există nicio iminență a producerii sau manifestării unei atitudini agresive, atâta timp cât el are interdicție de a părăsi teritoriul Marii Britanii până pe 15 iunie 2015, iar reclamanta însăși arată că beneficiază de protecție în acest stat, în care autoritățile au reacționat prompt.
Decizia aducerii copilului în țară a fost determinată de comportamentul reclamantei, de dezinteresul manifesta de aceasta, de lipsa cu zilele de la domiciliul comun, de plângerile șicanatorii pe care le-a depus, fără ca violențele să fie reale.
Minora este foarte bine îngrijită de bunica paternă, nu s-a exercitat nicio violență asupra ei.
Pe calea apelului incident, pârâtul a solicitat înlăturarea considerentelor instanței prin care se reține calitatea de victimă a reclamantei și cea de agresor a pârâtului.
În hotărâre nu se arată care dintre înscrisuri denotă veridicitatea acuzațiilor de violență fizică și psihică, acestea nefiind dovedite (cu acte medicale, fotografii, martori, înregistrări audio sau video).
În dovedire, părțile au depus la dosar înscrisuri.
II. Soluția instanței de apel
Examinând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta C. C. a solicitat emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul N.O., fostul concubin, invocând mai multe acte de violență fizică și psihică, exercitate în timpul conviețuirii, inclusiv asupra copilului rezultat în urma relației lor, în vârstă de 2 ani.
Potrivit reclamantei, violența psihică a culminat cu răpirea de către tată a copilului lor de la domiciliul comun din Marea Britanie și aducerea lui frauduloasă în România, la reședința bunicii paterne, unde se află și în prezent.
Prima instanță a constatat a fi îndeplinite în cauză o parte din condițiile reglementate de Legea nr. 217/2003, privind urgența, vremelnicia măsurilor solicitate, calitatea reclamantei de victimă a violențelor invocate și a pârâtului de agresor în sensul legii speciale.
Singurul motiv pentru care, în primă instanță, nu s-a emis ordinul de protecție, a fost acela că pârâtul are interdicție de a părăsi teritoriul Marii Britanii, iar cât timp reclamanta se află în România nu există pericolul exercitării asupra acesteia a vreunei agresiuni.
Dimpotrivă, apelanta-reclamantă pretinde că, ulterior datei de 15 mai 2015, urmează să se întoarcă în Anglia, întrucât îi expiră concediul, astfel că este necesară asigurarea protecției de statul al cărei cetățean este.
Analizând probatoriul administrat în primă instanță, completat cu înscrisuri în apel, Tribunalul apreciază că nu s-au făcut dovezi ale actelor de violență pretins a fi exercitate de pârât, care să justifice emiterea unui ordin de protecție.
Astfel, mare parte din înscrisurile depuse de reclamantă privesc sesizări pe care ea însăși le-a făcut diverselor autorități engleze, în care invocă agresiunile pârâtului asupra sa, dar nu s-au produs dovezi provenind de la terțe persoane care să confirme cele invocate, iar pârâtul nu a recunoscut niciuna din acuzațiile ce i-au fost aduse. Nu rezultă nici faptele pentru care i s-a impus interdicția de a părăsi teritoriul Marii Britanii, iar din declarația avocatei S. M., care a renunțat la contractul de asistență juridică încheiat cu reclamanta, rezultă că pârâtul a amenințat-o cu formularea unei plângeri penale și că le "va arăta el ceva"; lor. Indiciile furnizate de aceste dovezi sunt insuficiente pentru a putea contura un profil de agresor pentru pârât și, corelativ, de victimă pentru reclamantă, în sensul Legii nr. 217/2003, care să justifice instituirea unui ordin de protecție.
Este adevărat că, în cazurile de violență în familie, cel mai adesea este vorba despre fapte de agresiune care se desfășoară în intimitatea locuinței. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele să fie probate, mai ales în situațiile în care agresiunile au loc atunci când nicio altă persoană nu este de față. În acest fel, se poate ca o persoană să fie victima unei forme de agresiune, dar să nu poată proba acest fapt, mai ales în situațiile de violență psihică.
În egală măsură, însă, există și riscul de a se abuza de drept prin expunerea la o măsură de limitare a exercițiului drepturilor în baza unui ordin de protecție a unui membru de familie care nu este în realitate un agresor. Se poate ca în astfel de situații să se dorească chiar agresarea psihică a acestuia prin acuzații false de violență. În consecință, este vorba despre un echilibru foarte greu de atins în demersul de protejare a drepturilor celor două părți implicate în acte de violență în familie.
Cu toate acestea, principiul probațiunii care guvernează procesul civil român cere ca cel care pretinde ceva în justiție să facă dovada celor afirmate, cu mijloacele de probă legal recunoscute.
S-a insistat mult asupra episodului "răpirii"; minorei de lângă mama sa, invocându-se acest fapt ca o formă de violență psihică din cele reglementate de art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003.
Instanța apreciază însă că faptul luării minorei de lângă mamă, fără consimțământul ei, deși i-a produs acesteia o certă și profundă suferință psihică, nu poate constitui, singur, temeiul instituirii ordinului de protecție.
Instanța nu neagă trauma sufletească la care a fost expusă reclamanta prin această acțiune a pârâtului, însă apreciază că altele sunt căile legale pentru redobândirea de către reclamantă a drepturilor părintești și exercitarea lor deplină, nu măsura ordinului de protecție, care, oricum, are o întindere limitată (de maxim 6 luni) și nu rezolvă diferendele dintre părinți privind custodia minorului.
În concluzie, Tribunalul reține că, în speță, nu s-au probat actele de violență sau tratamentele agresive care să justifice și pentru viitor protecția reclamantei pe cale ordinului reglementat de Legea nr. 217/2003, astfel că, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi respins ca nefondat apelul principal formulat de reclamanta C. C. și va fi admis apelul incident declarat de pârâtul N.O., cu consecința înlăturării din considerentele sentinței civile atacate a referirilor cu privire la calitatea de victimă pentru C.C. și de agresor pentru N.O..
| ← Drept civil. Partaj judiciar succesoral. Jurisprudență Partaj;... | UZUCAPIUNE şi ACCESIUNE. Jurisprudență Uzucapiune... → |
|---|
