Drept civil. Natura actului adiţional la contractul de întreţinere prin care se modifică modalitatea de executare a contractului de întreţinere.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 194 din data de 30.04.2014
Drept civil. Natura actului adițional la contractul de întreținere prin care se modifică modalitatea de executare a contractului de întreținere.
Potrivit principiului libertății contractuale, a autonomiei de voință, părțile contractante au modificat obligația de întreținere, de a face - și au înlocuit-o cu o obligația de a da, periodic, o sumă de bani.
Deci, s-a realizat transformarea obligației asumate prin contractul de întreținere, printr-o novație, încheindu-se în acest sens actul adițional.
Este știut că novația este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație.
În speță, conform clauzelor actului adițional, părțile au convenit ca în locul obligației de întreținere să se execute o altă prestație, respectiv plata periodică a unei sume de bani.
Din cuprinsul actului adițional rezultă fără echivoc intenția părților de a nova, de a transforma această obligație într-una nouă.
Prin novație, părțile au transformat obligația de întreținere într-o obligație de a plăti periodic o sumă de bani, vechea obligație de întreținere stingându-se, arătându-se expres în cuprinsul actului adițional că a intervenit modificarea executării obligației de întreținere.
Secția civilă - Decizia nr. 194/ 30 aprilie 2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 30.01.2012 sub dosar nr.807/176/2012, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B.A.Ș. și B.A.C., să se constate rezilierea contractului de întreținere încheiat între părți, autentificat sub nr.836/2010 de notar public Ș.M. și a actului adițional la contractul de întreținere, autentificat sub nr.837/2010 de notar public Ș.M., să se dispună radierea înscrierilor menționate în CF 81339 Alba Iulia, efectuate în baza contractului de întreținere și revenirea la situația de carte funciară anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat un contract de întreținere, prin care acesta transmitea pârâților imobilul situat în A.I., Piața I. M. nr… , jud. A., iar potrivit actului adițional încheiat, pârâții se obligau să-i achite lunar suma de 300 euro, până în data de 25 a lunii în curs. Menționează că timp de aproximativ un an, raporturile dintre părți s-au derulat normal, problemele în executarea contractului începând în luna iunie 2011, când pârâții au refuzat să își mai onoreze obligația.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1020, 1021, 1079, 1094 Cod civil.
Cerere de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâții au depus cerere reconvențională și întâmpinare , prin care au solicitat să se constate nulitatea actului adițional la contractul de întreținere autentificat sub nr.837/2010 de notar public Ș.M., cu cheltuieli de judecată. Apreciază că actul adițional este lovit de nulitate absolută întrucât este de esența întreținerii să se execute prin prestații în natură, nu prin predarea unei sume de bani lunar, în acest caz fiind vorba de un contract de rentă viageră. Prin urmare, doar în situația în care debitorul nu-și mai poate executa obligația de a face, poate fi înlocuită de către instanța de judecată cu obligația de a da o sumă de bani, nu prin stabilirea unei astfel de obligații bănești prin contractul de întreținere inițial. Învederează că actul de întreținere inițial nu are caracterul unui contract de rentă viageră, având în vedere că se menționează că acesta este parte integrantă din contractul de întreținere încheiat între părți.
Pârâții mai arată că nu au fost niciodată de acord cu asumarea unei obligații de plată a unei sume de bani, între părți neexistând niciodată o astfel de înțelegere. Astfel, în cursul anului 2010, la solicitările reclamantului, pârâții au vândut apartamentul pe care îl dețineau în B.M. și s-au mutat împreună cu fiul lor în imobilul în litigiu, proprietatea reclamantului. Întrucât imobilul era insuficient amenajat, pârâții au efectuat lucrări de construcție și renovare a întregului imobil, toate investițiile fiind făcute cu acordul reclamantului. Faptul că înțelegerea dintre părți nu a fost aceea de plată a unei sume de bani, apreciază că rezultă din însuși faptul că între părți nu s-a încheiat un singur contract, ci inițial s-a încheiat un contract de întreținere, modificat prin actul adițional încheiat ulterior, în aceeași zi. De asemenea, reclamantul cunoștea faptul că pârâții nu dispun de veniturile necesare plății sumei de 300 euro/lunar, însă au fost nevoiți să semneze actul adițional, respectându-și atât obligația de întreținere cât și obligația pecuniară - ultima pe timp de 9 luni.
În drept, pârâții au invocat prevederile art.1075, 1021 Cod civil, art.274 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.3823/28.02.2012 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți la data de 25.08.2010 la BNP Ș.M., conform încheierii de autentificare nr. 836/25.08.2010 și a actului adițional la contractul de întreținere din data de 25.08.2010 autentificat prin încheierea nr. 837/25.08.2010.
S-a dispus radierea încheierii de intabulare nr. 24548/30.08.2010 din CF 81339 Alba Iulia, nr. top. 868/1 teren intravilan construibil în suprafață de 207 mp și CAD: C1 top. 868/1 construcție, efectuate în baza contractului de întreținere anterior menționat și revenirea la situația anterioară de CF.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți.
În temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr.7/1996 s-a dispus transmiterea sentinței, în termen de 3 zile, de la rămânerea acesteia definitivă și irevocabilă, la OCPI A. Birou CF.
În temeiul art. 771 alin. 6 din Codul Fiscal, s-a dispus comunicarea hotărârii către Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă.
În temeiul art. art. 18 din OUG nr.51/2008 au fost obligați pârâții reclamanți, la rămânerea irevocabilă a sentinței, la plata către Statul Român, respectiv Primăriei municipiului Alba Iulia prin Direcția Impozite și Taxe Locale a sumei de 5259,65 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, ajutorul public judiciar de care reclamantul a fost scutit prin încheiere din data de 30.05.2012, urmând ca un exemplar din hotărâre să fie comunicată Primăriei municipiului A.I.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
În ceea ce privește acțiunea principală instanța a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 836/25.08.2010 de către BNP Ș. M., reclamantul a transmis în patrimoniul pârâților nuda proprietate asupra construcțiilor și terenului intravilan înscrise în CF 81339 a localității A.I. nr. crt. A1, nr. top. 868/1 cu suprafața de 207 mp., situate administrativ în A.I., P-ța I.M., nr…, jud. A. , în cotă de 1/1 părți, contra obligației pârâților, ca începând cu data semnării contractului, să-l întrețină și îngrijească pe reclamant cu alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit, iluminat, spălat, medic și medicamente în caz de nevoie, în general cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții, iar la deces să-i înmormânteze conform obiceiurilor creștine străbune. Reclamantul prin acest contract și-a rezervat dreptul de uzufruct asupra imobilului din litigiu, transmițând pârâților doar nuda proprietate. Prin actul adițional autentificat sub nr. 837/25.08.2010 de către BNP Ș.M. la contractul de întreținere autentificat sub nr. 836/25.08.2010 de către același birou notarial, părțile au convenit ca întreținerea să se acorde în bani în sumă de 300 de euro lunar plătibili până la data de 25 a lunii în curs.
Având în vedere conținutul contractului autentificat sub nr. 836/25.08.2010 de către BNP Ș.M., și actul adițional autentificat sub nr. 837/25.08.2010 de către BNP Ș.M., instanța a reținut că, în intenția reală, internă, a părților clauza stabilită de părți în cadrul acestuia, care prevede obligația pârâților, ca începând cu data semnării contractului, să-l întrețină și îngrijească pe reclamant cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții, iar la deces să-l înmormânteze în mod cinstit și conform datinilor, obligație care a fost modificată cu obligația de plăti lunar în schimbul întreținerii suma de 300 de euro lunar, este una esențială și determinantă în cadrul formării acestuia, constituind cauza principală a prefigurării mentale atât în ceea ce privește transmiterea de către reclamant a imobilului din cauză cât și, în egală măsură, asupra însușirilor contraprestației principale a pârâților, aceștia urmărind, ca și scop mediat (motiv determinant) al încheierii contractului, dată fiind și vârsta înaintată a acestuia, să-și asigure îngrijirea și întreținerea efectivă cu toate cele necesare traiului.
Prin urmare, în cazul nerespectării acestei clauze determinante la încheierea contractului, ca urmare a neexecutării culpabile din partea pârâților a obligației de a acorda întreținerea în bani în condițiile prevăzute în contract, respectiv a plății sumei de 300 euro lunar, se poate solicita, având în vedere că acest contract este cu executare uno ictu, rezoluțiunea contractului de întreținere în condițiile art. 1020 - 1021 Cod civil, aplicabile convențiilor în general și nicidecum cele speciale aplicabile contractului de rentă viageră.
Pentru a putea dispune rezoluțiunea judiciară a unui contract de întreținere instanța fondului a reținut că trebuie îndeplinite două condiții cumulative, și anume: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Din interogatoriul administrat pârâților, instanța a reținut că, începând cu luna iunie 2011 și până în prezent pârâții nu și-au respectat obligația contractuală de a plăti reclamantului în contul întreținerii suma de 300 de euro lunar.
Astfel, față de cele de mai sus, instanța a reținut că, reclamantul a reușit să probeze neexecutarea culpabilă din partea pârâților a obligațiilor ce decurg din contractul de întreținere încheiat la data de 25.08.2010, prin neasigurarea întreținerii acestuia cu suma de 300 euro lunar, motiv pentru care se constată că neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți, a obligației esențiale și determinante în cauză, lipsește de suport obligația reciprocă și interdependentă a reclamantului de a transmite nuda proprietate asupra imobilului situat administrativ în A.I., str. P-ța I.M., nr....
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța a arătat că în ceea ce privește condițiile de validitate ale contractului de întreținere acestea sunt identice cu cele a le contractului de vânzare cumpărare, cu singura deosebire că obiectul obligației întreținătorului constă în principal în prestarea întreținerii și nu în plata unui preț. Deși acest tip de contract la momentul încheierii acestuia nu beneficia de o reglementare juridică specială, încadrându-se în categoria contractelor nenumite, îi sunt aplicabile regulile generale în materie de contractelor.
S-a apreciat că nu se poate reține de către instanță că actul adițional la contractul de întreținere din data de 25.08.2010 autentificat prin încheierea nr. 837/25.08.2010 este lovit de nulitate absolută în considerarea argumentelor arătate de pârâți potrivit cărora obligația de întreținere se execută în natură iar obligația "de a face"; nu poate fi înlocuită cu obligația "de a da";, această obligație periodică contravenind caracterului de executare zilnică a obligației de întreținere.
Instanța arată că de principiu obligația de întreținere trebuie executată în natură însă nimic nu împiedică părțile ca, în temeiul libertății contractuale, să convină pe parcursul executării contractului transformarea întreținerii într-o obligație de a plăti la anumite termene o sumă de bani egală cu valoarea întreținerii (a se vedea în acest sens deciziile Tribunalului Suprem nr. 183/1971, publicată în C.D. 1971, p. 63, decizia 576/1978 publicată în C.D. 1979, p. 70, decizia nr. 1791/1985 în C. D. 1985, p. 43-45 )
În doctrina juridică și practica judiciară s-a cristalizat punctul de vedere potrivit căruia dacă obligația de întreținere stabilită inițial în natură a fost transformată convențional în obligația de a plăti periodic o sumă de bani, pentru noua obligație de a plăti viager o sumă de bani periodică vor fi aplicabile nu regulile special prevăzute pentru contractul de rentă viageră, ci regulile care guvernează obligațiile civile. (a se vedea în acest sens decizia Tribunalului Suprem nr. 316/1987, publicată în C.D. 1987, p.56-60).
Instanța a constatat că prin actul adițional autentificat sub nr. 837/25.08.2010 de către BNP Ș.M. la contractul de întreținere autentificat sub nr.836/25.08.2010 de către de către același birou notarial, părțile au convenit ca întreținerea să se acorde în bani în sumă de 300 de euro lunar plătibili până la data de 25 a lunii în curs, prin urmare se reține că acest act adițional reprezintă voința părților liber exprimată în fața notarului public, convenția fiind legal încheiată și respectă condițiile de validitate prevăzute de art.948 și următoarele Cod civil.
De asemenea prin prisma probelor administrate în cauză, în speță înscrisurile de la filele …, instanța nu a putut reține faptul că pârâții reclamanți la momentul încheierii actului adițional la contractul de întreținere din data de 25.08.2010 autentificat prin încheierea nr.837/25.08.2010 nu au fost de acord cu asumarea unei obligații de plată a unei sume de bani atâta timp cât reiese fără putință de tăgadă această asumare liberă a obligației de plată a sumei de 300 de euro lunar în contul întreținerii datorate reclamantului.
S-a apreciat că nu are nici o relevanță în soluționarea cauzei sub aspectul invocării nulității absolute a actului adițional la contractul de întreținere din data de 25.08.2010 autentificat prin încheierea nr. 837/25.08.2010, aspectele invocate de către pârâții reclamanți potrivit cărora aceștia au fost constrânși să semneze actul adițional la contractul de contractul de întreținere din data de 25.08.2010, autentificat prin încheierea nr. 837/25.08.2010 raportat la împrejurarea că pârâții începând cu anul 2008 au efectuat lucrări necesare la imobilul în litigiu, iar la momentul când s-a încheiat actul adițional pârâții nu puteau să refuze semnarea acestuia motivat de faptul că riscau să fie evacuați din imobil iar la acel moment nu dețineau o altă locuință, întrucât apartamentul pe care aceștia îl deținuseră în proprietate fusese vândut pentru amenajarea imobilului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă 75/A/2013, Tribunalul Alba a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 3822/2012, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.807/176/2012, a schimbat în parte sentința apelată sub aspectul soluționării acțiunii principale și rejudecând în aceste limite, a respins acțiunea formulată de reclamant. A înlăturat obligația de plată a sumei de 5259,65 lei , stabilită în sarcina pârâților și în favoarea Statului Român, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
A obligat intimatul B.M. la plata către stat a sumei de 3436 lei, cu titlu de cheltuieli pentru care apelanții au beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că obligația esențială și determinantă a contractului de întreținere este aceea a achitării de către apelanți a sumei de 300 euro lunar în favoarea intimatului, întrucât obligațiile asumate de pârâți în cadrul contractului de întreținere au fost acelea de a îngriji și întreține reclamantul cu alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit și iluminat, spălat, medic și medicamente în caz de nevoie, pe toată durata vieții acestuia, astfel cu rezultă din cuprinsul contractului de întreținere autentificat sub nr. 836/2010.
Este adevărat că la aceeași dată la care a fost încheiat contractul de întreținere, părțile au încheiat și un act adițional al acestuia, potrivit căruia, primitorii bunului urmau să achite transmițătorului și suma de 300 euro lunar. În actul adițional s-a stipulat că suma de 300 euro urma a fi achitată "în contul întreținerii";, dar și împrejurarea că "actul adițional completează prevederile Contractului de întreținere";, așa încât obligația de plată nu excludea obligația de întreținere, potrivit voinței părților.
În acest context, instanța de apel a apreciat că actul adițional la contractul de întreținere autentificat sub nr.837/2010, are natura juridică a contractului de rentă viageră, în sensul dispozițiilor art.1639 Cod civil, obligația de plată a rentei fiind de esența acestui contract.
De aceea, s-a apreciat că rezilierea contractului de întreținere pentru neexecutarea unei alte obligații decât obligația de întreținere (respectiv obligația de plată a rentei viagere) este greșită și a fost înlăturată.
Prin excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil, credirentierul - în speță reclamantul - nu poate solicita rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de plată a rentei, ci are la îndemână numai calea executării silite a patrimoniului debirentierilor, pentru realizarea sumei suficiente în vederea asigurării plății regulate a rentei.
De aceea, tribunalul a apreciat că rezoluțiunea actului adițional - în realitate a convenției de rentă viageră - a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 1647 Cod civil.
Criticile formulate de apelanți privitoare la nulitatea absolută a actului adițional, au fost înlăturate ca nefondate, întrucât apelanții au semnat actul adițional în fața notarului public, în mod liber; susținerile în sensul că "au fost constrânși de împrejurarea de fapt a lipsei unei alte locuințe";, chiar dacă sunt reale, sunt consecința propriilor decizii anterioare, iar propria culpă nu poate fi invocată drept temei al nulității absolute.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul pârâților a fost admis, cu consecința modificării în parte a sentinței apelate în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale, în sensul celor mai sus expuse, fiind înlăturată din sarcina pârâților obligația de plată a sumei de 5259,65 lei reprezentând taxa judiciară de care a fost scutit reclamantul. Această sumă a rămas în sarcina statului, conform art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr.51/2008.
În temeiul art.18 din același act normativ suma de 3436 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de care au fost scutiți apelanții, a fost pusă în sarcina intimatului.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs ambele părți.
În expunerea criticilor formulate de reclamant, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, se arată în esență următoarele:
- nelegal instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art.1020 Cod civil. Actul adițional nu are natura juridică și nu poate fi calificat ca un contract de rentă viageră supus disp. art. 1630 și urm. Cod civil. Actul adițional nu completează prevederile contractului de întreținere, întrucât nu reiese de nicăieri că obligațiile cuprinse în actul inițial ar rămâne mai departe valabile. Prin consimțământul părților, vechea obligație de "a face"; a fost convertită într-o nouă obligație de "a da";. Părțile nu au prestat niciodată obligația de "a face";.
- Nu poate fi calificat actul dedus judecății ca având natura juridică a unui contract de rentă viageră, întrucât caracterele celor două contracte sunt distincte.
- În cazul convertirii obligației de întreținere nu se schimbă natura juridică a actului într-un contract de rentă viageră, nefiind aplicabile regulile specifice prevăzute pentru contractul de rentă viageră, ci regulile generale ce guvernează obligațiile civile.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pârâții B.A.Ș. și C. au arătat în esență următoarele:
- obligația asumată prin actul adițional nu exclude obligația de întreținere asumată inițial întrucât în cuprinsul actului se arată că "prezentul act adițional completează prevederile contractului de întreținere autentificat sub nr. 836/25.08.2010";.
- Actul adițional este lovit de nulitate absolută.
Este de esența întreținerii executarea prin prestație în natură. Obligația de întreținere nu se poate executa prin plata unei sume de bani, aspect ce rezultă din interpretarea disp. art. 1021-1075 Cod civil.
Potrivit acestui text legal, doar în situația în care debitorul nu-și mai poate executa obligația de "a face"; , aceasta poate fi înlocuită cu obligația de "a da"; o sumă de bani, iar nu prin stabilirea unei astfel de obligații bănești prin contractul de întreținere inițial.
Actul adițional nu are caracterul unui contract de rentă viageră, având în vedere că în acesta se menționează că este parte integrantă din contractul de întreținere încheiat între părți. Actul adițional a dat naștere unei obligații periodice ce contravine caracterului de executare zilnică a obligației de întreținere.
- Greșit s-a reținut că părțile dintr-un contract de întreținere pot oricând să transforme obligația de întreținere în natură în plata unei sume de bani. Actul adițional, potrivit mențiunilor din act, completează contractul de întreținere, deci nu-l modifică, rămânând în ființă atât obligația de întreținere în natură și adăugându-se obligația de plată a sumei de 300 Euro, fapt ce încalcă prevederile art. 1021, 1075 Cod civil.
Recurenții pârâți nu au fost inițial de acord cu asumarea unei obligații de plată a unei sume de bani întrucât între părți nu a existat o astfel de înțelegere. Faptul că înțelegerea dintre părți nu a fost aceea de plată a unei sume de bani rezultă din însuși faptul că între părți nu s-a încheiat un singur contract în care se stipulează toate drepturile și obligațiile părților, ci inițial s-a încheiat contractul de întreținere, iar ulterior dar în aceeași zi, actul adițional la acest contract.
Recurenții mai arată că au fost nevoiți să semneze actul adițional și și-au respectat atât obligația de întreținere cât și obligația pecuniară timp de 9 luni, însă ulterior veniturile nu le-au mai permis să plătească cele 300 Euro, dar au prestat în continuare întreținere.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâți.
Pârâții, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant.
Prin decizia civilă nr. 194/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ambele recursuri.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
Între părți, la data de 25 august 2010 s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 836/2010 prin care reclamantul B.M. a transmis pârâților cota întreagă de proprietate de 1/1 părți teren și construcții din imobilul înscris în CF 81339 a localității Alba Iulia iar pârâții și-au asumat obligația ca începând cu ziua încheierii contractului "să îngrijească și să întrețină transmițătorul de bunuri cu alimente, îmbrăcăminte, încălzit, iluminat, spălat, medic și medicamente în caz de nevoie, cu un cuvânt toate cele necesare traiului pe toată durata vieții, pentru un trai normal. iar la deces să îl înmormânteze conform obiceiurilor străbune";. Transmițătorul de bunuri și-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului transmis și a cerut ca acest drept împreună cu obligația de întreținere a primitorului de bunuri să se întabuleze în cartea funciară în favoarea lui.
La aceeași dată, sub nr. 837/25 august 2010, emis de același notar public, părțile au încheiat un act adițional la contractul de întreținere autentificat sub nr. 836 din 25 august 2010 prin care se stipulează expres că între transmițătorul de bunuri B.M. și primitorii de bunuri B.A.Ș. și B.A.C. născută A. a intervenit următoarea convenție privind executarea obligației de întreținere din actul de întreținere : "În contul întreținerii, primitorii de bunuri vor achita transmițătorului de bunuri suma de 300 Euro în fiecare lună, până în ziua de 25 a lunii în curs.
De asemenea, se arată expres în cuprinsul actului adițional că acesta completează prevederile contractului de întreținere, în rest toate celelalte clauze ale contractului rămân neschimbate.
Din cuprinsul acestui act adițional încheiat de părți, imediat după încheierea contractului de întreținere, rezultă natura juridică a acestuia, asupra căruia părțile au păreri diferite, la fel și instanțele de fond.
Prima instanță, în acord cu susținerile reclamantului, transmițător de bunuri, a reținut că prin actul adițional s-a modificat obligația de întreținere cu obligația de a plăti lunar suma de 300 Euro, iar în cazul nerespectării acestei clauze, de a acorda întreținere în bani în condițiile precizate în contract, se poate solicita rezoluțiunea contractului de întreținere în condițiile art. 1020-1021 Cod civil, aplicabile convențiilor în general.
Instanța de apel a reținut că obligația de plată a sumei de 300 Euro nu exclude obligația de întreținere, iar actul adițional are natura juridică a contractului de rentă viageră, în sensul dispozițiilor art. 1639 Cod civil, și astfel, reclamantul nu poate solicita rezoluțiunea contractului, ci are la îndemână numai calea executării silite a patrimoniului debirentierilor.
Curtea a apreciat că nu poate împărtăși punctul de vedere al primei instanțe întrucât transformarea în bani a obligației de întreținere prin consimțământul părților sa la cererea debitorului sau creditorului întreținerii prin hotărârea instanței poate avea loc numai în caz de neexecutare a obligației de întreținere, în cazul existenței unei culpe sau fără culpa vreunei părți.
Doar în această situație, de neexecutare a obligației de întreținere, are loc transformarea în bani a obligației de întreținere, aplicându-se, în continuare, regulile generale (art.1021 Cod civil).
În speță, părțile prin actul adițional au modificat clauzele contractului de întreținere încheiat în aceeași zi, arătând expres că modifică executarea obligației de întreținere, în locul acesteia achitându-se suma de bani stipulată.
Astfel, potrivit principiului libertății contractuale, a autonomiei de voință, părțile contractante au modificat obligația de întreținere, de a face - și au înlocuit-o cu o obligația de a da, periodic, o sumă de bani.
Deci, s-a realizat transformarea obligației asumate prin contractul de întreținere, printr-o novație, încheindu-se în acest sens actul adițional.
Este știut că novația este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație.
Novația este de două feluri : obiectivă și subiectivă.
Novația obiectivă se produce între creditorul inițial, dar în raportul obligațional se schimbă obiectul sau cauza acestuia.
În speță, conform clauzelor actului adițional, părțile au convenit ca în locul obligației de întreținere să se execute o altă prestație, respectiv plata periodică a unei sume de bani.
Din cuprinsul actului adițional rezultă fără echivoc intenția părților de a nova, de a transforma această obligație într-una nouă.
Efectul principal al novației este acela de a schimba vechea obligație și înlocuirea ei cu o obligație nouă. Între părți s-a născut astfel un nou raport juridic obligațional, de rentă viageră.
Debirentierii au și executat această obligație asumată așa cum au arătat chiar părțile și reținut instanțele de fond.
Curtea nu a primit nici susținerile recurenților pârâți în sensul că au executat atât obligația de întreținere cât și cea de plată a sumei de bani întrucât, pe de o parte, acest aspect nu este confirmat de reclamant, iar pe de altă parte, nu este reținut ca și stare de fapt nici de către instanțele de fond.
S-a constatat că instanța de apel corect a reținut natura juridică a actului adițional la contractul de întreținere, ca având natura juridică a rentei viagere în sensul disp. art. 1639 Cod civil.
Însă greșit a reținut că aceasta nu excludea obligația de întreținere, interpretând greșit clauza din actul adițional care se referă la completarea contractului de întreținere, considerentele sub acest aspect urmând a fi înlocuite de considerentele instanței de recurs.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, prin novație, părțile au transformat obligația de întreținere într-o obligație de a plăti periodic o sumă de bani, vechea obligație de întreținere stingându-se, arătându-se expres în cuprinsul actului adițional că a intervenit modificarea executării obligației de întreținere.
Clauza din actul adițional privitoare la completarea contractului de întreținere, este evident că privește contractul în general cu excepția modificărilor intervenite, privitoare la executarea obligației de întreținere și care este exclusiv cea prevăzută în actul adițional.
S-a apreciat că nu pot fi primite nici susținerile recurenților pârâți în sensul că au fost constrânși să semneze actul adițional, întrucât aceștia și-au executat o perioadă de timp obligația asumată. Sub acest aspect, reținerile instanței de fond sunt corecte.
Față de cele reținute mai sus, s-a apreciat că instanța de apel corect a înlăturat dispoziția de reziliere a contractului de întreținere, urmând ca o nouă obligație asumată să fie executată conform regulilor ce o reglementează, respectiv 1639 și urm. cod civil de la 1868.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, a respins ambele recursuri, reținând că decizia atacată este legală, considerentele fiind parțial înlocuite și completate de cele mai sus arătate.
| ← Cadru Didactic. Indemnizaţie de pensionare.. Jurisprudență... | Veteran de război decorat cu medalia „Crucea comemorativă... → |
|---|
