Eroare materială în sensul art.281 Cod procedură civilă.
Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 254 din data de 13.05.2014
Eroare materială în sensul art.281 Cod procedură civilă.
Stabilirea unei alte sume, reprezentând un alt cuantum al creanței creditoarei petente pe baza evaluării unor noi acte și documente, precum a celor menționate, reprezintă o activitate de reapreciere a întregului material probator și prin urmare pronunțarea unei alte soluții pe fondul cauzei, ceea ce excede cadrului reglementat de textul art.281 alin.1 Cod procedură civilă. Această concluzie nu aduce atingere uzitării de eventuale alte proceduri de drept comun ori proceduri speciale puse principal la dispoziție de către legiuitor pentru revizuirea unor soluții în contextul descoperirii unor probe noi, necunoscute de către instanță la momentul pronunțării hotărârii.
Secția a II-a civilă - Decizia nr.254/13 mai 2014
Prin încheierea nr.95/F/2013 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.317/107/2011 al Tribunalului Alba s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al debitoarei și a doamnei avocat S.D., a inadmisibilității cererii de îndreptare a erorii invocată de debitoarea SC A.C. SA - în faliment și de lichidatorul judiciar, fiind respinsă pe fond cererea de îndreptare a erorii materiale privind sentința civilă nr.817/F/2011 pronunțată de judecătorul sindic la data de 07.12.2011 în dosar nr.319/107/2011.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut, prioritar asupra excepțiilor invocate, că prin sentința civilă nr.817/F/2011 pronunțată la data de 07.12.2011, în dosar nr.317/107/2011, judecătorul sindic a admis în parte contestația precizată, formulată de creditoarea SC A.C. SA, în faliment, în contradictoriu cu creditoarea DGFP A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență D.M., dispunând menținerea creditoarei DGFP A. în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei, cu o creanță bugetară în cuantum de 154.925 lei și respectiv radierea acesteia din tabel, pentru restul sumei cu care a fost înscrisă inițial.
Prin cererea ce face obiectul prezentei judecăți, creditoarea DGRFP B. a solicitat îndreptarea erorii materiale din sentința civila nr.817/F/2011, în ceea ce privește cuantumul creanței cu care aceasta a fost înscrisă la masa credală.
Din economia dispozițiilor art. 281 și urm. din Codul de procedura civilă 1865- act normativ în vigoare la data deschiderii procedurii și în consecință aplicabil în continuare tuturor cererilor aferente acesteia, deci și cererii de față, (art.3 din Legea 76/2012), rezultă că procedura îndreptării erorilor materiale este una necontencioasa, care se derulează în contradictoriu cu părțile din cadrul procesual format cu ocazia pronunțării hotărârii a cărei îndreptare se solicită.
În speță, contestația la tabelul preliminar al creanțelor soluționată prin sentința civilă nr.817/F/2011, a fost formulată de către debitoarea SC A.C. SA, prin administrator special Ș.A., prin avocat S.D., împuternicit de către debitoare.
În cadrul procedurii judiciare derulate în vederea soluționării antemenționatei contestații la tabelul preliminar, nu a fost invocată această excepție a lipsei calității de reprezentant al debitoarei, a d-nei avocat S.D., nefiind invocate nici alte incidente și excepții privind calitatea administratorului special de a mai efectua demersuri procesuale în numele debitoarei, dată fiind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia și ridicarea dreptului de administrare.
Așa fiind, câtă vreme potrivit art. 281 alin.1 din codul de procedură civilă 1865, erorile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, judecătorul sindic a reținut că în această etapă procesuală, a îndreptării erorilor materiale nu pot fi repuse în discuție sau invocate pentru prima dată, chestiuni ce țin de cadrul procesual și/sau reprezentarea părților în judecată.
Mai mult, câtă vreme în speță, creditoarea DGRFP B. s-a prevalat de faptul ca potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de lichidatorul judiciar, care-i conduce și activitatea, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților, ar însemna ca, după soluționarea irevocabilă a contestației la tabel prin sentința civilă nr. 817/F/2011, să se pună în discuție însăși legitimarea procesuala a debitoarei contestatoare, de a contesta tabelul preliminar, prin administratorul special și de a mandata în acest sens un avocat pentru a-i reprezenta interesele.
Or, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, un astfel de demers judiciar este inadmisibil în procedura cererii de îndreptare a erorii materiale.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste cele ce preced, judecătorul sindic a reținut că, atât timp cât debitoarea nu a fost radiată din evidențele ORC și deci ființează ca subiect de drept, interesele asociaților/acționarilor acesteia, pot fi reprezentate de administratorul special, fie în mod individual, adică prin indicarea nominală a asociaților/acționarilor în numele cărora acționează, fie prin indicarea denumirii debitoarei, formată ca subiect de drept în baza acordului lor societar, fiind evident că, o contestare a cuantumului unei creanțe înscrise la masa credală, în vederea obținerii diminuării lui, nu poate decât să profite intereselor asociaților/acționarilor, care, în ipoteza atragerii răspunderii, sau antrenării altor forme de acoperire a pasivului, vor fi ținuți să răspundă pentru mai puțin.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al debitoarei, a d-nei avocat S.D.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, fundamentată pe ideea că, în speță nu ne aflam în prezența unei erori materiale, judecătorul sindic a reținut că, aceasta este o chestiune ce ține de însăși analiza caracterului întemeiat/neîntemeiat al cererii de îndreptare eroare materială, neavând nicidecum natura unui fine de neprimire a acesteia.
Așa fiind, a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii.
Cât privește în fond cererea de îndreptare a erorii materiale, s-a reținut că creditoarea DGFP A. este lipsită de temei, pentru următoarele considerente:
Creditoarea DGFP A., a fost inițial înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei, cu suma de 364.728,00 lei, sumă care reprezintă exact cuantumul menționat în cererea de admitere a creanțelor formulată de fosta AFP B., cu adresa nr. 36154/20.12.2010.
Împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii sale, a formulat contestație, debitoarea SC A.C. SA, solicitând respingerea creanței DGFP A. - Administrația Finanțelor Publice B., în sumă de 364.728 lei, ca fiind prescrisă, urmând a dispune administratorului judiciar provizoriu să întocmească tabelul creanțelor doar cu privire la celelalte doua creanțe incluse în tabel.
Prin sentința civilă nr. 817/F/2011, judecătorul sindic a admis în parte contestația precizată, formulată de creditoarea SC A.C. SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei, dispunând menținerea creditoarei DGFP A. în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei, cu o creanță bugetară în cuantum de 154.925 lei și respectiv radierea acesteia din tabel, pentru restul sumei cu care a fost înscrisă inițial.
Sentința nu a fost recurată de către creditoarea DGFP A., astfel că, a intrat în puterea lucrului judecat, bucurându-se de prezumția irefragabilă de dreptate și adevăr.
În plus, este știut că în puterea lucrului judecat intră nu numai dispozitivul hotărârii ci și considerentele acesteia, în măsura în care pe acestea, se sprijină soluția din dispozitiv.
Or, în considerentele sentinței civile nr. 817/F/2011, judecătorul sindic a reținut cu putere de lucru judecat următoarele:
Cum procesul verbal de sechestru nr. 4417/27.02.2007, antemenționat, depus la fila x a dosarului cauzei, a fost întocmit pentru suma de 154.925 lei, rezultă că, cel puțin în ceea ce privește această sumă, nu a intervenit prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al DGFP A.- Administrația Finanțelor Publice B.
În plus, astfel cum rezultă din extrasul CF nr.723 Blaj, depus la fila x a dosarului cauzei, prin Încheierea nr.668/2007, în favoarea DGFP A. - Administrația Finanțelor Publice B., s-a înscris dreptul de ipotecă legală, pentru suma de 154925 lei, asupra imobilului Complex Comercial Mixt, P+1E și curte intravilan, cu privire la care, la acel moment, debitoarea avea înscris dreptul de proprietate în cota de 1/1 părți, construcții, cu titlul construire.
Aceeași situație juridică în ceea ce privește dreptul de ipotecă legală al creditoarei DGFP A. - Administrația Finanțelor Publice B. asupra imobilului Complex Comercial Mixt P+1E, este relevată și de extrasul CF nr. 70498 ( provenit din conversia pe hârtie a CF nr.723 Blaj), din acest extras CF 70498 rezultând explicit că dreptul de ipotecă legală, a fost instituit în baza Procesului Verbal de sechestru nr.4417/2007.
Din cele ce preced, judecătorul sindic a reținut că o dată ce cu privire la societatea debitoare s-a dispus dizolvarea, nu mai există niciun temei pentru perceperea dobânzilor și penalităților aferente creanțelor certe, lichide și exigibile neonorate de aceasta până la momentul dizolvării, astfel că, de vreme ce, la momentul intrării în dizolvare-02.05.2007, creditoarea avea conservată asupra patrimoniului debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 154.925 lei, prin instituirea la data de 27.02.2007, a sechestrului și înscrierea în CF la 09.03.2007, a dreptului de ipotecă legal aferent, asupra imobilului construcție - Complex Comercial Mixt, P+1E , construit din beton și cărămidă, înscris în CF nr. 70498 ( provenit din conversia pe hârtie a CF nr.723 Blaj), judecătorul sindic a reținut așadar că, orice altă sumă care excede celei de 154.925 lei, nu poate fi primită cu titlul de creanță asupra averii debitoarei în favoarea DGFP A. - prin AFP B.
Așa fiind, faptul că prin Încheierea nr.2630/15.05.2013, OCPI A. - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliara B., a dispus îndreptarea erorii materiale din Încheierea de intabulare nr.669/2007, în sensul înscrierii dreptului de ipotecă legală asupra sumei de 400.678 lei, în loc de 154.925 lei, cum din eroare s-ar fi înscris sub C4 din Cartea Funciară nr.70498 UAT B., (provenită din CF nr. 723 B.), nu poate constitui un motiv de îndreptare a erorii materiale din sentința civilă nr. 817/F/2011, în sensul celor solicitate de creditoare, cel puțin pentru considerentul că antemenționata Încheiere nr. 2630/15.05.2013, OCPI A. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., este un înscris nou, ulterior pronunțării sentinței a cărei îndreptare s-a solicitat în baza lui. Erorile materiale trebuie să vizeze elemente avute în vedere sau care trebuiau a fi avute în vedere, funcție de datele, actele și lucrările cauzei, existente la pronunțarea hotărârii și nu funcție de asemenea date, ulterioare ei. O accepțiune contrară, ar crea premisele pentru repunerea în discuție a puterii de lucru judecat, în cadrul procedurii îndreptării erorilor materiale, ceea ce e nepermis.
Or, pentru situațiile în care după pronunțarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, apar - funcție de context - noi înscrisuri doveditoare, sau noi titluri hotărâtoare, în legătură cu cuantumul unei creanțe înscrise definitiv la masa credală legiuitorul a reglementat proceduri judiciare adecvate pentru remedierea lor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând casarea în totalitate a încheierii pronunțate.
În motivarea recursului arată că:
Îndreptarea erorii materiale se face în baza art.442 alin.1 din NCPC nicidecum în " procedura judiciară adecvată reglementată de legiuitor.."; cum afirma instanța de fond fără să specifice prevederea legală expresă a legiuitorului, fiindcă nu este vorba nici de "...titluri hotărâtoare .."; care să modifice cuantumul creanței, ci corectarea cifrei greșit înscrisă în C.F. de entitatea abilitată - Biroul de carte financiară,titlu de creanță fiind unul și același act fiscal și anume Procesul verbal de sechestru nr.4417/27. 02. 2007.
Puterea de lucru judecat al sentinței civile nr.817/F/2011 nu este afectat, fiindcă nu se schimbă ceea ce a dispus instanța adică considerarea ca valabilă creanța înscrisa în CF, numai că Biroul de carte funciară a înscris altă cifră care reprezintă creanța, în concret cifra de deasupra total obligații din Procesul - verbal de sechestru nr.4417/27 02 2007, datorită numărului surselor de impozite și taxe care au depășit rubricile din tabelul - formular.
Judecătorul sindic însuși retine "...din acest extras CF 70498 rezultând explicit că dreptul de ipotecă legală a fost instituit în baza Procesului - verbal de sechestru nr.4417/2007";, ori creanța reală din acest act fiscal este suma ce figurează la Total obligații = 400.678 lei, nu cea înscrisă eronat, respectiv 154.925 lei, pe care a corectata-o Biroul de CF prin încheierea 2630/2013.
Dealtfel, în proporție covârșitoare motivarea încheierii nr.95/F/2014 excede noțiunii "îndreptare eroare materială";, care prin simplitatea ei nu lasă loc nici unei alte interpretări, ci doar înlocuirea și corectarea greșelii de scriere până la urmă cu cifra corectă și reală rezultată dintr-un act fiscal, a cărui conținut este considerat de însăși instanța de fond ca cert, definitiv și exigibil Procesul - verbal de sechestru nr.4417/2007.
În ce privește reținerea judecătorului sindic, "....una este o ipoteca înscrisă pe bunurile debitoarei și alta este nivelul datoriilor la data deschiderii procedurii ";, facem următoarea clarificare a înțelesului situației reale a debitului care pare confuz din cele reținute și anume:
Creanța reală în sumă de 400.678 lei din Procesul-verbal de sechestru nr.4417/2007 exista la data de 27.02.2007;
Creanța din declarația de creanță la deschiderea procedurii în sumă de 364.728 lei exista la data de 20.12.2010.
Deci, în perioada de la 27.02.2007 până la data de 20.12.2010, adică în 3(trei)ani și 8(opt) luni, s-au achitat la sursa din obligațiile bugetare suma de 35.950 lei = 400.678 lei - 364.728 lei.
În concluzie, matematic se explică reținerea greșită a instanței, iar din punct de vedere a principiului formării creanțelor, obligațiilor fiscale, și respectiv a debitelor la bugetul de stat, acestea se formează numai în baza declarațiilor contribuabililor prelucrate de programele informatice, la care se adaugă în proporție relativ redusă cele stabilite de inspecția fiscală.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar D.M., solicită respingerea recursului petentei apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale erorii materiale.
Se arată de altfel, că înscrierea unei ipoteci asupra imobilului aflat în proprietatea debitoarei de 154.925 lei la data de 09.03.2007 chiar data aceasta ar fi fost eronată, nu dă posibilitate solicitării din partea creditoarei, de majorare a creanței sale până la nivelul sumei presupuse a fi nivelul creanțelor la data înscrierii ipotecii sub forma solicitării de îndreptare a " erorii materiale";.
Mai mult, se solicită a se observa că debitoarea era în dizolvare de la data de 02.05.2007, moment de la care creditorul nici nu mai putea calcula dobânzi și accesorii, iar prin cererea de creanță depusă la dosarul de insolvență suma solicitată era de 364.728 lei.
La niciun termen de judecare a contestației debitoarei asupra înscrierii creanței în tabelul preliminar cu suma de 364.728 lei, reprezentantul DGFP A. nu a susținut că ar fi altă creanță decât cea înscrisă în baza cererii de creanță, iar prin întâmpinările depuse la dosar creditoarea nu a făcut vreo precizare alta, decât vă ar exista o ipotecă de 154.925 lei, iar după comunicarea sentinței, creditoarea nu a efectuat niciun demers în a recura decizia judecătorului sindic.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate se constată următoarele:
În primul rând, deși așa după cum se poate observa recurenta solicită casarea încheierii atacate nu se invocă și nu rezultă din considerentele susținerilor sale motive de casare dintre cele legal prevăzute de textul art.304 pct.1 - 5 Cod procedură civilă și nici nu se invocă eventuale alte motive de casare în contextul art.3041 Cod procedură civilă.
Prin cererea de recurs formulată, recurenta tinde, în realitate, la modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii sale de îndreptare a sentinței nr.817/F/2011 pronunțată de judecătorul sindic în contextul instituției privitoare la îndreptarea erorii materiale, fără ca nici de astă dată să indice temeiul legal al cererii sale.
În al doilea rând, în ce privește fondul cererii formulate, este de observat că instituția îndreptării erorilor materiale este prevăzută de textul art.281 Cod procedură civilă de la 1865 în sensul că( alin.1) " Erorile sau omisiunile privitoare la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere";.
Textul menționat este reluat identic de dispozițiile art.442 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin urmare, indiferent la care dintre cele două prevederi legale ne raportăm, deși raportarea corectă o reprezintă prevederile art.281 Cod procedură civilă de la 1865 date fiind prevederile Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, rezultă că pe această cale a îndreptării erorilor materiale pot fi reparate omisiuni ale instanței atunci când aceasta privește erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.
Ori, așa după cum în mod cu totul judicios a reținut judecătorul sindic, prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulate în cauză se solicită tocmai o modificare a dreptului substanțial dedus judecății, respectiv dreptul de creanță al intimatei creditoare care solicită modificarea dreptului său de creanță în legătură cu debitoarea SC A.C. SA, în sensul de a fi considerat ca o creanță bugetară în sumă de 400.678 lei iar nu de 154.925 lei cu care a fost înscrisă ( menținută) în tabel prin sentința nr.817/F/2011 a judecătorului sindic a cărei îndreptare se cere, ceea ce nu este permis.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât la baza cererii de îndreptare a erorii formulate se invocă alte acte și documente decât cele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării sentinței a cărei îndreptare se cere, respectiv încheierea Biroului CP B. nr.2630/2013 și Adresa nr.885/03.02.2014 a aceleiași instituții, așa încât, formal, la momentul pronunțării sentinței nr.817/F/2011, situație incompatibilă cu instituția îndreptării erorii materiale.
Stabilirea unei alte sume, reprezentând un alt cuantum al creanței creditoarei petente pe baza evaluării unor noi acte și documente, precum a celor menționate, reprezintă o activitate de reapreciere a întregului material probator și prin urmare pronunțarea unei alte soluții pe fondul cauzei, ceea ce excede cadrului reglementat de textul art.281 alin.1 Cod procedură civilă. Această concluzie nu aduce atingere uzitării de eventuale alte proceduri de drept comun ori proceduri speciale puse principal la dispoziție de către legiuitor pentru revizuirea unor soluții în contextul descoperirii unor probe noi, necunoscute de către instanță la momentul pronunțării hotărârii.
În aceste condiții, în care potrivit celor menționate, criticile recurentei nu sunt în măsură să conducă la casarea ori modificarea încheierii atacate, prezentul recurs se va respinge ca nefondat.
← Realizarea de venituri incompatibile cu indemnizaţia lunară... | Cadru Didactic. Indemnizaţie de pensionare.. Jurisprudență... → |
---|