Cadru Didactic. Indemnizaţie de pensionare.. Jurisprudență Cadre didactice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 187/A din data de 05.05.2014
Cadru Didactic. Indemnizație de pensionare.
Legea nr.330/2009: art. 48 punct 40.;
Legea nr. 128/1997: art.50.
Prin Legea nr. 330/2009 s-au abrogat expres dispozițiile care reglementau acordarea, în cazul cadrelor didactice a drepturilor bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă (indemnizația solicitată reprezentând un drept bănesc în sensul art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997);toate drepturile salariale cuvenite acestei categorii profesionale urmând a fi acordate, începând cu data de 01.01.0210, conform acestei noi legi a salarizării.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 187/A/05 mai 2014.
Prin acțiunea civilă formulată, înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.3761/107/2013 reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Liceul "H.C.C.", Abrud, C.J. Alba și Președintele C.J. Alba: obligarea pârâtei de ordinul 1 la plata indemnizației de pensionare în cuantum de 2 salarii de bază avute la data pensionării, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâților de ordinul 2 și 3 să aloce pârâtei de ordinul 1, fondurile bănești necesare plății indemnizației pentru pensionare;cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost angajata Liceului "H.C.C."; Abrud, până la data de 01.07.2010 când a încetat raporturile de muncă, fiind pensionată pentru munca depusă și limită de vârstă, conform deciziei C.J.P. Alba nr. (….)/29.07.2010.
Invocând prevederile art. 50, 100 alin.2, 4, art.101 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și art. 11 alin 1 din Legea nr. 130/1996, art. 40 alin 2 litera c din Codul Muncii, reclamanta arată că era îndreptățită să primească la pensionare o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, astfel că acțiunea sa este întemeiată.
Cu privire la chemarea în judecata a pârâților de rândul 2 si 3 a invocat art. 1 din HG nr. 538/2001, art. 91,104 din Legea nr. 215/2001.
Tribunalul Alba - Secția Civilă prin sentința civilă nr.2401/04.12.2013 pronunțată în cauză a respins acțiunea.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele :
Reclamanta a fost angajata pârâtului Liceul "H.C.C."; Abrud, până la data de 1 iulie 2010, când i s-a deschis dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, potrivit deciziei nr. (…)/29.07.2010 emisă de C.J.P. Alba.
Potrivit art. 50 din contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național nr. 2895/29.12.2006 pentru anii 2007-2010, publicat în M. Of. partea a V-a nr. 5/29.01.2007, în vigoare din data de 29.01.2007, "salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin 2 salarii de bază avute în luna pensionării";.
La data pensionării reclamantei era în vigoare Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, însă art.50 (12) din acest act normativ care prevedea că "Personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";, fusese abrogat începând cu data de 01.01.2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009.
În speța de față, indemnizația egală cu cel puțin 2 salarii de bază avute în luna pensionării, prevăzută de art. 50 din CCM Unic la nivel național pe anii 2007-2010, solicitată de reclamantă, reprezintă un drept bănesc în sensul dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997.
Ca urmare a abrogării dispozițiilor art.50 alin. (12) din Legea 128/1997, referitoare la plata drepturilor bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, instanța apreciază că dreptul la indemnizația solicitată, nu mai putea fi acordat reclamantei-cadru didactic, întrucât, începând cu data de 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, clauza stipulată la art.50 din C.C.M.U. la nivel Național pentru anii 2007-2010 a fost abrogată implicit și tacit, încetându-și astfel aplicabilitatea.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta C.M, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea cererii așa cum a fost formulată; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
În expunerea de motive apelanta susține că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii deoarece dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze prin Legea nr.330/2009 să nu se acorde indemnizația la ieșirea la pensie prevăzută de CCMUN pentru anii 2007-2010 n-ar mai fi reglementat, prin art. 9 din Legea nr.118/2010, că aceste drepturi nu se mai acordă începând cu data intrării în vigoare a acestei legii, așadar, până la data intrării în vigoare a legii nr.118/2010 indemnizația de pensionare se putea acorda, mai mult și art.13 din Legea nr. 285/2010 susține acest punct de vedere.
Sintagma din Legea nr. 118/2010 potrivit căreia "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau după caz indemnizație la ieșire la pensie"; nu poate fi interpretată decât în sensul în care acordarea drepturilor se referă la situații juridice născute după intrarea în vigoare a acestei prevederi legale în nici un caz situațiilor născute anterior, în sensul aplicării retroactive a Legii nr. 118/2010.
Este evident că faptul care determină acordarea indemnizației în sensul Legii nr.118/2010 este ieșirea la pensie a angajatului și pe cale de consecință, acordarea indemnizației se sistează pentru persoanele a căror drepturi la pensie au fost stabilite după intrarea în vigoare a Legii nr.118/2010 nu și pentru cele care au ieșit la pensie anterior acestui moment, cum este cazul apelantei.
În drept se invocă: art.453, 466 și urm. Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar apelanta solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de apel și pentru considerentele expuse în aceste note; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Arată apelanta că prin Legea nr. 330/2009 s-au abrogat anumite drepturi prevăzute de art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 dar nu și indemnizația la ieșire la pensie.
Legea nr.330/2009, cum rezultă din însăși titlul ei, reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, așadar legea a avut ca obiect de reglementare salarizarea personalului în activitate plătit din fondurile publice, ori indemnizația de pensionare este un drept ce se acordă după data încetării activității, la ieșirea la pensie.
Legiuitorul a înțeles să reglementeze prin art. 9 din Legea nr.118/2010, că începând cu data intrării în vigoarea legii să nu se mai acorde indemnizații la ieșirea la pensie.
Intimatul a depus note de ședință, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 50 alin.(12) din Legea nr. 128/1997 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2010, când a intrat în vigoare Legea nr.330/2009.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Reclamanta a îndeplinit funcția de cadru didactic în cadrul unității școlare intimate până la data de 01.07.2010, când raportul de muncă a încetat prin pensionare.
Salarizarea cadrelor didactice a fost reglementată prin art.48-50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.
Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 01.01.2010, care se aplică și cadrelor didactice (în acest sens art.2 din lege), prevede la art.1 alin.(2) că, începând cu data intrării în vigoare în tot sau în parte a acestei legi, drepturile salariale ale personalului bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Acest act normativ, pe lângă caracterul unitar, are la bază ca principii, supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii precum și luarea în considerare a drepturilor de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la intrarea în vigoare a acestei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
Deci, prin această lege, s-au stabilit principiile de bază care stau la baza sistemului de salarizare de la intrarea ei în vigoare și au fost abrogate o serie de acte normative privind drepturile salariale printre care, și art.50 alin. (12) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, potrivit art. 48 punct 40) din lege - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: ... Art. 49 alin. (2) și (3), art. 50 alin. (2), (3), (4), (6), (7), (8), (11), (12) și (13), art. 51 alin. (1), (2), (4), (5) și (7), art. 89, 90 alin. (2), (3), (4), (6), (7), (9), (10), (11) și (12), art. 91 alin. (1), art. 94 alin. (4), art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, în discuție, prevedea că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deci, contrar susținerilor apelantei, prin acest act normativ (Legea nr. 330/2009) s-au abrogat expres dispozițiile care reglementau acordarea, în cazul cadrelor didactice a drepturilor bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă (indemnizația solicitată reprezentând un drept bănesc în sensul art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997); toate drepturile salariale cuvenite acestei categorii profesionale urmând a fi acordate, începând cu data de 01.01.0210, conform acestei noi legi a salarizării.
Întrucât în speță, reclamanta s-a pensionat la data de 01.07.2010, deci după intrarea în vigoarea Legii nr.330/2009 (01.01.2010) în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestei legi și a respins pretențiile reclamantei ca lipsite de fundament legal.
Art.9 din Legea nr.118/30.06.2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar intrată în vigoare la data de 03.07.2010, invocată de apelantă, are în vedere prevederi din diferite acte normative și nu drepturi prevăzute în contacte colective de muncă, a căror reglementare a fost stabilită prin art. 3 din Legea nr. 330/2009.
Dispozițiile Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a făcut obiectul controlului de constituționalitate atât în ansamblu, precum și în mod punctual asupra unor articole, printre care și asupra prevederilor art. 3 lit. c). Prin Decizia nr. 1415/4 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a stabilit că acestea sunt constituționale, astfel că nu putem vorbi de o nerespectare a principiului supremației legii garantat de Constituție, respectiv al Legii nr. 128/1997 și Legii nr. 130/1996.
Hotărârile judecătorești invocate de apelantă nu pot conduce la o altă soluției, în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către apelantă, păstrând hotărârea atacată.
| ← Eroare materială în sensul art.281 Cod procedură civilă. | Drept civil. Natura actului adiţional la contractul de... → |
|---|
