Drept procesual civil. Calea de atac promovată de oponent împotriva somaţiei emise de executorul judecătoresc în cadrul procedurii silite a unei cambii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 230 din data de 22.05.2014
Drept procesual civil. Calea de atac promovată de oponent împotriva somației emise de executorul judecătoresc în cadrul procedurii silite a unei cambii.
Procedura de soluționare a contestației la executare împotriva somației emise de executorul judecătoresc în vederea executării silite a unei cambii, promovată după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, este guvernată de acesta.
Secția I civilă - Decizia nr. 230/22 mai 2014
Prin opoziția la executare formulată sub nr. dosar 5179/306/2013 la Judecătoria Sibiu oponentul Ț.M. a solicitat in contradictoriu cu intimata B.T. SA Sucursala Sibiu ca prin hotărâre să fie anulate somațiile cambiale nr. 319/2.04.2013 și 320/2.04.2013 emise de către BEJ SB. În motivarea opoziției se invocă tardivitatea formulării somației cambiale având în vedere că executorul a efectuat o somație la data de 28.01.2012, începând astfel executarea silită.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea opoziției având în vedere că nu există o reglementare legală a excepției privind tardivitatea formulării somației cambiale și că în toată perioada de prescripție de trei ani a dreptului de a cere executarea silită, poate fi emisă o astfel de somație.
Prin sentința nr. 4254/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă opoziția cambială formulată de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că art. 63 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, care este sediul materiei, prevede că în acțiunile cambiale și în opoziția la executare debitorul cambial nu va putea opune posesorului decât excepțiile în apărarea privind nulitatea titlului potrivit art. 1 precum și excepțiile care nu sunt oprite de art. 19.
Din coroborarea art. 63 cu art. 1 și art. 19 se conturează două categorii de excepții pe care debitorul cambial le poate invoca respectiv excepții referitoare la nulitatea titlului și cele întemeiate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei și debitorul acționat.
Doctrina și jurisprudența au reținut excepții obiective absolute și relative și excepții subiective (personale) absolute și relative.
Neregularitățile invocate de către contestator privind ordinea în care s-au efectuat actele de executare, respectiv somația de executare și apoi somația cambială, ceea ce ar duce la decăderea din dreptul de a mai formula de către bancă somația cambială, nu reprezintă nici o excepție din cele expuse.
Nerespectarea condițiilor formale privind procedura de executare se poate verifica pe calea contestației la executare, dar nu pe cea a opoziției la executare.
Examinând însă somația cambială din perspectiva formalismului prevăzut de legea specială, instanța de fond a constatat că intimata nu a săvârșit nici o abatere și ca atare nu poate interveni sancțiunea unei "decăderi’’ din dreptul de a efectua somația cambială care nu era redactată la data pronunțării sentinței civile 2650/11.04.2013 din dosar 1236/306/2013.
In termenul de prescripție de trei ani a dreptului de a cere executarea silită, poate fi emisă o astfel de somație cambială reglementată de art. 61 din Legea nr.58/1934, neexistând nici un text prohibitiv în acest sens, legat de emiterea anterioară a altor somații generale, emise potrivit art. 387 Cod procedură civilă .
Somația la executare din 2.04. cuprindea transcrierea completă a biletului la ordin, neexistând nici o lipsă care să-l pună în imposibilitate pe debitor să se apere în cadrul opoziției cambiale.
În acest context considerând că somația la executare cambială a îndeplinit condițiile legale în ceea ce privește contestarea valabilității biletului la ordin cu motivația că acesta a fost emis în alb și completat discreționar și cu rea credință de către bancă, alegațiile contestatorului au fost respinse de instanță.
Examinarea condițiilor în care au fost emise biletele și modalitatea completării datei scadentei și a valorii soldului, a condus instanța de fond la concluzia că banca a respectat atât dispozițiile art. 63 alin. 2 din legea 58/1934 republicată, cât și clauzele contractului.
Biletele la ordin au fost emise de S.C. AG S.R.L. odată cu semnarea actelor adiționale ale contractelor de credit, respectiv la 27.01.2012, bilet la ordin pentru garantarea creditului din contract nr. 743/2008 modificat prin act adițional din 27.01.2012 și la 27.01.2012, bilet la ordin pentru garantarea creditului din contract nr.243/2009 modificat prin act adițional din 27.01.2012.
Posesorul biletelor la ordin este B.T. și în această calitate îi este recunoscut dreptul de completare, drept născut odată cu remiterea titlului. Prin completarea BO cu mențiunile lăsate în alb, titlul devine perfect și produce efectele specifice titlului de credit, conținutul biletului la ordin este cel care rezultă din înscris, emitentul fiind obligat față de posesorul titlului chiar dacă dreptul de completare nu s-a exercitat potrivit înțelegerii.
Dispozițiile art. 41 și urm. din Legea nr.58/1934 coroborate cu art.106 din același act normativ stabilesc că dreptul la plată îl are doar posesorul legitim al biletelor la ordin.
Emitentul ca și avalistul și-au asumat clauza contractuală potrivit căreia clientul autorizează banca, în eventualitatea demarării procedurii de executare silită să completeze biletul la ordin cu valoarea soldului creditului, dobânzilor și comisioanelor și oricăror sume datorate băncii de către împrumutat, precum și cu data scadentei.
Cele două bilete la ordin au fost completate cu scadență la 12.07.2012 de către bancă, acesta fiind data trecerii la executare silită a debitoarei, iar suma înscrisă pe cele două bilete este suma datorată de către debitoare la data de 12.07.2012, respectiv suma de 637.396,36 lei pentru primul BO avalizat de către contestatorul T.M. și respectiv 146.000 lei pentru cel de-al doilea BO.
In ceea ce privește motivul de contestație reprezentând întinderea creanței, instanța a constatat că achitarea unor sume de bani în intervalul de timp cuprins între data demarării executării silite și până în prezent, nu este de natură a anula executarea silită pentru că nu reprezintă o neregularitate săvârșită de executor la momentul întocmirii actului.
De asemenea, achitarea unor sume de către avalist nu semnifică faptul că intimata nu era în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Singura consecință a plăților efectuate de către debitoare o reprezintă diminuarea debitului, de la suma de 784.067,63 lei cât era la data de 29.04.2012, (data redactării întâmpinării), la suma care va rezulta în urma reactualizării de către executorul judecătoresc în dosar execuțional 319 și 320/2012 al BEJ T. și S.
Prin decizia civilă nr. 61/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția I civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul Ț.M. împotriva sentinței civile nr.4254/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
S-a reținut în considerentele deciziei că pentru formularea opoziției la executare nu există un termen, ca urmare nu se poate reține formularea tardivă a acesteia, indiferent dacă începuse executarea silită. Este evident că în urma admiterii unei alte contestații la executare și anulării acestor forme s-a dispus reluarea acesteia cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește forma, în cauză s-au respectat toate cerințele de formă pentru somația cambială și nu s-a reținut nicio neregularitate în acest sens. De altfel, în apel acesta a mai reluat doar motivele referitoare la tardivitatea emiterii somației cambiale și la cuantumul creanței.
Sub aspectul cuantumului creanței instanța de fond a reținut că acesta a fost stabilit de creditoare la momentul începerii executării silite, însă pe parcursul executării acesta s-a modificat urmare a plăților efectuate de debitoare, restul debitului rămas neachitat fiind reactualizat periodic de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oponentul Ț.M., solicitând modificarea sentinței și a deciziei atacate în temeiul art. 312 alin. 2 cod procedură civilă și rejudecând cauza în fond să fie admisă opoziția cambială în sensul anulării somațiilor cambiale emise de BEJ SB în dosar execuțional nr. 319/2012 comunicată recurentului la data de 05.04.2013.
În motivarea recursului, se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității somației cambiale pentru că în dosarul nr. 1235/306/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția prematurității formulării opoziției cambiale tocmai pentru lipsa somației cambiale la demararea procedurii de executare. După investirea cu formulă executorie a titlului de credit, executarea începe printr-o somație care trebuie să respecte regulile de procedură în materia executării silite.
A doua critică se referă la întinderea creanței ce se execută: în mod greșit s-a reținut că s-au plătit sume de bani după demararea executării silite. Acest lucru rezultă din adresa emisă de administratorul judiciar B.G.
Prin întâmpinarea depusă de intimata B.T. se solicită respingerea recursului ca nefondat, susținându-se în esență, că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă. În al doilea rând, opoziția la executare față de un bilet la ordin se poate face doar pentru motive de nulitate a raportului cambial, a unor excepții personale de nulitate, însă aspectele invocate de oponent nu au această natură. Referitor la întinderea creanței, se arată că nu s-a diminuat creanța și că oponentul este dator alături de firma SC A .
Prin decizia civilă nr. 230/2014 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibil recursul contestatorului.
Din considerentele deciziei, se reține că anterior analizei legalității hotărârii atacate, Curtea a pus în discuție admisibilitatea căii de atac promovate de oponent,constatând următoarele:
Acțiunea pendinte reprezintă o cale de atac împotriva somației emisă de executorul judecătoresc în cadrul procedurii executării silite a unei cambii, procedură reglementată de art. 62 din Legea nr.58/1934.
În reglementarea anterioară, în vigoare până la data de 01.02.2013, se prevedea că în termen de 5 zile de la primirea somației, debitorul poate face opoziție la executare. Hotărârea pronunțată de judecătorie asupra opoziției poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare.
Art. 16 din Legea nr.76/2012, în vigoare de la 01.02.2013, a modificat art. 62 din Legea 58/1934 în sensul că împotriva somației se poate face contestație la executare, în termen de 5 zile de la comunicarea somației. Hotărârea pronunțată asupra somației poate fi atacată numai cu apel în 15 zile de la comunicare.
Contestația de față a fost înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 12.04.2013, după cum rezultă din fișa dosarului și din data inscripționată pe plicul cu care a fost expediată contestația. Fiind înregistrată după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, procedura de soluționare a contestației este guvernată de acesta. Deci, judecarea contestației se face potrivit art. 62 din Legea 58/1934 modificată prin Legea 76/2012, aceasta înseamnă că hotărârea pronunțată de judecătorie este supusă numai apelului.
Tribunalul Sibiu a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. 4254/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu prin decizia civilă nr. 61/2014, iar această hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, potrivit prevederilor legale menționate.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 483 alin. 2*, teza a II-a Cod procedură civilă s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorului împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul Sibiu - secția I civilă.
| ← Regimul juridic al uleiurilor uzate, colectate în urma... | Realizarea de venituri incompatibile cu indemnizaţia lunară... → |
|---|
