Regimul juridic al uleiurilor uzate, colectate în urma schimburilor de uleiuri, utilizate apoi ca şi combustibil pentru încălzire.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 4502 din data de 02.06.2014
Regimul juridic al uleiurilor uzate, colectate în urma schimburilor de uleiuri, utilizate apoi ca și combustibil pentru încălzire.
Uleiurile uzate colectate de reclamantă în cadrul activității desfășurate, sunt produse accizabile atunci când sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire.
În aceste condiții, corect a stabilit organul fiscal că reclamanta datorează accize pentru uleiul uzat utilizat pentru încălzire și că în ceea ce privește exigibilitatea accizei sunt incidente dispozițiile art. 206 ind. 6 și 7 Cod fiscal.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 4502/02 iunie 2014
Prin sentința nr. 4571/CA/2013 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. M.T. & B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S.
A anulat decizia de impunere J - SB 4/20.12.2012 și decizia nr. 38/14.02.2013, ambele emise de fosta D.G.F.P. S.
A dispus suspendarea executării deciziilor nr. 4/2012 și nr. 38/2013, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În cererea de recurs au fost invocate următoarele motive:
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 206 și următoarele din Legea nr. 571/2003 operațiunilor de utilizare a uleiului uzat ca și combustibil hotărârea este greșită.
Organul de inspecție vamală a verificat activitatea intimatei-reclamante în ceea ce privește respectarea legislației fiscale în domeniul produselor energetice și a stabilit obligațiile fiscale suplimentare generate de întrebuințarea uleiurilor uzate drept combustibil pentru încălzire în centrala termică. S-a reținut că în înțelesul Titlului VII art.206 ind. 16 alin. 1 din Legea nr.571/2003, uleiurile de motor, de transmisie și de ungere sunt produse energetice, care nu sunt supuse accizării în condițiile utilizării lor ca atare, conform destinației conferite de producător, respectiv ca agent de lubrifiere în motoarele cu combustie internă, în cutiile de viteză și alte mecanisme ale autovehiculelor.
Dar cât timp s-a constatat că intimata-reclamanta a schimbat ulterior modul de utilizare a uleiurilor uzate, că le-a reintrodus în circuitul economic, utilizându-le drept combustibil pentru încălzire în centrala proprie, a stabilit ca acestea au devenit produse energetice supuse accizării, deoarece nu există nicio altă dispoziție contrară acesteia și nici o exceptare expresă de la accizare a acestor uleiuri uzate.
Astfel, reziduurile de ulei din punct de vedere al Nomenclaturii combinate se încadrează la codul 2713, prevăzută in Regulamentul CEE nr. 2658/87, iar din punct de vedere fiscal la art. 206 ind. 16 alin 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003 care prevede în mod expres ca, produsele energetice, altele (în speța, NC 2713), decât cele prevăzute la alin.3 sunt supuse unei accize dacă sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire.
Și pct. 78 din HG nr.44/2004 prevede că "orice produs, altul decât cele de la alin. (3) al art. 206 ind. 16 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci când: (...) c) produsul este utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor";.
Legiuitorul a prevăzut și o procedură prealabilă pentru schimbarea regimului accizabil al produselor reintroduse în circuitul economic și cărora li se schimbă regimul fiscal.
În acest sens intimata-reclamantă trebuia sa adreseze o solicitare Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul MFP în vederea încadrării uleiurilor uzate din punct de vedere al accizelor. Reclamanta nu a urmat, însă această procedură.
În actul de impunere s-a reținut de asemenea corect ca, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum al produselor energetice, în conformitate cu dispozițiile art.206 ind. 6 din Legea nr.571/2003.
În același sens legiuitorul a reglementat noțiunea de "eliberare pentru consum";, prin art. 206 ind. 7 din Legea nr.571/2003.
Având în vedere ca legiuitorul a prevăzut expres că, faptul generator al plății accizelor este generat de introducerea în circuitul economic a unui produs care prin efectul legii are regim de produs energetic purtător de accize, în mod corect s-au calculat sumele suplimentare înscrise în actul de impunere, astfel că se impune casarea hotărârii atacate.
Se impune de asemenea admiterea recursului și casarea hotărârii greșite cât timp incinerarea uleiurilor arse constituie o activitatea prin care s-a schimbat regimul accizabil al produsului energetic utilizat ca și combustibil, iar legiuitorul nu a prevăzut exceptarea de la plata accizelor.
Se critică hotărârea atacată și în ceea ce privește admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.
În drept, s-au invocat dispozițiile la care s-a făcut referire în cuprinsul recursului.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată că la emiterea deciziei contestate, recurenta - pârâtă a interpretat prevederile legale doar prin extragerea unor articole din prevederea legală, încălcând principiul interpretării si aplicării unitare a legii, în speță a întregii secțiuni privind accizele.
Având în vedere starea de fapt, respectiv faptul că:
A. Uleiurile arse nu sunt produse energetice, respectiv nu se produc, nu exista vreo societatea comercială care să producă asemenea produse, fiind în fapt reziduuri ale uleiurilor necesare funcționării motoarelor;
B. Uleiurile arse nu sunt importate, comercializate, extrase, ci sunt reziduuri ca urmare a folosirii unor produse energetice;
C. Uleiurile arse nu sunt eliberate pentru consum, ci reprezintă o distrugere a reziduurilor;
D. Pentru distrugerea reziduurilor nu există vreo prevedere legală, care să stabilească o acciză;
E. Eliberarea spre consum ar reprezenta deținerea în scopuri comerciale sau importul, fapt ce nu se realizează, reieșind din obiectul de activitate al intimatei, precum și din faptul că însăși recurenta arată faptul că uleiurile arse sunt colectate de la clienții deserviți;
F. Distrugerea totală nu se consideră ca fiind o eliberare spre consum, în condițiile în care co-incinerarea se realizează folosind o instalație pentru care este emisă autorizație emisă de APM;
Rezultă fără putere de tăgadă că decizia contestată s-a bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale.
Se mai arată că în condițiile în care pentru producerea si vânzarea uleiurilor, care vor deveni uzate, se plătesc accize, plata unei noi accize pentru co-incinerarea reziduurilor, ar fi o dublă impunere, care nu este legală.
Se precizează că uleiurile arse nu constituie produs energetic, în condițiile în care intimata reclamantă nu deține instalație care să funcționeze doar urmare a alimentării cu uleiuri arse
Așa cum reiese și din documentația privind funcționarea instalației termice Buderus, pentru fi utilizată aceasta necesită 100% motorină fără adaos, sau poate funcționa 50% motorină cu 50% ulei ars.
S-ar fi putut considera uleiul ars ca produs energetic, doar în condițiile în care intimata ar fi deținut o instalație de încălzire, care să funcționeze doar cu ulei ars, fără a fi necesară motorina.
Mai mult, este de reținut faptul că uleiul ars nu poate fi utilizat ca și combustibil, dat fiind că pentru incinerarea acestuia trebuie să existe un combustibil (motorina CLU) care să ridice temperatura necesară aprinderii reziduului.
Față de cele de mai sus, rezultă fără putere de tăgadă că această instalație a fost proiectată, tocmai pentru a incinera uleiul ars.
Se mai arată că instanța de fond a admis acțiunea în contencios în mod temeinic, dat fiind că decizia a fost emisă pentru un fapt generator, care nu este reglementat la art. 206 ind. 5 și următoarele din Codul Fiscal.
Nu în ultimul rând, în condițiile în care legislația în vigoare nu prevede plata de accize pentru a incinerarea reziduului rezultat din utilizarea uleiurilor de motor, trebuie aplicat principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus";
În drept, se invocă prevederile art. 205 și următoarele din NCPC, a Codului Fiscal capitolul VII, art. 206 ind.1 și următoarele, HG nr.44/2004 art.72 și următoarele, Regulamentul European CEE nr.3658/87 Decizia nr.2008/118, Regulamentul European CEE 2658/87, HG nr.235/2007, art. 453 din NCPC.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare a fost considerat întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Obiectul de activitate al societății reclamante este întreținerea și repararea autovehiculelor.
În cadrul activității desfășurate aceasta colecta uleiurile uzate rezultate în urma schimburilor de uleiuri efectuate în atelierul de service auto într-un rezervor subteran, iar ulterior le utiliza ca și combustibil pentru încălzire în centrala proprie.
Conform autorizației de mediu nr. SB …/10.07.2009 emisă de Agenția pentru protecția Mediului Sibiu, reclamanta avea obligația de a elimina prin co-incinerare în centrala proprie deșeurile reprezentând uleiuri uzate.
Din cartea tehnică a centralei rezultă că aceasta poate funcționa fie, cu 100% motorină, fie cu 50% motorină și 50% ulei uzat.
Așadar, rezultă fără putință de tăgadă că uleiul uzat era folosit de reclamantă ca și combustibil pentru încălzire.
Conform art. 206 ind. 16, alin. 4 Cod fiscal "produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcție de destinație, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent";
Alin. 2, lit. c al pct. 78 din Normele metodologice prevede că orice produs, altul decât cele de la alin. (3) al art. 206^16 Cod fiscal, este supus unei accize, atunci când produsul este utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
În continuare este prevăzută procedura pe care trebuie să o urmeze un operator economic aflat în această situație.
Astfel, acesta este obligat ca înainte de utilizarea produselor să adreseze o solicitare Comisiei, pentru încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoțită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală și de avizul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.
Curtea mai reține că reclamanta nu a ales o altă variantă de valorificare a uleiurilor uzate (aceasta putea alegea ca acestea să fie vândute sau cedate pentru prelucrare în vederea obținerii de produse accizabile de natura celor prevăzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal către un antrepozit fiscal de producție; de asemenea puteau fi supuse operațiilor de ecologizare, în condițiile prevăzute de normele metodologice;).
Având în vedere textele legale menționate anterior concluzia care se impune este aceea că uleiurile uzate colectate sunt produse accizabile atunci când sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire.
În aceste condiții, corect a stabilit organul fiscal că reclamanta datorează accize pentru uleiul uzat utilizat pentru încălzire și că în ceea ce privește exigibilitatea accizei sunt incidente dispozițiile art. 206 ind. 6 și 7 Cod fiscal.
Curtea mai reține că Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului S. nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are calitatea de emitent a actelor atacate.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art. 498 alin. NCPC a admis recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., a casat în tot sentința atacată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI JUDEȚEANE A FINANȚELOR PUBLICE S. și a respins acțiunea reclamantei.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva aceleiași sentințe cu privire la modul de soluționare a cererii de suspendare:
Conform art.14, alin. 4 din Legea nr.554/2004 "hotărârea prin care se pronunță suspendarea (…) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare";.
În speță, sentința nr.4751/CA/2013 a fost comunicată pârâtei în data de 07.01.2014, iar acesta a declarat recurs în data de 17.01.2014, adică cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.
Or, fiind vorba despre un termen legal și imperativ, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea tardivității, motiv pentru care instanța a anulat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S.
| ← Drept procesual civil. Cale de atac împotriva încheierii de... | Drept procesual civil. Calea de atac promovată de oponent... → |
|---|
