Revizuire. motiv - încălcarea dreptului comunitar cu privire la respectarea dreptului la apărare, încălcarea dreptului de acces la actele dosarului administrativ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 869 din data de 02.03.2018
Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre CJUE, iar nu faptele deduse judecății, care reprezintă un element imutabil al litigiului..
Este inadmisibilă revizuirea prin care se urmărește schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt care susțin obiectul cererii. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluționării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.
Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 869 din 2 martie 2018
- art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004
Prin decizia nr. (...), Curtea de Apel (...) a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă (...) S.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), împotriva Sentinței nr. (...) pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menținut-o în totul.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta (...) S.R.L., solicitând instanței să dispună următoarele:
1. declararea cererii de revizuire ca fiind admisibilă;
2. admiterea cererii de revizuire, iar în consecință desființarea deciziei civile nr. (...) a Curții de Apel (...) - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal;
3. rejudecarea pe fond a recursului, și în urma rejudecării, admiterea acestuia, desființarea sentinței civile pronunțate în fond de Tribunalul (...) și anularea actelor administrativ fiscale contestate;
4. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în toate stadiile procesuale.
În motivare, revizuenta arată că prin acțiunea care face obiectul dosarului de referință a investit Tribunalul (...) cu o acțiune în anularea Deciziei nr. (...) de soluționare a contestației, a Deciziei nr. (...) de anulare a Codului de TVA și a Deciziei nr. (...) de soluționare a plângerii prealabile.
În esență, prin Decizia nr. (...) emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) s-a dispus anularea din oficiu a înregistrării în scopul de TVA a societății, măsură dispusă în temeiul art. 316 alin. (11) lit. h) din Codul fiscal, întrucât nu a justifica intenția și capacitatea economică de a desfășura activitate economică care implică operațiuni din sfera de TVA, potrivit art. 316 alin. (9) din Codul Fiscal. Această concluzie a fost adoptată de organele fiscale fără a avea la bază probe concrete.
Revizuenta apreciază că anularea s-a dispus cu încălcarea legislației europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene incidente în speță.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, revizuenta arată că sunt îndeplinite cerințele art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Revizuenta precizează că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului european, în speță, a dreptului la apărare, a dispozițiilor Directivei 2006/112/CEE a Consiliului privind sistemul comun al TVA (îndeosebi art. 213, art. 214 și art. 273), a principiului neutralității taxei de valoare adăugată, a principiului proporționalității și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea pronunțată în afacerea C-527"/II, Ablessio; hotărârea pronunțată în afacerea C 109/10 P, Solvay; hotărârea pronunțată în afacerea C-298/16, Ispas și toate hotărârile conexe prezentate în cuprinsul acestei cereri de revizuire).
Cazul de revizuire prevăzut de art. 21 mai sus citat a fost conceput ca un ultim remediu intern menit să asigure proeminența prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, în lumina principiilor și interpretărilor cristalizate în jurisprudența statelor membre ale Uniunii Europene.
Acest caz poate fi invocat și într-o speță în care se reține încălcarea dreptului Uniunii Europene raportat la interpretarea obligatorie dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene printr-o hotărâre preliminară, chiar și atunci când este supusă analizei o hotărâre preliminară care nu a fost adusă în atenția instanței în cadrul cererii de chemare în judecată.
Raportat la cele expuse, revizuenta precizează că prezenta speță se pliază întocmai pe ipoteza prevăzută de art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal: deși s-a invocat în fața instanței de fond faptul că actele administrative au fost emise cu încălcarea Directivei 2006/112/CEE, a principiului neutralității taxei, a principiului proporționalității, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea pronunțată în afacerea C-572/11, Ablessio Spa), instanța a respins acțiunea promovată ca nefondată. Această soluție a fost menținută de instanța de recurs, cu încălcarea dreptului european.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare, revizuenta arată că decizia care o prejudiciază (Decizia nr. (...), de anulare a codului de înregistrare în scopuri de TVA) a fost emisă fără a i se aduce la cunoștință actele care stau la baza emiterii acesteia. Ba mai mult, deoarece decizia nu a fost motivată în fapt, nefiind redate motivele care au condus la concluzia că societatea nu justifică intenția și capacitatea economică de a desfășura activitate economică care implică operațiuni din sfera de TVA, nu a putut să asigure o apărare eficientă în fața organului administrativ, în procedura prealabilă și nici în fața instanței de judecată, acțiunea fiind formulată în lipsa acestor informații.
Or, dreptul la apărare presupune și punerea la dispoziția persoanei a tuturor documentelor/informațiilor care stau la baza emiterii actului prejudiciabil. În esență, este vorba despre a-i asigura particularului accesul la dosarul administrativ.
În privința acestei chestiuni, revizuenta precizează că poziția sa se întemeiază pe hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Solvay c. Comisia.
Revizuenta menționează că nu i s-a pus la dispoziție dosarul administrativ care a stat la baza deciziei nr. (...) de anulare a codului de înregistrare în scopuri de TVA pentru a putea înțelege toate acuzațiile care i se aduc și pentru a putea combate toate argumentele și toate probele de care înțeleg să se folosească organele fiscale. Prin urmare, nu a putut formula apărări în deplină cunoștință de cauză; la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu a putut formula o contestație completă.
Revizuenta precizează că prin poziția adoptată pe parcursul litigiului, emitentul confirmă faptul că există alte documente și informații utilizate care au format convingerea organelor fiscale de a proceda la anularea codului de TVA, dar care nu au fost puse la dispoziția societății.
Arată că la nivel european, dreptul la apărare este consacrat de art. 41 alin. (2) lit. a) și c) din Carta drepturilor fundamentale, care sub denumirea "Dreptul la o bună administrare". Audierea particularului este fără îndoială obligatorie iar pentru realizarea acestui deziderat, autoritatea publică în cauză trebuie să respecte următoarele obligații:
- să permită particularului în cauză dreptul de acces la toate informațiile și documentele relevante pe care autoritatea administrativă le ia în calcul în vederea emiterii deciziei defavorabile, pentru a putea studia veridicitatea și pertinența acestora în economia cauzei;
- să îi acorde particularului o perioadă de timp rezonabilă în raport de complexitatea situației care urmează să fie surprinsă prin decizia administrativă pentru a-și putea pregăti o apărare de calitate;
- autoritatea publică să analizeze cu atenție și seriozitate punctul de vedere exprimat de către particular la momentul la care autoritatea publică urmează să decidă dacă va emite sau nu act defavorabil în dauna particularului.
Revizuenta arată că nu a avut acces la documentația care a stat la baza emiterii Deciziei prejudiciabile și ca dreptul de apărare i-a fost încălcat și prin faptul că nu a fost ascultată înainte de emiterea Deciziei.
Invocă jurisprudența CJUE în cauza Ispas C-298/16.
Cu privire la măsura anulării codului de TVA, revizuenta precizează că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (11) din noul Cod fiscal, în materie de TVA organul fiscal este obligat să țină cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În acest context arată că normele referitoare la TVA din Codul fiscal român reprezintă transpunerea Directivei 2006/112/CE, iar jurisprudența interpretativă a Curții de Justiție a Uniunii Europene reprezintă interpretarea oficială a Directivei (având, în dreptul intern, o valoare similară unei hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-un recurs în interesul legii).
Revizuenta face trimitere la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013, în afacerea C-527/11, Ablessio SIA.
Susține că, potrivit articolului 213 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112, orice persoană impozabilă declară când începe, își modifică sau încetează activitatea ca persoană impozabilă. Articolul 214 alineatul (1) din aceeași directivă obligă statele membre să adopte masurile necesare pentru a se asigura că persoanele impozabile sunt identificate printr-un număr individual.
Obiectivul esențial al identificării persoanelor impozabile prevăzut la articolul 214 din Directiva 2006/112 este de a asigura buna funcționare a sistemului TVA-ului.
Este necesar să se constate că, deși articolul 214 din Directiva 2006/112 enumeră categoriile de persoane care trebuie identificate printr-un număr individual, această dispoziție nu prevede condițiile în care poate fi acordat numărul de identificare în scopuri de TVA. Rezultă din modul de redactare a acestui articol, precum și din articolul 213 din aceeași directivă, că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA.
Cu toate acestea, marja de apreciere menționată nu poate fi nelimitată. Astfel, deși un stat membru poate refuza să atribuie unei persoane impozabile un număr individual, un asemenea drept nu poate fi exercitat fără motiv legitim.
Pe de altă parte, decurge din noțiunea "persoană impozabilă", astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112, că aceasta cuprinde orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.
Conform jurisprudenței Curții, noțiunii menționate trebuie să i se confere o interpretare largă. Orice persoană care are intenția, confirmată de elemente obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică și care efectuează primele cheltuieli de investiții în acest scop trebuie considerată o persoană impozabilă (Hotărârea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C-400/98, Rec, p. 1-4321, punctul 34, și Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, C-280/10, punctul 30).
Revizuenta arată că reiese din această jurisprudență, precum și din modul de redactare a articolului 213 alineatul (1) din Directiva 2006/112 că sunt considerate persoane impozabile care pot solicita atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA nu doar persoanele care exercită deja o activitate economică, ci și cele care intenționează să înceapă o asemenea activitate și care efectuează primele cheltuieli de investiții în acest scop. Respectivele persoane nu pot fi astfel în măsură să dovedească, în această etapă preliminară a activității lor economice, că dispun deja de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita o astfel de activitate.
În consecință, Directiva 2006/112 și în special articolele 213 și 214 din aceasta se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să demonstreze că dispune de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată la momentul formulării cererii sale de înscriere în registrul persoanelor impozabile.
Pentru a fi considerat proporțional cu obiectivul prevenirii evaziunii, un refuz de identificare a unei persoane impozabile printr-un număr individual trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speței și a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informațiilor furnizate de întreprinderea în cauză.
Revine instanței de trimitere, singura competentă atât pentru a interpreta dreptul național, cât și pentru a constata și pentru a aprecia situația de fapt din litigiul principal, în special modul în care acest drept este aplicat de administrația fiscală (Hotărârea Mednis, citată anterior, punctul 33 și jurisprudență citată), să aprecieze compatibilitatea măsurilor naționale cu dreptul Uniunii și în special cu principiul proporționalității.
De asemenea, revizuenta precizează că Directiva 2006/112 nu prevede nicio limitare a numărului de cereri de atribuire a unor numere de identificare individuale în scopuri de TVA care pot fi formulate de aceeași persoană care acționează pe seama diferitor persoane juridice.
În aceste condiții, existența "riscului" reținut de către organele fiscale și confirmat de către instanță, bazat pe faptul că reprezentanți ai societății sunt asociați și în cadrul altor societăți cu probleme de faliment și datorii către bugetul de stat, în condițiile în care societatea a desfășurat activitate impozabilă de peste 10 ani, nu poate reprezenta un indiciu serios care să permită în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. Nici faptul că la momentul efectuării verificărilor societatea avea un singur salariat nu poate fi relevant cât timp pe parcursul anului a desfășurat activitate economică și a obținut venituri.
Totodată, declarația 088 a fost completată conform celor solicitate de organele fiscale, iar Adresa emisă de Direcția Regională Antifraudă (...) precizează doar că nu s-a putut stabili dacă societatea (...) SRL justifică intenția și capacitatea economică de a desfășura activitate economică care implică operațiuni din sfera de TVA (fără a se ajunge la o concluzie).
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire în principiu și în fond și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de recurs.
În motivare, intimata arată că prin cererea de revizuire promovată de SC (...) SRL, se solicită schimbarea în totalitate a soluțiilor pronunțate de instanța de recurs cât și cea pronunțată de către instanța de fond, în sensul de a se reanaliza aplicabilitatea Directivei 2006/112/C.E., față de care consideră că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre temeinică și legală prin Decizia civilă nr. (...), exprimându-se în privința legislației comunitare, invocate în recurs, în sensul că "Autoritățile naționale și instanțele de judecată sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elementele obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv.
Această reglementare se aplică atunci când o fraudă fiscală este săvârșită chiar de către persoana impozabilă, dar și atunci când persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că prin achiziția sa participă la o operațiune implicată în frauda fiscală privind TVA, săvârșită de un alt operator în amonte sau în aval, în lanțul acestor livrări sau prestări, indiferent dacă obține sau nu avantaje din revânzarea bunurilor sau utilizarea serviciilor în aval.
Jurisprudența CUJE este unitară în domeniul dreptului de deducere, iar ideea de bază este aceea de a proteja partea inocentă, implicată involuntar într-un circuit fraudulos, împotriva interdicțiilor impuse de legislația națională și pretinse de autoritățile fiscale". În speța de față a fost demonstrat de către autoritățile fiscale, aspect confirmat de către instanța de fond, că SC (...) SRL conform Revisal luna februarie 2016 a avut un singur salariat activ pe dna (...), Economist, cu timp parțial de muncă, situație care se menține și în prezent, fapt pentru care consideră că activitatea societății nu se poate desfășura în bune condiții, raportat la domeniul acesteia de activitate conform codului CAEN 1511- Tăbăcirea și finisarea pieilor; prepararea și vopsirea blănurilor; activitatea din ultimul bilanț fiind CAEN 4624- Comerț cu ridicata al blănurilor, pieilor brute și al pieilor prelucrate.
Raportat la faptul ca, administratorul societății, (...) a refuzat sa furnizeze documente, înscrisuri și/sau explicații inspectorilor antifraudă pentru clarificarea intenției și capacității persoanei impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni în sfera de TVA, fapt menționat în procesul verbal nr.(...)/14.06.2016 întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul DGAF - Directia Regională Antifraudă Fiscală (...), se recunoaște implicit incapacitatea SC (...) SRL de a desfășura activități economice.
Totodată, intimata arată că statele membre sunt obligate să verifice veridicitatea în registrul persoanelor impozabile pentru a asigura buna funcționare a sistemului TVA-ului. Revine astfel autorității naționale competente obligația de a verifica daca solicitantul are calitatea de persoană impozabilă înainte ca aceasta să îi atribuie un număr de identificare în scopuri de TVA (Hotărârea Mecsek-Gabona). În consecință Statele membre pot să prevadă în mod legitim, conf. art. 273 primul paragraf din Directiva 2006/112, măsuri apte să împiedice utilizarea abuzivă a numerelor de identificare, în special de către întreprinderi a căror activitate și, în consecință, a căror calitate de persoană impozabilă ar fi pur fictive.
În condițiile celor anterior prezentate și raportat la condițiile restrânse de promovare a revizuirii, intimata invocă prescripțiile art. 513 alin. 3 din codul de procedură civilă privind limitele de admisibilitate a revizuirii. Pe de o parte cererea de revizuire vizează aceleași motive ca și recursul deja dezbătut, motivat pe larg în Decizia civilă nr.(...) în dosar (...), iar pe de altă parte cererea de revizuire se lovește de condițiile de admisibilitate.
Intimata precizează că autoritățile fiscale au dreptul de a analiza orice operațiune nu numai din punct de vedere juridic, ci și din punct de vedere al scopului economic urmărit de contribuabil, în acest sens menționează faptul că simpla îndeplinire a condițiilor de formă ale unor acte contabile, privind întocmirea acestora, fără a avea la baza operațiuni reale și operațiuni care sunt necesare pentru ca o societate să își desfășoare activitatea, poate să nu fie luată în considerare sau să fie reîncadrată din punct de vedere economic, în scopul aplicării legii fiscale. În acest sens, ca urmare a probatoriului administrat în cadrul dezbaterilor de fond, operațiunile înregistrate în contabilitatea societății sunt inexistente în fapt, acestea încarcă inutil contabilitatea societății, aspecte pentru care organele fiscale au procedat în condițiile prevederilor art. 11 alin. 1 Cod Fiscal, fapt ce a fost confirmat și de către instanțele judecătorești.
Cu privire la capătul de cerere, privind acordarea cheltuielilor de judecată, intimata solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Cheltuielile de judecată, trebuiesc suportate de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea în justiție.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, instanța a constatat următoarele:
Prezenta cerere de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuienta invocând pronunțarea deciziei atacate cu încălcarea dreptului comunitar sub două aspecte, respectiv cu privire la dreptul său la apărare și cu privire la măsura anulării codului de TVA.
Potrivit art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Chemată să se pronunțe asupra constituționalității art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 45/2016, prin care a lămurit în ce măsură cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale CJUE, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Curtea Constituțională, prin decizia menționată a stabilit următoarele:
"72. În lumina considerentelor precedente este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunțate de CJUE sau dispoziții de drept unional neinvocate în cauză sau, deși invocate, netratate de instanță), se urmărește revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorității dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorității de lucru judecat.
73. Dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a CJUE a fost invocată în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și această instanță a analizat-o, partea nu poate critica soluția pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanța de fond sau de recurs. Inadmisibilitatea se impune în această ipoteză întrucât a socoti revizuirea admisibilă ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluția instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea.
74. Această soluție, care rezultă din principiile care guvernează calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, conform legii naționale, respectă principiul echivalenței din dreptul european și principiul securității juridice.
75. Inadmisibilă este și revizuirea prin care se urmărește schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt care susțin obiectul cererii sau, altfel spus, al drepturilor subiective invocate care stau la baza pretențiilor formulate și a căror protecție se solicită pe cale judiciară.
76. Cauza juridică a oricărei cereri de chemare în judecată este constituită din fundamentul faptic al raportului juridic dedus judecății și calificarea lui juridică, implicând temeiurile în drept aplicabile. În contenciosul administrativ, care are ca obiect anularea unui act administrativ, cauza juridică a cererii o constituie motivele de fapt, calificate prin prisma normelor juridice incidente, care constituie, împreună, argumentele de nelegalitate a actului administrativ.
77. Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.
78. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluționării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.
79. Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre CJUE, iar nu faptele deduse judecății, care reprezintă un element imutabil al litigiului.
80. Prin urmare, în revizuirea întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se pot invoca fapte relevante noi care constituie motive de nelegalitate a actului administrativ ce nu au fost invocate în fața instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.";
Curtea de Apel a reținut că prin prisma considerentelor Deciziei nr. 45/2016, prezenta revizuire este inadmisibilă.
Astfel, revizuenta a invocat încălcarea dreptului comunitar în ce privește dreptul său la apărare, susținând că nu i s-a permis accesul la actele dosarului administrativ și invocând în favoarea sa jurisprudența CJUE în cauzele Solvay și Ispas.
Acest motiv de nelegalitate a actelor contestate în cadrul acțiunii de fond, soluționată prin sentința 530/2017 a Tribunalului (...), sentință ce a făcut obiectul analizei instanței de recurs a cărei decizie se atacă cu prezenta revizuire, a fost invocat pentru prima dată în cadrul prezentei revizuiri.
Nici în fața instanței de fond, nici în cadrul cererii de recurs revizuenta nu a menționat acest motiv de nelegalitate al actelor contestate.
Or, în aceste condiții, în acord cu Decizia nr. 45/2016 a Curții Constituționale, Curtea de Apel a constatat că este inadmisibilă revizuirea prin care se invocă un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterului extraordinar al căii de atac.
Cât privește încălcarea dreptului comunitar sub aspectul anulării codului de TVA, instanța a constatat că acest motiv de nelegalitate a fost invocat prin acțiunea formulată de către revizuentă.
Soluția instanței de fond asupra acestui aspect a fost criticată în cadrul cererii de recurs formulată de revizuentă, constituind motiv de recurs asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat prin decizia atacată.
Considerentele Deciziei nr. (...) a Curții de Apel (...) relevă că acest motiv de nelegalitate invocat de revizuentă a fost analizat și prin prisma normelor de drept comunitar, instanța de recurs concluzionând că măsura dispusă de organele fiscale este în concordanță cu dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemul comun de TVA.
Față de considerentele Deciziei nr. 45/2016 a Curții Constituționale, instanța a constatat că este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate, se urmărește revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, aceasta opunându-se caracterului revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, corelat cu principiul autorității de lucru judecat.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuenta (...) SRL, împotriva deciziei nr. (...) pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...), fără cheltuieli de judecată în revizuire, nefiind formulată solicitare în acest sens.
| ← Drept procesual civil. cheltuieli de judecată acordate... | Drept procesual civil. casare parţială cu trimiterea cauzei... → |
|---|
