Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 69 A din data de 14.03.2013
Părțile nu au la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obține recalcularea taxei judiciare de timbru stabilită de o instanță de judecată învestită de acestea cu o cerere supusă plății acestor taxe, dreptul lor de acces la instanță fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege specială - Legea nr. 146/1997 - a posibilității de a supune cenzurii unei alte instanțe, modul de stabilire al taxei datorate.
In plus, determinarea și achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecății în primă instanță, respectiv, în apel, și, prin urmare, cercetarea legalității și temeiniciei hotărârii în cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atribuția instanței de judecată de a percepe taxele datorate conform legii pentru inițierea procesului este una administrativ-fiscală, delegată prin dispoziții legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, în principal, la acest moment, bugetele locale.
Domeniu - drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.1385/3/2011 - DECIZIA CIVILĂ NR.69 A/14.03.2013)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.01.2011, pe rolul Tribunalului București sub nr. 1385/3/2011, reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin M.F.P., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâtul să îi plătească despăgubiri aferente perioadei 05.01.2008-05.01.2011, pentru lipsa de folosință și împiedicarea de a face acte de dispoziție prin acte autentice asupra terenului în suprafață de 2.127 m.p., situat în B., str. D. nr. 22, sectorul 3, proprietatea sa, la valoarea rezultată din expertiza ce va fi dispusă, arătând că acest teren i-a fost recunoscut ca proprietate a sa urmare deciziei civile nr. 351/13.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 4911/3/2005, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 3.04.2007 prin decizia civilă nr. 2908 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 846 din 11.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost admisă excepția de netimbrare și a fost anulată, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Astfel, în ședința publică de la data de 11.04.2012, tribunalul a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, asupra căreia a reținut că, în ședința publică de la data de 21.09.2011, tribunalul a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată la suma de 35.511 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca neîntemeiată, în mod irevocabil, conform încheierii de ședință de la data de 25.11.2011.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 14.12.2011, tribunalul a soluționat cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în sensul că a dispus admiterea în parte a cererii și a dispus scutirea petentului de plata sumei de 8040 lei din cuantumul total al taxei de timbru de 35.511 lei și a eșalonat plata diferenței de 27.441 lei pe o perioadă de 48 de luni, cuantumul unei rate lunare fiind de 571,68 lei, punându-i în vedere reclamantului să facă dovada achitării primei rate în valoare de 571,68 lei la următorul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată.
Cererea de reexaminare a formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea irevocabilă pronunțată la data de 24.02.2012.
Așa fiind, reținând că reclamantul nu s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa de face dovada achitării primei rate în valoare de 571,68 lei din taxa de timbru astfel cum a fost eșalonată, văzând și dispozițiile art.20 alin. 1, 3 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii, Tribunalul a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
In motivarea cererii de apel apelantul a susținut că taxa de timbru în cuantum de 35.511 lei reprezintă o îngrădire a accesului său la justiție, față de dispozițiile art. 21 din Constituția României și de jurisprudență CEDO.
Arată apelantul că prezenta acțiune în pretenții izvorăște din împiedicarea de către pârât a intabulării terenului retrocedat prin revendicare, proces în care a beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997, intabularea fiind continuarea firească și finalitatea actului de justiție.
Mai susține apelantul că obiectul cauzei constă într-un prejudiciu divizibil, cuantificat cu o sumă lunară ca echivalent al chiriei, situație în care acțiunea putea fi admisă cel puțin în parte, în limita taxei judiciare de timbru de 8040 lei considerată plătită prin ajutorul publica acordat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelantul a depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de motivele de apel invocate și de prevederile legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu aduc atingere liberului acces la justiție consacrat de normele constituționale, fiind analizată și jurisprudența CEDO în această materie.
De altfel, Curtea trebuie să remarce că apelantul reiterează acest aspect prin motivele de apel în condițiile în care în faza fondului a invocat și excepția de neconstituționalitate cu acest obiect, respinsă prin Decizia nr.341/10.04.2012 a Curții Constituționale, decizie definitivă și general obligatorie.
Legea taxelor judiciare de timbru prevede expres regula plății anticipate a taxelor, stabilind totodată că "dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";, sancțiunea incidentă în cazul nerespectării obligației până la termenul stabilit fiind "anularea acțiunii sau a cererii"; (art. 20 alin.1-2). Partea nemulțumită de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru are la îndemână procedura instituită de art. 18 din același act normativ. Potrivit acestui text legal, "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate"; (alin.2), iar "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă"; (alin.3).
Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. 2 din Constituție. Or, nu se poate ignora împrejurarea că împotriva oricărei hotărâri judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege și că normele care reglementează căile de atac sunt dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Rezultă deci din analiza acestor texte legale că părțile nu au la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obține recalcularea taxei judiciare de timbru stabilită de o instanță de judecată învestită de acestea cu o cerere supusă plății acestor taxe, dreptul lor de acces la instanță fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege specială - Legea nr.146/1997 - a posibilității de a supune cenzurii unei alte instanțe, modul de stabilire al taxei datorate.
In plus, determinarea și achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecății în primă instanță, respectiv, în apel, și, prin urmare, cercetarea legalității și temeiniciei hotărârii în cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atribuția instanței de judecată de a percepe taxele datorate conform legii pentru inițierea procesului este una administrativ-fiscală, delegată prin dispoziții legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, în principal, la acest moment, bugetele locale.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar are oricum obligația de a verifica, din oficiu, dacă la instanța inferioară s-au perceput taxele legal datorate. Astfel, potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997, "în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.";
In caz contrar, dacă taxele percepute au avut un cuantum superior celui legal, diferența încasată în plus se poate restitui la cererea părții interesate, conform procedurilor legale.
Nu vor fi primite așadar criticile apelantului referitoare la modalitatea de stabilire a timbrajului în condițiile sus-menționate, urmând ca analiza legalității deciziei să fie subsumată exclusiv chestiunii modului de soluționare a excepției netimbrării cererii de apel, prin prisma motivelor invocate.
Curtea va înlătura în acest context și susținerile apelantului referitoare la incidența în speță a scutirilor prev. de art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, având în vedere că scutirile de taxe judiciare de timbru aferente acțiunilor și cererilor în justiție reprezintă situații de excepție, de strictă interpretare, și care se aplică numai în ceea ce privește obiectul scutit.
In ceea ce privește critica admiterii excepției de netimbrare (a insuficientei timbrări) prin raportare la obiectului divizibil al cererii, respectiv, prin raportare la împrejurarea admiterii unei scutiri de la plata taxei judiciare de timbru până la suma de 8040 lei, Curtea o constată neîntemeiată având în vedere că reclamantul a sesizat instanța de judecată printr-o acțiune cu un singur capăt de cerere, evaluabil în bani, și care nu a fost modificat în cursul judecății, ulterior unei taxări corespunzătoare, astfel încât această acțiune să poată fi soluționată în limitele în care taxa de timbru s-a considerat achitată (prin acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii).
Întrucât, cu prilejul dezbaterilor în apel, apelantul-reclamant a invocat prin apărător jurisprudența CEDO obligatorie în materia analizată, făcând referire expresă la hotărârea pronunțată în cauza Iorga împotriva României, Curtea constată că atât în cauza invocată, cât și în cauze similare (Weissman c. României, Nemeti c. României ) Curtea Europeană a reținut că nu existau dispoziții naționale care să asigure accesul la justiție, sub aspectul asistenței judiciare in forma scutirii ori reducerii de la plata taxei judiciare de timbru. Or, prezentul litigiu a fost dedus judecății în condițiile adoptării O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, prin care s-a instituit un mecanism coerent pentru că accesul la justiție să nu fie obstrucționat de plata unei taxe de timbru, iar examinarea cerinței existentei scopului legitim in limitarea dreptului de acces la un tribunal, precum si a existenței unui grad rezonabil de proporționalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat, nu poate fi făcută decât prin raportare la legea internă actuală.
Instanța de apel a constatat astfel că reclamantul a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxelor de timbru, cerere admisă în parte prin încheierea din 14.12.2011, încheiere împotriva căreia a formulat și o cerere de reexaminare, respinsă ca neîntemeiată, irevocabil, prin încheierea din data de 24.02.2012 - neputându-se reține, în această situație, existența vreunei încălcări a dispozițiilor art. 6 par.1 CEDO, prin prisma jurisprudenței mai sus evocate.
Curtea constată totodată că înscrisurile depuse în apel privesc aspecte legate de fondul pretențiilor deduse judecății, nefiind relevante în privința nerespectării obligației de plată a taxei de timbru datorate, în ratele și cuantumul stabilit pentru fiecare de instanță.
In consecință, Curtea, reținând prin prisma criticilor formulate în cauză, legalitatea sentinței atacate, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelant ca fiind nefondat.
| ← Cererea de emitere a somaţiei de plată pentru o creanţă... | Partide politice. Răspundere civilă delictuală.... → |
|---|
