Partide politice. Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 72 A din data de 18.03.2013
Înscrisurile utilizate cu ocazia campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012 ale organizației Fundeni PP - DD, la un miting, prin articolele conținute vizau critici la adresa reclamanților, aleși locali în două mandate, pentru modul în care au gospodărit resursele locale, inclusiv a sumelor de bani solicitate de la cetățeni, în scopul dotării cu utilități esențiale pentru localitate - canalizare, apă, introducere gaze etc. - obiective și promisiuni ce nu s-ar fi realizat, învederându-se și alte aspecte negative pe seama activității celor doi reclamanți investiți de electoratul local în funcțiile publice respective - articolele continuând apoi cu promisiunile noii formațiuni politice adresate electoratului.
Editarea respectivelor articole de campanie invocate și distribuirea lor în condițiile perfect legale și democratice nu pot fi apreciate astfel, potrivit cu calificarea dată prin cererea de chemare în judecată, drept fapte ilicite, care să atragă răspunderea civilă delictuală reglementată în Noul cod civil (articolele 1349 - 1395).
Domeniu - partide politice. Răspundere civilă delictuală
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.1573/116/2012 - DECIZIA CIVILĂ NR.72 A/18.03.2013)
Prin sentința civilă nr. 1528 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 1573/116/2012, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C.G. și I.L. în contradictoriu cu pârâții A.A., H.G., D.F., N.D., N.L., M.A., U.M., A.L., M.A., P.S., T.M., P.S., P.G., Ț.V., V.C., N.C., B.M., P.P.- D.Di. (PP-DD) - Filiala Fundeni, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05 iunie 2012, pe rolul Tribunalului Călărași sub nr.1573/116/21012, C.G. și I.L. a chemat în judecată pe pârâții A.A., H.G., D.F., N.D., N.L., M.A., U.M., A.L., M.A., P.S., T.M., P.S., P.G., Ț.V., V.C., N.C., B.M., P.P. - D.D. (PP-DD) - Filiala Fundeni, pentru ca prin hotărâre judecătorească aceștia să fie obligați la plata în solidar a sumei de 2.000.000 lei reprezentând daune morale; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții le-au adus prejudiciu onoarei și reputației lor prin faptele ilicite săvârșite în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale 2012. S-a arătat că toți pârâții persoane fizice sunt membrii partidului pârât conform hotărârii nr. 11 din 08 mai 2012 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 23 din comuna Fundeni, județ Călărași, anexată. Au mai arătat reclamanții că au calitatea de primar, respectiv viceprimar în aceeași localitate și au candidat și în 2012 pentru funcția de primar/consilier local.
În dimineața zilei de duminică, 27 mai 2012 toți locuitorii comunei Fundeni, au găsit în cutiile poștale sau aruncate în curte, un material de provocare electorală al P.P. D.D. intitulat "Actualitatea Comunei Fundeni";, care cuprindea afirmații defăimătoare și neadevărate la adresa reclamanților. În această publicație se afirma că au "transformat instituția statului în asociație familială, condusă de soț și soție, respectiv primar și viceprimar, într-o formă dictatorială la care salariații nu au nici un drept la cuvânt și trebuie să execute ceea ce li se spune, deși uneori legalitatea sare gardul (…) aducându-se chiar și jigniri mari, subalternilor, cu scopul de a împrăștia frica și teama pentru ca ei să își poată vedea mai ușor de afacerile personale";.
"De 8 ani se storc bani de la cetățeni pentru linia de apă curentă care pe deasupra e veche, nepotabilă, toxică și sunt zone în care nu ajunge coloana de apă, dar bani de la locuitori se cer, iar prețul pe m3 crește de la o zi la alta";.
Același material afirmă că agenții de pază ai primăriei ar păzi locații de interes personal al reclamanților, că nu au realizat nimic în ce privește introducerea canalizării și modernizării rețelei de apă, amenajarea și modificarea trotuarelor, neracordarea comunei la rețeaua de alimentare cu gaz, că s-au supraevaluat lucrările de pietruire, au fost lăsate în paragină o serie de clădiri din comună.
Reclamanții au precizat că toate aceste afirmații sunt calomnioase, neadevărate, arătând pentru fiecare în parte, eforturile depuse pentru realizarea lor.
În raport de această situație de fapt, s-a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale prin fapta proprie și în solidar, conform art. 1357 și următoarele Cod civil, există faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea.
S-a invocat și art. 10 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind exercitarea dreptului la libera exprimare, încălcat în cauză.
Întrucât materialul calomnios nu face nicio referire la autorii articolelor, au considerat că în mod cert emană de la organizația locală a partidului pârât, fiind incidente dispozițiile art. 1371 Noului Cod civil cu referire la imposibilitatea de individualizare a autorului.
S-a apreciat că sunt aplicabile și dispozițiile art. 1369 Noul Cod civil neputându-se stabili contribuția fiecărui pârât la editarea materialului.
În dovedirea acțiunii au solicitat proba cu acte, martori și interogatoriu.
S-au depus la dosar materialele, răspunsurile la interogatoriu și declarațiile martorilor reclamanților audiați de instanță, respectiv P.C.F. și B.N..
Prin întâmpinarea depusă, pârâții, persoane fizice, au solicitat respingerea acțiunii, întrucât ei nu sunt autorii publicației, nu au participat la efectuarea și distribuirea materialului (pagina 42) invocându-se art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1357 și următoarele Cod civil. Materialul nu a fost efectuat la comanda lor.
S-a mai arătat că, nu pot fi trași la răspundere chiar dacă materialul ar fi fost distribuit de partidul pârât. Pe fondul articolelor criticate de reclamanți s-a arătat că acestea nu au făcut decât să informeze opinia publică cu privire la problemele comunei, drept conferit de lege, în sprijinul acestei idei venindu-se cu hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului de speță.
Pârâtul A.A. a solicitat proba cu înscrisurile depuse de reclamanți și interogatoriul acestora.
La dosar s-au depus răspunsurile la interogatoriu.
Martorul reclamanților, P.C.F., a declarat că nu știe cui aparține materialul, cine l-a scris. A arătat că a auzit prin comună de la cei care citeau ziarul, că l-au primit de la pârâtul V.C.. Ziarul a determinat comentarii negative din partea cetățenilor la adresa primarului.
Al doilea martor B.N., în esență și el a susținut același lucru, arătând însă că materialul a fost distribuit cu ocazia unui miting al partidului pârât în cauză. Și acest martor l-a identificat pe același pârât că ar fi distribuit materialul.
Însă martorul a arătat că la țară nu are relevanță conținutul unui ziar, ci doar dacă oamenii "fac treabă";, se votează "gospodarul și nu ce scrie într-un ziar";.
Pârâții, fiecare prin răspunsul la interogatoriu, nu au recunoscut săvârșirea faptei.
Reclamantul la interogatoriul luat de către pârâtul A.A., la întrebarea nr. 2, a răspuns că bănuiește "identitatea persoanelor care au stat în spatele publicației Actualitatea Comunei Fundeni";.
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt:
În timpul campaniei electorale, pentru alegerile locale, pentru primar și consilieri, comuna Fundeni, în localitate a apărut și s-a răspândit printre cetățeni publicația "Actualitatea Comunei Fundeni";, publicație din care nu a rezultat cine a editat-o și nici cine a semnat articolele ce conțin aspecte legate de viața particulară a reclamanților, dar și de modul în care aceștia și-au îndeplinit mandatul precedent de primar, respectiv viceprimar.
Înainte de a analiza, caracterul culpabil și denigrator al publicației la adresa reclamanților, trebuie stabilit dacă persoanele pârâte chemate în judecată se fac vinovate de faptele imputate.
Potrivit art. 1169 Cod civil vechi, cel căruia îi revine această probă sunt reclamanții.
Astfel, pârâții interogați nu au recunoscut că au participat la editarea și răspândirea publicației. Mai mult, chiar și reclamantul a afirmat că "bănuiește"; identitatea acestora.
Martorii audiați la cererea reclamanților, nu au putut da vreun indiciu cu privire la aceleași aspecte.
Singurii despre care s-a afirmat că ar fi "distribuit"; materialul, la diferite persoane, sunt pârâții M.U. și V.C. "zis Măgăreață";, oameni cu o pregătire sub media populației, și care au negat participarea. V.C. a precizat că publicația i-a fost adusă de soția sa, care la rândul său o avea de la un magazin.
Despre pârâtul M., afirmația a fost făcută de către martorul B. "a distribuit și U.M.";.
În raport de această situație de fapt, tribunalul a reținut că reclamanții nu au dovedit săvârșirea faptei de către pârâți, respectiv vinovăția acestora.
Cât privește pe pârâții V. și M., tribunalul a apreciat că simpla afirmație "au distribuit și ei"; fără o concretizare, a împrejurărilor săvârșirii faptei și a consecințelor negative asupra reclamanților, nu a putut reține ca îndeplinită condiția săvârșirii cu vinovăție a faptei. De altfel, cei doi pârâți sunt oameni simpli cu o pregătire sub media populației.
În raport de această situație, a apreciat că reclamanții nu au dovedit săvârșirea cu vinovăție a faptei și că prin aceasta, li s-ar fi cauzat un prejudiciu al imaginii, având în vedere și caracterul public al funcțiilor deținute.
Împotriva sentinței civile nr. 1528 din 03 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 1573/116/2012, au formulat apel reclamanții C.G. și I.L., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe mai multe aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanții nu au reușit să dovedească potrivit cerințelor art. 1169 Cod civil, faptul că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor ilicite imputate.
Or, faptele imputate s-au săvârșit în perioada companiei electorale din iunie 2012, astfel că dispozițiile vechiului Cod civil invocate de către instanță în motivare erau abrogate, hotărârea fiind nelegală.
În mod greșit a apreciat prima instanță că pârâții nu se fac vinovați de faptele de editare și răspândire a "publicației"; conținând afirmații defăimătoare la adresa apelanților - reclamanți, întrucât pârâții nu au recunoscut la interogatorii aceste fapte și martorii audiați în cauză nu au putut da vreun indiciu cu privire la aceste aspecte, instanța omițând să analizeze și să se pronunțe motivat în fapt și în drept cu privire la chestiunile pe care înșiși reclamanții le-au invocat prin cererea introductivă și concluziile scrise, fiind încălcate prevederile art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă ce determină sancțiunea nulității conform prevederilor art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, reclamanții fiind vătămați în drepturile lor procesuale în cauză (art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Atât timp cât, înscrisurile defăimătoare ce creează aparența unui ziar, nu conțin vreo mențiune despre persoana juridică ce le-a editat, redactorul articolului etc., este clar că nu ne aflăm în prezența presei scrise, astfel cum se apără pârâții, iar exprimarea laudativă cu privire la activitatea PP - DD - Filiala Fundeni și promisiunile electorale ce rezultă din aceleași înscrisuri, prezumă relativ, că aceste materiale au fost editate de către pârâți, iar instanța în mod greșit a răsturnat sarcina probei și nu a analizat aceste prezumții în cauză și nu a făcut nici aplicarea art. 1369 și 1370 din Noul Cod civil, potrivit cărora cei ce-au îndemnat ori ajutat la săvârșirea faptei delictuale, răspund solidar cu autorii faptelor.
În plus, înscrisurile nu pot fi asimilate presei scrise, întrucât nu se încadrează în domeniul Legii presei republicată nr. 3/1974 din Republica Socialistă România (art. 17, 18 alin. 2, art. 20 și 34) - act normativ în vigoare la data editării înscrisurilor, această lege fiind abrogată abia la data de 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012.
Pârâții recunosc chiar în întâmpinarea depusă în cauză că materialul publicat a fost efectuat în cadrul "campaniei electorale"; și că este firească informarea în acest context a opiniei publice, cu privire la activitatea persoanelor publice care ocupă o funcție de interes public din aparatul administrativ.
Pârâții recunosc și faptul că au văzut înscrisurile defăimătoare aruncate peste tot în localitate, la magazin, peste gard, în curțile cetățenilor, aspecte confirmate și de către martori, care au mai arătat că s-au aruncat astfel de înscrisuri și din mașini cu ocazia mitingului PP - DD ce a avut loc, a campaniei electorale, iar materialul astfel distribuit a determinat comentarii defăimătoare la adresa primarului din partea cetățenilor comunei.
Susținerea pârâților, în sensul că Legea nr. 14/2003 a partidelor politice nu conține vreo prevedere care să vizeze răspunderea membrilor partidelor politice pentru actele sau faptele întreprinse prin reprezentanții săi legali - s-a mai a arătat - constituie o recunoaștere implicită a editării și răspândirii înscrisurilor defăimătoare în cauză, o prezumție relativă, pe care însă instanța a ignorat-o.
2. Instanța n-a analizat înscrisurile defăimătoare din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 3/1974 ce definesc noțiunea de editor de presă scrisă și condițiile pe care o persoană juridică trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi această calitate și pe cale de consecință, publicația respectivă să fie asimilată noțiunii de publicație aparținând presei scrise și să se bucure de protecția specifică principiului consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare, invocând jurisprudență în materie.
3. Hotărârea apelată este lipsită de temei legal și a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii - art. 1357 , 1358, 1381 și 1382 Noul Cod civil privind răspunderea civilă delictuală și repararea prejudiciului creat prin fapta ilicită de defăimare a imaginii reclamanților, respectiv a art. 252 Noul Cod civil privind dreptul oricărei persoane fizice la ocrotirea valorilor umane, inclusiv demnitatea, intimitatea vieții private, ale căror încălcări conduce potrivit art. 253 Noul Cod civil, la reparațiile corespunzătoare: publicarea hotărârii de condamnare, ordonarea încetării faptei ilicite și reparația materială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce a fost cauzat.
S-au invocat prevederile din art. 8 și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare, menționându-se că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se distinge între afirmații factuale și judecăți de valoare, primele ținând de acuzații de comitere a unor fapte determinate, ca în speța de față, care sunt însă false, susceptibile de proba verității pe care pârâții nu au făcut-o.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că pentru judecățile de valoare, acestea pot fi sancționate, doar atunci când ele sunt pur injurioase - astfel cum se întâmplă și în cauza de față.
Rezultă astfel, că dreptul la libera exprimare nu este un drept absolut, ci este supus unor limitări impuse de lege ori de bunele moravuri, decurgând din dreptul la viață privată ce are în componența sa și dreptul la respectarea activității profesionale, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - aspecte aplicabile speței.
Instanța a încălcat prevederile art. 261 alin. 5 Cod de procedură civilă, întrucât nu s-a preocupat de a analiza materialul electoral, în sensul de a-l încadra în sfera afirmațiilor factuale, respectiv a judecăților de valoare și nici nu s-a pronunțat cu privire la necesitatea probei verității - motivarea instanței rezumându-se, doar la a constata inexistența faptelor ilicite imputate, a prejudiciului, și a vinovăției a trei pârâți - A.A., V.C. și U.M. care ar fi "oameni simpli, cu o pregătire sub media populației";.
Hotărârea este astfel și insuficient motivată, întrucât se referă doar la trei din cei șaptesprezece pârâți chemați în judecată - însăși motivarea fiind lacunară și confuză, practic echivalând cu o nemotivare - fapt ce conduce la soluția casării hotărârii atacate și trimiterea în rejudecare la prima instanță.
4. În mod greșit instanța nu a primit cererea de suplimentare a probatoriului cu declarații de martori ce a reieșit cu necesitatea din dezbateri, potrivit art. 138 Cod de procedură civilă - martori care și erau prezenți în instanță, astfel că audierea lor nu ar fi condus la amânarea judecății, cu atât mai mult cu cât, prima instanță a concluzionat că reclamanții nu ar fi reușit să dovedească săvârșirea faptelor ilicite de către pârâți.
S-a solicitat admiterea apelului și probele cu înscrisuri și cu doi martori.
Nu s-a depus întâmpinare la dosar de către intimați.
La termenul de judecată din data de 04 martie 2013, în sprijinul apelului s-a solicitat suplimentarea probatoriului administrat la fond, cu încă doi martori și cu o serie de plângeri penale pe care le-ar fi formulat în contra apelanților - reclamanți, o parte dintre intimații în cauză.
Curtea a respins proba cu înscrisurile solicitate, apreciată ca neavând relevanță în cauză, și a respins ca neîntemeiată și proba suplimentară de audiere a încă doi martori în apel, constatând că la fond s-au administrat probele, în mod legal, astfel, cum au fost solicitate de către părți, la termenul de judecată stabilit pentru discutarea probatoriului.
Apelul nu este fondat.
Mai întâi, Curtea constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile prevederile din Noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011, art. 1349 - 1395 privind "Răspunderea civilă"; din Capitolul IV, faptele reclamate vizând momentul campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012.
Curtea, observă că noua reglementare nu este, în esență, diferită față de cea a vechiului Cod civil - art. 998 și următoarele -, cu privire la cerințele și principiile de reparație materială și morală în cazul răspunderii civile delictuale.
Se constată că prima instanță a analizat probatoriul administrat în cauză, cu - înscrisuri, interogatorii și testimonială - concluzionând că pârâții nu se fac vinovați de faptele ilicite imputate din perspectiva răspunderii civile delictuale, - lipsa caracterului ilicit al faptelor, privind vinovăția, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul reclamat privind deteriorarea imaginii publice și atingerea adusă vieții private a reclamanților.
Faptul că prima instanță nu a indicat și temeiurile din noul Cod civil pe care înșiși reclamanții le-au invocat în acțiunea formulată și precizată, nu conduce la nulitatea hotărârii apelate, în condițiile în care, în considerentele sentinței apelate, instanța de fond combate toate susținerile reclamanților din acțiune privind răspunderea civilă delictuală - susțineri în fapt, întemeiate în drept pe textele corespunzătoare din Noul Cod civil.
Astfel, din probele cu interogatoriile, declarațiile de martori și înscrisurile imputate a fi defăimătoare, editate și distribuite în campania electorală pentru alegerile locale din iunie 2012 din comuna Fundeni, județul Călărași, prima instanță a reținut în mod legal și temeinic, situația de fapt privind distribuirea a unui material electoral de campanie în localitate cu ocazia unui miting al organizației locale PP - DD, fiind distribuite, inclusiv din mașini, pe străzi, peste gardul gospodăriilor, în curtea cetățenilor comunei, la magazine etc., prin care se aduceau critici reclamanților care au ocupat circa două mandate, funcțiile publice de primar și respectiv de viceprimar, în comună, în sensul că deși le-au impus cetățenilor plăți repetate de bani pentru îmbunătățirea rețelelor de utilități în comună - de apă, canalizare, gaze etc. - nu s-a făcut nimic, aprecieri urmate apoi de promisiunile electorale ale PP - DD privind realizările acestora și care îi așteaptă pe electorii care trebuie să decidă la vot.
Din probe a reieșit că s-ar fi distribuit materialele scrise cu aparență de publicație intitulată "Actualitatea Comunei Fundeni";, fără a purta semnele distinctive ale vreunui ziar, editură etc. și fără a menționa pe semnatarii articolului - și de către, trei persoane fizice, din cele 17 chemate în judecată, respectiv pârâții A., V. și M. - fără aspecte relevante pentru conturarea faptelor ilicite imputate - cu ocazia campaniei electorale, cei trei fiind cetățeni cu o pregătire medie și care nu au urmărit consecințele negative la adresa imaginii ori vieții private a reclamanților, ci au îndeplinit un act de distribuire a materialului electoral, strict legat de campania sus-menționată.
Cu privire la ceilalți 14 pârâți persoane fizice, nu s-au probat fapte în sensul sus-arătat ori de altfel, din cele pretinse a fi fost săvârșite, potrivit susținerilor celor doi reclamanți din acțiunea formulată, înșiși reclamanții afirmând că-i bănuiesc și pe aceștia de distribuirea materialului defăimător.
Or, constatarea săvârșirii unor fapte ilicite de defăimare a imaginii reclamanților, de natură a aduce atingere onoarei acestora și vieții lor publice și private, nu se poate reține - astfel cum susțin apelanții - reclamanți - prin simple prezumții, ci pe bază de probe certe.
Suplimentarea probelor cu martori după administrarea legală a probelor încuviințate la termenul legal de judecată fixat în acest sens, în mod legal și temeinic nu a fost primit de către prima instanță, întrucât necesitatea audierii altor martori decât cei încuviințați, nu a reieșit din dezbaterile în cauză, nefiind incidente prevederile art. 138 Cod de procedură civilă, astfel cum susțin apelanții - reclamanți - pentru aceleași considerente, suplimentarea probei testimoniale în apel, nefiind primită.
Invocarea apărărilor pârâților, în sensul că Legea partidelor politice nr. 14/2003 nu vizează răspunderea membrilor partidelor politice și că aceste afirmații constituie o recunoaștere implicită a editării materialului electoral și a răspunderii lui - nu poate fi primită, spre a antrena răspunderea civilă delictuală - a pârâților chemați în judecată.
Iar susținerea că înscrisurile defăimătoare creează aparența unui ziar fără a ne afla însă în prezența presei scrise, pentru ca pârâții să se pună la adăpostul principiului ocrotit de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la liberă exprimare, întrucât nu ar îndeplini cerințele Legii presei nr. 3/1974 din Republica Socialistă România, de editare, lege care s-a abrogat abia la data de 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012, nu este pertinentă în speță, astfel încât să conducă la schimbarea soluției primei instanțe, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, că cerințele impuse de Legea presei nr. 3/1974 invocată, care în preambulul ei menționa scopul politic căreia legea trebuia să-i răspundă în litera și spiritul ei, respectiv slujirea vechiului regim politic comunist, nu sunt aplicabile, legea fiind căzută în desuetudine, față de noile realități politice democratice instituite la 22 decembrie 1989, abrogarea explicită din 09 iulie 2012 prin Legea nr. 95/2012 confirmând doar, necorespunderea vechii legi a presei, în prezent, potrivit celor reținute mai sus, cu noile realități.
În al doilea rând, se constată că principiul libertății de exprimare consacrat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu ocrotește în mod exclusiv pe ziariști și articolele editate în publicațiile de informare a opiniei publice.
Dimpotrivă, protecția opiniilor și a libertății de a le exprima potrivit art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constituie unul dintre obiectivele libertății de reuniune și de asociere consacrată în alt articol din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - 11, astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Partidului Comuniștilor (nepeceriști) și Ungureanu contra României din 03 februarie 2005), cu atât mai mult în cazul partidelor politice, având în vedere rolul lor esențial în menținerea pluralismului și a bunei funcționări a democrației (paragraful 44).
În cauza Curții Europene a Drepturilor Omului sus-menționată (paragraful 45) s-a subliniat faptul că nu există democrație fără pluralism, iar libertatea de exprimare consacrată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este valabilă, nu doar pentru "informații"; sau "idei"; primite favorabile sau considerate inofensive sau indiferente, dar și pentru cele care frapează, șochează sau îngrijorează (a se vedea cauza Handyside împotriva Regatului Unit din 07 decembrie 1976, cauza Jersild împotriva Danemarcei din 23 septembrie 1994) și având în vedere că partidele politice participă la un exercițiu colectiv al libertății de exprimare, partidele politice pot invoca drepturile prevăzute de articolele 10 și 11 din Convenție (vezi cauza Partidului comunist unit din Turcia din 30 ianuarie 1998).
În cauza contra României sus-citată (paragraful 46), Curtea a stabilit deja că un partid politic poate face campanie în favoarea schimbării legislației sau a structurilor legale sau constituționale ale statului, cu două condiții:
1) mijloacele folosite în acest scop trebuie să fie total legale și democratice;
2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăși compatibilă cu principiile democratice fundamentale.
Altfel spus, este necesar să nu se incite la violență, proiectele propuse pentru schimbare să nu vizeze distrugerea regulilor democrației și ignorarea drepturilor și libertăților pe care aceasta le recunoaște etc. - situații în care nu se poate prevala de protecția Convenției.
Înscrisurile utilizate cu ocazia campaniei electorale la alegerile locale din iunie 2012 ale organizației Fundeni PP - DD, la un miting, prin articolele conținute vizau critici la adresa reclamanților, aleși locali în două mandate, pentru modul în care au gospodărit resursele locale, inclusiv a sumelor de bani solicitate de la cetățeni, în scopul dotării cu utilități esențiale pentru localitate - canalizare, apă, introducere gaze etc. - obiective și promisiuni ce nu s-ar fi realizat, învederându-se și alte aspecte negative pe seama activității celor doi reclamanți investiți de electoratul local în funcțiile publice respective - articolele continuând apoi cu promisiunile noii formațiuni politice adresate electoratului.
Curtea - reapreciind înscrisurile incriminate, constată că în conținutul lor, acestea conturează pe deplin libertatea de exprimare a opiniilor din partea susținătorilor unui nou partid politic aflat în campanie electorală, într-un registru rezonabil, în deplin acord cu regulile democratice și a expresiei pluralismului politic, care prin opiniile chiar șocante la adresa activității celor doi reclamanți în mandatele încredințate, au avut scopul de a aduce la cunoștința electoratului local, realizările ori nerealizările celor vechi aleși, lansându-și apoi propriile promisiuni electorale în campania lansată, în acord cu prevederile legii și în spiritul regulilor democratice europene.
Editarea respectivelor articole de campanie invocate și distribuirea lor în condițiile perfect legale și democratice nu pot fi apreciate astfel, potrivit cu calificarea dată prin cererea de chemare în judecată, drept fapte ilicite, care să atragă răspunderea civilă delictuală reglementată în Noul Cod civil (articolele 1349 - 1395).
O astfel de constatare, a lipsei caracterului ilicit al faptelor reclamate în sarcina pârâților prin acțiunea dedusă judecății, face inutilă analizarea și a celorlalte cerințe ce trebuie întrunite cumulativ - vinovăție, prejudiciu vizând imaginea publică, onoarea, viața publică văzută ca o componentă esențială a vieții private, pe care le invocă reclamanții și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prejudiciul pretins, ca și a aspectelor vizând necercetarea în concret a fiecărei participări și complicități și a răspunderilor antrenate potrivit legii.
Pe cale de consecință, ignorarea prezumțiilor invocate și nerespectarea principiului probei verității de către prima instanță, sunt susțineri nefondate.
Nu este fondată nici critica privind referirea primei instanțe la articole din vechiul Cod civil ce nu ar fi aplicabile pentru faptele ce s-ar fi săvârșit în iunie 2012, așadar când era în vigoare Noul Cod civil - vizând invocarea - în aprecierea instanței - a art. 1169 din vechiul Cod civil.
Or, textul din art. 1169 din vechiul Cod civil privitor la admisibilitatea probelor, este aplicabil și în condițiile intrării în vigoare a Noului Cod civil, articolele 1169 - 1206 din vechiul Cod civil nefiind abrogate, astfel cum rezultă din art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și care prevede că textele sus-menționate " se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă";.
Constatările sus-menționate efectuate mai sus, au drept consecință, calificarea drept lipsite de relevanță în cauză, recunoașterile, fie și doar parțiale, ale pârâților, cu privire la faptele pretins defăimătoare, de editare, respectiv de distribuire în comună a înscrisurilor utilizate în campania respectivă.
Tot astfel, faptul determinat al comentariilor negative din partea cetățenilor comunei la adresa primarului, este apreciat de către Curte ca fiind unul firesc, în acord cu manifestarea democratică de participare a electoratului la viața comunității ce s-a câștigat la 22 decembrie 1989 în România - și de a-și forma și exprima opiniile în legătură cu problemele politice și ale vieții locale din care fac parte - drept de asemenea ocrotit prin art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare.
Astfel cum a statuat Curtea Europeană în cauza Castells contra Spaniei din 23 aprilie 1992, limitele libertății discuției politice, a criticii admisibile, sunt mai largi față de omul politic, raportat un particular, exigențele de protejare a reputației aleșilor în temeiul alin. 2 din art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuind a fi puse în balanță cu interesele discutării libere a problemelor politice (a se vedea și cauza Curții Europene a Drepturilor Omului Lingens contra Austriei din 08 iulie 1996).
Având în vedere considerentele reținute, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, apelul ca fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 274 Cod de procedură civilă;
| ← Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi... | Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiţii de... → |
|---|
