Drept procesual civil. Situaţii care permit instanţei de apel să anuleze sentinţa de fond. Aplicarea greşită a disp. art. 297 Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 278 din data de 26.06.2014
Drept procesual civil. Situații care permit instanței de apel să anuleze sentința de fond. Aplicarea greșită a disp. art. 297 Cod procedură civilă.
Art. 297 Cod procedură civilă prevede mai multe ipoteze care permit instanței de apel să anuleze sentința de fond ,în esență fiind situații care izvorăsc din nelegala citare a părților în proces sau nesoluționarea cauzei în fond. În cauză părțile indicate de reclamantă au fost legal citate iar soluția a fost pronunțată pe fond de judecătorie, prin admiterea acțiunii,astfel că nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 297 Cod procedură civilă.
Secția I civilă - Decizia nr. 278/26 iunie 2014
Prin sentința civilă nr. 3251/2010 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-au respins excepțiile inadmisibilității și a prematurității acțiunii, formulate de reclamanta P.L.A., invocate de pârâta V.C.E.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P.L.A. împotriva pârâtei V.C.E. și în consecință s-a constatat că, prin antecontractul de vânzare - cumpărare, legalizat sub nr. 5875/13.10.2008 de Biroul Notarial F., reclamanta a dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul H., str. H…, nr…, județul H., înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcții C 1 și teren în suprafață totală de 499 mp., prețul de 50.000 Euro fiind achitat integral. S-a menționat că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilul înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcții C 1 și teren, în suprafață totală de 499 mp.
S-a dispus ca BCPI H. să procedeze la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra întregului imobil, înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcții C 1 și teren în suprafață totală de 499 mp.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 12540,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, legalizat sub numărul nr.5875/13.10.2008 de Birou notar F., pârâta s-a obligat să vândă imobilul înscris în CF 1327N Hășdat, număr cadastral 2899, compus din două construcții C1 și C2 și teren intravilan, cumpărătoarelor P.L.A. și J.D.C.
Prețul integral stabilit pentru întregul imobil a fost de 94.000 euro.
Din acest preț, reclamanta a achitat suma de 50.000 euro pentru imobilul C1.
Pentru imobilul C2 urma ca J.D.C. să achite prețul de 44.000 euro în două rate, respectiv, prima rată de 22.000 euro până la data de 30.04.2011, iar a doua rată, în sumă de 22.000 euro, să fie achitată până la data de 31.10.2013.
Potrivit aceluiași antecontract, la data de 31.10.2013 urma să fie perfectat contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică, cu precizarea că reclamanta va dobândi imobilul C1 în suprafață construită de 121 mp., iar J.D.C. va dobândi imobilul C2 în suprafață construită de 105 mp., urmând ca restul terenului să se împartă în mod egal și să fie dobândit de cele două cumpărătoare.
La data când s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare cele două construcții C1 și C2 și întreaga suprafață reală de teren de 1523 mp erau înscrise în același CF nr. 60150 Hunedoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1327N) nr. cadastral 2899.
Ulterior, imobilul cu nr. cadastral 2899 a fost dezmembrat, potrivit declarației de parcelare, autentificată sub nr.2639/29.10.2009 de B.N.P. F.L. și ca urmare imobilul C1, cu terenul în suprafață reală de 499 mp., din care suprafață construită de 121 mp, s-a înscris în CF 61673 Hunedoara, nr. cadastral 61673, iar imobilul C2 cu terenul în suprafață reală de 1024 mp., din care suprafață construită de 105 mp., s-a înscris în CF nr. 61672 Hunedoara, nr. cadastral 61672.
Martora C.I., propusă de pârâtă, a declarat că reclamanta l-a împrumutat pe tatăl pârâtei și împrumutul, împreună cu dobânda, au însumat 50.000 euro, care au fost considerați ca preț plătit pentru imobilul C1.
De asemenea, a mai arătat că imobilul C1 a fost predat reclamantei în anul 2009 și aceasta l-a renovat comportându-se ca un proprietar.
Martora a mai relatat că, în aceeași curte, au existat două construcții C1 și C2 și potrivit antecontractului, încheiat între părți, imobilul C1 urma să fie dobândit de reclamantă, iar imobilul C2 să fie dobândit de J.D.C., rămânând în indiviziune terenul.
J.D.C. nu a mai cumpărat imobilul și după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare tatăl pârâtei s-a ocupat de procedura privind ieșirea din indiviziune asupra celor două imobile fiecare imobil devenind un corp distinct.
S-a procedat la ieșirea din indiviziune întrucât urma ca imobilul C2 să fie cumpărat de o altă persoană și acest cumpărător a dorit ca imobilul C2 să fie identificat cu date de carte funciară și să aibă bine definită situația juridică.
Martora a mai arătat că reclamanta a plătit prețul imobilului C1 înainte de perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare și banii au provenit din vânzarea unui apartament al reclamantei.
Martora J.D.C., propusă de pârâtă, a declarat că a fost parte în antecontractul încheiat între reclamantă și pârâtă având tot calitate de cumpărător intenționând să cumpere imobilul C2. Întrucât nu a dispus de mijloace financiare, pentru a achita întregul preț, s-a fixat termen de plată până în anul 2013. În anul 2009 s-a îmbolnăvit și nu a mai dorit să cumpere imobilul.
Aceasta a mai arătat că reclamanta a cumpărat unul din imobile și la data când s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare 13.10.2008 a fost considerat, ca achitat, prețul, în contul unui împrumut în valoare de 50.000 euro, acordat anterior perfectării antecontractului.
Termenul de 31.10.2013 a fost stabilit doar pentru ea, întrucât reclamanta achitase integral prețul și cu privire la imobilul plătit de aceasta se putea încheia act autentic de vânzare - cumpărare.
Pârâta a predat imobilul reclamantei și din luna mai 2009 reclamanta îl folosește, a executat lucrări de îmbunătățiri la imobil și se comportă ca un proprietar.
Martorul A.A., propus de reclamantă, a declarat că părțile au încheiat în luna octombrie 2008 un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul C1 și prețul de 50.000 euro a fost achitat integral atunci de către reclamantă. După semnarea actului pârâta i-a predat cheile imobilului reclamantei și de atunci aceasta folosește imobilul C1. Potrivit aceluiași antecontract, J.D.C. a dorit să cumpere imobilul C2 și termenul pentru încheierea contractului în formă autentică anul 2013 o privea pe cumpărătoarea J.D.C., până la care aceasta trebuia să achite prețul integral al imobilului C2.
De asemenea, părțile s-au înțeles ca, după ieșirea din indiviziune asupra imobilelor C1 și C2, pârâta să încheie cu reclamanta contract în formă autentică pentru imobilul C1. Pe lângă suma de 50.000 euro, care reprezintă prețul imobilului C1, ulterior, reclamanta a împrumutat-o pe pârâtă și cu suma de 29.400 euro.
Prin răspunsul la interogatoriul luat reclamantei , aceasta a arătat că prețul imobilului C1 l-a plătit cu suma de 26.000 euro, obținuți din vânzarea unui apartament propriu și diferența, până la 50.000 euro, din bani obținuți la muncă în străinătate.
Totodată, a precizat că termenul stabilit pentru perfectarea contractului, în formă autentică, era valabil numai pentru cumpărătoarea J.D. C., care urma să achite până la acea dată integral prețul pentru imobilul C2.
Față de cele reținute, instanța a constatat că reclamanta, până la data perfectării antecontractului de vânzare cumpărare, a achitat prețul de 50.000 euro, stabilit prin antecontract pentru imobilul C1 și pârâta în anul 2009 i-a predat imobilul C1.
În conformitate cu art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cel care s-a obligat să strămute în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept.
În situația în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanței să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanței va suplini consimțământul la înscriere, al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii.
Potrivit art. 1073 și 1077 Cod civil, a mai reținut instanța de fond, pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care să țină loc de act autentic se cer îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun, refuzul uneia din părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract și promitentul-vânzător să fie proprietar al bunul vândut, condiții care sunt îndeplinite în speță.
Apărările pârâtei, în sensul că cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă, fiind invocate temeiurile art.1073- 1075 cod civil privind obligația de a face, au fost înlăturate întrucât instanța este cea care califică acțiunea.
Cât privește excepția de prematuritate, invocată de pârâtă, motivând că termenul de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare este la 31.10.2013, instanța a apreciat că reclamanta a achitat integral prețul, astfel că și-a îndeplinit obligația pe care o are cumpărătorul în cadrul contractului de vânzare - cumpărare și totodată rezultă din probele administrate în cauză că și pârâta i-a predat imobilul.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis ca fondat, prin decizia civilă nr. 102/A/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara-secția I civilă, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond. Cheltuielile de judecată avansate de părți în apel urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În considerentele deciziei s-a reținut că, în apel, pârâta a susținut că hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu toți titularii de drepturi reale asupra imobilului, care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, legalizat sub nr. 5875/13.X.2008, ignorându-se de instanța de fond existența unui drept real de ipotecă de rang 1, precum și a interdicției de grevare și înstrăinare a imobilului, stipulate în favoarea S.C. KF IFN S.A. până la concurența sumei de 35.000 Euro, precum și interdicția de grevare și înstrăinare a imobilului, înscrierea dreptului de ipotecă realizându-se în baza contractului de ipotecă nr. 636/15.04.2009 autentificat de BNP F.L.
Având în vedere această situație, a mai arătat apelanta, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedură civilă, întrucât instanța a dispus transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului, fără a pune în discuția părților necesitatea complinirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a S.C. K.F. IFN S.A., titular al unui drept real asupra imobilului în litigiu.
Tribunalul a apreciat, față de susținerile apelantei, că în raport de înscrierile din cartea funciară și obiectul acțiunii introductive de instanță se impunea punerea în discuția părților a cadrului procesual pasiv, sub aspectul titularilor de drepturi asupra imobilului în litigiu. Chiar dacă pârâta a invocat aceste aspecte, instanța de fond a omis a examina aceste susțineri, respectiv, dacă se impune complinirea cadrului procesual pasiv și în ce măsură interdicția de grevare și înstrăinare a imobilului produce efecte juridice, în raport de pretențiile concrete deduse judecății.
În consecință, reținând incidența prevederilor art. 297 alin.1 vechiul Cod procedură civilă apelul a fost admis și anulând hotărârea atacată, cauza a fost trimisă spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
S-a recomandat ca, la rejudecarea cauzei, după lămurirea aspectelor vizând cadrul procesual pasiv, având în vedere susținerile contradictorii și poziția procesuală a părților vizând și plata prețului, cu referire și la alte contracte încheiate între acestea, instanța să pună în discuția părților necesitatea administrării și a altor probe pentru a se verifica dacă este îndeplinită și această condiție de admisibilitate a unei acțiuni în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 3251/2010 a Judecătoriei Hunedoara și menținerea sentinței, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta susține că în mod greșit s-a trimis cauza spre rejudecare pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă, în sensul că judecata s-a făcut cu realizarea procedurii de citare cu toate părțile și instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei.
A doua critică se referă la respectarea principiului disponibilității procesului civil, în sensul că stabilirea cadrului procesual aparține reclamantului și nu pârâtului sau instanței de judecată, astfel că apreciază că instanța de apel nu putea anula hotărârea pentru complinirea cadrului procesual. Instanța nu a făcut nici o referire la sechestrul dispus în favoarea recurentei cu privire la imobilul în litigiu. După înscrierea sechestrului, dreptul de ipotecă a fost transmis în favoarea numitei C.L. care a avut cunoștință de respectiva înscriere. În realitate datoria către SC CF IFN SA a fost de mult achitată de debitor, însă în loc să fie radiată ipoteca, s-a recurs la transmiterea fictivă către altă persoană, numai cu scopul de a obstrucționa recurenta în prezentul proces.
O altă critică se referă la faptul că deși, instanța a suspendat judecarea prezentei cauze până la soluționarea litigiului vizând constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în 13.10.2008,( în care vânzătoarea a recunoscut plata integrală a prețului), în motivarea deciziei nu se face vorbire despre soluția irevocabilă de respingere a acelei acțiuni. Instanța de apel nu a analizat apărările intimatei reclamante față de apelul pârâtei.
În drept se invocă art.304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 278/2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul reclamantei, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Art. 112 Cod procedură civilă stabilește condițiile cererii de chemare în judecată, investind instanța de judecată cu soluționarea unei pretenții civile concrete. Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului. După fixarea cadrului procesual cu privire la sfera persoanelor implicate în realizarea proceduri judiciare, lărgirea acestei sfere se poate realiza doar în condițiile art. 49-66 cod procedură civilă. Legea nu permite instanței să complinească cadrul procesual prin chemarea în judecată a altor persoane.
Art. 297 Cod procedură civilă, prevede mai multe ipoteze care permit instanței de apel să anuleze sentința de fond, în esență, fiind situații care izvorăsc din nelegala citare a părților în proces sau nesoluționarea cauzei în fond.
Ori, în cauză părțile indicate de reclamantă au fost legal citate, iar soluția a fost pronunțată de judecătorie pe fondul cauzei, prin admiterea acțiunii. În aceste condiții, nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 297 Cod procedură civilă, care ar fi permis tribunalului să anuleze hotărârea atacată, în condițiile în care părțile indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată au fost legal citate.
Pe de altă parte, chiar dacă o terță persoană ar avea interes în cauză sau ar putea avea pretenții proprii ( SC CF IFN SA ), pârâta nu are interes și nici calitate de a solicita introducerea în cauză a acestui terț, a cărui citare nu îi aduce nici un beneficiu. În fine, în cazul în care nu au fost citate în cauză toate părțile care au calitate procesuală, sancțiunea procedurală este inopozabilitatea hotărârii față de cei care nu au fost părți în cauză.
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept s-a constatat că tribunalul a aplicat greșit art.297 Cod procedură civilă, urmarea fiind prelungirea nejustificată a procesului civil. În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul reclamantei și raportat la art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza pentru judecarea apelului aceleiași instanțe.
S-a apreciat că aspectele invocate în recurs cu privire la instituirea sechestrului, transferul ipotecii, respectiv de motivare a hotărârii de către instanța de apel, nu pot fi analizate de instanța de recurs întrucât vizează fondul litigiului și nu au fost avute în vedere în apel.
Ca urmare, instanța de apel urmează a se pronunța asupra motivelor de apel și apărărilor formulate de reclamantă pe fondul cauzei, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ținând seama și de aspectele invocate în recurs, susmenționate.
| ← Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ –... | Recurs nul pentru lipsa semnăturii/ delegaţiei ... → |
|---|
