Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ – fiscal în situaţia în care nu a fost emisă decizia de soluţionare a contestaţiei administrative la data sesizării instanţei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 5698 din data de 02.09.2014
Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ - fiscal în situația în care nu a fost emisă decizia de soluționare a contestației administrative la data sesizării instanței.
Deși este necontestat că reclamanta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă, care are caracter obligatoriu, în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul de procedură fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.
Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamanta-recurentă se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea decizii neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 5698/02 septembrie 2014
Prin Sentința nr.483/CAF/2014 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția de Contencios Administrativ ,Fiscal și de Insolvență s-a respins ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice A.
S-a admis excepția inadmisibilității invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. având ca obiect anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 4/28.06.2013 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., Activitatea de Inspecție Fiscală în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 11/28.06.2013, și obligarea autorității pârâte să emită o nouă decizie prin care să anuleze din sarcina S.C. I.E. S.R.L. majorările de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 15.315 lei (10.113 lei majorări de întârziere și 5.202 penalități de întârziere); majorări de întârziere in suma de 159 lei pentru TVA stabilită suplimentar și obligarea pârâtei la restituirea acestor sume.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta SC I.E. SRL prin administrator special solicitând ,în temeiul art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii.
În susținerea motivului de casare reclamanta subliniază că, așa cum a arătat și în cuprinsul acțiunii introductive, după ce i-a fost comunicată decizia emisă de pârâtă, în termenul legal, la data 02.08.2013 a procedat conform dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală în sensul că a formulat o contestației pe care a depus-o la organul fiscal emitent, conform dispozițiilor art. 206 alin. 3 din Cod procedură fiscală, iar conform dispozițiilor art. 207 alin. 3 c. pr. fiscal, organul emitent trebuia să înainteze această contestație organului competent să o soluționeze, în termen de 5 zile de la data înregistrării.
Întrucât contestația nu a fost soluționată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 c. pr. fiscală, la data de 10.12.2013 a formulat prezenta acțiune în temeiul art. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea actului administrativ și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute, neatacând decizia organului de soluționare a contestațiilor pentru că o astfel de decizie nu a fost dată până în prezent.
Din moment ce organul administrativ competent căruia i-a fost înaintată spre soluționare contestația, nu a soluționat-o, nu poate împiedica reclamanta să își realizeze dreptul pe calea acțiunii în contencios administrativ.
Totodată, contrar celor reținute de instanța de fond, reclamanta consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.554/2004, care nu contravin celor din Codul de procedură fiscală privind normele de soluționare a contestațiilor, având în vedere că aceste norme reglementează o procedură prealabilă introducerii cererii acțiunii în justiție, iar procedura ce urmează a se efectua în termenul prevăzut de lege. Așadar nesoluționarea în termen a contestației de către organul administrativ jurisdicțional justifică sesizarea instanței de contencios fiscal.
În drept se invocă prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
În procedura prealabilă primului termen de judecată s-a comunicat recursul pârâtei care însă nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului de față instanța a reținut:
Problema care necesită analiza instanței de recurs este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva actelor administrativ-fiscale primare, în condițiile în care nu a fost emis actul administrativ de soluționare a căii administrative de atac, prin care organul administrativ soluționează contestația conform art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deși este necontestat că reclamanta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă, care are caracter obligatoriu, în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul de procedură fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, conform dispozițiilor art.218 din O.G. nr.92/2003, "(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art.44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.";.
Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamanta-recurentă se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea decizii neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ.
În ce privește critica reclamantei vizând aplicarea prioritară a art. 2 alin.1 litera h din Legea nr.554/2004 față de Cod procedură fiscală este de reținut că cele două temeiuri juridice dau naștere unor acțiuni în justiție distincte,respectiv în cazul reglementat de art.205-218 Cod procedură fiscală în instanță se solicită anularea deciziei de soluționare a contestației și a actelor administrativ fiscale,iar în cazul în care organul fiscal cu atribuții în soluționarea contestației nu a soluționat contestația în termen, obiectul unei acțiuni fundamentată pe acest temei este, așa cum a reținut instanța de fond, obligarea DGRFP să soluționeze contestația, dar nicidecum anularea actelor fiscale primare.
Din cele de mai sus rezultă că nu este incident motivul de casare reglementat de art.488 pct.8 Cod procedură civilă, astfel că se a fost respins recursul reclamantei ca nefondat conform art.496 Cod procedură civilă.
| ← Aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr.269/2014... | Drept procesual civil. Situaţii care permit instanţei de apel... → |
|---|
