Dreptul familiei. Minori . Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 919 din data de 23.05.2013
Măsura reintegrării minorei în familia naturală trebuie să corespundă interesului superior al acesteia, urmând a fi apreciate în concret situația locativă și socială a mamei, respectiv condițiile de locuit și de trai pe care aceasta le poate oferi.
Domeniu - dreptul familiei. Minori
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.2240/3/2012 - DECIZIA CIVILĂ NR.919/23.05.2013)
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr. 2240/3/2012, reclamanta V.M. - C. a chemat în judecată pe pârâții D.G.A.S.P.C. Sector 6 București, l.J., A.M. și P.S. 6 B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună reintegrarea în familia mamei a minorei l.M.- A., născută la data de 06.03.2003, în B., fiica lui V.(V.) M.-C. și l.J. la domiciliul reclamantei din B., sector 1, Str.T.nr.33.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că minora l.M.-A., născută la data de 06,03.2003 este rezultatul relației reclamantei cu pârâtul l.J., conform certificatului de naștere nr. 693/11.03.2003 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 - Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6.
Minora s-a născut la Spitalul Clinic de Obstetrică si Ginecologie Prof. Dr. Panait Sîrbu, iar reclamanta după ce a născut a fost luată cu forța de reprezentanții Protecției copilului și dusă fără voia sa la Spitalul nr. 9, cu scopul de a fi declarată incapabilă și ca urmare de a-i se lua copila.
Drept urmare celor arătate mai sus, s-a dispus, în mod abuziv, plasamentul în regim de urgență, fetița fiind dată în grija unui asistent maternal care să se ocupe aceasta.
A mai arătat reclamanta că, deoarece nu a reușit să participe la toate vizitele stabilite de pârâtă conform unui plan întocmit numai de aceasta, s-a dat dispoziție ca vizitele să fie întrerupte, astfel ca nu a mai putut să-și vadă copilul.
În ultima perioadă i s-a interzis să ia legătura cu copila și să o viziteze, fetitei fiindu-i indusă ideea că mama nu o mai dorește și nu mai vrea să meargă să o vadă și că îi va fi mai bine să aibă alți părinți, cei care o vor adopta, mama sa (reclamanta), fiind o mamă abuzivă.
De asemenea, a precizat reclamanta că mai are spre creștere și educare un minor, V.A.-C., născut la data de 13.02.1996 care merge la școală, are rezultate bune și foarte bune și mai efectuează în afara orelor de la școală și alte activități extrașcolare, care îi permit dezvoltarea în acord cu interesele sale, reclamanta acordându-i toată atenția, precum și tot sprijinul pentru dezvoltarea sa.
Consideră că atâta timp cât este în măsură să se ocupe de un copil și să-i ofere toate condițiile pentru creșterea sa armonioasă și educarea sa în acord cu interesul său, are posibilitatea reală să se ocupe de cei doi copii: băiatul care deja este în îngrijirea sa, cât și fata aflată în plasament în prezent propusă a fi adoptată fără voia sa, reclamanta oferindu-le toate condițiile necesare dezvoltării lor normale.
Reclamanta menționează dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr.272/2004 în sensul că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, iar potrivit art. 8 din aceeași lege, copilul are dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit, educat și crescut de aceștia.
Totodată, arată că potrivit dispozițiilor art. 14 din aceeași lege, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, iar art. 30 prevede că copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.
În plus, în completarea dispozițiilor legate susmenționate care acordă prioritate părinților în creșterea și educarea copiilor, reclamanta menționează și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care, de asemenea, impun menținerea legăturilor copilului cu familia sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Legal citată, pârâta D.G.A.S.P.C. Sector 6 București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și a arătat în apărare că minora l.M.-A. provine dintr-o relație extraconjugală a mamei și s-a născut la data de 06.03.2003, în timpul derulării procesului de divorț al acesteia.
Motivând probleme de sănătate, mama a solicitat o măsură de protecție pentru fiica sa V.M.-C. și a întreprins demersurile necesare pentru ca fiica sa să fie recunoscută de către tatăl biologic - l.J.. De asemenea, a declarat că va face toate demersurile necesare pentru întocmirea dosarului de plasament al copilului la mătușa maternă, fapt care nu s-a concretizat.
Prin adresa înregistrată cu nr.3698/31.03,2004 i s-a adus la cunoștință reclamantei faptul că fiica sa a fost transferată în Centrul de Plasament Sf. Ecaterina situat în București, sector 1 și că trebuie să-și asume responsabilitatea creșterii fiicei sale, deoarece nu a întreprins niciun demers în acest sens.
Ulterior s-au făcut demersuri în vederea identificării unui asistent maternal și prin Decizia nr. 108/19.08.2004 s-a dispus plasamentul în regim de urgență al minorei l.M.-A. la asistentul maternal profesionist T.E..
În cursul anului 2004, fetița a fost vizitată de către mama de trei ori.
În data de 26.05.2005 s-a încheiat un contract cu părinții copilului, V.M.-C. și l.J., întocmindu-se un plan de vizitare care urmărea construirea relației de atașament părinți-copil și responsabilizarea părinților în creșterea copilului pentru reintegrarea acestuia în familia naturală.
Tot la această dată, conform declarațiilor nr.1924 și nr.1925/26.05.2005, cei doi părinți au declarat că sunt de acord cu menținerea plasamentului minorei la asistent maternal până își vor rezolva situația materială, financiară și locativă.
În anul 2005, minora a fost vizitată de cinci ori.
Din luna decembrie 2006 și până în luna septembrie 2008, M. nu a mai fost vizitată. Din discuțiile cu administratorul blocului unde locuiește atât mama minorei, cât și concubinul acesteia, a reieșit faptul că aceștia absentează de la domiciliu perioade lungi, închiriază apartamentul la diferite persoane, au datorii la întreținere în valoare de 2.500 lei și se ceartă frecvent atunci când sunt acasă.
În anul 2008 minora a fost vizitată de șase ori.
Prin declarația C/7335/31.08.2009, reclamanta și-a dat acordul privind înlocuirea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist A.M..
Tatăl minorei a fost contactat telefonic pentru a-și exprima opinia cu privire la situația minorei și acesta a declarat că nu este de acord cu schimbarea măsurii de plasament dar a refuzat să-și viziteze fiica.
Prin Dispoziția nr. 1235/02.09.2009 emisă de către D.G. al D.G.A.S.P.C. Sector 6 în privința copilului l.M.-A. s-a dispus plasamentul în regim de urgență la asistentul maternal profesionist A.M..
Prin sentința civilă nr. 1218/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, astfel cum a fost lămurit și completat dispozitivul acesteia prin sentința civilă nr.96/28.01.2010 de lămurire și completare a dispozitivului, s-a dispus plasamentul copilului l.M.-A. la asistentul maternal profesionist A.M., urmând ca Primarul sectorului 6 București să exercite/îndeplinească drepturile și obligațiile părintești cu privire la minoră.
Prin sentința civila nr. 470/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția I Civilă în dosarul nr. 1625/113/2012 a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta DGASPC sector 6 București în contradictoriu cu reclamanta V.M.C. și a fost declinată în favoarea Tribunalului București cauza având ca obiect încetarea măsurii de protecție specială plasament la asistent maternal profesionist A.M. și reintegrarea în familia mamei în ceea ce o privește pe minora l.M.-A., născută la data de 06.03.2003 în București, fiica lui V.M.- C. și l.J..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 20.04.2012 sub nr. 13813/3/2012 .
Prin încheierea din data de 17.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 13813/3/2012 s-a dispus în baza art. 96 indice 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești înaintarea dosarului către Secția a III-a Civilă a Tribunalului București în vederea discutării excepției de litispendență cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 2240/3/2012.
In ședința publică din data de 21.08.2012 a fost admisă excepția de litispendență în ceea ce privește cele două dosare.
Tribunalul a încuviințat și administrat la solicitarea reclamantei și pârâtei DGASPC sector 6 București proba cu înscrisuri ce au fost depuse în copii certificate pentru conformitate cu originalul la dosar și proba testimonială, declarațiile martorilor audiați fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri instanța a dispus efectuarea de rapoarte de anchetă socială la cele două adrese indicate de reclamantă și situate pe raza sectorului 1 și respectiv 6 din București.
Prin sentința civilă nr.2043/20.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta V.M. - C., în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Sector 6 București, l.J., A.M. și Primarul Sectorului 6 București și a stabilit onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei rămâne în seama statului conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, deși reclamanta a solicitat încetarea măsurii de protecție în ceea ce o privește pe fiica sa l.M.-A., nu a adus dovezi în sprijinul solicitării formulate, deși instanța a stabilit în concret înscrisurile pe care aceasta trebuie să le depună, respectiv dovada veniturilor realizate de către părinții minorei și titlul locativ pentru cele două imobile din București sectorul 1 și respectiv sectorul 6.
În același timp, deși instanța a dispus efectuarea rapoartelor de anchetă socială la cele două adrese, a fost efectuat în data de 20.08.2012 raportul de anchetă socială doar la adresa din B., Str. T. nr. 33, sector 1 în care s-a menționat că imobilul situat la adresa respectivă constă într-o casă la curte compusă din trei camere modest mobilate și o bucătărie, toaleta se află în curte, iar imobilul nu este racordat la rețeaua de apă și canalizare și nici la cea de gaze, apa potabilă fiind procurată de la cișmeaua stradală, în timp ce prepararea hranei se face la aragaz cu butelie și încălzirea este asigurată la sobe cu lemne. Părinții minorei au declarat la data respectivă că nu locuiesc în respectivul imobil, însă urmează să se mute cât mai repede posibil.
Dacă în raportul de anchetă socială s-a reținut că respectivul imobil este proprietatea reclamantei conform deciziei civile nr. 858A/08.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, în adresa din data de 13.08.2012 emisă de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale sector 1 București se precizează că reclamanta nu figurează în evidențele acestei instituții cu bunuri imobile, iar pentru imobilul situat la adresa din B., Str. T. nr. 33, sector 1 figurează ca proprietari numiții S.M.C. și S.R.L., acesta fiind dobândit prin act de adjudecare nr.266/18.09.2009.
De asemenea, dacă în cadrul declarațiilor date de părinții minorei și fratele acesteia în data de 09.07.2012 și înregistrate la DGASPC sector 1 în sensul că membrii familiei locuiesc la adresa din B., str. Aleea P. nr. 10, bl. M7, sc. B, et. 3, ap. 59, sector 6 și solicită efectuarea anchetei sociale la această adresă, prin declarația comună din data de 14.08.2012 membrii familiei au revenit și au solicitat ca ancheta socială să fie făcută la adresa din București sectorul 1.
În cauză nu a putut fi efectuată ancheta socială la adresa din B., str. Aleea P. nr. 10, bl. M7, sc. B, et. 3, ap. 59, sector 6 în ciuda demersurilor făcute de către reprezentanții DGASPC sector 6 care s-au deplasat la datele de 01.08.2012 când nu a fost găsită nici o persoană în imobil și în urma cercetării avizierului s-a constatat că la respectiva adresă figurează la întreținere 3 persoane și există o datorie la plată cotelor de întreținere de 2.251 lei și respectiv la data de 17.10.2012 după convorbirea telefonică avută în prealabil cu reclamanta, ocazie cu care s-a constatat că ușa apartamentului nu a fost deschisă, deși acasă se afla cineva care s-a uitat pe vizor și în urma convorbirii cu administratorul imobilului a rezultat faptul că restanța la întreținere a fost achitată de către mătușa reclamantei.
Din adresa Asociației de Proprietari a respectivului imobil datată 19.06.2012 a reieșit faptul că de-a lungul timpului, în special în perioada de vară au fost probleme în bloc datorită faptului că reclamanta obișnuia să cazeze peste noapte în apartament vânzători din Piața Drumul Taberei, persoane pe care nu le-a trecut niciodată la plata întreținerii. În același timp, locatarii apartamentelor vecine au acuzat că au fost deranjați în repetate rânduri de certurile pe care reclamanta le are cu familia dânsei, incidente care se petrec în special seara și se finalizează de cele mai multe ori cu vizita polițiștilor de proximitate pentru aplanarea conflictelor.
Într-un referat întocmit de reprezentanții DGASPC sector 6 la nivelul anului 2011 în vederea evaluării unei posibile situații de abuz sexual și neglijare a celuilalt copil al reclamantei, V.A.C. s-a consemnat că în cadrul vizitelor efectuate la domiciliul sus menționat s-a constatat o slabă preocupare a mamei pentru igiena și întreținerea corespunzătoare a locuinței, obișnuind să afecteze una din cele trei camere ale apartamentului aflat mereu în curs de amenajare, închirierii temporare către diverse familii sau persoane, sursă de venituri pentru reclamantă.
Pentru a se lamuri situația locativă a reclamantei la care se solicita reintegrarea copilului în familie și implicit a adresei la care urmează a locui minora s-a efectuat la data de 17.10.2012 o nouă anchetă socială la imobilul din B., Str. T. nr. 33, sector 1, ocazie cu care s-au reținut aceleași condiții locative iar reclamanta fiind de față a declarat că în timpul zilei familia locuiește la această adresă iar seara se întorc la locuința din sectorul 6. În ceea ce privește titlul locativ, aceasta a precizat că imobilul din sectorul 1 proprietatea sa în baza sentinței civile nr.858 A/08.06.2007 pronunțată de Tribunalul București a fost supus unei licitații deoarece nu a plătit onorariul de avocat dintr-un contract de asistență juridică.
În condițiile date, tribunalul a reținut că situația locativă a reclamantei este cel puțin incertă cât privește imobilul din București sectorul 1 și fără o posibilitate de apreciere în concret în ceea ce privește imobilul din București sector 6 în lipsa unui raport de anchetă socială neefectuat din culpa reclamantei, adresa asociației de proprietari și datele conținute într-un raport mai vechi sus menționat fiind de natură a susține o situație locativă improprie asigurării unui mediu familial potrivit creșterii minorei, cu atât mai mult cu cât copila a crescut în tot acest timp într-un mediu familial organizat și stabil la asistentul maternal.
De asemenea, tribunalul a reținut că deși i s-a solicitat reclamantei în mod expres să facă dovada veniturilor realizate de aceasta și concubinul său, tatăl minorei, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens.
În referatul de anchetă socială efectuat la data de 17.10.2012 la imobilul din București, sector 1 s-a consemnat faptul că potrivit celor declarate de reclamanta prezentă, aceasta nu lucrează și nu realizează nici un venit în timp ce concubinul său realizează venituri lunare de 600 lei însă nu a depus ulterior nici un înscris doveditor.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu lămuresc în nici un fel aspectele sus reținute.
În concluzie, tribunalul a reținut în urma evaluării situației socioeconomice a părinților minorei că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor locative și materiale minime pentru asigurarea creșterii și educării minorei care să asigure posibilitatea reintegrării minorei în familie la părinții săi, urmând ca în raport de dispozițiile art. 68 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004.
Întrucât în cauză reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare prin avocat încuviințat prin încheierea din ședință publică din data de 19.04.2012 când s-a stabilit, de asemenea, onorariul în cuantum de 300 lei și Baroul București a desemnat un avocat care să reprezinte interesele reclamantei în cauză conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, tribunalul a stabilit că onorariul astfel stabilit să rămână în seama statului conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamanta V.M. - C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței de recurs ca în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să analizeze legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele, pe baza prevederilor legale aplicabile a temeiului de drept invocat.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a susținut că existența unor condiții materiale modeste nu este un motiv pentru ca statul să aibă dreptul să dezmembreze o familie, să rupă relațiile de familie dintre membrii acesteia, ci dimpotrivă, o obligație de a ajuta o astfel de familie, conform prevederilor legale, Codului civil și al familiei și alte prevederi legale în materie.
Așa cum a solicitat reprezentantul parchetului, "că atâta timp cât există minime condiții, pentru dezvoltarea minorei este foarte importantă relația cu familia și aceasta trebuie să crească în familia în care s-a născut";.
În temeiul Codului civil, al familiei, legislației naționale și europene privind drepturile copilului și ale familiei de a trăi împreună, deoarece hotărârea este vădit abuzivă, solicită desființarea acesteia și admiterea recursului.
Intimata - pârâtă D.G.A.S.P.C. Sector 6 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare aceasta a arătat în esență, după prezentarea situației de fapt că prin cererea nr.1758/19.05.2005, dna. V.M.-C. și l.J. au solicitat vizite la M. în fiecare joi, la ora 10,00, în datele de 26.05., 02.06., 09.06., 16.06., 23.06., 30.06..
În data de 26.05.2005 a fost încheiat un contract cu părinții copilului, V.M.-C. și l.J., întocmindu-se un plan de vizitare care urmărea construirea relației de atașament părinți-copil și responsabilizarea părinților în creșterea copilului, pentru reintegrarea acestuia în familia naturală.
Tot la această dată, conform declarațiilor nr.1924 respectiv nr.1925/26.05.2005, cei doi părinți declarau că sunt de acord cu menținerea plasamentului minorei la asistent maternal până își vor rezolva situația materiala, financiară și locativă. În anul 2005, M.a fost vizitată de 5 ori.
De la această dată întâlnirile părinte-copil s-au desfășurat cu următoarea frecvență: In perioada mai-iunie 2005, întâlnirile au avut loc săptămânal; în luna iulie mama și-a vizitat fetița de 3 ori; după data de 21.07.2005, mama minorei nu s-a mai prezentat la întâlnire.
În toată această perioadă cei doi părinți nu au respectat ora de începere a întâlnirilor, interacțiunile dintre copil și adulți erau deficitare, absențele părinților de la întâlniri nu erau anunțate și nici motivate iar copilul nu a fost învoit în familie niciodată în această perioadă.
Reclamanta nu a răspuns convocărilor pârâtei din septembrie 2005, respectiv 10 martie 2006, prin care a fost invitată la sediul instituției. În cursul anului 2006, copilul a fost vizitat de 11 ori. Din luna decembrie 2006 și până în luna septembrie 2008, M. nu a mai fost vizitată. Din discuțiile cu administratorul blocului unde locuiește atât mama minorei cât și concubinul acesteia, a reieșit faptul că aceștia absentează de la domiciliu perioade lungi, închiriază apartamentul la diferite persoane, au datorii la întreținere în valoare de 2500 lei și se ceartă frecvent atunci când sunt acasă.
În anul 2008 M. a fost vizitată de 6 ori.
Deoarece în toată această perioadă, pe parcursul întâlnirilor dintre mamă și copil, M. venea la aceste vizite doar pentru a primi cadouri, atitudinea față de mamă fiind aceea de respingere, acest lucru fiind resimțit și de către mamă, s-a stabilit de comun acord cu dna. V.M.-C. ca aceste vizite să fie întrerupte.
Reclamanta nu s-a prezentat nici ulterior la programul de consiliere, deși inițial se stabilise o oră pe săptămână.
Prin declarația nr.C/7335/31.08.2009, V.M.-C. și-a dat acordul privind înlocuirea măsurii plasamentului Ia asistentul maternal profesionist A.M..
I.J., tatăl minorei, a fost contactat telefonic pentru a-și exprima opinia cu privire la situația minorei. Acesta a declarat că nu este de acord cu schimbarea măsurii de plasament dar a refuzat să-și vizitele fiica.
Prin Dispoziția nr.1235/02.09.2009 emisă de către Directorul general al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, copilul l.M.-A. s-a plasat în regim de urgență la asistentul maternal profesionist A.M..
Prin sentința civilă nr. 1218/22.10.2009 a Tribunalului București, respectiv sentința nr.96/28.01.2010 de lămurire și completare a dispozitivului, s-a dispus plasamentul copilului I.M.-A. la asistentul maternal profesionist A.M., urmând ca Primarul sectorului 6 București să exercite/îndeplinească drepturile și obligațiile părintești cu privire la minoră.
Din momentul în care M. a intrat în sistemul de protecție, mama acesteia a dat dovadă de inconsecvență în ceea ce privește respectarea planului de vizită ce avea ca obiectiv dezvoltarea relației copil-familie, construirea relației de atașament mamă-copil și responsabilizarea mamei pentru creșterea și educarea copilului. Această inconsecvență a avut ca rezultat un comportament de respingere al copilului față de mamă.
Concluzionând, minora a fost vizitată de 3 ori în anul 2004, de 9 ori în anul 2005, de 11 ori în anul 2006, deloc în 2007, de 7 ori în anul 2008 și de 3 ori în anul 2009.
Tatăl copilului, l.J. nu și-a mai vizitat fiica din noiembrie 2006. Minora a mai fost vizitată de către mătușa sa de 5 ori, dar aceasta a refuzat încheierea unui plan de vizită.
Menționează intimata - pârâtă faptul că, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.56739/3/2011 având ca obiect deschidere procedură adopție pentru minora l.M.-A., a admis cererea astfel cum a fost formulată.
Față de cele expuse, intimata - pârâtă a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurii de protecție, respectiv pentru reintegrarea minorei în familia mamei, fiind dovedite garanțiile morale și materiale necesare creșterii și îngrijirii minorei, astfel încât solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr.2043/"20.11.2012 ca temeinică și legală.
În drept: art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea a drepturilor copilului cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.131 din Legea nr.272/2004, cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
În faza procesuală a recursului, în conformitate cu dispozițiile art.305 Cod de procedură civilă, s-a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea recurentei reclamante.
Examinând legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat reintegrarea minorei M.A. în familia naturală, invocând pe de o parte, că manifestă interes pentru copil, dovadă fiind demersurile sale pentru stabilirea paternității acestuia și sentimente de afecțiune nutrite de aceasta față de minora în cauză, respectiv că dorește ca aceasta să crească alături de fratele său, în familie, iar pe de altă parte, că este în măsură să se ocupe de creșterea și educarea și a acestei minore, având toate condițiile necesare dezvoltării normale a celor doi copii.
Din verificarea considerentelor sentinței recurate rezultă că instanța de fond a răspuns cererii de reintegrare în familie a minorei reținând în esență că situația locativă a pârâtei nu a putut fi pe deplin lămurită și că aceasta nu a administrat nici dovezi în ceea ce privește situația sa financiară, concluzionându-se că recurenta nu a făcut dovada unor condiții locative și materiale minime pentru asigurarea creșterii și educării minorei, pentru a se putea aprecia asupra posibilității reintegrării copilului în familia naturală.
Or, din această perspectivă, trebuie menționat că deși asigurarea condițiilor materiale este o componentă esențială pentru dezvoltarea minorilor, doar lipsa resurselor materiale, în sine, nu constituie un impediment insurmontabil pentru reintegrarea unui minor în familie, dacă se constată un interes real al părinților de a asigura în mod direct și personal creșterea minorilor și aceasta deoarece, răspunderea pentru creșterea sau asigurarea dezvoltării copiilor revine, în subsidiar și comunității locale, iar din întreaga economie a Legii nr.272/2004 rezultă că prioritară este creșterea minorilor în mediul familial.
Cu toate acestea, raportat la susținerile recurentei, în sensul că existența unor condiții materiale modeste nu este un motiv pentru ca statul să rupă relațiile de familie dintre membrii acesteia, ci dimpotrivă, o obligație de a ajuta o astfel de familie, Curtea are în vedere că potrivit art.30 alin.1 din același act normativ, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, îngrijirea alternativă fiind o soluție doar atunci când copilului nu îi sunt asigurate condițiile necesare în mediul familial, în sensul art.32 și 44 din Legea nr.272/2004.
În același sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că pot exista situații excepționale sau motive care țin exclusiv de interesul superior al copilului, care să justifice ruperea totală a oricărei legături între copii și părinți și că într-o atare împrejurare este permisă ingerința în dreptul garantat de art. 8 al Convenției (cauzele Gnahore c. Franței, nr. 40031/98, Hotărârea din 19 septembrie 2000; cauza Johansen c. Norvegiei, Hotărârea din 7 august 1996).
Așa fiind, Curtea reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că pentru a stabili o astfel de situație de fapt, se impunea verificarea condițiilor oferite în concret de mamă, instanța având a stabili dacă aceasta este în măsură să asigure creșterea și îngrijirea corespunzătoare a copilului.
Or, în prima fază procesuală astfel de dovezi nu au fost administrate într-un mod suficient care să conducă la convingerea instanței că reclamanta poate asigura prin posibilitățile materiale, locative și garanțiile morale de care dispune, condiții optime de creștere și educare a minorei M..
În faza procesuală a recursului, în conformitate cu prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea a încuviințat pentru recurenta reclamantă proba cu înscrisuri, singura probă admisibilă în această cale de atac extraordinară.
În acest sens, Curtea reține că recurenta a anexat la dosar adeverința nr. 4080119467303/26.03.2013, din care rezultă că recurenta a obținut cu titlul de venituri din salarii, în anul 2012 suma de 200 lei.
Totodată, recurenta a anexat la dosar contractul de muncă nr.1403 încheiat la data de 30.04.2013, cu SC M.C.S. SRL, potrivit cu care aceasta urmează a începe activitatea la data de 01.05.2013, pentru un salariu de 750 lei, lunar.
De asemenea, deși datele evidențiate de înscrisurile aflate la dosar referitoare la imobilul situat în B., str. T. nr. 33, sunt contradictorii - din adresa nr. 8115043/2012 emisă de DGITL Sector 1 rezultând că imobilul a fost adjudecat de terțe persoane în timp ce extrasul de carte funciara, pentru acest imobil, anexat în recurs, evidențiază calitatea de proprietar a reclamantei - nu se poate face abstracție de faptul că în recurs, recurenta a anexat la dosar contractul de comodat încheiat cu numita G.M., sora sa, pentru imobilul situat în B., Aleea P., nr. 10, bloc M 7, sc.B, et. 3, apt. 59, sector 6, autentificat sub nr. 2905/01.07.2011, potrivit cu care aceasta împreună cu minorul V.V.A.C., au dobândit dreptul de folosință gratuită asupra acestui imobil, timp de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii duratei comodatului prin acordul părților.
De altfel, chiar recurenta a menționat în ședința publică de la 23.05.2013, că domiciliul în care intenționează a locui cu minora este cel din sectorul 6, de la adresa sus menționată.
Totodată, potrivit adeverinței nr. 60/15.05.2013, emisă de Asociația de proprietari bloc M iib8/7, recurenta nu înregistra la data eliberării acestei adeverințe restante la cotele de întreținere, la adresa anterior menționată figurând înscrise trei persoane, emitenta acestui act menționând, prin aceeași adresă că recurenta nu a mai creat probleme locatarilor, nu a mai deranjat vecinii apropiați și nu a mai cazat peste noapte alte persoane străine.
Aceste probe nou administrate în cauză atestă, așadar, deținerea, în prezent de către reclamantă a unui drept de folosință asupra unei locuințe dar și faptul că aceasta este în măsură să obțină, începând cu data de 01.05.2013, venituri din muncă.
Cu toate acestea, probele anterior evidențiate nu sunt de natură a lămuri pe deplin situația de fapt și a crea convingerea instanței că măsura reintegrării minorei în familia naturală, corespunde interesului superior al acesteia.
Astfel, în raport de datele cauzei, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că se impunea efectuarea anchetei sociale la domiciliul reclamantei, probă aptă să evidențieze, pe baza constatărilor realizate la fața locului la adresa la care domiciliază în fapt recurenta, situația locativă și socială a reclamantei, respectiv condițiile de locuit și de trai pe care aceasta le poate oferi în concret minorei a cărei reintegrare o solicită ca și conduita mamei în societate și în familie.
Din această perspectivă, deși aprecierea instanței de fond - în sensul că proba constatată ca fiind necesară și utilă soluționării cauzei nu a putut fi administrată ca urmare a conduitei reclamantei - este corectă, Curtea nu poate ignora că în cauză, aspectul care primează este protejarea interesului superior al copilului, principiu care impune în cauza de față, atât verificarea disponibilității mamei și interesului acesteia față de copilul aflat încă din anul 2003 în plasament, cât și stabilirea condițiilor locative și morale oferite în prezent de mamă. Or, din actele de procedură întocmite de prima instanță, nu rezultă că reclamanta ar fi fost încunoștințată de către instanță, despre consecințele unui refuz de a colabora la realizarea anchetei sociale, instanța de fond omițând a analiza și conduita prezentă a mamei în raport cu copilul său.
Așa fiind, Curtea, apreciază că, în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
De altfel, în contextul în care mama reclamanta a probat că situația sa financiară a suferit modificări față de cea avută în vedere de prima instanță, o atare măsură de suplimentare a probatoriului apare cu atât mai mult necesară.
Totodată, Curtea are în vedere solicitarea expresă și neechivocă a recurentei de administrare a acestei probe,în cadrul concluziilor scrise, ceea ce denotă că reclamanta are în prezent reprezentarea consecințelor refuzului său de a colabora cu autoritățile cu competențe în materia protecției minorilor.
În plus, Curtea are în vedere că minora a cărei reintegrare se solicită este născută la data de 06.03.2003, astfel că pentru situația sa sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care: "în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani";.
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată și, făcând aplicarea art. 315 alin.31 din Codul de procedură civilă, va reține cauza spre rejudecarea acțiunii, în vederea suplimentării probatoriului, acordând termen la 13.06.2013.
| ← Legea nr.10/2001 . Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... | Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii. → |
|---|
