Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1061/R din data de 24.05.2013
Liberare provizorie sub control judiciar. Condiții.
Pe lângă verificarea cerințelor formale impuse de art.1602 Cod procedură penală, judecătorului i se cere și o predicție privind comportamentul acestuia în libertate, evaluat prin prisma datelor cauzei și care să confere posibilitatea ca prin lăsarea acestuia în libertate să nu fie afectată nici aflarea adevărului și nici comunitatea din care face parte inculpatul.
Nu în ultimul rând, trebuie ținut seama și de reacția opiniei publice serios afectată de săvârșirea acestui gen de fapte (respectiv infracțiunile de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, de deținere de dispozitive de copiere a cardurilor și de efectuare a operațiunilor financiare în mod fraudulos) și care nu s-a estompat prin trecerea unei perioade relativ scurte de la luarea la cunoștință de către societate.
- Art.1602 Cod procedură penală.
(Curtea de Apel București - Secția a II-a penală
Decizia penală nr.1061/R din 24.05.2012)
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr. 17010/3/2012, în baza art. 1608a alin.6 Cod pr.penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.C.N arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nrr.25/U.P./01.03.2012 emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice prev.de art. 143 Cod pr.penală, judecătorul fondului a avut în vedere declarațiile coinculpatului G.M. care l-a indicat pe O.C. M. ca fiind una din persoanele care l-a însoțit în deplasările din Călărași, București, Sinaia, Predeal și Bușteni, coroborate cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale bancomatelor amplasate la ATM-ul B.C.R. - Sucursala Sebastian la data de 18.12.2011 (în care inculpatul O.C.N poate fi observat în imediata apropiere a bancomatului în timp ce sunt instalate dispozitive de skimming), dar și cele amplasate la ATM-ul BRD din Călărași, din data de 10.12.2012. De asemenea, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului au fost identificate obiectele de îmbrăcăminte pe care acesta le purta la momentul surprinderii imaginilor mai sus menționate.
Tribunalul a mai avut în vedere procesul verbal din data de 14.02.2012 întocmit de organele de cercetare din care rezultă faptul că numărul de telefon 0721604003 aparține abonatului O.C.N, dar și listingul pentru acest număr de telefon din care rezultă că acesta a fost folosit pentru efectuarea de apeluri telefonice la data de 10.12.2011 din Călărași, la 16.12.2011 din București, Calea 13 Septembrie, la data de 17.12.2011 din Bușteni, Sinaia și Predeal, la data de 18.12.2011 din București, Calea Ferentari, la data de 19.12.2011 din București, Calea 13 Septembrie, inculpatul fiind astfel plasat de fiecare dată în apropierea bancomatelor pe care au fost amplasate sau la care s-a încercat amplasarea de dispozitive de skimming. Mai mult, la data de 18.12.2011, în intervalul orar în care ar fi avut loc amplasarea aparaturii de skimming la bancomatul BCR din Calea 13 Septembrie, inculpatul a efectuat o convorbire telefonică cu G. M., persoană care a recunoscut implicarea în activitatea descrisă.
Aceste elemente, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză referitor la ceilalți inculpați (listingurile convorbirilor telefonice pentru numerele de telefon 0736126333 și 0720833143, identificate de martori ca aparținând inculpaților P. R. D. și T. M. I., amplasarea utilizatorilor acestor posturi telefonice, rezultatul percheziției domiciliare în cazul inculpatului P. R. D.), sunt suficiente pentru a crea convingerea unui observator independent că este posibil ca inculpatul să fie implicat în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
Totodată, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, prin raportare la numărul mare de bancomate pe care se reține că s-ar fi instalat echipamente de skimming, prin existența suspiciunilor referitoare la faptul că datele astfel obținute erau comunicate în străinătate (după cum a arătat inculpatul G. M.), fiind folosite în efectuarea de tranzacții frauduloase, precum și amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra încrederii opiniei publice în siguranța folosirii instrumentelor de plată electronice.
Trecând la analiza condițiilor impuse de art.160² alin.1 și 2 Cod pr.penală, instanța constată că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, nu depășesc limita de 18 de ani închisoare și că, într-adevăr, nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni.
Pe de altă parte, raportat la atitudinea procesuală a inculpatului, care a negat orice implicare în activitățile ce fac obiectul prezentului dosar, la faptul că la acest moment nu au fost identificate persoanele din străinătate către care se realiza comunicarea datelor de identificare a cardurilor obținute prin skimming, condiții în care punerea în libertate a inculpatului ar putea periclita identificarea acestora, activitate esențială pentru buna desfășurare a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului, Tribunalul apreciază că punerea în libertate a inculpatului O.C.N nu este oportună și că scopul măsurilor preventive astfel cum a fost precizat de art.136 alin.1 Cod pr.penală nu ar putea fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit art.136 alin.2 C.pr.pen. Astfel, având în vedere că autoritățile nu cunosc la acest moment toate persoanele implicate în activitatea ce face obiectul prezentului dosar este evident că impunerea unei eventuale obligații în sarcina inculpatului de a nu lua legătura cu acestea (deosebit de importantă pentru buna desfășurare a urmăririi penale) ar fi lipsită de finalitate.
De asemenea, raportat la elementele prezentate anterior în legătură cu gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, tribunalul a apreciat că lăsarea acestuia în libertate, chiar cu instituirea obligațiilor prevăzute de lege, raportat și la durata arestului preventiv de până în acest moment și la celeritatea manifestată de autorități în instrumentarea cazului, nu poate asigura nici reala conservare a ordinii publice.
Judecătorul a mai apreciat că elementele favorabile inculpatului, prezentate de apărătorul său în cuprinsul cererii (lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit, iar soția sa este însărcinată), nu sunt de natură să schimbe cele arătate mai sus.
Încheierea a fost recurată de inculpatul O.C.N, care a reiterat solicitările și motivarea făcută la instanța de fond, argumentele susținute oral de avocatul său ales fiind consemnate pe larg în practicaua hotărârii.
Curtea, în baza propriului examen al probatoriului cauzei, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, având la bază o riguroasă și exhaustivă analiză a cerințelor legale raportate la datele cauzei.
Apreciem că la analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe lângă verificarea cerințelor formale impuse de art.1602 Cod pr.penală, judecătorului i se cere și o predicție privind comportamentul acestuia în libertate, evaluat prin prisma datelor cauzei și care să confere posibilitatea ca prin lăsarea acestuia în libertate să nu fie afectată nici aflarea adevărului și nici comunitatea din care face parte inculpatul.
Or, din acest punct de vedere, corect s-a apreciat de instanța fondului că faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracțiunile de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, de deținere de dispozitive de copiere a cardurilor și de efectuare a operațiunilor financiare în mod fraudulos, prev.de art.24 alin.2, art.25 și art.27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, nu elimină aceste temeri, prin numărul mare de bancomate pe care se reține că s-ar fi instalat echipamente de skimming, prin suspiciunea că datele astfel obținute erau comunicate în străinătate, conform declarațiilor coinculpatului G. M., ceea ce implică identificarea și a complicilor din străinătate, cu atât mai mult cu cât poziția procesuală a inculpatului este de negare.
Nu în ultimul rând, trebuie ținut seama și de reacția opiniei publice serios afectată de săvârșirea acestui gen de fapte și care nu s-au estompat prin trecerea unei perioade relativ scurte de la luarea la cunoștință de către societate.
Prin urmare, Curtea, în deplin acord cu instanța fondului consideră că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar și prin impunerea unui control judiciar, nu este oportună în acest moment procesual.
Așa fiind, în baza art. 28515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat pe care îl va obliga în temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← Dreptul familiei. Minori . Jurisprudență Minori | Dreptul familiei. Minori . Jurisprudență Minori → |
|---|
