Drepturi patrimoniale ale titularului unui brevet de invenţie, determinate prin raportare la efectele economice produse având în vedere folosirea în exploatare a invenţiei reclamantului.

Comentarii

0

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 620A din data de 28.06.2017

. Domeniu: Proprietate intelectuală. Brevete de invenție.

Drepturi patrimoniale ale titularului unui brevet de invenție, determinate prin raportare la efectele economice produse având în vedere folosirea în exploatare a invenției reclamantului.

Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție - art. 5 alin. 5, art. 5 alin. 1 lit. b, art. 32, art. 36 din,

HG nr. 547/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 - art. 90 alin. 12 și 14, art. 91 alin. 3, art. 91 alin. 4 lit. b și c din ș

Convenția pentru protecția proprietății intelectuale, Stokholm, 1997,

Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărfurilor,

Convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale,

Tratatul de Cooperare în domeniul brevetelor,

Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004.

Prescripția se poate întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către debitor după ce a început să curgă termenul de prescripție și înainte de a se împlini acest termen. Împrejurarea cu efect întreruptiv trebuie să aibă loc înăuntrul termenului de prescripție.

În consecință, recunoașterea scrisă, neîndoielnică și expresă a dreptului a cărui acțiune se prescrie reprezintă un caz de modificare a cursului prescripției, având efectele prevăzute de art. 17 din Decret.

De la momentul omologării preliminare a invenției decisă de autoarea apelantei-pârâtei, s-a șters prescripția cursă anterior și a început să curgă un nou termen de prescripție.

(decizia civilă nr. 620A/28.06.2017 pronunțatî de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă)

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 23.10.2004, sub nr. 20287/3/2010, reclamantul (...)a chemat în judecată pe pârâții (...), Ministerul (...), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtele la plata a:

- 8.000.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății - sumă reprezentând drepturi patrimoniale ce se cuvin reclamantului în calitate de titular al brevetului de invenție nr. RO, determinate prin raportare la efectele economice produse având în vedere folosirea în exploatare de către (...)a invenției reclamantului;

- 200.000 lei - reprezentând cheltuieli efectuate de reclamant din bugetul personal pentru realizarea documentațiilor tehnice, a proiectelor și a prototipurilor necesare aplicării invenției.

În motivare, reclamantul a arătat că a înregistrat la (...), la data de 07.05.1990, anterior angajării sale la (...) (în prezent (...)), cererea de brevet nr. având ca obiect invenția ";, care rezolvă problema precizării stării de ";liber"; sau de ";ocupat"; a liniilor și macazurilor de cale ferată din stații și din linia curentă, concomitent cu controlul integrității electrice a șinelor, utilizabilă pe liniile feroviare având tracțiunea neelectrică sau electrică.

Brevetul de invenție nr. /7.05.1990 are întindere asupra a 10 revendicări (metodă de control, instalația de control, mai multe subansambluri specifice și circuite electronice originale) și a fost menținut în vigoare până în prezent prin achitarea taxelor legale de către reclamant.

După angajarea sa în cadrul (...), la data de 19.09.1993, reclamantul a depus dosarul nr. la Direcția Generală Organizare, Tehnic, Dezvoltare din cadrul (...), dosar ce conținea oferta privind folosirea brevetului de invenție precum și nota de informare necesară în condițiile art. 2.2. din Regulamentul privind tratarea în cadrul (...) a ofertelor de investiții, desene și modele industriale precum și realizări tehnice noi la nivelul unității.

În plus, reclamantul, în afara sarcinilor de serviciu, a elaborat și a înaintat (...) toate documentele necesare aplicării invenției și a realizat din bugetul personal toate prototipurile pentru trecerea de la idee la ansamblul fizic funcțional în condiții de siguranță a circulației feroviare, astfel încât pentru realizarea și implementarea noii creații tehnice reclamantul a furnizat integral pârâtei atât know-how-ul, cât și show-how-ul.

Invenția reclamantului s-a materializat în Instalația de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ, (...), a fost omologată preliminar la data de 16.11.1993 și final la data de 29.07.1996. De asemenea, la data de 23.03.2002, instalația a fost reomologată de (...)prin conform Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 290/2000.

Încă din 1993, s-a apreciat că aplicarea invenției va aduce beneficii suplimentare constând în reducerea consumului de energie electrică de 7 ori, rezolvarea unor probleme legate de aprovizionarea cu echipamente de schimb, sporirea gradului de siguranță a circulației, eliminarea necesității sursei de curent continuu, creșterea disponibilității echipamentelor, reducerea costurilor de întreținere, etc.

De la data experimentării - 15.12.1990 și până la omologare, a fost introdus gradat, inițial într-o stație mică de pe o cale ferată secundară și apoi, ca urmare a funcționării corespunzătoare, și în alte stații din ce în ce mai complexe.

Deși pârâta (...)a folosit și implementat circuitele, respectiv revendicările 1 și 2 din brevetul, aceasta nu a înțeles să procedeze la negocierea și încheierea unui contract cu reclamantul. Sub acest aspect, reclamantul a arătat că, potrivit corespondenței purtate între părți, acesta a solicitat la 13.06.1997 (când deja funcționau 569 circuite de cale ferată în patru secvențe tip, cu peste 13 milioane de ore de funcționare) Direcției Generale Organizare, Tehnic, Dezvoltare reanalizarea ofertei depuse în 1993. Direcția Generală Infrastructură a propus (prin adresa nr. 114/A/3597) ca plata recompensei să se facă eșalonat pe bază de post calcul, în funcție de efectele economice nete, exprimabile în cifre, astfel încât (...) să rămână cu 50% din beneficiul net (cum s-a procedat în decursul timpului și cu alte invenții). Fără a comunica reclamantului, DGOTD a apreciat procentul ca exagerat.

Abia în 1998, la cererea expresă a reclamantului, au fost numiți membrii comisiei de analiză a ofertei, iar prin Hotărârea nr. 10/22.10.1999 a Consiliului de administrație a (...)a fost mandatat Directorul General pentru negocierea contractului și recompensarea reclamantului în limita a 2 miliarde ROL într-o singură tranșă, reprezentând 50% din economiile nete realizate până la acea dată, însă acesta nu a dat curs hotărârii CA.

La data de 09.04.2001, reclamantul s-a adresat printr-un memoriu Ministerului Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței, care, prin Nota nr., a comunicat (...)necesitatea încheierii contractului cu reclamantul până la data de 15.05.2001.

Pârâta a continuat însă să analizeze prin corespondențe interne eficiența invenției, motiv pentru care reclamantul s-a adresat din nou la data de 28.08.2006 Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului, iar în 28.01.2008 noii conduceri a (...), soluționarea problemei rămânând la nivelul de numire a membrilor comisiei.

Prin Adresa nr. 1/8639/2009, (...)a comunicat reclamantului că nu pârâta, ci societățile care implementează circuitele (...) au obligația de a achita drepturile patrimoniale.

Ca temei juridic al cererii reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991, care prevăd că:

(1) Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenție aparține:

b) salariatului, pentru invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale, fie în domeniul activității unității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

Reclamantul a arătat că, având în vedere că a realizat invenția și a procedat la brevetarea sa, în cursul anului 1990, anterior angajării sale la (...) (devenită din 1998 (...)), îi sunt mai mult decât evident aplicabile prevederile menționate.

Mai mult, analizând întreaga corespondență dintre părți rezultă fără urmă de echivoc că atât invenția, cât și întreaga documentație necesară aplicării invenției a fost realizată de reclamant în timpul său liber, fără niciun ajutor material sau financiar din partea (...), acest lucru nefiind contestat de către pârâtă, ci dimpotrivă, fiind confirmat de aceasta.

Având în vedere calitatea reclamantului de titular al brevetului și de salariat în cadrul (...), acesta a procedat conform art. 5 alin. 6 din Legea nr. 64/1991, înaintând pârâtei oferta privind folosirea brevetului (înregistrată sub nr. /19.09.1993). Analizând această ofertă, pârâta și-a manifestat în termenul legal dreptul de preferință la încheierea unui contract, procedând chiar la folosirea și exploatarea invenției timp de 18 ani, însă, cu rea-credință, a tergiversat încheierea contractului cu reclamantul, încălcând astfel prevederile art. 32 și 36 din Legea nr. 64/1991.

În final, reclamantul a arătat că pârâta a exploatat fără drept invenția brevetată, punând în funcțiune, respectiv un număr total de peste 4000 de circuite de cale tip (...), care însumează peste 250 milioane ore de funcționare, fără a avea niciun drept în acest sens.

În ceea ce privește efectele economice și sociale rezultate din exploatarea brevetului de invenție, reclamantul a arătat că prin introducerea acestor noi tipuri de circuite de cale pe aproape 40% din liniile și macazurile(...)ale rețelei electrificate sau ale unor linii neelectrificate pe care locomotivele Diesel modernizate tractează trenuri de călători climatizate electric, a crescut într-un mod spectaculos fiabilitatea și siguranța în exploatare a instalațiilor de dirijare a circulației, s-a redus substanțial activitatea de întreținere, s-au realizat economii mari la investiții, piese de schimb și energie electrică consumată.

Acest lucru se datorează faptului că instalația este unica instalație feroviară de siguranță a circulației la care investiția inițială se recuperează, evaluând numai valoarea energiei electrice economisite, în cel mult 18 luni.

Mai mult, are funcționalitate sigură și fiabilitate ridicată, fiind cu complexitate relativ redusă, dar la un nivel tehnologic foarte înalt, iar urmarea acestui fapt este prețul de cost redus, proiectarea instalațiilor conform specificului geografic al stațiilor și implementarea în teren neimplicând probleme deosebite, având însă o stabilitate funcțională ridicată.

Datorită acestui fapt instruirea personalului propriu din sfera întreținerii instalațiilor de centralizare și comandă a(...)a fost facilă, astfel și costurile de exploatare au scăzut substanțial.

Chiar prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 22.09.1999 a (...)se menționează expres că soluția tehnică a fost acceptată fără rezerve având în vedere nenumăratele calități ale acesteia precum și ținând cont de majora eficiență economică a aplicării invenției. Raportat la consumul de energie electrică, s-a reținut faptul că acesta se reduce de circa 7,5 ori, astfel neestimându-se eficiența economică în raport de rata inflației, ci procedându-se la o analiză economică efectuată în ";lei constanți"; folosindu-se prețurile din 1999, s-a reținut că totalul economiilor nete doar din reducerea consumului pentru anii 2000 - 2019 va fi de 97,1 miliarde lei vechi. De asemenea, s-a calculat că doar pentru circuitele care funcționau până în anul 1999, respectiv pentru 1203 circuite de cale, s-a realizat o economie netă numai din calculul reducerii consumului electric de 4 miliarde lei vechi.

Prin urmare, dacă doar din aplicarea a 1203 circuite de cale s-a realizat o economie de 4 mld. lei vechi, doar din reducerea consumului electric, calculată fără a ține cont de rata inflației, rezultă că economia netă realizată în prezent doar din reducerea consumului de energie electrică este cu mult mai mare, având în vedere că în prezent funcționează peste 4000 circuite, care însumează peste 250 milioane de ore de funcționare la un preț mediu a kWh net superior față de 1999.

Dincolo de economia realizată din reducerea consumului de energie electrică, prin introducerea circuitelor s-a constatat că se reduce și numărul de joante izolante. La fiecare 100 de circuite se elimină necesitatea a cel puțin 4 joante izolante/an la un preț de 6.000.000 lei vechi/joantă, rezultând o economie de 17 miliarde lei vechi.

În plus, pentru calculul eficienței economice, trebuie să se țină cont și de faptul că(...)nu a efectuat cheltuieli cu privire la cercetare, proiectare și experimentare, lucru confirmat de pârâtă, toate aceste cheltuieli fiind suportate din bugetul propriu.

Mai mult, pentru o corectă stabilire a eficienței economice trebuie să se țină cont și de următoarele calități ale soluției tehnice a reclamantului:

- subansamblurile tipizate sunt realizate integral cu materiale și componente aflate în producția curentă a industriei naționale;

- se utilizează rețeaua de cabluri existentă;

- prețul subansamblurilor electronice specifice care se regăsesc în valoarea echipamentului ce controlează o secțiune izolată este mult mai mic (de zeci de ori) în comparație cu cel al altor circuite de cale electronice pe linii electrificate la 25 kV;

- ansamblul are în timp o stabilitate deosebit de mare a reglajelor;

- se reduce uzura releelor de prag prin micșorarea numărului de acționări într-un interval de timp dat;

- se rezolvă o serie de probleme legate de aprovizionarea cu echipamente de schimb;

- crește disponibilitatea echipamentelor;

- se reduc cheltuielile de întreținere.

De asemenea, trebuie avute în vedere efectele sociale produse prin aplicarea invenției, respectiv faptul că s-a redus în mod considerabil poluarea sonoră, realizându-se condiții de lucru cu mult mai bune pentru personalul din exploatare prin scăderea nivelului de zgomot din sălile de relee.

În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 5 alin. 1 lit. b, art. 32, art. 36 din Legea nr. 64/1991, art. 90 alin. 12 și 14, art. 91 alin. 3, art. 91 alin. 4 lit. b și c din HG nr. 547/2008 și pe dispozițiile Convenției pentru protecția proprietății intelectuale, , 1997, ale Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărfurilor, Convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale, Tratatul de Cooperare în domeniul brevetelor, Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004.

Pârâtul (...)și Infrastructurii a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că împuternicirea avocațială a fost dată numai pentru derularea procedurilor legale pentru recuperarea drepturilor materiale decurgând din brevetul de invenție în raport cu (...), iar nu și cu pârâtul (...)și Infrastructurii.

A fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât reclamantul nu este și nu a fost niciodată angajat într-un raport juridic cu (...)și Infrastructurii, el aflându-se numai în raporturi de muncă cu (...), instituție cu personalitate juridică distinctă de cea a ministerului.

De altfel, nu (...)și Infrastructurii este cel care a folosit invenția reclamantului și nici nu și-a mărit patrimoniul ca urmare a folosirii acestei invenții, pentru a se poate reține o îmbogățire fără justă cauză a ministerului de natură a conferi reclamantului dreptul la despăgubiri.

Pârâta (...)a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată prin care a a arătat că este o companie națională cu capital integral de stat, Statul Român fiind unicul acționar. A fost înființată prin HG nr. 581/1998 ca urmare a reorganizării prin divizare a regiei autonome (...) în anul 1998, dispusă prin OUG nr. 12/1998, având ca principal obiect de activitate gestionarea infrastructurii feroviare publice și a patrimoniului auxiliar feroviar.

(...)deține în regim de concesiune infrastructura feroviară publică în baza contractului de concesiune nr. 224/2002 încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în calitate de concedent și (...)în calitate de concesionar, proprietarul infrastructurii feroviare publice fiind Statul Român în considerarea calității sale de autoritate publică.

Potrivit pct. 3 al lit. d a anexei 2 a HG nr. 581/1998 (modificată și completată prin HG nr. 589/2006), printre elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice se află și instalațiile de centralizare electrodinamică care sunt definite de lege ca fiind ";ansamblul de echipamente mecanice și electrice bazate în principal pe relee cu care se comandă și se controlează manevrarea și înzăvorârea macazurilor, starea de liber/ocupat a liniilor și macazurilor de către materialul rulant, permițând, numai dacă sunt îndeplinite condițiile de siguranță verificate de instalație, cu toate anexele, clădirile și terenul aferent";.

Circuitele de cale ce fac obiectul brevetului sunt parte componentă a acestei instalații de centralizare electrodinamică.

(...)utilizează aceste componente nu în considerarea calității sale de persoană juridică de drept privat, ci în considerarea calității sale de administrator al infrastructurii feroviare publice, veniturile pentru întreținerea și repararea componentelor infrastructurii feroviare publice fiind fonduri bugetare, iar nu proprii.

Reclamantul a făcut cunoscută invenția atât potențialului utilizator ((...)) cât și producătorului specializat de echipament - (...) București, anterior hotărârii de acordare a brevetului publicat în.

S-a invocat de către pârâtă excepția lipsei calității procesuale pasive.

Sub acest aspect, a arătat pârâta că nu a produs și nu a comercializat aceste circuite de cale ferată, ele fiind fabricate sub licență de (...), care a efectuat și instalarea acestora, pe baza proiectelor de instalații realizate de (...). (...)a încheiat prin sucursalele sale mai multe contracte de lucrări cu producătorul (...) pentru instalarea acestor circuite de cale în diferite stații de cale ferată.

Rezultă că (...)are calitate atât de producător, cât și de furnizor al respectivului tip de circuit de cale, iar (...)are doar calitatea de client-cumpărător al acestui producător și furnizor.

Întrucât (...)a utilizat invenția realizată de reclamant acesteia îi revine obligația de a achita reclamantului drepturile patrimoniale ce i se cuvin. Reglementarea drepturilor patrimoniale născute din dreptul titularului de brevet aparține de relația dintre producător și titularul de brevet, iar nu de relația de angajat/angajator sau inventator/utilizator.

Pârâta a mai susținut că nu (...)în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare publice trebuie obligată la plata drepturilor patrimoniale, ci obligația de plată aparține Statului Român în considerarea calității sale de autoritate publică care deține în regim de proprietate această infrastructură.

A invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Sub acest aspect au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretului nr. 167/1954 care stabilesc că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie în 3 ani și faptul că aceste termen se calculează, potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1991 cu începere de la data publicării cererii de brevet. Cum cererea de brevet a fost publicată la 7.05.1993, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 07.05.1993.

S-a mai arătat și faptul că recunoașterile (...) anterioare anului 1998, când s-a înființat (...)nu sunt opozabile pârâtei.

Pe fondul pretențiilor, pârâta a arătat că suma de 8 milioane euro pretinsă de reclamant este aleatorie, nefiind prezentată nicio modalitate de calcul și fiind dublată față de suma pretinsă în faza procedurii de conciliere. Se menționează și faptul că neexistând niciun contract între părți, nu există niciun raport obligațional și că prețul circuitelor a fost deja achitat de pârâtă producătorului (...)

În privința sumei de 200.000 lei, pârâta a afirmat că întrucât reclamantul a fost angajat al CF după 1998 a beneficiat de tot sprijinul necesar pentru realizarea și testarea invenției sale, neexistând dovezi că reclamantul ar fi efectuat aceste cheltuieli.

Pârâta (...)a formulat cerere de chemare în garanție împotriva (...), la data de 19.05.2010, solicitând ca în măsura în care acțiunea reclamantului va fi admisă, chematul în garanție să fie obligat la plata sumelor stabilite.

A arătat că, potrivit capitolului 9 din contractul nr4/266/23.06.2006 încheiat între pârâtă și chematul în garanție, ";executantul are obligația de a despăgubi achizitorul (...)împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție ce rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete, nume, mărci înregistrate etc.) legate de echipamentele, materialele, instalațiile sau utilajele folosite pentru ori în legătură cu execuția lucrărilor încorporate în acestea";.

În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 Cod civil.

Chemata în garanție (...) a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în garanție formulată de (...), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii ca nefiind de competența instanțelor române, ca urmare a faptului că în 2 din cele 3 contracte încheiate cu (...)pentru reabilitarea căii ferate părțile au inserat o clauză compromisorie prin care competența a fost stabilită în favoarea Curții internaționale de Arbitraj și raportat la art. 343 ind. 3 Cod procedură civilă.

În privința celui de-al treilea contract - nr., singurul contract derulat în perioada de prescripție), chemata în garanție a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Sub un prim aspect, a arătat că (...) a deținut dreptul de folosință legal și valid asupra brevetului, potrivit contractului de licență nr. prin care reclamantul a acordat o licență pentru producția, valorificarea și instalarea echipamentelor ce încorporează parțial sau total revendicările 2 - 10 din brevetul reclamantului, licență cu valabilitate de la 05.05.1990 la 07.05.2010.

Astfel,(...)ar fi trebuit să aibă dreptul de folosință cel puțin asupra revendicării nr. 1 din brevet cu atât mai mult cu cât potrivit art. 9 din contractul invocat împotriva chematei în garanție daunele interese la care poate fi obligat executantul pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pot acorda, ";cu excepția situației în care o astfel de încălcare rezultă din respectarea caietului de sarcini întocmit de achizitor";. Revendicarea nr. 1 din brevet - metoda de control și proiectul detaliat al instalației - erau prevăzute în caietul de sarcini ca și condiție obligatorie (constituia obiectul licitației), iar (...) nu avea niciun fel de obligație de a deține vreun drept de proprietate intelectuală în condițiile în care printre obligațiile sale contractuale nu exista și realizarea proiectului sau concepției metodei de control.

La data de 16.06.2010, pârâta (...)și-a modificat cererea de chemare în garanție, arătând că înțelege să cheme în garanție pentru aceleași argumente și în aceleași împrejurări și pe (...)

La data de 19.04.2011, chemata în garanție (...)prin Casa de Insolvență a solicitat suspendarea de drept a cererii de chemare în garanție în condițiile art. 36 din Legea insolvenței nr. 85/2006.

Chemata în garanție (...)a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în garanție formulată de pârâta (...), prin care a invocat excepția tardivității cererii de chemare în garanție îndreptate împotriva sa, susținând că nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă în privința cererii modificatoare a cererii de chemare în garanție, care nu a fost depusă odată cu întâmpinarea sau cu prima cerere de chemare în garanție formulată împotriva (...).

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Sub aspectul calității procesuale, (...) a arătat că a încheiat cu (...)contracte de antrepriză, fiind un simplu executant al unor lucrări de montaj și punere în funcțiune a circuitelor, pe baza caietului de sarcini, a proiectului și a detaliilor de execuție întocmite de Institutul de Studii și Proiectări Căi

A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei, în condițiile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 și 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, raportat la faptul că pretențiile pârâtei sunt întemeiate pe contracte încheiate între părți și finalizate în anul 1998.

Pe fond, chemata în garanție a susținut că cererea pârâtei este inadmisibilă deoarece nu se conformează dispozițiilor art. 61 și 112 Cod procedură civilă, nefiind motivată. Referirea din această cerere la cererea de chemare în garanție inițială sunt nereale, deoarece contractele încheiate cu (...) sunt diferite de contractele încheiate cu (...).

Prin încheierea din data de 04.10.2011, tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, ca urmare a ratificării mandatului acordat avocatului împuternicit prin semnarea cererii de chemare în judecată de către reclamant, personal.

A luat act de faptul că excepția inadmisibilității ca urmare a existenței unei clauze compromisorii nu a mai fost susținută de către chemata în garanție (...) SA, în condițiile în care pârâta (...)a arătat că cererea de chemare în garanție este întemeiată exclusiv pe contractul nr. din 23.06.2006, care nu cuprinde o astfel de clauză.

A respins excepția tardivității cererii modificatoare a cererii de chemare în garanție, raportat la dispozițiile art. 61, 134 și 132 Cod procedură civilă.

A disjuns cererea de chemare în garanție formulată împotriva Cluj, în considerarea faptului că împotriva acesteia a fost deschisă procedura generală a insolvenței prin sentința civilă nr. 2087/2008 pronunțată de.

Prin încheierea din data de 11.10.2011, tribunalul dispus următoarele:

- a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a (...)în privința cererii de chemare în judecată;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (...)și Infrastructurii în privința cererii de chemare în judecată;

- a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului;

- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei (...)pentru cererile de chemare în garanței formulate împotriva (...) SA și (...) SA;

- a respins, ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a (...) SA în privința cererii de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta ilicită constând în folosirea și exploatarea invenției reclamantului fără drept, respectiv încălcarea de către pârâți prin atitudinea lor culpabilă a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991 ce conferă drepturi exclusive de exploatare titularului de brevet și care interzic utilizarea procedeului sau a metodei brevetate precum și folosirea produsului obținut direct prin procedeul brevetat, fără consimțământul titularului.

1. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a (...)pe cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut următoarele:

Pârâta (...)a invocat atât faptul că aparține Statului Român calitatea procesuală pasivă (în calitate de proprietar al infrastructurii feroviare în care sunt încorporate circuitele (...)), cât și faptul că această calitate aparține (...)(în calitate de producător și furnizor al acestor circuite), pârâta nefiind decât concesionarul infrastructurii feroviare.

În combatere, reclamantul a arătat că potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1991, ";este interzisă efectuarea fara consimțământul titularului a următoarelor acte:

a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;

b) utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu";.

Independent de calitatea procesuală pasivă a Statului Român sau a (...) SA, tribunalul a constatat că, în prezenta cauză, (...)are calitate procesuală pasivă împotriva sa pretinzându-se antrenarea răspunderii delictuale pentru folosirea metodei, dar și a produsului obținut direct prin procedeul brevetat (faptă interzisă de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991), ca urmare a comenzilor pe bază de caiet de sarcini emise de către pârâtă.

Prin urmare, chiar dacă este posibilă antrenarea răspunderii și pentru Stat sau pentru (...), între subiectul pasiv al faptei ilicite - persoana care folosește produsul obținut direct prin procedeul brevetat - și (...)există identitate.

În privința contractului încheiat cu (...) SA, tribunalul a constatat că faptul că pârâta a achitat prețul circuitelor (...) către această societate nu poate fi opus reclamantului ca și cauză exoneratoare de legitimare procesuală pasivă, deoarece actele dintre terțe persoane, nici nu vatămă, nici nu profită unei alte persoane (res inter alios acta neque nocere, neque prodesse potest). În plus, de faptul că poate fi antrenată răspunderea delictuală și a altei persoane nu depinde calitatea procesuală pasivă a pârâtei, deoarece fapta terțului exonerează de răspundere delictuală numai în măsura în care se interpune determinant în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu, iar nu atunci când se impută fapte delictuale diferite.

În privința calității de proprietar a Statului Român, în calitate de proprietar al infrastructurii feroviare incluzând aceste circuite, tribunalul a constatat că susținerea este corectă existând identitate și între Statul Român și subiectul pasiv al faptei ilicite pretinse de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

2. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (...)și Infrastructurii, s-a reținut că acest pârât a arătat că nu există niciun raport juridic cu reclamantul de natură să justifice chemarea acestui pârât în judecată, existând numai raporturile de muncă stabilite cu (...), iar pârâtul (...)și Infrastructurii nu a folosit în niciun fel invenția brevetată a reclamantului.

Reclamantul a combătut aceste susțineri pe baza art. 8 alin. 2 din HG nr. 581/1998, din care rezultă că drepturile statului, ca acționar unic al (...), sunt exercitate de către (...). S-a susținut și faptul că (...)și Infrastructurii propune bugetul de venituri și cheltuieli al (...)ceea ce impune prezența sa în proces având în vedere obiectul material al litigiului. De asemenea, ministerul a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru instalarea și punerea în funcțiune a circuitelor (...).

Tribunalul a constatat că reclamantul a încercat să justifice antrenarea răspunderii civile delictuale a (...)prin faptul că acesta în temeiul unui mandat legal reprezintă acționarul unic al (...)- Statul Român.

Or, calitatea procesuală în prezenta cauză a Statului Român decurge din calitatea sa de proprietar al infrastructurii feroviare, iar nu din calitatea sa de unic acționar al (...). Chiar dacă, prin absurd, acționarul unic ar răspunde personal delictual pentru fapta persoanei juridice, nu ar putea fi antrenată răspunderea mandatarului său - (...)și Infrastructurii care exercită drepturile sale potrivit HG nr. 581/1998.

Faptul că (...)și Infrastructurii propune bugetul de venituri și cheltuieli al (...)nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, o eventuală obligație în acest sens devenind activă în faza de executare a unei sentințe favorabile reclamantului.

În ceea ce privește aprobarea anterioară a unui buget care a permis instalarea și punerea în funcțiune a circuitelor (...), tribunalul a constatat că aceasta în sine nu este o faptă ilicită de natură să vatăme în raport de cauzalitate direct drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantului.

3. Asupra prescripției dreptului la acțiune al reclamantului s-a constatat că pârâta (...)a susținut că termenul legal de prescripție de 3 ani a început să curgă la data publicării brevetului de invenție și s-a epuizat la data de 07.05.1993.

Reclamantul a arătat că drepturile sale patrimoniale depind de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului, astfel încât momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție nu începe să curgă la data publicării brevetului, ci la data când aceste efecte se produc. S-a susținut și întreruperea termenului de prescripție în mod repetat prin recunoașterile exprese decurgând din corespondența purtată cu (...) antecesoarea pârâtei, ale cărei acte sunt opozabile acesteia în urma efectelor dizolvării fostei (...).

Tribunalul a constatat că pretențiile reclamantului au fost formulate pentru perioada 07.05.1990 - data cererii adresate Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și s-a arătat constant și necontestat că circuitele (...) au fost și sunt în exploatare și în prezent în infrastructura feroviară. La ultimul termen de judecată, reclamantul a arătat că pretențiile sale se întind pe perioada care începe cu prima exploatare a invenției de către pârâtă.

Prin urmare, fapta imputată pârâților are un caracter continuu (există încălcări succesive ale dreptului de proprietate intelectuală supuse unei prescripții extinctive distincte), ceea ce face ca cel puțin pentru trei ani anterior formulării cererii de chemare în judecată (23.04.2007), dreptul material la acțiune să nu fie prescris.

Pentru perioada de timp anterioară, tribunalul a constatat că momentul de la care curge termenul de prescripție nu este cel al publicării brevetului de invenție, ci raportat la cauza juridică a cererii de chemare în judecată, potrivit regulilor prev. de art. 8 din Decretul nr. 167/1958, este momentul când în urma începerii folosirii de către pârâți a invenției, reclamantul ";a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.

Având în vedere permanenta comunicare dintre reclamant și pârâți în privința aplicării invenției, momentul începerii folosirii invenției corespunde cu momentul prevăzut de lege pentru începutul cursului prescripției. Anterior acestui moment nu se pune problema prescripției dreptului la acțiune, ci efectiv a temeiniciei cererii față de lipsa unei fapte ilicite constând din exploatarea invenției de către pârâți.

Din memoriul de prezentare al dosarului de omologare finală (fila 56) rezultă că circuitele (...) au fost introduse experimental la data de 15.11.1990 la 15 secțiuni izolate ale stației Corlățești (RCF București), ulterior introducerea circuitelor fiind extinsă. Tribunalul a apreciat că acesta este momentul când reclamantul poate pretinde săvârșirea unei fapte ilicite în sarcina pârâtelor.

Pentru această perioadă de timp tribunalul a constatat că a fost întrerupt cursul prescripției prin recunoașteri succesive inițial ale (...), ulterior ale (...)(nota nr. 314/1/307/1993 de numire a membrilor comisiei pentru analiza ofertei reclamantului, adresa nr. 314/1/206/1994 prin care s-a solicitat depunerea ofertei de contract, adresa Direcției Generale Infrastructură 114/A/3597/13.08.1997 de propunere a negocierii contractului și a recompensei, adresa nr. 114/2018/1998, adresa nr. 2/2/465/1999 a (...)care estimează recompensa la 2 miliarde rol, hotărârea CA în 22.09.1999 și nr. 10/22.10.1999, nota nr. 5/542/2001, adresa nr. 14/13.12.2004 și dispoziția din 14.04.2009).

În ceea ce privește susținerea pârâtei privind lipsa de opozabilitate a recunoașterilor făcute de (...), tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi reținute, transmisiunea fiind făcută cu titlu universal în situația dizolvării fostei (...) și a preluării de către actuala pârâtă (...)a tuturor drepturilor și obligațiilor aferente exploatării infrastructurii feroviare.

4. Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de chematele în garanție (...) și (...), tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată având în vedere cauza juridică a cererilor de chemare în garanție - antrenarea răspunderii contractuale a chematelor în garanție - și data încheierii acestor contracte (nrîn cazul (...) și contracte la nivelul anului 1998 în cazul (...)).

Recunoașterile făcute de pârât în privința pretențiilor reclamantului nu sunt de natură a întrerupe prescripția contractuală (ca orice act al unor terțe persoane, independent de orice voință a chemaților în garanție).

Prin urmare, termenul de 3 ani s-a împlinit anterior formulării cererilor de chemare în garanție, excepțiile fiind întemeiate.

5. Raportat la această soluție excepția lipsei calității procesuale pasive a (...) s-a constatat a fi rămasă fără obiect.

Prin sentința civilă nr. 676/13.05.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul (...), în contradictoriu cu pârâții (...)și a obligat pe pârâta (...)să plătească reclamantului suma de 15.772.380 lei. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată împotriva Statului Român, a respins pentru lipsa calității procesuale pasive, cererea formulată împotriva pârâtului (...)și Infrastructurii și a respins, ca prescrise, cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă împotriva (...) SA și (...)

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul (...)având 10 revendicări asupra metodei de control, instalației de control, mai multor subansambluri specifice și circuite electronice originale. Invenția rezolvă problema precizării stării de ";liber"; sau de ";ocupat"; a liniilor și macazurilor de cale ferată din stații și din linia curentă, concomitent cu controlul integrității electrice a șinelor, utilizabilă pe liniile feroviare având tracțiunea neelectrică sau electrică.

Brevetul a fost eliberat cu perioadă de protecție, corespunzător datei cererii de brevet înregistrată la (...) la 07.05.1990 cu nr.

Hotărârea OSIM de acordare a brevetului a fost luată la data de 30.11.1992 sub nr..

Astfel cum s-a reținut prin încheierea de ședință din 11.10.2011, prima folosire, la nivel experimental, a invenției de către pârâtă (fosta (...)) a avut loc la data de 15.11.1990. Totuși, potrivit raportului de expertiză tehnică, se reține că primele.

Ulterior, la data de 19.09.1993, reclamantul a fost angajat în cadrul (...) (în prezent (...)), iar la data de 13.09.1993 acesta a înaintat pârâtei o ofertă privind folosirea metodei de control pentru un nou tip de circuit de cale (denumit în litigiu (...)). Imediat, la 16.09.1993, în cadrul (...) s-a constituit o comisie pentru examinarea acestei oferte.

De-a lungul timpului, prin diverse acte interne ale pârâtei a fost confirmată utilitatea implementării circuitelor de cale (...) (a se vedea raportul comisiei de omologare, punctul de vedere al Direcției Generale Infrastructură nr. 114/A/3597). Tribunalul a reținut că în acest act emanând chiar de la pârâtă sunt recunoscute diferite aspecte tehnice care se coroborează cu celelalte probe (expertiză tehnică) sub aspectul avantajelor aduse de implementarea circuitelor (...):

";13. (...) costul lucrărilor de înlocuire se apreciază că va fi cel mult egal cu cel din cazul folosirii echipamentelor originale (...). În consecință, se consideră că aplicarea invenției va aduce beneficii suplimentare în condițiile în care costurile vor rămâne neschimbate.

(...) efectele economice rezultă astfel:

A. se reduce de circa 7 ori consumul de energie electrică;

B. se reduce numărul de joante izolante;

C. se reduce necesarul de invertoare din stație (...);

E. cheltuieli de cercetare, proiectare, experimentare: 0 (...);

G. efecte economice care sunt dificil de exprimat prin cifre:

- sporește gradul de siguranță a circulației

- se elimină necesitatea releelor transmițătoare, cu cel puțin un releu/circuit pe durata de viață economică;

- nu sunt necesare rețele de cabluri suplimentare;

- se elimină necesitatea sursei de curent continuu și consumul la 24 Vcc;

- crește disponibilitatea echipamentelor;

- se rezolvă o serie de probleme legate de aprovizionarea cu echipamente de schimb;

- devine posibilă amplasarea joantelor izolante de schimbarea polarității pe șinele liniilor în abatere;

- se reduce uzura releelor tip IMVȘ-110;

- se reduc cheltuielile de întreținere;

- se reduce spațiul necesar instalării în sala de relee;

- se reduce substanțial nivelul de zgomot în sala de relee";.

La un anumit moment, în cadrul negocierilor dintre părți, reclamantul a solicitat 50% din efectele economice, iar (...) a propus procentul de 10% din efectele economice, pentru creații tehnice deosebite (fila 82 - adresa nr. 107/4/201/8.01.1998).

Concluziile exprimate în această adresă au fost infirmate de noua comisie de examinare a ofertei care a susținut pretențiile reclamantului și beneficiile economice ale implementării invenției.

Potrivit hotărârii consiliului de administrație (...) din data de 22.09.1999, s-a decis emiterea dispoziției de aplicare a soluției tehnice (...) pe liniile(...)și negocierea și semnarea contractului de acordare a dreptului de utilizare a metodei de control (revendicarea 1 din brevet) cu recompensarea autorului în limita a 2 mld. lei brut, reprezentând cca. 50% din economiile nete realizate până în prezent din economisirea energiei electrice până în prezent.

Același gen de corespondență a existat între părți (solicitări ale reclamantului, decizii interne diverse ale pârâtei) până la inițierea prezentului litigiu (potrivit documentelor atașate cererii de chemare în judecată), fără însă ca aceasta să conducă la recompensarea materială în vreun fel a reclamantului.

În tot acest timp, pârâta a continuat să implementeze circuitele de cale (...), omologându-le preliminar conform procedurii interne, la 16.11.1993 și ulterior final, la 29.07.1996, cu reomologare la 20.03.2003. Între anii 1990 - 1994 aceste circuite au fost introduse numai în stații de cale ferată dotate cu instalații de centralizare electrodinamică și, începând cu 1995, aceste circuite au fost extinse și pe liniile curente înzestrate cu instalații de bloc de linie automat și ulterior la toate stațiile centralizate electronic.

În raport de această situație, reclamantul a susținut că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora:

(1) Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenție aparține:

(...) b) salariatului, pentru invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale, fie în domeniul activității unității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

Reclamantul a susținut că numai din 1992, după eliberarea brevetului și publicarea în BOPI, s-a născut dreptul său cu privire la brevetul de invenție ce putea fi cesionat. Or, la acel moment reclamantul era deja salariatul pârâtei astfel încât unitatea avea un drept de preferință, potrivit art. 5 alin. 6 din Legea nr. 64/1991.

Pârâta a susținut că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b și art. 36 din Legea nr. 64/1991, deoarece la data constituirii depozitului cererii de brevet de invenție, reclamantul nu era salariat al (...), fiind încadrat în perioada la Institutul Politehnic București.

Asupra acestui aspect, tribunalul a constatat că întrucât de la data constituirii depozitului, titularul cererii beneficiază de o protecție provizorie, sub condiție suspensivă, care se definitivează la data acordării brevetului de invenție, data relevantă pentru analizarea incidenței art. 5 este cea a cererii de brevet.

Cum invenția în cauză nu a fost realizată de reclamant în exercitarea funcției sale din cadrul (...) și nici în domeniul activității acesteia, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale (...) sau ale datelor existente în unitate, nici cu ajutorul material al acesteia, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. b din lege.

Cu toate acestea, reclamantul are calitatea de inventator, iar pârâta a utilizat invenția sa fără să încheie un contract de cesiune cu acesta.

Fapta pârâtei are caracter ilicit în raport de dispozițiile art. 32 alin. 2 lit. b: ";este interzisă efectuarea fără consimțământul titularului a următoarelor acte:

b) utilizarea procedeului, precum și folosirea, (...) produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.";

Pârâta a invocat ca și cauză exoneratoare de răspundere faptul că reclamantul a acordat licență exclusivă de producție și instalare singurului producător de la acea vreme - (...) (...) a arătat că nu a introdus în infrastructura publică circuitul (...) fără acordul licențiatului (...), acord materializat prin încheierea contractelor de montaj ale acestui circuit, (...) fiind un terț beneficiar.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în apropierea omologării finale a circuitului (...), prin contractul nr. (fila 359, vol. I), reclamantul a cedat (...)licența exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicările de la 2 la 10 din brevetul de invenție.

Revendicarea 1 (metodă de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ) nu a făcut obiectul acestui contract.

Obiectul contractului îl constituie revendicarea 2 - instalație pentru aplicarea metodei, conform revendicării 1 și celelalte revendicări subsecvente.

(...)s-a angajat să valorifice echipamentele numai pe teritoriul României, în schimbul unei remunerații inclusiv procentuală din încasările realizate prin valorificarea produselor realizate în temeiul contractului.

Având în vedere această licență din 1996, tribunalul a analizat condițiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru perioada anterioară acestui moment și separat pentru perioada ulterioară.

În ceea ce privește perioada decembrie 1990 - 1996, tribunalul a constatat că invenția reclamantului a fost utilizată în mod susținut, iar nu doar experimental, acest aspect rezultând cu prisosință din raportul de expertiză tehnică.

Astfel dacă în luna decembrie 1990 invenția reclamantului a fost deja implementată într-o stație, cu un total de 15 circuite (...), în anul 1996 aceasta era implementată în două stații, cu un număr de 569 circuite (fila 19 în raportul de expertiză tehnică, fila 20 vol. II)

Apărarea pârâtei întemeiată pe dispozițiile art. 34 lit. e, potrivit cărora, "nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 și 33: (...) e) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului invenției brevetate";.

Faptul că procedura de verificare omologare a unei invenții deja brevetate a durat o perioadă îndelungată de timp, exclusiv din cauza pârâtei, nu poate fi o apărare primită de tribunal. O serie de comisii și specialiști din cadrul (...) au atestat potențialul invenției reclamantului și nici măcar o dată nu a fost sesizată vreo disfuncționalitate (sau vreo condiție specială care în cadrul activității de experimentare să conducă la concluzia că este necesară o cercetare mai îndelungată a consecințelor aplicării invenției). Mai mult, invenția a fost direct aplicată în circuitul feroviar (implicit, comercial).

Prin urmare, tribunalul a constatat că, pentru această perioadă de timp, pârâta (continuatoarea în drepturi a (...)) a folosit metoda și instalația brevetate de reclamant fără a avea consimțământul acestuia. Sub acest aspect, s-a constatat că reclamantul a permis folosirea invenției însă condiționat de achitarea unei remunerații corespunzătoare (potrivit corespondenței dintre părți depuse la dosar). Cum o asemenea remunerație nu a fost achitată (condiția acordului de folosire nefiind îndeplinită), fapta pârâtei îmbracă aspect ilicit.

Urmează a fi antrenată răspunderea delictuală a (...)tribunalul constatând îndeplinite cerințele generale: faptă ilicită (încălcarea art. 32 și 33 din Legea nr. 64/1991), culpă, prejudiciu, legătură de cauzalitate între acestea.

În ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, când reclamantul a încheiat contractul nr. (fila 359, vol. I), prin care a acordat (...)licența exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicările de la 2 la 10 din brevetul de invenție, iar pârâta a beneficiat de invenția reclamantului prin intermediul (...) SA, tribunalul a constatat că nu mai sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel fapta reclamantei de folosire a invenției reclamantului nu mai constituie o folosire neautorizată, întrucât reclamantul s-a interpus prin fapta proprie în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu. Prin autorizația acordată (...) de a produce și instala (...) și de a valorifica pe teritoriul României această instalație, reclamantul a autorizat și dobândirea de către clienții (...) a respectivei instalații.

Este adevărat că nu face obiectul acestei cesiuni revendicarea 1 din brevetul de invenție (metoda de control), însă tribunalul a apreciat că autorizând valorificarea instalației (realizate conform revendicării 1), acesta a autorizat implicit și folosirea respectivei metode de control.

Prin urmare, cererea reclamantului este întemeiată numai pentru perioada decembrie 1990 - 1996, perioadă care limitează sub un prim aspect cuantumul prejudiciului.

Din punct de vedere al determinării acestui prejudiciu tribunalul a constatat că prin raportul de expertiză tehnică s-a stabilit că (...)a pus în funcțiune instalații de siguranță a circulației cu circuite de cale tip (...) în 92 de stații cu instalații de centralizare electrodinamică sau electronică, precum și în 110 instalații de bloc de linie automat ale liniilor curente dintre stații, respectiv un număr total de 4.355 circuite de cale tip (...), care însumează peste 300 milioane ore de funcționare.

Instalarea acestor circuite s-a făcut odată cu reabilitarea infrastructurii feroviare de către (...)și (...) SA pe baza caietelor de sarcini întocmite de (...).

Beneficiile aduse prin implementarea invenției au fost determinate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (fila 17 - vol. II) ca fiind: cele legate de siguranța circulației, fiabilitatea, stabilitatea reglajelor, reducerea poluării sonore. Circuitele de cale (...) semnalizează optic situațiile de apariție a unor semnale perturbatoare în circuitele de cale, sunt compatibile cu soluțiile de izolare a zonelor de macazuri cu amplasarea jantelor de schimbare a polarității pe liniile de abatere, sunt insensibile la variațiile bruște ale rezistenței de balast datorate intemperiilor, au o stabilitate deosebit de mare a reglajelor, utilizează rețeaua de cabluri existentă, reduc spațiul necesar instalării în sala de relee, nu implică alte cheltuieli de cercetare, proiectare și experimentare, generează economie de energie electrică.

A fost determinată economia de energie electrică pentru o oră de funcționare, în raport de circuitele de cale existente anterior; s-a stabilit un total de 313.114.076 ore de funcționare din 1990 până în 2010, când a expirat perioada de protecție a brevetului; precum și un număr de 1515 joante izolante eliminate în aceeași perioadă ca efect a introducerii (...); un număr de 51 de invertoare eliminate în perioada de folosire a (...); un număr de 4781 relee transmițătoare de tip TR-3B, TR-2000B și TR-2000C, de 4235 blocuri descifratoare BDF-1 și BDF-2, de 85 de emițătoare de cod KPT, ce au fost scoase din instalațiile anterioare ca urmare a eliminării comutației mecanice prin introducerea circuitelor (...).

Expertul tehnic a determinat și unele avantaje colaterale referitoare la diminuarea manoperei, materialelor, utilajelor și transportului, calculând orele economisite ca urmare a reducerii duratei verificărilor periodice (tabelul 6 al expertizei).

Opinia expertului tehnic a fost în sensul că pentru calculul exact de joante izolante eliminate, de invertoare, de relee transmițătoare, blocuri descifratoare și emițătoare de cod KPT și a numărului de ore economisite (dar care nu va schimba semnificativ numărul obținut, cel mai probabil în sensul creșterii acestuia) este necesară anexarea Planurilor bifilare de izolare ale stațiilor CF și a Schemelor de electroalimentare a secțiunilor izolate ale stațiilor CF înainte de introducere și ulterior introducerii (...), precum și a Normelor de timp pentru verificare echipamente, respectiv salariul orar al personalului implicat în activitatea de verificare (fila 22, 23, 24 și 27). Nici evidențierea costurilor altor circuite de cale electronice sau a altor echipamente specifice nu a putut fi determinată în lipsa unei Liste a prețurilor circuitelor de clase de import și a prețurilor subansamblurilor circuitelor de cale negociate de (...)cu producătorul subansamblurilor electronice (...)

Raportul de expertiză contabilă a fost efectuat pe baza datelor tehnice ale raportului de expertiză tehnică fiind depus la dosar la fila 315 și urm., vol. II. Expertul a stabilit că beneficiile rezultate din economia de energie electrică este în cuantum de 610.292.616 lei. Pentru eliminarea joantelor izolatante, a invertoarelor, a releelor transmițătoare, a blocurilor descifratoare de tip BDF-1 și BDF-2 au fost determinate beneficii în cuantum de 568.913,69 lei, respectiv 388.903,71 lei, 461.857,29 lei, 157.789,97 lei. Aceste valori au fost actualizate în raport de rata inflației.

Pentru avantajele colaterale decurgând din diminuarea manoperei, materialelor, utilajelor și transportului, expertul contabil a constatat într-o primă fază că nu poate determina valoarea acestora în lipsa normelor de timp pentru verificarea echipamentelor și a salariului mediu orar al personalului implicat. Ulterior, prin completarea raportului de expertiză (fila 409, vol. II) s-a stabilit suma de 939.056,86 lei pentru aceste avantaje colaterale.

Reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 616.756.080,97 lei, care reprezintă integralitatea beneficiilor economice obținute de pârâtă din folosirea invenției pentru toată perioada dedusă judecății.

Sub un prim aspect tribunalul a apreciat că cererea reclamantului poate fi admisă în parte, în sensul că acesta nu este îndreptățit la toate beneficiile economice obținute de pârâtă, întrucât o astfel de măsură ar constitui o descurajare a utilizării oricărei invenții.

Întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, invenția nu a fost realizată în condițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 64/1991, nu sunt aplicabile, decât prin analogie, dispozițiile art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008. Pe de altă parte, tribunalul a reținut că în cadrul negocierilor dintre părți, în cadrul uneia dintre comisiile de examinare din cadrul pârâtei, deși reclamantul solicitase un procent de 50% din aceste beneficii, a propus un procent de 10%. Tribunalul a apreciat că acest procent este echitabil pentru ambele părți (procentul de 4% este stabilit pentru situațiile când unitatea are o anumită contribuție la invenție - resurse, timp, etc., or, în cauză, invenția este realizată exclusiv prin efortul reclamantului astfel încât nu se impune acordarea unui asemenea procent). Acest procent este apreciat de tribunal ca acoperind și despăgubirile materiale pentru resursele alocate de reclamant (capătul 2 al cererii).

Prin urmare, aplicând procentul de 10 % la beneficiile totale determinate pentru perioada 1990 - 1996 (inclusiv cele din economia cu manopera), tribunalul a admis cererea în limita sumei de 15.772.380 lei (calculată potrivit anexelor raportului de expertiză contabilă de la filele 331 și 411, vol. II).

În ceea ce privește răspunderea statului, aceasta nu poate fi antrenată deoarece în sarcina sa nu se poate reține existența faptei în sine, respectiv a folosirii fără drept a invenției reclamantului.

În raport și de soluțiile pronunțate cu privire la excepțiile invocate de părți, tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului (...)și Infrastructurii pentru lipsa calității procesuale pasive și cererea de chemare în garanție formulată de(...)împotriva (...) SA și (...) SA, ca prescrisă.

Împotriva sentinței civile nr. 676/13.05.2014 a formulat apel reclamantul (...), decedat ulterior, continuat de moștenitorii (...), iar pârâta (...)((...)) a formulat apel împotriva sentinței civile nr. /13.05.2014 precum și împotriva încheierilor din datele de 11.10.2011, 03.07.2012, 26.02.2013, 23.04.2013 și 18.03.2014.

În motivarea apelului, reclamantul (...), decedat ulterior, continuat de moștenitorii (...), a susținut următoarele critici:

În data de 07 din luna mai a anului 1990 (data de depozit) a depus la (...) Bucuresti cererea de brevet de invenție nr. care a fost analizată până la sfârșitul anului 1992, când Hotărârea de acordare a brevetului de invenție a fost publicată în BOPI din 30.12.1992. După alte 6 luni, în care nu s-a înregistrat nici o contestație, brevetul a fost tiparit și ulterior, în luna august 1993, i-a fost eliberat brevetul de invenție /07.05.1990 pentru invenția "Metodă și instalație de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ", brevet la care are calitățile de solicitant, inventator și titular.

Invenția în discuție rezolvă problema precizării stării de "liber" sau de "ocupat" a liniilor și macazurilor de cale ferată din stații și din linia curentă, concomitent cu controlul integrității electrice a șinelor, utilizabilă pe liniile feroviare având tracțiunea neelectrică sau electrică.

Apelantul-reclamant arată că brevetul are intindere asupra a 10 revendicări (metoda de control, instalația de control pentru aplicarea metodei, precum și mai multe subansambluri specifice și circuite electronice originale).

• Metoda de control constă în introducerea în linie, între șinele căii, a unei succesiuni de patru serii de impulsuri de curent alternativ (b, c, d, e) precis delimitate în timp, controlate și validate ulterior printr-un circuit de coincidență, cu funcționare sigură la defectare, cu care se controlează parametrii recepției (din rezumat).

• Instalația de control conține un echipament electronic de emisie și unul de decodificare, fără comutație electromecanică, ducând la atragerea releului de cale al secțiunii izomate numai după recepționarea din cale a unei succesiuni de 4 ... 5 impulsuri proprii, iar la dispariția a două impulsuri de cod succesive, releul de cale (8) se dezexcită, semnalizând ocuparea liniei sau întreruperea continuității electrice a șinelor (din rezumat).

Cu privire la dreptul de proprietate - momentul de la care hotărârea de acordare a brevetului produce efecte, apelantul-reclamant arată următoarele:

Publicitatea cu privire la brevet a fost făcută abia în 1992, prin publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a Hotarârii OSIM nr. 6/065/30.11.1992 prin care s-a hotărât acordarea către el a brevetului de invenție /07.05.1990.

Potrivit legii, brevetul (și implicit, dreptul de proprietate atestat de acesta, produce efecte începând cu data publicării mențiunii hotărârii de acordare a acestuia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

În acest sens, se referă la cuprinsul prevederii art. 28 (9) și 30 (2) din Legea nr. 64/1991:

(9) Hotărârea de acordare a brevetului va avea efect începând cu data publicării mențiunii acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

(2) Data eliberării brevetului de invenție este data la care mențiunea hotărârii de acordare este publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Astfel, în speță, dreptul său asupra invenției, menționează apelantul-reclamant, s-a născut abia în 1992.

Anterior eliberării brevetului, deci și momentului de la care acesta începea să își producă efectele, în 1991, arată că a devenit angajat în cadrul ((...)), Direcțtia Generală Instalații.

Referitor la prima ofertă de licență sau cesiune, apelantul-reclamant arată următoarele:

În anul 1993, după eliberarea brevetului și după publicarea textului descrierii invenției, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1991 și cu Ordinul Președintelui (...) nr. 34/09/07.1993, (neabrogat nici la această dată) menționează că a făcut prima ofertă de cesiune unității la care era angajat la acel moment: (...).

În acest sens, a depus la Direcția Generală Organizare, Tehnic, Dezvoltare din dosarul înregistrat sub nr. /19.09.1993, cuprinzând oferta privind folosirea de către Română a brevetului său de invenție: "Metoda și instalație de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ".

Această invenție, a carui titular este, s-a materializat și într-un produs "Instalație de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ"; și a fost denumită prescurtat Circuite de cale tip (...).

În ceea ce privește perfecționarea și extinderea aplicării invenției, apelantul-reclamant arată următoarele:

După prezentarea ofertei, pârâta și-a manifestat interesul în sensul folosirii invenției, demarând, împreună cu el, procedurile de omologare, atât a metodei, cât și a produsului, proceduri necesare în vederea folosirii acestei invenții în sistemul de căi ferate.

Astfel, după testări în cadrul (...)în 16.11.1993, invenția (atât metoda, cât și produsul) a fost omologată preliminar, conform procedurii (...), iar ulterior, în 29.07.1996, a fost omologată final.

Doar în cadrul procedurii de omologare a inventiei cu Normele (...)au fost introduse în cadrul căilor ferate un numar total de 569 circuite de cale în patru secvențe tip (...), fără ca pârâta să fi primit în condiții de legalitate drepul de a folosi invenția pe care o testa.

Dar așa cum rezultă din proba cu interogatoriul pârâtei, administrată în prezenta cauză, (...)apreciază că în acea perioadă i-a acordat doar "sprijin logistic" lui în perfecționarea invenției.

În concret, încă din anul 1993 s-a constatat de către pârâtă eficiența acestei invenții, demarându-se proceduri succesive de negociere a prețului la care (...)urma să poată exploata invenția.

În acest sens învederează:

- nota din 9 decembrie 1996;

- adresa nr. 114/ A/3597 adresată Direcției Generale Organizare, Tehnic, Dezvoltare;

- Hotărârea Consiliului de Administrație CFR-SA, 10/22.10.1999;

- Nota nr. 1093/IS din 25.04.2001, a Ministerului Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței prin care s-a comunicat, necesitatea incheierii contractului cu el, arată apelantul-reclamant, până la 15.05.2001, înaintând în acest sens și o serie de observații și propuneri pe marginea contractului ce urma a se încheia;

- nota nr. 5/542/2001 din 17.04.2001 și nota nr. 14/4977 din 13.12.2004 ;

- dispozitia nr. 45/14.04.2009, prin care s-au aprobat membrii comisiei de analiză și stabilire a drepturilor ce decurg din utilizarea circuitului de cale tip (...).

Referitor la exercitarea dreptului de preferință de către pârâtă, apelantul-reclamant arată următoarele:

Ca o primă observație arată că poziția pârâtei nu este în sensul că nu și-ar fi exercitat dreptul de preferință, ci că nu avea dreptul să își exercite acest prerogativ.

Altfel spus, apărarea pârâtei nu este altceva decât o invocare a propriei culpe, pentru a se putea sustrage de la aplicabilitatea prevederilor legale incidente.

Arată că pârâta nu poate să invoce în apărarea sa propria culpă, dar nici că interpretarea dată textului legal privitor la dreptul de preferință este una fără suport legal.

Referitor la dreptul de proprietate asupra invenției, potrivit legii:

i. Art. 5. alin. 1, lit. b din Legea nr. 64/1991 prevede că: (1) "Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenție aparține:

b) salariatului, pentru invențiile realizate de catre acesta fie în exercitarea functiei sale, fie în domeniul activității unității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare."

Astfel, arată apelantul-reclamant, el se bucură de calitatea de proprietar al brevetului de invenție.

În ceea ce privește sfera persoanelor care beneficiază de un drept de preferință, apelantul-reclamant arată că, potrivit legii:

Art. 5 alin. 6 din Legea nr. 64/1991 stipulează că: În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), unitatea are un drept de preferință la încheierea unui contract privind invenția salariatului său, ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului; în lipsa acordului privind prețul contractului, acesta urmează să fie stabilit de instanțele judecătorești.

Cazul de la art. 5 alin. (1) lit. b) se referă la:

i. invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale;

ii. fie în domeniul activității unității în care este salariat prin cunoasterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate;

iii. fie cu ajutorul material al societății în care este salariat inventatorul.

Suplimentar. Normele de aplicare ale art. 5 din Legea nr. 64/1991 concretizează sfera beneficiarilor unui drept de preemțiune la care se referă art. 5 alin. 6, dispunând că preferința poate aparține și unității în care salariatul este angajat la momentul la care decide să cedeze folosința asupra invenției.

Potrivit. Art. 90 alin. 11 din Normele de aplicare ale Legii nr. 65/1991:

În cazul unei invenții create în condițiile prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din lege, pentru care dreptul la brevet de invenție aparține salariatului, acesta are obligatia să facă, conform prevederilor art. 5 alin. (6) din lege, prima ofertă de licență sau cesiune unității al cărei angajat este.

Pe cale de consecință, legea (așa cum este completată de Normele de interpretare) impune un cumul de condiții în persoana beneficiarului dreptului de preferintă:

• să fie vorba de unitatea:

- în care, în calitatea de salariat și în exercitarea funcției inventatorul a creat invenția, sau

- în al cărei domeniul de activitate a fost creată invenția, sau

- cu suportul material al căreia s-a realizat invenția.

și

• să fie vorba despre unitatea al cărei angajat este inventatorul salariat la momentul la care face, prima ofertă de licență sau cesiune unității.

Altfel spus, în cuprinsul textului legal mai sus menționat nu există conditii cumulative ce trebuie indeplinite pentru ca o persoană să se bucure de un drept la brevetul de invenție, ci dimpotrivă, acestea se află într-un raport de excludere reciprocă, vizând mai situații.

Scopul normelor de aplicare a legii - de a detalia modul în care o anume lege trebuie să fie aplicată.

Or, potrivit normelor de aplicare citate, se instituie o condiție suplimentară, a calității de salariat în cadrul unității la care i se face prima ofertă de cesiune sau licență.

Refritor la natura dreptului de preferință, apelantul-reclamant arată că dreptul de preferință instituit legal (un real drept de preemțiune) atinge într-adevăr libertatea contractuală.

Cu toate acestea, această restrângere operează doar dacă și la momentul la care titularul dreptului asupra invenției hotărăște să cedeze folosința asupra invenției.

Este logic astfel că, calitatea de unitate la care este salariat inventatorul se analizează la momentul la care salariatul dorește să facă prima ofertă cu privire la dreptul său.

Raportat la textele analizate, apelantul-reclamant menționează că a procedat în mod corect, făcând prima ofertă pârâtei.

Cu privire la interpretarea noțiunii de "unitate ce beneficiază de dreptul de preferință" în concepția pârâtei, apelantul-reclamant arată următoarele:

Chiar dacă ne raportăm la interpretarea pârâtei în sensul că dreptul de preferință aparține doar unității în care inventatorul, în calitate de salariat a dobândit calitatea de proprietar al invenției, concluzia este aceeași: în mod corect el a făcut prima ofertă.

Aceste concluzii sunt susținute de următoarele aspecte:

i. La momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra invenției el era angajatul pârâtei.

Raportat la art. 30 din Legea nr. 64/1991, numai din anul 1992 s-a născut dreptul său cu privire la brevetul de invenție ce putea fi cesionat.

Practic, raportându-ne la legislația aplicabilă - art. 28 (9) și art. 30 (2) din Legea nr. 64/1991, drepturile asupra brevetului de invenție devin efective, putând fi cedate, din momentul publicării hotărârii de acordare a brevetului.

Or, în anul 1992, la momentul publicării Hotărârii, el avea deja calitatea de salariat al (...) (din 19

Altfel spus, anterior anului 1992, el nu era titularul și nu putea ceda un drept pe care nu îl avea.

Această interpretare reprezintă o aplicație a principiului nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet.

ii. Și dacă se apreciază că el și-ar fi putut ceda dreptul de folosință încă din anul 1990, raportat la textul legal incident, dreptul de preferință aparținea tot pârâtei.

Potrivit art. 71 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 republicată, "drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate parțial recompensate sau nerecompensatepână la data intrării în vigoare a acestei legi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat invenția. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. În cazul neînțelegerii între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor art. 63".

Astfel, dacă s-ar aprecia că el putea să își cedeze dreptul anterior anului 1992, dată apreciată legal ca data dobândirii dreptului de proprietate asupra invenției, prin raportare la textul legal mai sus citat, dreptul de preferință aparținea tot (...)ca unitate care a aplicat invenția.

Făcând raportarea la momentul sugerat de pârâtă ca dată la care trebuia analizată calitatea de salariat, 07.05.1990, (data brevetului) aplicabilitatea textului indicat este evidentă, față de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, 11 octombrie 1991.

În același sens s-a pronunțat și jurisprudența relevantă: Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2154 din 26 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, Decizia nr. 125 din 15 mai 2008.

iii. Apelantul-reclamant apreciază oricum că această interpretare a pârâtei este trunchiată și lipsită de temei, în condițiile în care exclude aplicabilitatea art. 90 alin. 11 din Normele de aplicare ale Legii nr. 65/1991:

În cazul unei invenții create în condițiile prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din lege, pentru care dreptul la brevet de invenție aparține salariatului, acesta are obligația să facă, conform prevederilor art. 5 alin. (6) din lege, prima ofertă de licență sau cesiune unității al cărei angajat este.

Astfel, se ignoră situațiile distincte cuprinse în art. 5 alin. l, lit. b din Legea nr. 64/1991.

Apelantul-reclamant subliniază că poziția pârâtei contravine și principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, în condițiile în care la momentul la care a beneficiat de prima ofertă a apreciat că are această calitate de unitate ce se bucură de un drept de preferință, dezicându-se de această poziție doar ulterior aplicării invenției, la momentul la care ar fi trebuit să achite prețul acestei folosințe.

În același sens sunt și prevederile art. art. 90 alin 12 și alin 14 din Hotărârea Guvernului nr. 547/2008, regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, publicat în Monitorul Oficial a României nr. 456 din 18 iunie 2008, potrivit cărora:

Alin. 14. "Dacă unitatea și-a manifestat interesul, dar nu s-a ajuns la o înțelegere privind prețul contractului, litigiul se soluționează de instanțele judecătorești potrivit prevederilor art. 5 alin 6 din lege".

Se impune, astfel, respectarea principiului bunei credințe odată ce au fost demarate negocierile și unitatea și-a asumat calitatea de beneficiară a dreptului de preferință.

Cu privire la revendicările Brevetului de invenție, apelantul-reclamant menționează următoarele:

În mod corect pârâta subliniază că față de obiectul său de activitate nu era în măsură să producă produsul ce face obiectul invenției sale. Tocmai de aceea, oferta făcută (...)privea primele două revendicări ale brevetului, mai precis utilizarea metodei de implementare a produsului.

Deși așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică administrat în cauză " -SA a procedat la folosirea și implementarea circuitelor de cale tip (...), respectiv a primei revendicări din brevetul, al carui titular este, arată apelantul-reclamant, revendicare ce nu a fost cedată altei unități, aceasta nefinalizând procesul de negociere și incheiere a unui contract cu el, conform prevederilor legale în vigoare.

Suplimentar, pârâta a folosit până la momentul cedării revendicărilor privind produsul chiar și produsul (...) (după cum recunoaște în răspunsurile la întrebările 6, 7 din interogatoriul administrat), deci și celelalte revendicări, până în anul 1997, motivând însă că utilizările au fost făcute cu titlu de "sprijin logistic".

Apelantul-reclamant menționează că așa cum rezultă și din expertiza tehnică administrată, acest "sprijin" a generat introducerea unui număr de 600 de circuite de cale în sistemul căilor ferate.

În plus, trebuie să se țină seama și de faptul că așa cum s-a statuat și jurisprudențial, exploatarea brevetului nu presupune exclusiv aplicarea invenției, ci orice activitate prin care se obțin efectele economice și/sau sociale la care se referă legea.

Astfel, indiferent de titlul cu care invenția (inclusiv în sensul de "metodă") a fost aplicată, inventatorul are dreptul la contravaloarea efectelor economice și sociale generate de către aceasta.

În ceea ce privește efectele economice și efectele sociale, apelantul-reclamant învederează următoarele:

Potrivit art. 91 alin. 3 din HG nr. 547/2008, privind Normele de aplicare ale Legii nr. 64/1991: "drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat, potrivit prevederilor art. 36 din lege se stabilesc pe baza de contract și se acorda în funcție de efectele economice și sau sociale rezultate în perioada de valabilitate a brevetului din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției și numai pentru perioada de exploatare a acesteia".

Mai mult, la alin. 4 lit. b și c al aceluiași articol mai sus prevăd și un plafon minim al acestor drepturi:

a) "drepturile bănești corespunzand efectelor economice, inclusiv cele derivând din efectele sociale pe perioada de calcul al profitului nu pot fi inferioare valoriilor din urmatorul tabel: ( ... ) E>800.000, drepturi banesti = 106.000 + E x 4%";

b) Restituirea cheltuielilor direct catre inventator, pentru toate documentațiile tehnice sau economice, proiecte, studii, cercetări cu prototipuri, dacă acestea au fost efectuate de catre inventator pentru aplicarea invenției.

În mod total nejustificat susține pârâta că formula în discuție ar reprezenta cuantumul minim, legiuitorul nelăsând loc de interpretare prin introducerea prevederii "nu pot fi inferioare".

Astfel statueaza și Înalta Curte de Justiție și Casație, care, prin decizia nr 2551 din 15 aprilie 2008 a reținut că:

"Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției (art. 39 din Legea nr. 64/1991, în numerotarea existentă la data sesizării instanței)."

Or, atât natura efectelor economice și sociale rezultate ca urmare a implementării soluției tehnice inventate de către el, arată apelantul-reclamant, cât și cuantumul acestora a fost determinat prin cele două rapoarte de expertiză administrate în prezenta cauză.

Efectele economice al aplicarii invenției se mențin și în pezent, [pe durata prezentei acțiuni, la cele circa 300 milioane (ore x numar circuite de cale) adăugându-se încă circa 150 milioane (ore x numar circuite de cale)] iar utilizarea metodei și instalației brevetate se continuă prin extinderea aplicării acestora în stațiile și liniile care se modenizează, conform cerințelor Uniunii Europene, noile investiții ce înglobează instalațiile (...) având durata de viață normală de minim 20 de ani.

Referindu-se la soluția tribunalului, apelantul-reclamant arată că, instanta s-a pronunțat astfel prin aplicarea unui procent de 10% la beneficiile totale determinate pentru perioada 1990-1996 (inclusiv din economia cu manopera), obținând suma de 15.772.380 lei (calculată potrivit anexelor raportului de expertiză contabilă de la filele 331 și 411, vol. II, din dosarul cauzei).

Față de soluția instanței, apelantul-reclamant apreciază că aceasta este netemeinică și nelegală față de admiterea doar în parte a pretențiilor formulate.

Consideră că în mod eronat instanța de fond a apreciat că, în ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, nu mai sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ale pârâtei (...).

Astfel, în ceea ce priveste perioada ulterioară anului 1996, instanța a respins pretențiile formulate și precizate de el prin acțiune.

Apelantul-reclamant argumentează motivele ce sustin admiterea apelului formulat și modificarea în parte a sentinței civile aprelate, arătând următoarele:

Cu privire la perioada 1990-1996 menționează că instanța de fond a reținut el este titularul brevetului nr. pentru invenția "...", avand 10 revendicări asupra metodei de control, mai multor subansambluri specifice și circuite electronice originale.

Se mai menționează că brevetul a fost eliberat cu perioada de protecție 07.05.1990 - 07.05.2010, începând cu data înregistrării cererii de brevet la (...), respectiv data de 07.05.1990, sub nr. 145006.

S-a mai reținut faptul că invenția nu a fost realizată de el, menționează apelantul-reclamant, în exercitarea funcției sale din cadrul (...) și nici în domeniul activității acesteia, prin cunoasterea sau foloisrea tehnicii ori mijloacelor specifice ale (...) sau ale datelor existente în unitate, nici cu ajutorul material al acesteia, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991, avand în vedere că analizarea incidenței acestui articol este data înregistrării cererii de brevet.

Cu toate acestea, și în măsura în care nu s-ar reține aplicabilitatea acestui text legal, instanța a reținut în mod corect însă că el are calitatea de inventator (din 1990) și pârâta a utilizat invenția fără drept și fără să încheie un contract de cesiune cu privire la aceasta.

Astfel, instanța apreciază că fapta ilicită, în cadrul raportului obligațional generat de raspunderea civilă delictuală, constă în încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 64/1991:

(2) Este interzisă efectuarea fără consimțământul titularului a următoarelor acte:

[ ... ] b) utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

Așadar, instanța a reținut că pentru perioada de timp cuprinsă între anul 1990 și anul 1996, pârâta a folosit metoda și instalația brevetate de reclamant fără a avea consimțământul său. Sub acest aspect, se constată că el a permis folosirea invenției însă condiționat de achitarea unei remunerații corespunzătoare. Cum o asemenea remunerație nu a fost achitată (condiția acordului de folosire nefiind îndeplinită), fapta pârâtei îmbracă un aspect ilicit.

Prima instanță a statuat în mod corect în sensul că sunt îndeplinite cerințele generale ale răspunderii civile delictuale: faptă ilicită, culpă, prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea.

În concluzie, apreciază că soluția este justă în ceea ce privește perioada 1990 - 1996 în sensul că CNCF(...)îi datorează suma de 15.772.380 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în urma utilizării neautorizate a brevetului de invenție, cu privire la toate cele 10 revendicări.

În ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, apelantul-reclamant arată că instanța de fond a reținut faptul că în apropierea omologării finale a circuitului (...), prin contractul nr. 505-30.08.1996, el a cedat (...)licența exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicările de la 2 la 10 din brevetul de invenție, iar pârâta a beneficiat de invenția sa prin intermediul (...)

Pe cale de consecință, instanța de fond, în mod nefondat, a constatat că ulterior momentului încheierii Contractului nr., nu ar mai fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Se mai reține însă (în contradicție cu motivarea dată soluției, dar corect din punct de vedere faptic) că revendicarea 1, metodă de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ, nu a făcut obiectul contractului mai sus amintit.

Obiectul contractului îl constituie revendicările 2 - 10.

Instanța admite că, într-adevăr, revendicarea nr. 1 din brevetul de invenție, respectiv metoda de control, nu face obiectul contractului cu (...) SA, ceea ce nu poate să ducă decât la concluzia că, în ceea ce privește revendicarea nr. 1, folosirea acesteia, ulterior anului 1996, de către (...) constituie în continuare o fapta ilicită cauzatoare de prejudicii pentru el.

Față de cele reținute, apreciază că soluția instanței este eronată sub aspectul aprecierii că și revendicarea nr. 1 trebuie apreciată ca și cedată în favoarea (...) SA, concluzie nefondată, prin raportare la realitatea faptică, așa cum a fost aceasta probată.

Referitor la contractul nr. încheiat între el și (...) SA, apelantul-reclamant arată următoarele:

Astfel, argumentează că utilizarea de către (...) și ulterior anului 1996, a revendicarii nr. 1 a brevetului de invenție constituie faptă ilicită circumscrisă prevederilor art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 64/1991 și că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și înțelege să facă anumite precizări cu privire la contractul nr. încheiat cu (...)

Prin contractul mai sus mentionat, (...)a devenit producătorul echipamentului ce încorporează revendicările de la 2 la 10 din brevetul, inglobat în instalația Circuite de cale tip (...), obligându-se să:

1. producă echipamentul, cu respectarea strictă a proiectului de execuție elaborat de autor, fără a mai face nici o modificare fără avizul inventatorului, ce este și proiectantul unic al întregii părți electrice și electronice a ansamblului și a tuturor subansamblelor specifice ale circuitelor de cale tip "(...)";

2. valorifice echipamentele ce constituie obiectul contractului numai pe teritoriul României;

3. țină evidența cantitativă a produselor livrate trimestrial, a beneficiarilor acestor produse, și să-l înștiințeze în scris, la sfârșitul fiecărui trimestru, pe el, apeantul-reclamant, asupra furnizării loturilor de produse fabricate, a facturării și încasării contravalorii lor;

4. sprijine prin toate mijloacele disponibile pe inventator, în acțiunile sale viitoare, desfășurate în vederea extinderii aplicațiilor invenției, creșterii performanțelor tehnice ale echipamentelor elaborate și sporirii profitabilității lor;

5. mențină secretul de fabricație și confidențialitatea tranzacțiilor față de terți, fără a răspunde pentru informațiile înstrăinate, nedovedite ca fiind din vina (...) SA;

6. respecte drepturile de autor ale inventatorului;

7. nu refuze și să execute la termenele contractuale, toate comenzile primite în perioada de valabilitate a prezentului contract, comenzi care se înscriu în spiritul acestei convenții;

8. acționeze solidar cu el, apelantul-reclamant, pentru recuperarea eventualelor pagube ce i s-au produs, în cazul în care terțe persoane, fizice sau juridice, folosesc invenția sau revendicările sale în mod ilegal și să acționeze pentru interzicerea folosirii acestora.

Așa cum se poate observa cu ușurință din cuprinsul celor menționate anterior, (...)avea în sarcina sa, obligatia de a respecta drepturile sale de autor, învederează apelantul-reclamant, și de a respecta proiectul, metoda brevetată, fără a le aduce modificări.

Practic, (...) nu avea dreptul de a elabora proiecte privind folosirea acestei metode, fiind obligată și după semnarea contractului cu el, aperlantul-reclamant, să îi respecte dreptul de proprietate intelectuală sub acest aspect al nefolosirii revendicării nr. 1, singurul în măsură să elaboreze astfel de proiecte (conform Brevetului, dar și a Contractului încheiat cu (...)).

Or, prin demararea unui număr impresionant de licitații publice având ca obiect chiar această metodă de control, (...)i-a încălcat dreptul de proprietate intelectuală necedat - revendicarea nr. 1.

În Caietele de sarcini parte a Documentației de atribuire lansată de către achizitorul (...)acesta a inclus în mod constant proiecte de modernizare/refacere a rețelelor de căi ferate prin introducerea metodei brevetate de el, menționează apelantul-reclamant.

Aceste procedurii au fost demarate în toată perioada 1996-2010.

Apelantul-reclamant arată câteva exemple de contracte de execuție lucrări ce au privit implementarea Circuitelor de cale de tip (...):

1. Contract de execuție de lucrări nr., încheiat între (...)și (...) SA;

2. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

3. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

4. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și Construcții Feroviare Cluj SA;

5. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

6. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

7. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca Construcții Feroviare Cluj SA;

8. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca (...) SA;

9. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

10. Contract de antrepriză nr. încheiat între Regionala Cluj din Cluj-Napoca și (...) SA;

Implementarea Circuitelor de cale de tip (...) este probată și prin următoarele documente:

1. Caiet de sarcini privind realizarea obiectivului "Modernizarea instalațiilor CED din complexul(...)București Nord. Circuite de cale electronice în stația 16 februarie", 05.2001;

2. Mememoriu Tehnic din data de 08.05.2001;

3. Caiet de sarcini privind Modificarea instalației CED din Stația Aghires în vederea înlocuirii actualelor circuite de cale cu Circuitele de cale de tip (...), 07.1997;

4. Mememoriu Tehnic din data de 07.1997;

5. Mememoriu Tehnic privind introducerea circuitelor (...) pe secția Cluj-Episcopia Bihor, 07.1997;

6. Caiet de sarcini Stația Brașov Călători, 11.1997.

Astfel, (...)a utilizat fără drept invenția sa, arată apelantul-reclamant, întrucât, revendicarea 1 nu a facut obiectul contractului dintre el și (...)

Prin urmare, pentru revendicarea 1 (Metoda de control), nu a existat o cesiune a dreptului de exploatare din partea sa către (...) Astfel, nu se poate susține că prin faptul de a fi cesionat licența exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicarile de la 2 la 10 din brevetul de invenție, apelantul-reclamantă arată că a autorizat și dobândirea de către (...)a revendicarii 1, respectiv metoda de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ.

În condițiile în care revendicarea 1, nu face obiectul contractului nr., ne aflăm în situația unei folosiri neautorizate a acesteia de către pârâtă.

Se poate constata așadar, că a existat o încălcare a drepturilor sale de către (...)prin folosirea revendicarii 1, chiar și după cedarea dreptului de exploatare către (...) SA, întrucât obiectul contractului prin care a avut loc cesiunea s-a referit exclusiv la revendicarile de la 2 la 10.

Practic, indiferent cine era titularul dreptului de exploatare exclusivă a revendicarii 1 (apelantul.reclamant sau (...) printr-o cesiune subînțeleasă), pârâta (...)tot nu avea dreptul de a utiliza și implementa metoda de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ.

Prin urmare, reiese cu claritate faptul că și pentru perioada ulterioară anului 1996, chiar în prezența contractului nr., sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Această răspundere se fundamentează, așa cum a aratat pe parcursul criticii sentinței tribunalului, pe folosirea neautorizată, deci prin utilizarea fără drept a revendicarii 1, indiferent cine era titularul licenței exclusive de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicările din brevet.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, apelantul-reclamant menționează că acestea, conform doctrinei și jurisprudenței sunt cele prevăzute de art. 998-999 vechiul Cod civil:

1. fapta ilicită;

2. prejudiciul;

3. raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

4. vinovăția autorului faptei;

Refertitor la fapta ilicită a pârâtei (...)constă, astfel cum a reținut și instanța de fond, în încălcarea prevederilor art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 64/1991, chiar și după anul 1996, în ceea ce privește revendicarea nr. 1 din brevet.

Astfel, pentru perioada 1990-1996, instanța a apreciat că fapta ilicită a pârâtei (...)constă în utilizarea invenției fără a încheia un contract de cesiune cu el, respectiv în încălcarea prevederilor art. 32 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 64/1991:

(2) Este interzisă efectuarea fără consimțământul titularului a următoarelor acte:

[ ... ] b) utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

Din cuprinsul articolului citat se poate observa că potrivit lit. b sunt interzise două conduite:

~ utilizarea procedeului și

~ folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul produsului obtinut direct prin procedeul brevetat.

Apelantul-reclamant, prin contractul nr. încheiat cu (...) SA, arată că a cedat doar partea din brevet ce privea realizarea și vânzarea produsului brevetat, nu și folosirea și implementarea circuitelor de cale tip (...), în sensul de metodă de control.

Utilizarea procedeului brevetat putea fi doar atributul pârâtei (...), deoarece ea era singura companie în Romania ce ar fi putut utiliza atât metoda de control (revendicarea nr. 1), cât și produsul obținut din procedeul brevetat.

Mai exact, în ceea ce privește metoda de control (revendicarea nr. 1), aceasta nici nu putea fi cedată către (...) SA; datorită faptului că metoda putea fi folosită doar de către pârâta (...)(fosta (...)), fiind persoana juridică ce deținea infrastructură feroviară la acel moment.

Astfel, instalația propriu-zisă, respectiv Circuitele de cale de tip (...) a fost într-adevar produsă, începând cu anul 1996, de către (...)

Dar această producție (a produsului) s-a făcut în mod constant la comanda (...), (fosta (...)) care a elaborat proiecte de realizare și implementare a produsului în vederea încorporării acestuia în căile ferate.

Practic, pârâta a realizat în mod constant proiecte de execuție și implementare a unei metode brevetate, fără a avea acest drept.

Altfel spus, deși pârâta avea dreptul de a folosi produsul finit, nu avea dreptul de a folosi sau modifica "metoda" în vederea încorporării acest produs în căile ferate române.

Dar această încălcare a existat și a fost probată de el, arată apelantul-reclamant, prin depunerea cu titlu exemplificativ a câtorva dintre procedurile de achiziție publică demarate de (...)ce au avut ca obiect metodă ce face obiectul revendicării 1 din brevetul său.

Deși instanța admite că revendicarea nr. 1, respectiv metoda de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ, nu a făcut obiectul Contractului nr. încheiat cu (...) SA, apreciază că după anul 1996 nu mai sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Constatările instanței de fond sunt eronate, deoarece pârâta (...)a continuat să utilizeze în mod ilicit revendicarea nr. 1, respectiv metoda de control pentru circuite de cale, cu impulsuri de curent alternativ, și ulterior anului 1996.

Rezultă astfel, că și după anul 1996, fapta ilicită a pârâtei a continuat, cauzându-i prejudicii, impunându-se acoperirea lor.

În concluzie, utilizarea revendicării nr. 1, respectiv utilizarea procedeului brevetat, în perioada 1990-2010, constituie o faptă ilicită în sensul art. 998-999 vechiul Cod civil, dovedind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ale pârâtei (...).

În ceea ce privește prejudiciul cauzat de către pârâta (...)acesta constă în folosirea fără acordul inventatorului a brevetului de invenție nr., prejudiciul fiind cuantificat prin beneficiile aduse acesteia prin implementarea invenției.

În concret, prejudiciul a fost cuantificat prin intermediul celor două expertize administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică și expertiza contabilă.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit că (...)a pus în funcțiune instalații de siguranță a circulației cu circuite de cale tip (...) în 92 de stații cu instalații de centralizare electrodinamică sau elctronică, precum și în 110 instalații de bloc de linie automat ale liniilor curente dintre stații, respectiv un numar total de 4355 circuite de cale tip (...), care însumează peste 300 de milioane de ore de funcționare.

După cum se poate observa din cuprinsul sentinței atacate, instanța a admis că în perioada 1990-1996, pârâta (...)a utilizat fără drept brevetul său de invenție, pentru toate cele 10 revendicari.

Urmând logica primei instanțe, în condițiile în care în perioada 1996-2010, dreptul cu privire la revendicarea nr. 1 nu a fost cedat, pârâta (...)datorează 10% din cuantumul beneficiilor obținute, beneficii ce au fost stabilite prin cele două expertize judiciare efectuate în prezenta cauză.

Astfel, în ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este unul cert, direct și actual, inclusiv pentru perioada 1996-2010.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, dincolo de orice dubiu, utilizarea fără drept a brevetului nr. de către pârâta (...)constituie cauza prejudiciului cert, direct și actual, determinat de către cele două expertize judiciare efectuate în cauză.

Referitor la vinovație, apelantul-reclamant menționează următoarele:

Fapta prejudiciabilă a pârâtei a fost comisă cu intenție directă încă de la momentul înregistrării cererii nr. la (...), respectiv de la data de 07.05.1990.

Instanța de fond a reținut faptul că prima utilizare a brevetului de invenție a fost la data de 15.12.1990, conform raportului de expertiză tehnică, prin care s-a menționat faptul că primele 15 circuite de cale au fost introduse experimental pe raza Regionalei CF București.

În concret, utilitatea și necesitatea implementării circuitelor (...), precum și necesitatea acordării unei remunerații pentru utilizarea invenției, au fost recunoscute și confirmate de către pârâta (...)prin numeroase documente printre care menționează:

./ Nota nr. din 9 decembrie 1996, asupra circuitelor de cale tip (...);

./ Adresa nr. adresată Direcției Generală Organizare, Tehnic, Dezvoltare;

./ Adresa nr.;

./ Hotărârea Consiliului de Administrație al Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" SA,;

./ Nota nr., a Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței prin care s-a comunicat CNCF "CFR" SA, necesitatea încheierii contractului cu el până la 15.05.2001, înaintând în acest sens și o serie de observații și propuneri pe marginea contractului ce urma a se încheia;

./ nota nr. și nota nr. 14/4977/13.12.2004;

./ dispozitia nr., prin care s-au aprobat membrii comisiei de analiză și stabilire a drepturilor ce decurg din utilizarea circuitului de cale tip (...).

În concluzie, pârâta a recunoscut în mod constant faptul că îi încalcă drepturile și a purtat inclusiv negocieri în acest sens, însă nu a înțeles niciodată să acopere prejudiciul cauzat, astfel că, față de îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, apreciază că pârâta (...)datorează 10% din beneficiile stabilite pe întreaga perioadă 1990-2010.

În consecință, apelantul-reclamant solicită admiterea apelului, admiterea în tot a cererii așa cum aceasta a fost formulată și precizată, obligarea pârâtei 1 la plata în favoarea sa a sumei de 61.675.608,00 lei, a sumei de 200.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate din bugetul personal pentru realizarea documentațiilor tehnice, a proiectelor și a prototipurilor necesare aplicării invenției, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, textele legale la care s-a făcut referire în cererea apel.

În motivarea apelului, pârâta (...)((...)) a susținut următoarele critici:

Făcând un scurt istoric al, apelanta-pârâtă arată că, începuturile căii ferate se situează în anul 1880, când, pe 23 aprilie 1880, s-a înființat "Direcțiunea princiară a Căilor Ferate Române" care a răscumpărat și unificat rețeaua de căi ferate de pe teritoriul României.

De atunci, din 1880 a fost utilizată fără întrerupere denumirea C.F.R. - Căile Ferate Române până în anul 1991 (în anul 1990 funcționa ca Departament în cadrul Ministerului Transporturilor).

Prin dispozitiile Legii nr. 15/1990 au fost organizate toate unitățile economice de stat indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea.

În anul 1991, Departamentul(...)care funcționa în cadrul Ministerului Transporturilor a fost organizat în temeiul HG nr. 235/1991, având statut de regie autonomă de interes national, cu capital integral de stat, fiind denumit prescurtat (...) - RA (regie autonomă)

În anul 1998 a fost reorganizată (...) - RA în temeiul dispozitiilor art. 47 din OUG nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române.

Prin HG nr. 581/1998, ca urmare a reorganizării prin divizare a regiei autonome (...) dispusă prin OUG nr. 12/1998, a fost înființată (...), având, în principal, ca obiect de activitate gestionarea infrastructurii feroviare publice și a patrimoniului feroviar auxiliar.

(...)deține în regim de concesiune infrastructură feroviară publică a statului în baza Contractului de concesiune nr. MM224/2002 încheiat între Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor și Locuintei, în calitate de concedent, în considerarea calității sale de autoritate publică, și (...), în calitate de concesionar (anexa 2 la întânpinarea depusă la dosarul de fond), proprietarul infrastructurii feroviare publice fiind Statul Român.

Elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice sunt cuprinse în Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 (modificată și completată prin HG nr. 589/2006) (anexa 3 la întâmpinare - extras).

Astfel, potrivit actului normativ mentionat, la pct. 3 al. Literei "d" din Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 modificată prin HG nr. 589/2006 printre elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice se afla și instalațiile de centralizare electrodinamică care sunt definite de lege ca fiind "ansamblul de echipamente mecanice și electrice bazate în principal pe relee cu care se comandă și se controlează manevrarea și înzăvorârea macazurilor, starea de liber/ocupat a liniilor și macazurilor de către materialul rulant, permițând punerea pe liber a semnalelor luminoase de manevră sau de circulatie, numai dacă sunt îndeplinire condițiile de siguranță verificate de instalație, cu toate anexele, clădirile și terenul aferent." (anexa 3 la întâmpinare - extras).

Apelanta-pârâtă precizează că circuitele de cale (...) sunt parte componentă a acestei instalații de centralizare electrodinamică.

Cu privire la Brevetul de invenție nr, apeanta-pârâtă arată că împrejurările de fapt prezentate de reclamant în susținerea pretențiilor sale prin acțiunea introductivă nu sunt conforme realității, situația reală legată de acest brevet de invenție fiind următoarea:

Reclamantul a realizat invenția anterior anului 1990 și i s-a conferit dreptul de exploatare exclusivă odată cu acordarea brevetului de invenție 07.05.1990 pentru o perioadă de valabilitate de 20 de ani până la data de 07.05.2010.

La data constituirii depozitului cererii de brevet de invenție, reclamantul inventator nu avea calitatea de salariat al (...), acesta fiind încadrat în perioda 15.09.1974 - 18.12.1991 la Institutul Politehnic București.

După data depunerii cererii de brevet de invenție, însoțită de documentația tehnică, inventatorul a dobândit calitatea de angajat al (...) (acesta fiind angajat la (...) la data de 18.12.1991), deținând diferite funcții, inclusiv de Șef Serviciu Strategie Dezvoltare, până la data de 12.04.2010.

Inventatorul (...)a făcut cunoscută invenția producătorului (...)București (antecesoarea societății (...) SA).

Invenția se referă la o metodă de control și instalație pentru circuite de cale materializată în instalație de control pentru circuitele de cale cu impulsuri de curent alternativ denumită prescurtat "Circuit de cale Tip C-4-48";.

Acest circuit de cale tip ..., ce face obiescul brevetului de invenție, cuprinde, în principal, durata codului de Prin actul nr. 4138/09.05.1990 societatea a făcut cunoscut acest circuit Ministerului Transporturilor, Regionalei CF București. IPCF București. IPB - Facultatea Transporturi și ICPTT București, transmițând acestora ,,(...) proiectul Notei de Comandă - Redactarea 1 pentru produsul Echipament pt. circuit de cale secvențial cu comutație statică în impulsuri de curent alternativ Anexa nr. 1 la prezenta cererea apel.

Prin actul nr. (...)- Departamentul Căilor Ferate a comunicat societății (...)că este de acord cu proiectul Notei de comandă, însă cu anumite observații (obiecțiuni tehnice) Anexa nr. 2 la cerere.

Prin procesul-verbal din 27.06.1990, încheiat la sediul (...)București cu ocazia ședinței de analiză a sintezei observațiilor la proiectul notei de comandă pentru circuitul de cale (la care a participat și inventatorul (...)), comisia de analiză a stabilit anumite modificări la prototipul invenței. Anexa nr. 3 la cerere.

În data de 31.10.1990 echipamentul a fost transmis și la DATE - Serviciul SCB spre analiză. Anexa nr. 4 la cerere.

După testarea a acestui echipament de către (...)(în formă de prototip), (...)(MLPTAT) prin Secreatar de Stat, a aprobat (...) Nota în legătură cu încercarea pe teren a modelului experimental "";.

Potrivit Notei nr. 3112006/1990, echipamentul a fost introdus experimental timp de 5 luni cu respectarea măsurilor de siguranța circulației trenurilor (aceste măsuri de siguranța circulației trenurilor fiind asigurate de personalul (...)) Anexa nr. 5 la cerere.

În perioada anilor 1991 - 1993, (...) Bucuresti împreună cu (...)prin D.A.T.E., (...) prin Regionala CF București, I.P.C.F., I.C.P.T.T prin Secția Automatizări și Institutul Politihnic București - Catedra Telecomenzi Feroviare au analizat stadiul experimentării noului produs și măsurile ce s-au impus pentru omologarea și finalizarea circuitului

În dovedirea celor de mai sus, apelanta-pârâtă depune adresele (...) nr. din 14.05.1991, prin care producătorul (...) a convocat părțile pentru analizarea stadiului experimentării circuitului .... Anexa nr. 6 la cerere.

În urma analizei, echipamentul ..., ce face obiectul brevetului de invenție, acesta a suportat numeroase modificări esențiale, în perioada 1990 - 1993, și anume: s-a mărit durata codului de la de 75 Hz la 64 sinosoide, astfel încât, s-a eliminat circuitul de revenire la zero, și s-a mărit de la pauza între secvențele alăturate (de la 52 ms la 104 ms); s-a modificat circuitul inițial de încărcare al condensatorului de 6,8 uF; s-au modificat valorile circuitului de temporizare a codului; s-a eliminat tranzistorul PNP din circuitul de control; s-a modificat frecvența multivibratorului la 20Khz.

Acest nou circuit a fost denumit prescurtat.

La data de 17.11.1993 a fost omologat prelinar circuitul de cale (...)și nu circuitul de cale ... care face obiectul brevetului de invenție.

În Raportul Comisiei de omologare preliminară nr. 314/7/915/17.11.1993 se precizează următoarele:

- la art. 6 ,,(…) în vederea omologării finale, se recomandă o nouă redactare a normei tehnice, cu un conținut mai concis";;

- la art. 7 ,,(...) poate fi aplicată cu condiția omologării preliminare individuale a subsnsamblurilor; valabilitatea omologării preliminare 6 luni; volumul maxim de seturi de echipamente pentru care se autorizează utilizarea la (...): 500 circuite de cale; alte restricții: pe perioada valabilității omologării preliminare, se va urmări funcționarea circuitelor de cale tip (...)pe baza unui program stabilit în comun de ";

- la art. 8 "(…) recomandări privind derularea omologării finale: la definitivarea caietului de sarcini al fiecărui subansamblu să se precizeze controlul pe flux tehnologic efectuat de organele CTC ale fabricantului și atribuțiile de control ale recepției (...)";.

În perioada 1993 - 1995 societatea (...) a furnizat cantitatea de produse specificată la omologarea preliminară fabricând subansamblurile necesare pentru echiparea unui număr de 500 secțiuni izolate cu circuite de cale tip C - 4 - 48.

Astfel, în perioada 1993 - 1996 fost pus în cale circuitul de cale tip (...)în scop experimental.

La data de 29.07.1996 circuitul de cale (...)a fost omologat final, iar la data de 30.08.1996, între inventatorul (...)și (...)a fost încheiat contractul de licență exclusivă nr. 505/30.08.1996.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul (...)a solicitat obligarea la plata sumei de 8.000.000 euro, reprezentând drepturi patrimoniale pretinse în calitate de titular al brevetului de inventie nr., precum și a sumei de 200.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru realizarea documentației tehnice, a proiectelor și a prototipurilor necesare aplicării invenției - invenție materializată în circuit de cale ....

Prin cererea precizatoare transmisă la data de 07.04.2014, reclamantul a indicat cuantumul pretențiilor la valoarea de 616.756.080,07 lei, reprezentând suma totală a beneficiilor, materiale aduse (...)prin utilizarea brevetului de inventie nr. /07.05.1990, în perioada 15.12.1990 - decembrie 2010.

Prin sentința civilă nr. 676/13.05.2014 Tribunalul Bucureși a admis în parte acțiunea reclamantului motivat de următoarele argumente:

În ceea ce privește perioada decembrie 1990 - 1996, tribunalul a constatat că invenția reclamantului a fost utilizată în mod susținut, iar nu doar experimental, acest aspect rezultând cu prisosință din raportul de expertiză tehnică. Dacă în luna decembrie 1990 invenția reclamantului a fost deja implementată întro-o stație, cu un total de 15 circuite (...)în anul 1996 aceasta era implementată în două stații, cu un număr de 569 circuite. Faptul că procedura de verificare omologare a unei invenții deja brevetate a durat o perioadă îndelungată de timp, exclusiv din cauza pârâtei nu poate constitui o apărare primită de tribunal. De asemenea, prin sentința apelată, tribunalul a reținut că cererea reclamantului este întemeiată pentru perioada decembrie 1990 - 1996.

Apelanta-pârâtă susține că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, (calitatea procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

Reclamantul fiind cel care pornește actiunea trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, obligație derivând din dispozițiile art. 112 cod civil 1865, potrivit cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă printre elemente: obiectul și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază actiunea.

Pentru ca instanta să pronunțe o soluție legală și temeinică, aceasta trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

În opinia sa, menționează apelanta-pârâtă, examinarea calității procesuale a părților se poate face în tot cursul judecății, putând fi invocată în orice stare a procesului, atât în primă instanță, cât și direct în căile de atac, fiind o excepție de ordine publică, absolută și peremtorie.

În raport de obiectul și motivele de fapt și de drept arătate de reclamant în cererea introductivă susține că își întemeiază această excepție pe următoarele argumente:

Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea la plata sumei de 616.756.080,07 lei, reprezentând suma totală a beneficiilor materiale aduse (...)prin utilizarea invenției materializată în Metoda și instalație de control pentru circuitele de cale cu impulsuri de curent alternativ tip;

- În realitate, obiectul brevetului de invenție îl constituie o metodă de control și instalația pentru circuite de cale materializată în "Instalație de control pentru circuitele de cale cu impulsuri de curent altemativ tip"; și nu circuit de cale tip, um greșit a arătat reclamantul;

- Așa cum a arătat în secțiunea denumită ,,(...) Scună prezentare a situației de fapt cu privire la brevetul de invenție /07.05.1990, în perioada 1990 - 1993, în urma testărilor pe teren a circuitului de cale ..., (echipament ce face obiectul brevetului de invenție), acest circuit a suportat numeroase modificări esențiale și anume: s-a mărit durata codului de la, astfel încât s-a eliminat circuitul de revenire la zero, §i s-a mărit de la 4 la 8 sinosoide pauza între secvențele alăturate (de la 52 ms la 104 ms); s-a modificat circuitul initial de încărcare al condensatorului de 6,8 uF; s-au modificat valorile circuitului de temporizare a codului; s-a eliminat tranzistorul PNP din circuitul de control; s-a modificat frecvența multivibratorului la 20 Khz;

- Circuitul de cale, ce face obiectul brevetului de invenție nu a rezolvat problema arătată în descrierea brevetului (coloana 1 ultim alineat din descrierea brevetului) și anume: "(…) problema pe care o rezolvă invenția de față este realizarea unui circuit de cale cu fiabilitate globală ridicată, cu consum redus de energie electrică, cu o mare stabilitate în timp, ce se poate utiliza atât în stații cât și în linia curentă";;

- Față de rezultatele obținute în urma testărilor s-a renunțat la circuitul ..., urmând a fi testat noul circuit de cale (...)(circuit ce nu face obiectul brevetului de invenție);

Apelanta-pârâtă învederează că noul circuit de cale (...)nu face obiectul brevetului de invenție, iar reclamantul inventator nu are protecția conferită de lege pentru acest circuit, pentru a avea legimitate procesuală activă.

Totodată, solicită a se constata că reclamantul a indus în eroare instanța de fond, susținând că obiectul brevetului de invenție îl constituie circuitul de cale tip (...)când, în realitate, obiectul brevetului de invenție il constituie circuitul de cale ....

Dupa cum se poate observa, nici în cererea introductivă și nici în cererea de apel, reclamantul nu face nicio referire la circuitul de cale tip ... (circuit care face obiectul Brevetului de invenție).

Consideră că reclamantul pentru a putea beneficia de protecția conferită de lege, precum și legitimitate procesuală activă avea obligația de a depune la (...) o nouă cerere de brevet de invenție pentru noul circuit de cale (...)deoarece modificările suportate de circuitul ... au fost esențiale.

Circuitul de cale (...)este de fapt un alt circuit care ar fi trebuit să parcurgă procedura legală de înregistrare la (...) pentru a beneficia de protecția prevăzută de lege.

Apelanta-pârâtă învederează că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 64/1991 ,,(...) drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către OSIM, în condițiile legii";.

Însă, după cum se poate constata noul circuit (...)nu a fost înregistrat la (...) (nu face obiectul unui brevet de invenție), iar reclamantul nu are protecția conferită de lege pentru acest circuit.

De asemenea, apelanta-pârâtă solicită a se constata că dreptul subiectiv civil dedus judecății nu este un drept legitim, acesta neavând protecția cerută de lege pentru a putea fi solicitat, deoarece circuitul de cale (...)nu se bucură de protecția conferită de lege (acest circuit de cale nefiind înregistrat la (...)).

Pentru toate aceste argumente, solicită admiterea excepției invocată de ea, iar pe cale de consecință, respingerea acținii ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă (deoarece reclamantul nu are calitate de inventator pentru circuitul (...)ci numai pentru circuitul de cale ..., însă acest circuit din urmă nu face obiectul cererii de chemare în judecată).

În ipoteza în care instanța nu va îmbrățișa argumentele sale de mai sus, arată apelanta-pârâtă, și va constata că reclamantul are calitate procesuală activă, înțelege să critice sentința apelată precum și încheierile interlocutorii precizate, după cum urmează:

Pe cale de excepție:

1. Cu privire la exceptia invocată de ea asupra lipsei calității sale procesuale pasive, susține următoarele:

a) Critică soluția instanței de fond, în principal, sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) independent de calitatea procesuală pasivă a Statului Român sau a (...) SA, tribunalul constată că, în prezenta cauză, (...)are calitate procesuală pasivă, împotriva sa pretinzându-se antrenarea răspunderii delictuale pentru folosirea metodei, dar fi a produsului obținut direct prin procedeul brevetat. (…) chiar dacă este posibilă antrenarea răspunderii și pentru Stat sau (...), între subiectul pasiv al faptei ilicite - persoana care folosește produsul obținut direct prin procedeul brevetat - și (...)există identitate. (...) În privința contractului încheiat cu (...) SA, tribunalul constată că faptul că pârâta a achitat prețul circuitelor către această societate nu poate fi opus reclamantului ca și cauză exoneratoare de legimitate procesuală pasivă, deoarece actele dintre terțe persoane, nici nu vatămă, nici nu profită unei persoane"; sunt neîntemeiate și contradictorii.

Așa cum a susținut și în fața instanței de fond, apelanta-pârâtă arată că nu are calitate procesuală pasivă având în vedere următoarele argumente:

- Pe de o parte, (...)a introdus în infrastructura publică feroviară circuitul de cale ..., respectiv (...)nu în calitate de proprietar, ci în calitate de concesionar al acestei infrastructuri publice feroviare.

Statul român răspunde pentru obligatiile organelor, autoritatilor și instituțiilor publice, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În opinia sa, statul este un garant al executării obligațiilor asumate de toate organele, autoritățile și instituțiile publice.

Pentru perioada 1990 - 1996, perioada de testare atât a circuitului de cale ..., cât și a circuitului de cale (...)Statul Român prin (...)și-a dat acordul cu privire la programul de testare a acestora.

Astfel, învederează că, prin actul nr. 4138/09.05.1990 societatea (...)a făcut cunoscut circuitul de cale ... Statului Român prin Ministerului Transporturilor.

Prin actul nr. 31/847/23.05.1990 Statul Român, prin (...)a comunicat societății (...)că este de acord cu proiectul Notei de comandă, cu atât mai mult cu cât Departamentul Căilor Ferate era o structură din cadrul acestui minister.

Apelanta-pârâtă arată că nici după înfiintarea (...) - RA, acest circuit nu ar fi putut fi introdus în infrastructura publică feroviară, nici măcar în scopuri experimentale, fără acordul Statului Român prin (...)(acesta fiind reprezantantul de drept al statului cu privire la infrastructura feroviară publică și administratorul acesteia), deoarece acest circuit face parte din infrastructura feroviară publică a statului și concură la siguranța circulației trenurilor.

După înfiintarea (...), elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice au fost cuprinse în Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 (modificată și completată prin HG nr. 589/2006) (anexa 3 la întâmpinarea din dosarul de fond - extras).

Astfel, potrivit actului normativ mentionat, la pct, 3 al. literei "d" din Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 modificată prin HG nr. 589/2006, printre elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice se află și instalațiile de centralizare electrodinamică care sunt definite de lege ca fiind "ansamblul de echipamente mecanice și electrice bazate în principal pe relee cu care se comandă și se controlează manevrarea și înzăvorârea macazurilor, starea de liber/ocupat a liniilor și macazurilor de către materialul rulant, permițând punerea pe liber a semnalelor luminoase de manevră sau de circulație, numai dacă sunt indeplinire condițiile de siguranță verificate de instalație, cu toate anexele, clădirile și terenul aferent." (anexa 3 la întâmpinare - extras).

Instanța de fond chiar dacă reține că este posibilă antrenarea răspunderii și pentru Stat, nu reține că Statul Român, în calitate de proprietar al acestei infrastructuri publice are calitate procesuală pasivă prin (...)care apare în aceste condiții ca un subiect de drept circumstanțiat, față de calitatea acestuia de administrator al infrastructurii feroviare publice.

Stabilirea corectă a cadrului procesual în cauză, în sensul stabilirii calității procesuale pasive și a Ministerului Transporturilor, are consecințe juridice și în planul stabilirii persoanei obligate la plată, în cazul în care acțiunea reclamantului ar putea fi admisă.

Introducerea în cale a circuitului ..., respectiv (...)nu a reprezentat o acțiune voluntară și unilaterală a sa, învederează apelanta-pârâtă, ci se constituie într-o obligație legală de a asigura condiții optime de circulație a trenurilor cu respectarea tuturor normelor privind asigurarea siguranței în transporturile feroviare.

Prin urmare, în această activitate apelanta-pârâtă menționează că s-a subscris titularului de drept administratorului infrastrurii, respectiv Ministerului Transporturilor.

În opinia sa, arată apelanta-pârâtă, instanța de fond în mod greșit a reținut că numai ea ((...)) are calitate procesuală pasivă, neobservând de fapt că ea este numai concesionarul infrastructurii feroviare publice, iar pe cale de consecință, nu poate avea calitate procesuală pasivă.

- Pe de altă parte, menționează apelanta-pârâtă, (...)(anterior (...)) nu a produs și nu a comercializat aceste circuite de cale ferată.

Așa cum a mai arătat, după depunerea cererii de brevet nr. la (...), inventatorul (...)a făcut cunoscută invenția producătorului (...)București (antecesoarea societății (...) SA), iar prin actul nr. 4138/09.05.1990 societatea (...)a făcut cunoscut acest circuit ... Ministerului Transporturilor, Regionalei București, IPCF București, IPB - Facultatea Transporturi și ICPTT București, transmitând acestora proiectul Notei de Comandă - Redactarea 1 pentru produsul "Echipament pt. circuit de cale secvențial cu comutație statică în impulsuri de curent alternativ tip ...".

De asemenea, apelanta-pârâtă învederează că (...) a folosit acest circuit de cale ... numai în mod experimental, în perioada 1990 - 1993, iar față de rezultatele obținute în urma testărilor s-a renunțat la circuitul ..., urmând a fi testat noul circuit de cale ....

Solicită a se constata că (...) SA, în toată perioada 1990 - 2010 (atât în privința circuitului de cale ..., cât și în privința noului circuit de cale C4 -64) s-a interpus între determinat în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu, exonerănd de răspundere delictuală un terț beneficiar, în speță, (...).

Totodată, (...) are calitate atât de producător, cât și de furnizor atât al circuitului de cale circuitului ..., cât și al circuitului de cale (...)iar (...) RA a avut numai calitatea de client - cumpărător al acestui producător/furnizor.

Apelanta-pârâtă învederează faptul că, potrivit actului nr. 31/847/23.05.1990 (...)a alocat sumele pentru proiectul notei de comandă înaintată de (...)

Însă, în urma rezultatelor obținute, după testările pe teren s-a renunțat la circuitul ..., urmând a fi testat noul circuit de cale (...)(circuit ce nu face, obiectul brevetului de invenție);

Rezultă, fără putință de tăgadă, că pretențiile pecuniare pe care le-ar avea autorul invenției "Instalație de control pentru circuitele de cale cu impulsuri de curent alternativ ..., trebuiesc achitate de către operatorul economic care le-a produs și comercializat ((...) SA), iar nu de la cumpărătorul acestora, (...).

De asemenea, solicită a se constata că pentru perioada 1990 - 1993, (...)a fost producătorul și furnizorul circuitului ....

Chiar și după modificările aduse circuitului ... (acest circuit devenind circuit cale tip ...), arată apelanta-pârâtă, după anul 1994 și până în prezent, tot (...)a fost singurul producător și furnizor al circuitelor de cale și învederează că nici (...) (antecesoarea sa) și nici ea, (...), potrivit obiectului de activitate stabilit prin hotararea de guvern de înființare a societății, nu au produs, nu produc și nici nu instalează acest echipament (nici circuitul ... și nici circuitul ...).

(...)este singurul licențiat să producă și să instaleze acest echipament, care în opinia sa este și singurul care ar putea avea și calitate procesuală pasivă față de reclamantul inventator.

Prin urmare, solicită a se reține faptul că (...) SA:

• a solicitat Ministerului Transporturilor avizarea Notei de comandă pentru circuitul de cale ..., potrivit actului nr. 4138/9.05.1990;

• (...)a alocat sumele pentru achizitionarea circuitul de cale ... în scop experimental, potrivit actului nr. 31/847/23.05.1990;

• a utilizat atât circuitul de cale ..., cât și circuitul de cale (...)având obligația să achite reclamantului drepturile patrimoniale ce i se cuvin, în temeiul legii;

• a încheiat cu reclamantul un contract de licență exclusivă, aspect reținut și de instanța de fond în considerentele sentinței apelate.

Apelanta-pârâtă apreciază că reglementarea drepturilor patrimoniale născute din dreptul titularului de brevet aparține de relația dintre producător și titularul de brevet, iar nu de relația dintre inventator și utilizator (acesta din urmă - utilizatorul - achizitionând produsele în temeiul unor contracte de achiziție - în prețul contractului fiind inclus și eventualele drepturi de autor), iar pe cale de consecință, numai producătorul/furnizor (cel care a produs și comercializat circuitele) poate avea calitate procesuală pasivă.

b) Apelanta-pârâtă mai critică soluția instanței de fond și sub aspectul faptului că reținerile acesteia sunt contradictorii în sensul că prin încheierea din 11.10.2011 instanța a reținut că ,,(...) faptul că pârâta a achitat prețul circuitelor C - 4 - 64 către această societate nu poate fi opus reclamantului ca și cauză exoneratoare de legimitate procesuală pasivă, deoarece actele dintre terțe persoane, nici nu vatămă; nici nu profită unei persoane. (...) în plus, de faptul că poate fi antrenată răspunderea delictuală și a altei persoane nu depinde calitatea procesuală pasivă a pârâtei, deoarece fapta terțului exonerează de răspundere delictuală numai în măsura în care se interpune determinant în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu";, iar în considerentele sentinței apelate instanța a retinut că "(...) fapta de folosire a invenției reclamantului nu mai constituie o folosire neautorizată, întrucât reclamantul s-a interpus prin fapta proprie în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu. Prin autorizația acordată (...) de a produce și instalația și de a valorifica pe teritoriul României această instalație, reclamantul a autorizat și dobândirea de către clinții (...) a respectivei instalații"; pag. 15 alin. 2 din sentința apelată.

De asemenea, apelanta-pârâtă învederează că instața de fond a reținut pe de o parte că ,,(...) reclamantul s-a interpus prin fapta proprie în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu. Prin autorizația acordată (...) de a produce și instalația (...) și de a valorifica pe teritoriul României această instalație";, reclamantul a autorizat și dobândirea de către clinții (...) a respectivei instalații";, iar pe de altă parte a reținut că ,,(...) fapta terțului exonerează de răspundere delictuală numai în măsura în care se interpune determinant în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu";.

Or, în cauza dedusă judecății licențiatul (...)s-a interpus în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu, ea, apelanta-pârâtă, prin acordul licențiatului exclusiv, fiind exonerată de răspundere în opinia sa, instanța de fond pentru a pronunța o sentință temeinică și legală ar fi trebuit să unească această excepție (lipsa calității procesuale pasive) cu fondul cauzei și nu să o cerceteze independent de fondul acesteia.

Consideră că dacă ar fi procedat astfel, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța de fond ar fi observant că, cel puțin pentru perioada ulterioară anului 1996, când reclamantul a acordat licență exclusivă (...)pentru producerea și comercializarea circuitului (...)ea, apelanta-pârâtă (...), nu poate avea calitate procesuală pasivă în acțiunea promovată de reclamantul.

Pe acest aspect, apelanta-pârâtă arată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 64/1991 "(…) dreptul la brevet și drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte";, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că "(…) transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licență exclusivă sau neexclusiva";.

Contractul de licență este contractul prin care titularul de brevet transmite unei alte persoane, în totalitate sau în parte, dreptul de folosință asupra unei invenții brevetate în schimbul unei plați.

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. 5 din HG nr. 547/2008 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 ,,(...) licența este exclusivă când licențiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la explaotarea invenției și altor persoane";, iar alin. 6 al aceluiași articol prevede că ,,(...) în cazul licenței exclusive licențiatorul își conservă dreptul de exploatare a invenției".

Față de textele legale menționate mai sus, prin licență excusivă se transmite dreptuile de folosință asupra unei invenții pe o anumită perioadă de timp și pe un anumit teritoriu, titularul brevetului nemaiputând exploata invenția pe durata și teritoriul prevăzut în contract, însă poate exploata și transmite invenția pentru o altă perioadă de timp și pe alt teritoriu.

Învederează că reclamantul și-a conservat dreptul de exploatare pe teritoriul României, pe toată durata de valabilitate a brevetului, mai exact de la omologarea finală a invenției și până la expirarea perioadei de protecție a brevetului (30.08. 1996 - 07.05.2010) acordând licență excusivă de producție și instalare singurului producator (...)

(...)este singurul licențiat să producă și să instaleze acest echipament.

Apelanta-pârâtă (...)menționează că nu a fost și nici nu ar fi putut fi vreodată licențiată a acestui produs, deoarece nu are în obiectul său o astfel de activitate și arată că a încheiat contracte cu licențiatul (...)pentru introducerea în cale a acestor circuite, plătindu-i acestuia atât prețul subansamblurilor specifice instalației ... cât și instalației (...)dar și lucrările de montaj și de punere în funcțiune a acelor circuite.

Așa cum a mai arătat, (...)este singura entitate abilitată să producă și să instaleze acest circuit de cale, potrivit contractului de licență exclusivă, iar ea, apelanta-pârâtă, nu a introdus în infrastructura publică acest circuit fără acordul licențiatului (...), acord materializat prin încheierea contractelor de montaj al acestui circuit ((...)fiind un terț beneficiar), aspect reținut și de instanța de fond.

Pentru toate aceste argumente, solicită admiterea excepției invocată, și anume că (...)nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

2. Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de (...), apelanta-pârâtă arată următoarele:

Astfel, critică solutia instanței de fond, în principal, sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) calitatea procesuală în prezenta cauză a Statului Român decurge din calitatea de proprietar al infrastructurii, iar nu din calitatea sa de unic acționar al (...). Chiar dacă (…) acționarul unic unic ar răspunde personal delictual pentru fapta persoanei juridice, nu ar putea fi antrenată răspunderea mandatarului său"; sunt neîntemeiate.

Solicită a se constata că (...)are calitate procesuală pasivă în cauză pentru următoarele considerente:

Statul român răspunde, în mod subsidiar, pentru obligațiile organelor, autoritatilor și instituțiilor publice, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În consecință, statul este un garant al executarii obligațiilor asumate de toate organele, autoritățile și instituțiile publice. În cauza A. Popa contra României (2010), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statul răspunde chiar și ca acționar majoritar al unor societăți comerciale (care nu sunt persoane juridice de drept public).

Pentru perioada 1990 - 1996, perioada de testate atât a circuitului de cale ..., cât și a circuitului de cale (...)(...)și-a dat acordul cu privire la programul de testare a acestora.

Astfel, apelanta-pârâtă învederează că, prin actul nr. 4138/09.05.1990 societatea (...)a făcut cunoscut circuitul de cale ... Ministerului Transporturilor, IPCF București, IPB - Facultatea Transporturi și ICPTT București, transmitând acestora "(…) proiectul Notei de Comandă - Redactarea 1 pentru produsul "Echipament pt. circuit de cale secvențial cu comutație statică în impulsuri de curent alternativ tip ..."…";.

Prin actul nr. 31/847/23.05.1990 (...)- Departamentul Căilor Ferate a comunicat societății (...)că este de acord cu proiectul Notei de comandă, însă cu anumite observații (obiecțiuni tehnice).

Apelanta-pârâtă arată că nici după înfiintarea (...) - RA, acest circuit nu ar fi putut fi introdus în infrastructura feroviară, nici măcar în scopuri experimentale, fără acordul Ministerului Transporturilor (acesta fiind reprezantantul de drept al statului cu privire la infrastructura feroviară publică), deoarece acest circuit face parte din infrastructura feroviară publică a statului și concură la siguranța circulației a trenurilor.

Pentru aceste considerente, solicită a se constata că (...)are calitate procesuală pasivă, fiind garantul statului pentru dezvoltarea, modernizarea și dotarea infrastructurii publice pe perioada 1990 - 1996, când circuitul ... a fost testat pe infrastructura feroviară publică.

Pentru perioada 1996 - 2010, perioada de achiziționare a echipamentului (...)consideră că tot (...)are calitate procesuală pasivă, pentru următoarele argumente:

Așa cum a arătat, (...)deține în regim de concesiune infrastructura feroviară publică a statului în baza Contractului de concesiune MM nr. 224/2002 încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în calitate de concedent, în considerarea calității sale de autoritate publică, și, în calitate de concesionar (anexa 2 la întâmpinare din dosarul de fond), proprietarul infrastructurii feroviare publice fiind Statul Român.

Elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice sunt cuprinse în Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 (modificată și completată prin HG nr. 589/2006) (anexa 3 la întâmpinare la dosarul de fond - extras).

Astfel, potrivit actului normativ mentionat, la pct. 3 al. Literei "d" din Anexa nr. 2 la HG nr. 581/1998 modificată prin HG nr. 589/2006 printre elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice se afla și instalațiile de centralizare electrodinamică care sunt definite de lege ca fiind "ansamblul de echipamente mecanice și electrice bazate în principal pe relee cu care se comandă și se controlează manevrarea și înzăvorârea macazurilor, starea de liber/ocupat a liniilor și macazurilor de catre materialul rulant, permițând punerea pe liber a semnalelor luminoase de manevră sau de circulație, numai dacă sunt indeplinire condițiile de siguranță verificate de instalație, cu toate anexele, clădirile și terenul aferent." (anexa 3 la întâmpinare - extras).

Circuitul de cale (...) este parte componentă a acestei instalații de centralizare electrodinamică și fac parte din elementele infrastructurii publice.

(...), în calitate de ordonator principal de credite în relația cu ea, apelanta-pârâtă, a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al (...)pentru instalarea și punerea în funcțiune a circuitului ....

(...)a utilizat aceste componente nu în considerarea calității sale de persoană juridică de drept privat, ci în considerarea calității sale de concesionar al infrastructurii feroviare publice, veniturile pentru întreținerea și repararea componentelor infrastructurii feroviare publice fiind fonduri bugetare și nu proprii.

Această obligativitate a Ministerului Transporturilor de a asigura fondurile necesare modernizării infrastructurii feroviare publice rezidă și din dispozițiilor prevăzute de art. 4 din HG nr. 235/1991 privind înființarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române ((...)) potrivit cărora ,,(...) Societatea Natională a Căilor Ferate Române stabilește programul de dezvoltare, modernizare și dotare a căilor ferate pe perioade de 5 ani și de perspectivă, avînd în vedere și nevoile de apărare, care, după ce a fost însușit de Ministrul lucrărilor publice, transporturilor și amenajării teritoriale se supune aprobării guvernului, Anual, obiectivele cu alocațiile de la bugetul statului se nominalizează într-o anexă la bugetul societății, iar valoarea totală a acestora se include în capitolul subvenții și alocații.

Astfel, toate cheltuielile referitoare la infrastructura feroviară publică au avut ca sursă de finanțare fonduri bugetare sub formă de alocații bugetare.

Pentru toate aceste argumente, învederează că (...)are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

3. Referitor la excepția invocată de (...)cu privire la prescripția dreptului material la acțiune a reclamantului, apelanta-pârâtă arată următoarele:

a) Critică soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) a fost întrerupt cursul prescripției prin recunoașteri succesive inițial ale (...), ulterior ale (...)"; sunt lipsite de fundament legal.

În conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie într-un termen de 3 ani.

În ceea ce privește calculul termenului, trebuie să se țină seama că este vorba despre o cerere privind recunoașterea unor drepturi patrimoniale născute din calitatea de titular al unui brevet de invenție.

Art. 33 din Legea nr. 64/1991 stabilește că: "Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) - (3), cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecția conferită potrivit dispozițiilor art. 32."

În raport de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 64/1991,apelanta-pârâtă apreciază că acest drept patrimonial ce formează obiectul judecății s-a născut în patrimoniul reclamantului la data la care s-a depus cererea de brevet.

Cererea de brevet a fost publicată la data de 7 mai 1990, astfel că în opinia sa, menționează apelanta-pârâtă, la această dată s-a născut dreptul patrimonial pretins de reclamant, drept care fiind supus dispozitiilor art. l și 3 din Decretul nr. 167/1958, se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea sa.

În cazul de față, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 7 mai 1993.

b) Apelanta-pârâtă solicită a se constata că și pentru ipoteza reținută de instanța de fond potrivit căreia ,,(...) circuitele C - 4 - 64 au fost introduse experimental la data de 15.11.1990 (...) acesta este momentul când reclamantul poate pretinde săvârșirea unei fapte ilicite în sarcina pârâtelor";, termenul de prescriptie s-a împlinit la data de 15.11.1993.

Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție stabilește următoarele:

Art. 63 ,,(...) Litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenție inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de cesiune și licență, sau cele referitoare la nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 5 alin. 6, art. 36 și 42, sunt de competența instanțelor judecătorești".

Art. 77 alin. (3) ,,(...) Drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator fi unitatea care a aplicat invenția. (...) În cazul neînțelegerii între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor art. 63 din prezenta lege";.

Or, după cum se poate constata, reclamantul - inventator a stat în pasivitate, neexercitându-și dreptul material la acțiune în termenul legal.

În opinia sa, arată apelanta-pârâtă, reclamantul ar fi putut să-și valorifice drepturile pe calea instanței judecătoresti, în termen de 3 ani de la data refuzului societății de a-i acorda drepturile bănesti cuvenite, așa cum prevăd în mod expers dispozițiile art. 63 din Legea nr. 64/1991.

De asemenea, apelanta-pârâtă solicită a se reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 ,,(...) prescriptia dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.

După cum se poate observa, din actele depuse de reclamant, reiese, fără putință de tăgadă, că acesta a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea de la data când invenția a fost făcută cunoscută (în spetă, Departamentului Căilor Ferate din cadrul Ministerului Transporturilor).

Apelanta-pârâtă consideră că reclamantul ar fi putut să-și valorifice drepturile pe calea instanței judecătorești până la data de 15.11.1993.

c) În situația în care instanța va înlătura apărările de mai sus, apelanta-pârâtă consideră că dreptul reclamantului de a solicita drepturile bănești ce au ca temei brevetul de invenție nr. este prescris pentru perioada 1990 - 2007.

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă arată următoarele:

• acest brevet de invenție s-a bucurat de protecție 20 de ani, acesta fiind termenul de valabilitate maxim protejat de lege, respectiv de la data de 07.05.1990 - 07.05.2010;

• dispozițiile art. 77 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 64/1991 prevăd expres că ,,(...) în cazul neînțelegerii între părți, drepturile banești se vor stabili potrivit prevederilor art. 63 din prezenta lege";;

• potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 3 Decretul nr. 167/1958, raportat la art. 8 din același decret, dreptul material la acțiune al reclamantului-inventator este prescris pentru perioada 07.05.1990 - 07.05.2007.

Chiar și instanța de fond reține prin încheierea din data de 11.10.2011 (fila 631 din dosarul de fond) că ,,(...) pentru trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată (23.04.2007), dreptul material la acțiune să nu fie prescris";; iar prin interpretarea per a contrario rezultă fără putință de tăgadă că pentru perioada 1990 - 23.04.2007 dreptul material la acțiune s-a împlinit.

Față de cele arătate mai sus și în raport de data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 23.04.2010, apelanta-pârâtă solicită a se constata că este prescris dreptul material la acțiune al reclamantului pentru perioada 07.05.1990 - 23.04.2007.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) tribunalul constată că a fost întrerupt cursul prescripției prin recunoașteri succesive inițial ale (...), ulterior ale (...) (...) (nota 314/1/307/1993 de numire a membrilor comisiei pentru analiza ofertei reclamantului, adresa Direcției Generale Infrastructură 114/A/3597/13.08.1997 de propunere a negocierii contractului și a recompensei, adresa 114/2018/1998, adresa nr. 2/2/465/1999 a (...)care estimează recompensa la 2 miliarde rol, hotărârea CA din 22.09.1999 și nr. 10/22.10.1999, dispoziția din 14.04.2009";, sunt nelegale, neavând suport legal.

Cu privire la interpretarea unor înscrisuri depuse de reclamant la dosarul cauzei în susținerea pretențiilor sale, și pe care instanța de fond în mod greșit le-a interpretat ca recunoașteri succesive, recunoașteri ce au condus la întreruperea cursului dreptului material la acțiune, apelanta-pârâtă arată următoarele:

- Nota nr. 314/1/307/1993 de numire a membrilor comisiei pentru analiza ofertei reclamantului, înscris prin care președintele (...) a aprobat o notă în vederea componenței unei comisii de verificare și examinare a ofertei tehnice;

- Prin Hotararea C.A. nr. 10/22.10.1999 s-a aprobat mandatarea directorului general de a negocia un contract cu reclamant privind stabilirea nivelului recompensei pentru acesta. Acest înscris nu conține nici o referire la vreo suma și nici vreo recunoaștere expresă din partea companiei în sensul de a se obliga să achite reclamantului vreo sumă cu titlu de recompensă sau drept patrimonial născut din brevet. Acestui înscris nu i se poate conferi valoarea juridică de act întrerupător de prescripție;

- Cât privește Dispoziția Directorului General al (...)nr. 45/14.04.2009, prin care s-a numit o comisie în vederea analizării și stabilirii drepturilor ce decurg din utilizarea circuitului de cale, apelanta-pârâtă apreciază că nici acest înscris nu are valoarea juridică a unei recunoașteri exprese de datorie, nu constituie un fapt generator de obligație, deoarece prin acest înscris pârâta nu recunoaste vreo sumă cu titlu de recompensă sau despagubire, actul în sine conține numai referiri la analizarea legalității și oportunității măsurii de recompensare a reclamantului.

În analizarea dosarului reclamantului s-a avut în vedere și aspectul dacă (...), ca producător specializat de echipament, deține vreun drept asupra brevetului, iar în urma verificării relațiilor sale contractuale, menționează apelanta-pârâtă, cu terții producători ai circuitelor respective (în temeiul cărora ea a achitat deja contravaloarea acestor instalații executate), apelanta-pârâtă a concluzionat prin actul nr. 1/8639/23.12.2009 (răspunsul său la solicitarea reclamantului) că "(…) pentru revendicările de plată a drepturilor ce vă revin în baza brevetului (…) considerăm că trebuie să vă adresați operatorilor economici care au produs, comercializează instalația (... și care prin utilizarea invenției dumneavoastră pentru producerea instalației de tip (...) au obligația să vă achite drepturile ce vă revin în condițiile legii".

Prin urmare, pentru interpretarea corectă a efectelor juridice produse de actele mai sus prezentate în cercetarea incidenței prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, apelanta-pârâtă apreciază că se impune ca Dispoziția Directorului General al (...)nr. 45/14.04.2009 să fie analizată împreună cu actul nr. 1/8639/23.12.2009 al cărui conținut exprimă în mod neechivoc refuzul de acordare a dreptului pretins de reclamant, motivat de faptul că ea, apelanta-pârâtă (...), achitase deja valoarea acestor circuite producătorului (...) de la care le-a achiziționat.

Învederează că, în susținerea tezei de mai sus, în sensul că (...) a beneficiat de circuitele de cale prin intermediul (...) SA, sunt și reținerile instanței de fond, respingând pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară anului 1996, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (reclamantul s-a interpus prin fapta proprie în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu, prin acordarea licenței exclusive către (...)de a produce și valorifica respectiva instalație, astfel încât reclamantul a autorizat și dobândirea de către clienții (...) a respectivei instalații).

Față de argumentele expuse, apelanta-pârâtă solicită a se constata că dreptul material la acțiune al reclamantului este prescris pentru perioada 1990 - 2007, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii pentru intervalul 07.05.1990 - 07.05.2007.

d) Totodată, solicită a se constata că actele juridice apreciate de instanța de fond ca recunoașteri exprese vizează exclusiv circuitul de cale (...)circuit care nu beneficiază de protectia Legii nr. 64/1991 privind invențiile, astfel încât acestor acte nu li se poate conferi valoarea de acte juridice întreruptive de prescriptie, câtă vreme nu vizează circuitul asupra căruia reclamantul are brevet de invenție (respectiv circuitul ...).

4. Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune a cererilor de chemare în garanție, excepție invocată de chematele în garanție (...) și (...), apelanta-pârâtă arată următoarele:

a) Soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Astfel, sunt eronate rațiunile instanței de fond potrivit cărora: "... această excepție este întemeiată având în vedere cauza juridică a cererilor de chemare în garanție - antrenarea răspunderii contractuale a chematelor în garație - și data încheierii acestor contracte (704/4/266/2006 în cazul (...) și contracte la nivelul anului 1998 în cazul (...)). Recunoașterile făcute de pârât în privința pretențiilor reclamantului nu sunt de natură a întrerupe prescripția contractuală (ca orice act al unor terțe persoane, independent de orice voiță a chemaților în ngaranție). Prin urmare, termenul de 3 ani s-a împlinit anterior formulării cererilor de chemare în garanție, excepțiile fiind întemeiate".

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă solicită a se reține următoarele:

Cererea de chemare în garanție este o formă de participare a terțelor persoane în procesul civil prin intermediul căreia una dintre părți poate solicita introducerea în litigiu a acelor persoane față de care functionează obligatia de garanție sau de despăgubire;

În cauza dedusă judecății, această cerere se întemeiază pe existența unei obligații legale.

Cererea de chemare în garanție este o cerere provocată, un mecanism juridic procesual și procedural care impune în mod obligatoriu existența unui proces pe rol, legea permițând promovarea unei asemenea cereri ori de câte ori partea ar putea să se îndrepte (în situația în care ar pierde procesul) împotriva altei persoane cu o acțiune în regres.

Câtă vreme reclamantul nu a declanșat o acțiune judiciară, prin care să-l provoace pe pârât, acesta din urmă nu poate avea o acțiune defensivă în sensul promovării unei acțiuni împotriva unui terț, astfel încât cererea de chemare în garanție nu se putea formula în afara procesului civil declanșat de reclamant.

Atât doctrina, cât și jurisprudența au înțeles să reglementeze această materie, deoarece se realizează o mai bună administrare a justiției, întrucât se pot soluționa, într-un singur cadru procesual, două acțiuni distincte, adică cererea principală și cererea de chemare în garanție.

Apelanta-pârâtă învederează că prezentele cereri de chemare în garanție au fost generate de acțiunea reclamantului, și nu ca o cerere formulată pe cale principală de către ea, (constituindu-se într-o modalitate defensivă a pârâtei).

Deși se constituie în instutuții de drept diferite, răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală au un element comun și anume: culpa.

Într-un raport juridic obligațional, care se întemeiază pe răspundere civilă delictuală sau răspundere civilă contractuală, culpa (vinovăția) are același efect juridic în ambele instituții, în sensul că atrage răspunderea subictului de drept civil care a încălcat fie o clauză contractuală, fie o prevedere legală prohibitivă.

Instituția chemării în garanție, ca instituție de drept procesual este creată în beneficiul pârâtului, căruia i se oferă acest mecanism juridic legal în condițiile în care în procesul declanșat de reclamant se regăsesc două raporturi juridice civile distincte, primul între reclamant și pârât, și în cel de-al doilea între pârât și chematul în garanție.

Apelanta-pârâtă învederează că nici literatura juridică și nici jurisprudența nu restrâng exercițiul dreptului pârâtului în a se folosi de instituția chemării în garanție la condiția ca răspunderea juridică dintre aceștia să fie de aceeași natură cu cea care a declanșat procesul, respectiv cea dintre reclamant și pârât.

Prin urmare, cele două instituții care reglementează răspunderea civilă se pot regăsi în cadrul aceluiași proces, iar a vorbi despre o chemare în garanție în afara unui proces apare ca un non sens.

Totodată, apelanta-pârâtă consideră că sunt incidente în cauză, pe cererile de chemare în garanție, atât răspunderea civilă contractuală, cât și răspunderea civilă delictuală, fiind aplicabile întocmai dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Învederează că momentul când ea, apelanta-pârâtă, a luat la cunoștință fr neîndeplinirea obligației de acordare a drepturilor ce decurg din acest brevet de invenție către inventator a fost data înregistrării cererii de chemare (23.04.2010) și consideră că nu se poate reține prescripția dreptului material la acțiune a cererilor de chemare în garanție, deoarece ea nu ar fi avut interes să promoveze o acțiune împotriva licențiatului (...)pentru a i se acorda inventatorului drepturile acestuia (această acțiune ar fi fost respinsă ca lipsită de interes).

În opinia sa, prescripția dreptului material la acțiune s-ar fi putut ridica numai în situația în care pârâta ar fi formulat o cerere reconvențională, deoarece această cerere trebuie să îndeplinească aceleași condiții de exercițiu ca și cele ale acțiunii exercitate pe cale principală.

Pe fondul cauzei, apelanta-pârâtă susține următoarele:

5. În ceea ce privește încheierea din 03.07.2012, prin care a fost respinsă nulitatea expertizei tehnice invocată de ea, apelanta-pârâtă precizează următoarele:

Instanța de fond, apreciază apelanta-pârâtă, în mod nepermis a respins nulitatea raportului de expertiză tehnică invocată de ea, deoarece expertul care a efectuat acest raport nu este expert judiciar, fapt confirmat de Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice.

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) tribunalul apreciază, având în vedere și faptul că la desemnarea expertului a existat acordul expres al pârâtei, (...) că nu se impune constatarea nulității acestui raport, fiind incidente dispozițiile art. 201 alin. 3 C.proc. Civ.";, sunt nelegale.

Potrivit dispozițiilor art, 202 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile se pot învoi asupra numirii expertilor, însă numai cu privire la experții înscriși pe lista Biroului Local de Expertize.

În cazul în care există acordul părților, acestea pot să aleagă numai dintre experții care figurează în tabelul intocmit de Biroul Central de Expertize Tehnice Judiciare potrivit dispozitiilor OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară.

Apelanta-pârâtă învederează că la termenul din 29.11.2011 (fila 640 din dosarul de fond) când reclamantul l-a propus ca expert pe domnul, acesta nu a făcut cunoscut faptul că acesta nu este expert judiciar.

Astfel, reprezentantul său, arată apelanta-pârâtă, a fost de acord cu nimirea acestuia, dar fără a avea cunoștință de împrejurarea că acesta nu se află pe listele Biroului Local de Expertiză, deoarece în caz contrar s-ar fi opus la numirea acestuia pentru efectuarea expertizei.

Solicită a se constata că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 201 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece consințământul reprezentantului său a fost viciat (reclamantul cu intenție a ascuns aspectul că domnul (...)nu este expert judiciar).

Apelanta-pârâtă (...)arată că a luat la cunoștință de această împrejurare (că domnul (...)nu este expert judiciar) după depunerea la instanță a raportului de expertiză, motiv pentru care ea a înțeles să invoce nulitatea acestui raport.

De asemenea, arată că la termenul din 03.07.2012, când a fost transmisă lista cu experții judiciari de către Biroul Local de Expertize (fila 55 din dosar) însă reclamantul cu intenție a indus în eroare instanța, susținând că niciun expert din acea listă nu poate efectua expertiza în cauza dedusă judecații, deoarece experții menționați în lista Biroului Local de Expetiză cu specialitatea Exploatare Căi Ferate Locații și Material Rulant nu au cunoștințele necesare pentru efectuarea expertizei, iar singurul care ar fi în masură să efectueze expertiza dispusă în cauză este numai domnul.

Menționează că această specialitate este cu titlu generic, însă cuprinde și specializarea telecomenzi feroviare.

După cum se poate observa, chiar și din înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, (aflate la dosarul cauzei și menționate în încheierea din 24.02.2011 la pag. 51 Vol. II, prin care a înțeles să dovedească că domnul (...)poate efectua experetiza judiciară și în prezenta cauză) expertiza dispusă în acel dosar a fost tot specialitatea Exploatare Căi Ferate Locații și Material Rulant și nu în specialitatea telecomenzi feroviare.

Arată că domnul expert (...)nu a facut dovada că este expert tehnic judiciar, acesta nu figurează în Tabelul experților autorizați de Ministerul Justitiei, fapt confirmat și de reclamant și reținut de instanța de fond în încheierea din data de 26.02.2013 unde se menționează că "(…) reclamantul, prin avocat, precizează că expertul (...)nu este un expert autorizat în acest domeniu" (fila 107).

Pentru toate aceste considerente, solicită să se constate nulitatea raportului de expertiză tehnică efectuat de domnul, deoarece acest raport nu are valoare juridică de Expertiză Tehnică Judiciară, ci numai valoare de înscris, iar pe cale de consecință, solicită anularea încheierii din 03.07.2012, prin care a fost respinsă nulitatea expertizei tehnice invocată de ea, arată apelanta-pârâtă, cu consecința refacerii raportului de expertiză tehnic de catre un expert judiciar ce va fi desemnat în cauză.

6. Referitor la încheierea din 26.02.2013, prin care instanța de fond a apreciat că expertul extrajudiciar tehnic a răspuns la obiecțiunile formulate de ea la raportul de expertiză tehnică, respectiv la încheierea din 23.04.2013 prin care a fost respinsă solicitarea sa privind efectuarea unei contraexpertize de către un expert judiciar.

Apelanta-pârâtă susține că sunt nelegale reținerile instanței de fond din încheierea din 26.02.2013 potrivit cărora ,,(...) având în vedere răspunsul la obiecțiuni formulat de expert, apreciază că acesta a răspuns obiecțiunilor";, arătând că expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate de ea și admise de instanță.

Prin completările la raportul de expertiză acesta răspunde la obiecțiunile sale astfel "(…) Consider că obiecțiunile formulate anterior (nr. 14/1/d/20287/2012) de (...)(...) la Raportul de Expertiză sunt nejustificate";.

Instanța de fond în mod nelegal a constatat că expertul a răspuns la obiecțiunile sale la Raportul de expertiză, deoarece după cum se poate constata expertul extrajudiciar prin completările la raportul de expertiză s-a rezumat numai a face urmatoarele afirmații ,,(...) celelalte aspecte pentru care se fac obiecțiuni sunt relative și nu absolute";; (...) afirmațiile de la Obiecțiunea 1 nu sunt relevante"; și "(...) obiectiunile 2,3,4,5 și 6 sunt deplasate";, fără însă a motiva tehnic aceste afirmații.

Apelanta-pârâtă solicită a se constata că expertul (...)s-a comportat ca un expert parte și nicidecum ca un expert judiciar desemnat de instanță pentru efectuarea unei expertize judiciare, depășindu-și astfel competențele, substituindu-se în rolul instanței, dovedind astfel, părtinire față de reclamant.

Considerentele instanței de fond din încheierea din 26.02.2013 potrivit cărora "(…) va pune în vedere pârâtei (...) ca în situația în care solicită contraexpertiză să depună înscrisuri și să indice un expert care să poată efectua această expertiză", sunt nelegale.

În opinia sa, instanta de fond în mod nepermis a condiționat solicitarea sa, referitoare la efectuarea unei contraexpertize, de depunerea unor înscrisuri noi, motivat de următoarele argumente:

La data de 08.10.2012, când părțile au fost convocate de către expertul, la sediul său, menționează apelanta-pârâtă, părțile, împreună cu expertul, au stabilit să se renunțe la transmiterea acelor planșe, iar expertiza tehnică să fie efectuată numai în raport de numarul de invertoare existente înainte și după punerea în funcțiune (PIF) a circuitelor de cale tip (...)fapt confirmat de expert prin actul depus la dosar pentru termenul din data de 16.10.2012 (fila 84 din dosar Vol. II), expertul urmând să refacă raportul de expertiză raportându-se numai la numărul de invertoare.

Acest aspect este confirmat și de reclamant, pozitia sa fiind menționată în încheierea din 26.02.2013 (fila 107 din dosarul de fond) ,,(...) reclamantul (...), personal, învederează că la data când au fost la Companie pentru a negocia, a spus că renunță la depunerea planșelor la expert, pentru că sunt mari (...) atunci dându-se parțial o astfel de soluție, respectiv să se dea numărul de invertoare";.

Astfel, la termenul din 16.10.2012, (...)a depus documentele cu privire la invertoare, urmând ca expertul să completeze raportul de expertiză.

Nelegale sunt și reținerile instanței de fond din încheierea din 23.04.2013 potrivit cărora ,,(...) respinge cererea de efectuare a unei contraexpertize în lipsa unor înscrisuri noi, apreciind că expertul desemnat a răspuns obiectivelor și a solicitat înscrisuri pentru a răspunde obiectiunilor";, apelanta-pârâtă solicitând a se constatra că ea a solicitat contraexpertiză motivat de următoarele aspecte:

- expertul nu a înțeles să răspundă la obiecțiunile formulate de ea (iar completările la raportul de expertiză urmau să fie efectuate în raport de numărul de invertoare), acesta fiind obligat potrivit încheierii de ședință din data de 03.07.2012 (fila 57 VoI II), să răspundă în concret la aceste obiecțiuni (obiecțiuni ce au fost formulate de ea și încuviințate de instanță);

- instanța de fond în mod nelegal a reținut că expertul a răspuns la obiecțiunile sale (însă, după cum se poate observa, acesta nu a răspuns la aceste obiecțiuni).

Față de cele arătate, învederează că instanta de fond în mod nelegal a condiționat efectuarea unei contraexpertize de depunerea unor înscrisuri noi, deoarece aceasta putea fi efectuată numai în raport de actele aflate la dosarul cauzei și de poziția reclamantului (în sensul că contraexpertiza urma să fie efectuată numai în raport de numărul de invertoare).

În opinia sa, arată apelanta-pârâtă, instanța de fond ar fi trebuit să constate că această contraexpertiză nu ar fi trebuit să fie condiționată de depunerea unor înscisuri noi (respectiv a planșelor la care reclamantul a renuntat în mod neechivoc) și că aceasta putea fi efectuată numai în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tinând cont și de poziția reclamantului, și anume: compararea consumurilor energetice să se facă pe tipuri de stații mici, mijlocii, mari care să fie indicate de expert și nu ținând cont de un parametru general de calcul la 100 de circuite de cale reducere cu un invertor; că în lista de stații s-au trecut mai multe luând în considerare că nu toate stațiile au trecut de la circuite de cale în două secvențe la circuite de cale în patru secvențe (Ex: Brașov călători, Sighișoara, Alba Iulia au avut circuite de cale în șase secvențe cu consum energetic apropiat; reclamantul a renunțat la solicitările din Raport, situație confirmată atât de expert prin actul depus la dosar pentru termenul din data de 16.10.2012 (fila 84 din dosar Vol. II), cât și de reclamant (poziție menționată în încheierea din 26.02.2013);

- apelanta-pârâtă arată că și-a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa de a indica un expert care să efectueze această contraexpertiză, în persoana domnului expert judiciar (...), expert care se regasește pe listele Biroului Local de Expertiză.

Față de cele arătate, solicită anularea acestei încheieri interlocutorii și, pe cale de consecință, să se dispună efectuarea unei noi expertize tehnice de către un expert judiciar.

7. Cu privire la încheierea din 18.03.2014, prin care au fost respinse obiecțiunile sale formulate la raportul de expertiză contabil, apelanta-pârâtă menționează următoarele:

a) Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) obiecțiunile formulate nu sunt suficient de tehnice"; reprezintă practic o lipsă de motivare a soluției de respingere a obiecțiunilor, apelanta-pârâtă învederând că instanta de fond în mod nelegal nu a admis obiecțiunile sale formulate la acest raport de expertiză și, pe cale de consecință, solicită refacerea acestuia pentru următoarele argumente:

Expertul contabil nu a precizat modul de calcul al pretului mediu al energiei electrice. Nu a arătat ce formulă de calcul s-a utilizat și nici cum s-a ajuns la valoarea folosită ca bază de calcul.

Economia de energie electrică luată în calcul în raportul de expertiză contabilă judiciară (0,6 kWh/75Hz) este de 4 ori mai mare decât valoarea care rezultă din calculul teoretic (corectat - 0,6 kWh/4 circuite = 0,15 kWh) din raportul de expertiză tehnică.

În Raportul de expertiză contabilă judiciară sunt luate în calcul numai efectele eliminării circuitelor de cale în două secvente nu și costurile implementării circuitelor de cale (...).

În acest sens sunt normele contabile care impun urmatorul mod de abordare:

Beneficiul reprezintă profitul financiar al unei intreprinderi, reprezentând diferența dintre câștigurile realizate și cheltuielile ocazionate de acesta.

Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile.

În componența cheltuielilor întreprinderii sunt delimitate două mari categorii, respectiv pierderi și cheltuieli care apar în procesul desfășurării activităților curente ale intreprinderii.

Apelanta-pârâtă precizează că un calcul corect impunea asocierea directă între costurile implicate și obținerea de venit.

În mod corect, expertul ar fi trebuit să raporteze costurile eliminării circuitelor în două secvențe la costurile implementării noilor circuite.

Expertul contabil nu a luat în calcul gradul de uzură fizică și morală al acestor componente, ci doar prețul de achiziție al produsului. Or, la data la care aceste componente au fost inlocuite acestea nu mai erau noi, erau deja uzate fizic și moral, astfel încât aplicarea prețului de achiziție este total eronată și conduce la un rezultat incorect.

De vreme ce baza de calcul pentru beneficiu se dovedește a fi incorectă (deoarece nu s-a scăzut din valoarea venitului realizat valoarea cheltuielilor aferente instalației), în mod corespunzator, valoarea actualizată este greșit stabilită, urmând a fi refăcută, deoarece nu a respectat reglementările legale contabile.

Baza de calcul pentru actualizare este greșită, deoarece s-a luat o actualizare medie pentru cei 20 ani, deși corect era să se ia în calcul rata inflației pe fiecare an în parte și nu în medie, deoarece formula de actualizare în raport cu rata inflației presupune un procent pe an și nu mediu.

Apelanta-pârâtă solicită a se constata că și Completarea la Raportul de expertiză contabilă conține erori de calcul al numărului de ore pentru verificările periodice, raportat la salariul mediu orar al personalului care a efectuat verificarea.

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă menționează următoarele:

- expertul judiciar nu a ținut cont de înscrisurile și datele comunicate de ea, dovedind părtinire față de reclamant și lipsă de obiectivitate;

- din conținutul completării raportului de expertiză contabilă reiese că materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei a constat în Raportul de experiză tehnică și adresele transmise de (...)nr. 2/1/451/02.12.2013 și nr. 2/1/338/08.08.2013;

• expertul contabil, deși afirma că ,,(...) s-au examinat documentele (...) adresa nr. 2/1/338/08.08.2013"; unde sunt menționate normele de timp pentru verificare, acesta nu ține seama de aceste date menționate în aceste înscrisuri, efectuând astfel un calcul eronat;

• numărul de ore echivalente pentru verificarea periodică (6 luni) TR 2000B, TR 2000C, TR- 3B, a fost calculat pentru o normă de timp pentru verificare de 4 ore, și nu de 95 minute, așa cum ea, apelanta-pârâtă, i-a comunicat expertului prin actul nr. 2/1/338/2013;

• numărul de ore echivalente verificare periodică (1 an) KPT a fost calculat greșit pentru o perioadă de verificare de 1 an și o normă de verificare de 8 ore, și nu de o perioadă de verificare de 3 ani și o normă de verificare de 248 minute, așa cum ea i-a transmis prin actul nr. 2/1/338/08.08.2013;

• nu se precizează cum a fost stabilitî norma de timp de 8 ore pentru verificarea periodică (de 3 ani) la invertoare, componența echipei de verificare și salariul mediu ore/salariat pe baza cărora a fost calculată economia de manoperă; asa cum i-a comunicat ea, apelanta-pârâtă, expertului norma de timp pentru verificarea invertoarelor este de 6 ore și nu 8 ore cum greșit a menționat expertul;

• pentru calculul cuantumului beneficiului material - economie manoperă pentru verificare periodică KPT și a invertoarelor s-a utilizat în mod greșit salariul mediu orar pentru personalul care verifică echipamentele specific circuitului de cale tip (transmis de ea expertului prin actul nr. 2/1/451/02.12.2013); acest personal are o altă încadrare profesională și o altă grilă de salarizare.

Cum în Raportul de expertiză tehnică nu este prezentat calculul pentru verificarea echipamentelor (...)(acesta a reprezentat obiecțiunea nr. 6 formulată de e, menționează apelanta-pârâtă, la raportul de expertiză tehnică, obiecțiune la care nu a răspuns expertul tehnic) pentru a putea calcula în concret timpul economisit prin înlocuirea circuitului de cale în două secvențe cu circuitul de cale (...)solicitând să se constate că expertul contabil a fost practic în imposibilitate de a calcula un prezumtiv beneficiu.

Apelanta-pârâtă învederează că expertul contabil s-a rezumat numai la efectuarea unor simple calcule nefundamentate tehnic financiar - contabil, fără temei legal, nu a arătat în concret modul de calcul al beneficiului material referitor la manoperă raportat la numarul de ore anterior și dupa introducerea în cale a circuitului.

Or, pentru a calcula beneficiul material rezultat în urma unor eventuale economii referitoare la diminuarea manoperei, expertul contabil ar fi trebuit să calculeze diferența dințre costurile manoperei anterior și după introducerea în cale a circuitului (aspect care nu a fost prezentat în raportul de expertiză tehnică efectuat de domnul).

Așa cum a arătat și instanței de fond, expertul, potrivit pregătirii sale profesionale, ar fi trebuit să cunoască și să menționeze în conținutul raportului de expertiză că este în imposibilitate de a calcula beneficiul material, fără a cunoaște și a lua în calcul valoarea manoperei înainte și după introducerea în cale a circuitului.

Față de cele de mai sus, apelanta-pârâtă solicită a se constata că nici calculul manoperei în raport de salariul orar al personalului nu este corect efectuat, urmand ca și acesta să fie refăcut, apreciind că Raportul de expertiză contabilă este o lucrare îndoielnică, lipsită de profesionalism, concuziile acestuia fiind eronate, departe de realitate și de normele legale în materia financiar-contabilă referitoare la beneficiul material al unei întreprinderi.

b) Totodată, aoelanta-pârâtă precizează că nu sunt reale reținerile instanței de fond potrivit cărora motivul pentru care nu a luat în calcul aceste valori este lipsa documentelor din partea sa.

Contrar susținerilor instanței de fond, apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care reies costurile implementării noilor circuite (contractele încheiate de ea, apelanta-pârâtă, cu (...), IMSA, Construcții Feroviare Cluj).

Expertul contabil pentru a efectua o lucrare temeinică ar fi trebuit să studieze înscisuriele de la dosarul cauzei, fapt care nu s-a realizat.

Instanța de fond ar fi trebuit să rețină că susnținerile atât ale expertului contabil, cât și ale reclamantului sunt nereale (înscrisurile necesare efectuarii expertizei fiind depuse de ea, arată apelanta-pârâtă, la dosarul cauzei odată cu apărarile în cauză)

La data când au fost convocați de către expertul contabil, acesta a solicitat să depună numai actele solicitate de reclamant, deoarece este ținut de obiectivele propuse de acesta.

Reprezentanții săi, precizează apelanta-pârâtă, au arătat expertului contabil că beneficiul trebuie calculat potrivit normelor contabile în materie, însă acesta a refuzat, motivând că ea poate efectua obiecțini la raportul de expertiză.

Pentru toate aceste argumente, solicită anularea încheierii din 18.03.2014 și refacerea întregului raport de expertiză contabilă.

8. Referitor la argumentele instanței de fond potrivit cărora a admis în parte cererea reclamantului

Învederează că sunt nelegale reținerile instanței de fond potrivit cărora:

,,(...) în ceea ce privește perioada decembrie 1990 - 1996, tribunalul constată că invenția reclamantului a fost utilizată în mod susținut, iar nu doar experimental, acest aspect rezultând cu prisosință din raportul de expertizâ tehnică";; pag 14 alin. 9 din sentința apelată;

,,(...) dacă în luna decembrie 1990 invenția reclamantului a fost deja implementată într-o stație, cu un total de 15 circuite (...)în anul 1996 aceasta era implementată în două stații, cu un număr de";; pag 14 alin. 10 din sentința apelată;

,,(...) faptul că procedura de verificare omologare a unei invenții deja brevetate a durat o perioadă îndelungată de timp, exclusiv din cauza pârâtei; nu poate fi o apărare primită de tribunal";. Pag. 14 ultim alineat din sentința apelată;

,,(...) cererea reclamantului este întemeiată (...) pentru perioada decembrie 1990 - 1996, Pag. 15 alin. 5 din sentința apelată;

,,(...) tribunalul apreciază că procentul de 10% este echitabil pentru ambele părți (procentul de 4% este stabilit pentru situațiile când unitatea are o anumită contribuție la invenție - resurse timp etc. Or, în cauză, invenția este realizată exclusiv prin efortul reclamantului, astfel încât nu se impune acordarea unui asemenea procent,";: Pag. 16 alin. 1 din sentinta apelată.

I. Referitor la perioada utilizării circuitului de cale în mod experimental, apelanta-pârâtă învederează că pe toată perioada 1990 - 1996, atât circuitul de cale, cât și circuitul de cale, au fost testate pe teren numai în scop experimental.

Referitor la circuitul de cale tip, circuit ce face obiectul brevetului de invenție.

Acest circuit de cale a fost testat pe teren în perioada 1990 - 1993.

Potrivit Notei nr. 31/2006/1990 aprobată de Secretar de Stat din cadrul Ministerului Transporturilor, acest circuit a fost folosit numai în scop experimental, fiind introdus un număr de.

În perioada 1990 - 1993, în urma analizei circuitului de cale, (echipament ce face obiectul brevetului de invenție), acesta a suportat numeroase modificări esențiale și anume: s-a mărit durata codului de la 48 de sinosoide de 75 Hz la, astfel încât s-a eliminat circuitul de revenire la zero, și s-a mărit de la 4 la 8 sinosoide pauza între secvențele alăturate (de la 52 ms la 104 ms); s-a modificat circuitul inițial de încărcare al condensatorului de 6,8 uF; s-au modificat valorile circuitului de temporizare a codului; s-a eliminat tranzistorul PNP din circuitul de control; s-a modificat frecvența multivibratorului la 20Khz.

Circuitul de cale ..., ce face obiectul brevetului de invenție, nu a rezolvat problema arătată în descrirea brevetului (coloana 1 ultim alineat din descrierea brevetului) și anume: "(...) problema pe care o rezolvă invenția de față este realizarea unui circuit de cale cu, cu consum redus de energie electrică, cu o mare stabilitate în timp, ce se poate utilize atât în stații cât și în linia curentă":

Față de rezultatele obținute în urma efectuării testelor, părțile interesate" inclusiv inventatorul (...), au renuntat la circuitul, urmând a fi testat noul circuit de cale (circuit ce nu face obiectul brevetului de invenție și nici obiectul unui alt brevet de invenție).

Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) în ceea ce privește perioada decembrie 1990 - 1996, tribunalul constată că invenția reclamantului a fost utilizată în mod susținut, iar nu doar experimental"; sunt eronate.

După cum a mai arătat și așa cum rezultă și din materialul probator, acestă invenție nu a fost folosită în mod susținut, cum greșit a reținut instanța de fond, ci a fost folosită numai în scop experimental.

Învederează că atât reclamantul, cât și expertul extrajudiciar (...)au indus în eroare instanța de fond în mod intenționat și nepermis, arătând că în perioada 1990 - 1993 circuitul a fost testat pe infrastructura feroviară publică, când în realitate în acea perioadă un alt circuit a fost testat, și anume circuitul ... (circuit protejat prin brevetul de invenție) dar care a fost retras.

Referitor la circuitul de cale tip, circuit ce nu face obiectul brevetului de invenție nr

Apelanta-pârâtă solicită a se constata că, în perioada 1990 - 1993, circuitul nici nu a fost introdus în cale, ci numai circuitul, iar circuitul a fost testat pe teren în perioada 1993 - 1996.

a) Reținerile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) faptul că procedura de verificare/omologare a unei invenții deja brevetate a durat o perioadă îndelungată de timp exclusiv din cauza pârâtei, nu poate fi o apărare primită de tribunal";. (pag. 14 din sentința apelată) sunt greșite, deoarece acest circuit, care concură la siguranța circulației, a fost supus unui proceduri de omologare complexe.

Împrejurarea că această procedură a fost deosebit de complexă, fiind necesară o anumită perioadă de timp pentru efectuarea încercărilor pe teren a produsului (perioadă impusă de reglementările feroviare în domeniu și de,- în calitate de autoritate publică în domeniul feroviar), nu poate conduce la stabilirea unei culpe în sarcina sa, menționează apelanta-pârâtă, deoarece:

Învederează că nu ea a tergiversat acest proces de omologare, acesta fiind obligată să respecte întocmai procedurile legale în vigoare și recomandările.

Circuitul de cale a fost testat pe teren în perioada 1993 - 1996, fiind supus procedurii de omologare a produselor și serviciilor specifice transportului feroviat nr. 82/1992 aprobată prin Ordinului președintelui (...) nr. 49 din 01.11.1993.

În această procedură sunt prezentate regulile întregului proces de omologare a unui produs/serviciu specific transportului feroviar, astfel:

Volumul și complexitatea activităților care se desfășoară cu ocazia omologării se stabilesc de SN(...)în funcție de clasa de risc a produsului/ serviciului și de nivelul de exigență asupra calității conform recomandărilor Uniunii Internaționale a Căilor Ferate (UIC), iar clasa de risc și, nivelul de exigență asupra calității proprii unui produs/serviciu sunt cele stabilite prin reglementări ale UIC (CAP 1 pct. 1.3 și 1.4 din procedura de omologare);

Procedura de omologare a produselor/serviciilor se aplică la cererea producătorilor/prestatorilor (CAP. 3 pct. 3.1);

Omologarea preliminară autorizează trecerea la realizarea industrială a primei serii de produse, în condiții de supraveghere precizate, în vederea omologării finale (CAP 2 pct. 2.2 din procedură);

Omologarea finală are drept scop calificarea producătorului, executarea unor verificări și/sau încercări în conformitate cu documentele normative și validarea verificărilor și/sau încercărilor (CAP. 2 pct. 2.3 din procedură);

Petru nivele de exigență 1 și 2 producătorul trebuie să fie calificat, iar această calificare se pronunță ca urmare a evaluării de către (...) împreună cu (antecesoarea Autorității Feroviare Română AFER);

Încercările, verificările și/sau supravegherile se vor efectua de către (CAP. 3 pct. 3.8 din procedură);

Pentru produsele la care se aplică nivelele de exigență 1, 2 sau 3, dosarele de omologare trebuie să conțină planul calității, elaborat de producător (CAP. 3 pct. 3.10 din procedură);

Registrul Feroviar Român -, în calitate de autoritate de stat pentru calea ferată și metrou, în domeniul certificării și supravegherii tehnice a produselor/sistemelor/serviciilor, execută încercări, elaboreaza caiete de sarcini și emite certificate și buletine de încercări, care constituie piese esențiale pentru omologarea produselor/serviciilor.

Învederează că acest produs se încadreză în clasa de risc Al și nivelul 1 de exigență, aspect menționat și în Raportul comisiei de omologare preliminară nr., iar omologarea acestui circuit care concură la siguranța circulației feroviare a impus o analiză și o verificare specială din partea tuturor autorităților statului în acest domeniu.

Potrivit acestei proceduri, producătorul (...) avea obligația de a depune o cerere de omologare preliminară, însoțită de toată documentația produsului ce urma a fi omologate.

Împrejurarea că cererea de omologare preliminară (însoțită de documentația obligatorie) a fost depusă de către fabricat cu întâziere, arată apelanta-pârâtă, față de momentul brevetării produsului, deoarece a fost necesar îndeplinirea de catre producător a unor cerințe legale, nu poate atrage vreo culpă a sa.

Solicită a se constata că potrivit Raportului comisiei de omologare preliminară nr., la dosarul de omologare preliminară au fost depuse 6 (șase) încercări elaborate de REFER RA.

Mai mult decât atât, Comisia de omologare preliminară (din care au făcut parte reprezantanți din cadrul, dar și reclamantul (...)) a recomandat în vederea omologării finale următoarele:

- redactarea unei noi norme tehnice, cu un conținut mai concis;

- omologarea individuală a subansamblurilor;

- precizarea controlului de flux tehnologic efectuat de organele ale fabricantului.

Pentru toate aceste aspecte arătate, învederează că acest produs a fost supus unei proceduri speciale de omologare, fiind necesare respectarea toturor măsurilor legale cu privire la siguranța circulației feroviare, iar perioada de timp îndelungată în vederea testărilor pe teren nu poate atrage vreo culpă din partea sa, menționează apelanta-pârâtă.

b) Aprecierile instanței de fond potrivit cărora ,,(...) dacă în luna decembrie 1990 invenția reclamantului a fost deja implementată într-o stație, cu un total de 15 circuite, în anul 1996 aceasta era implementată în două stații, cu un număr de 569 circuite"; nu pot fi reținute.

Asa cum a mai aratat, în anul 1990 nu circuitul de cale (...)a fost implementat în statia Corlătești, ci un alt circuit, și anume.

Arată că nu ea a impus numărul de circuite ce urmau a fi experimentate pe teren ci comisia de omologare (care a impus și numarul de circuite de cale care au fost supuse încercărilor/verificărilor, pentru a stabili comportarea acestei instalații pe teren, respectiv un numar minim de 500 de circuite).

Învederează că punerea pe teren a unui număr minim de 500 de circuite de cale a fost o condiție sine qua non a comisiei de omologare în vederea omologării finale a circuitului.

Simpla împrejurare că a fost implementat un număr de 569 circuite (număr impus de comisia de omologare) nu poate conduce la soluția potrivit căreia "(...) invenția a fost utilizată în mod susținut", și nu în mod experimental.

Rugăm să se observe că din înscrisurile depuse de ea, apelanta-pârâtă, rezultă fără echivoc că atât circuitul (pe perioada 1990 - 1993), cât și circuitul (pe perioada 1993 - 1996) au fost folosite numai în mod experimental și nu susținut, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Pentru toate aceste argumente, învederează că sentința civilă apelată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 34 lit. e) din Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții, care prevăd expres că "(...) nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la arte 32 și 33 (...) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului invenției brevetate";.

Natura specială a acestui circuit și anume, aceea de element concret al infrastructurii feroviare publice, natură dată de legea specială a sa și anume Anexa nr. 2 la H.G nr. 581/1998, a impus folosirea numai în scop experimental și nu comercial a circuitului, deoarece acesta trebuia să îndeplinească toate condițiile și paramentrii tehnici în privința siguranței circulației feroviare.

Din materialul probator depus la dosarul de fond, respectiv Raportul de omologare finală nr. 112/2/4005/1996, reiese fără putință de tăgadă că pănă la omologarea finală în anul 1996, circuitul de cale tip a fost folosit numai în scopuri experimentale (fila 71 Vol. 1 din dosar).

Chiar reclamantul, recunoaște în conținutul cererii introductive (pagina 3 alin. 7 din cererea introductivă) că acest circuit ,,(...) după o îndelungă testare, în 16.11.1993 a fost omologat preliminar, iar ulterior în 29.07.1996 a fost omologat final";.

Față de cele arătate, solicită a se constata că perioadei 1990 - 1996 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34 lit. e) din Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții.

II. Referitor la cuantumul sumei la care a fost obligată către reclamant, apelanta-pârâtă menționează următoarele:

a) Reținerile instanței de fond potrivit cărora "(…) Întrucât invenția nu a fost realizată în condițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 64/1991, nu sunt aplicabile decât prin analogie dispozițiile art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008" nu pot fi reținute.

Consideră că instanța de fond în mod greșit a aplicat prin analogie dispozițiile art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008.

În opinia sa, dispozițiile legale mai sus menționate nu îi sunt aplicabile reclamantului pentru următoarele argumente:

a.1 Reclamantul nu avea calitatea de angajat la data 07.05.1990, data constituirii depozitului cererii de brevet de invenție insoțită de descrierea invenției.

Potrivit actului (...)- Direcția de Resurse Umane nr. 8/1.1/446/18.05.2010, la data constituirii depozitului cererii de brevet de invenție, reclamantul nu avea calitatea de salariat al (...) (antecesoarea sa), acesta fiind încadrat în perioda 15.09.1974 - 18.12.1991 la Institutul Politehnic București - Catedra de Telecomenzi Feroviare, având, încadrarea de Șef lucrări;

În opinia sa, raportat la conținutul normei juridice, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991, inventatorul ar fi trebuit să aibă calitatea de angajat la data întocmirii documetației tehnice (descrierea invenției), iar invenția să fie realizată în exercitarea funcției deținută la angajator;

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 64/1991 raportat la dispozițiile art. 14 alin. 1 din HG nr. 547/2008, cererea de brevet de invenție cuprinde un formular de solicitare insoțit de o descriere a invenției, revendicările și, după caz, desenele la care se face referire în descriere și/sau revendicări; ori după cum se poate constata, la data întocmirii documentației tehnice inventatorul nu avea calitatea de angajat al (...) (antecesoarea sa);

a.2 Calitatea de angajat este o condiție sine qua non, pentru a-i putea fi aplicabile dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. b și art. 36 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportat la art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții denumit ,,(drepturile bănești ale inventatorilor salariați)";.

Consideră că pentru a-i fi aplicabile atât dispozițiile art. 5 alin. 1 litera b raportat la art. 36 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, cât și dispozițiile art. 91 HG nr. 547/2008, inventatorul trebuia să aibă calitatea de angajat al întreprinderii anterior depunerii cererii de brevet de inventie și întocmirii documetației tehnice (descrierea invenției) și nu ulterior acesteia, cum în mod greșit susține inventatorul reclamant, iar invenția să fie realizată în exercitarea funcției deținută la angajator;

Împrejurarea că după data depunerii cererii de brevet de invenție însoțită de documentația tehnică, inventatorul a dobândit calitatea de angajat al (...) (fiind angajat la (...) la data de 18.12.1991), nu este de natură a schimba situatia de fapt prezentată mai sus și probată de ea, menționează apelanta-pârâtă, cu înscrisurile aflate la dosar.

Inventatorul a solicitat angajarea la (...) (după depunerea cererii de brevet) deoarece acesta a avut un interes major în a-și valorifica brevetul de invenție, putând astfel să-și testeze pe teren invenția, pe cheltuiala ei, menționează apelanta-pârâtă.

Concluzionând pe acest aspect, apelanta-pârâtă învederează că la data depunerii la (...) a cererii de brevet, insoțită de documentatia tehnică a invenției, reclamantul nu avea calitatea de angajat al unității, că nu a realizat invenția în exercitarea vreunei funcții la (...), acesta fiind străin de societate, iar, pe cale de consecință, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit.b și art. 36 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportat la art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008 privind Regulamentul, de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții.

Din interpretarea "per a contrarie" a textelor de lege mai sus invocate, rezultă că dacă titularul de brevet nu are calitate de salariat, pentru stabilirea beneficiului material ce se poate acorda inventatorului ne salariat (atunci când partile nu cad de acord asupra vreunei sume) se poate lua în discuție un procent mai mic de 4 % din beneficiul material, devreme ce legea stabilește stabilește în mod imperativ că numai în situația în care inventatorul este salariat procentul minim este de 4 %.

b) Nici reținerile potrivit cărora "(…) tribunalul apreciază că procentul de 10% este echitabil pentru ambele părți (procentul de 4% este stabilit pentru situațiile când unitatea are o anumită contribuție la invenție - resurse timp etc. Or, în cauză, invenția este realizată exclusiv prin efortul reclamantului, astfel încât nu se impune acordarea unui asemenea procent." (Pag. 16 alin. 1 din sentința apelată) nu pot fi reținute.

Apelanta-pârâtă arată că, în ipoteza în care instanța va înlătura toate aparările sale arătate mai sus și va reține că reclamantul are calitate de inventator și pentru circuitul de cale tip (...)fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b și art. 36 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenții, înțelege să critice și argumentele instanței de fond potrivit cărora ,,(...) tribunalul apreciază că procentul de 10% este echitabil pentru ambele părți (procentul de 4% este stabilit pentru situațiile când unitatea are o anumită contribuție la invenție - resurse timp etc. Or, în cauză, invenția este realizată exclusiv prin efortul reclamantului, astfel încât nu se impune acordarea unui asemenea procent;";. (Pag. 16 alin. 1 din sentința apelată).

În opinia sa, instanța de fond în mod nelegal a acordat procentul de 10 % din beneficiile determinate pentru perioada 1990 - 1996, reținând că unitatea nu a avut nicio contribuție la implementarea circuitului ....

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă arată următoarele:

Prin Nota nr. 31/2006/1990 prin care a fost aprobată încercarea pe teren a circuitului de cale ..., s-au dispus ca supravegherea acestui circuit să fie efectuată și de personalul antecesoarei sale (...) (supravegherea a fost efectuată de impiegatul de mișcare - IDM); că circulația trenurilor în stația Corlătești va fi restricționată, iar pesonalul (...) va întocmi prescripții de funcționare a instalației CED în condițiile experimentării noilor circuite.

Toate acestea reprezintă activități concrete ale societății, având o contribuție susținută în experimentarea pe teren a produsului și, totodată, atestă implicarea directă în testarea și sustinerea logistică pentru omologarea circuitului, deoarece acesta viza protejarea unui interes public major acela de a fi asigurată siguranța circulației trenurilor.

Prin actul nr. 31/847/23.05.1990, (...)a aprobat alocarea sumelor pentru instalarea circuitelor ... în scop experimental; potrivit acestui act reiese fără putință de tăgadă că reclamantul nu a avut nicio contribuție materială la implementarea și testarea pe teren a acestui produs.

Totodată, solicită a se constata că (...) RA a avut o contribuție esențială, prin personalul de specialitate, atât la implementarea circuitului, cât și la realizarea noului circuit.

Așa cum a mai precizat, apelanta-pârâtă menționează că circuitul de cale, ce face obiectul brevetului de invenție, nu a avut rezultatele așteptate, și, ca atare, a fost retras.

Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din care să rezulte costurile suportate de acesta nici cu privire la implementarea circuitului, și nici cu implementarea circuitului ....

De asemenea, apelanta-pârâtă solicită a se reține că reclamantul a depus la dosarul cauzei numai chitanțele de menținere în vigoare a brevetului de invenție (cheltuieli care incumbă exclusiv titularului de brevet).

Pentru aceste argumente, consideră că procentul de 10 % acordat de instanța de fond nu este nici justificat și nici legal.

Mai mult decât atât, circuitul (...)nu este creația exclusivă a reclamantului, ci este rezultatul unei activități de echipă a tuturor specialiștilor din cadrul autorităților statului și fabricantului.

Consideră că, dacă aceste observații nu ar fi fost făcute de o astfel de echipă, circuitul de cale (...)nu ar fi existat azi.

Totodată, învederează faptul că nu (...), în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, folosește circuitul de cale (...)ci Statul Român, în calitate de proprietar al infrastructurii feroviare publice, iar pe cale de consecință, în ipoteza în care va stabili o sumă pentru recompensarea reclamantului, acestă sumă să fie acordată de Ministerul Finanțelor, ca reprezentant legal al statului.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului formulat și, pe cale de consecință, să se dispună:

- modificarea în parte a sentinței apelate față de sumele ce au fost admise de instanța de fond pe intervalul 1990 - 1996 și menținerea sentinței pe sumele ce au fost respinse pe intervalul 1996 - 2010;

- anularea încheierilor interlocutorii mai sus menționate cu consecința admiterii excepțiilor invocate de ea și refacerea expertizelor dispuse în cauză;

- iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, și în subsidiar, ca neîntemeiată și nedovedită și pe intervalul 1990 - 1996;

- cu cheltuieli de judecată, atât cele efectuate în dosarul de fond, cât și, cele ce vor fi efectuate în prezenta cale de atac.

În consecință, apelantul-pârât solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, să se dispună:

Modificarea în parte a sentinței apelate față de sumele ce au fost admise de instanța de fond pe intervalul 1990 - 1996 și menținerea sentinței pe sumele ce au fost respinse pe intervalul 1996 - 2010;

Apelanta-pârâtă arată că anularea încheierilor interlocutorii mai sus menționate cu consecința admiterii excepțiilor invocate de ea și refacerea expertizelor dispuse în cauză;

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și, în subsidiar, ca neîntemeiată și nedovedită și pe intervalul 1990 - 1996.

Cu cheltuieli de judecată, efectuate în dosarul de fond și în prezenta cale de atac.

În drept, dispozițiile art. 282 și următoarele din codul de procedură civilă 1865, art. 969 Cod civil 1964, Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 64/1991, HG nr. 547/2008, HG nr. 581/1998, HG nr. 589/2006.

(...)(...) a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul-reclamant (...), prin care solicită respingerea apelului reclamantului ca nefondat, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, în principal, ca formulată de persoane fără calitate procesuală activă, și în subsidiar, ca neîntemeiată și nedovedită, pentru urmatoarele motive:

Criticile apelantei referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. /28.03.2013 sunt nefondate pentru următoarele argumente:

I. Susținerile apelantei potrivit cărora ,,(...) în mod eronat instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, nu mai sunt îndeplinite condițiile civile delictuale ale pârâtei (...)"; sunt eronate.

Sub acest aspect, intimata arată următoarele:

Obiectul brevetului de invenție îl constituie o metodă de control și instalația pentru circuite de cale materializată în "Instalație de control pentru circuitele de cale cu impulsuri de curent alternativ tip ..." și nu circuit de cale tip (...)cum greșit a arătat reclamantul.

Intimata învederează că noul circuit de cale (...)nu face obiectul brevetului de invenție. Iar reclamantul inventator nu are protecția conferită de lege pentru acest circuit, pentru a beneficia de drepturile materiale potrivit Legii nr. 64/1991.

Sub acest aspect intimata arată următoarele:

1. La data de 07.05.1990 inventatorul a depus la OSIM Cererea de brevet de invenție, însoțită de descrierea acesteia și desenele corespunzătoare;

La data de 09.05.1990, (...)antecesoarea (...) SA, prin actul nr. a făcut cunoscut circuitul ... și nu circuitul (...)Ministerului Transporturilor, Regionalei, CF București, IPCF București, IPB - Facultatea Transporturi și ICPTT București, transmitând acestora "(…) proiectul Notei de Comandă - Redactarea 1 pentru produsul Echipament pt. circuit de cale secvențial cu comutație statică în impulsuri de curent alternativ tip ...".

Potrivit Notei nr. 31/2006/1990, echipamentul ... a fost introdus experimental timp de 5 luni cu respectarea măsurilor de siguranța circulației trenurilor (aceste măsuri de siguranța circulației trenurilor fiind asigurate de personalul (...)) Anexa nr. 5 la prezenta cerere.

În perioada anilor 1991 - 1993, (...) Bucuresți împreună cu (...)prin D.A.T.R., (...) prin Regionala CF București, I.P.C.F., I.C.P.T.T prin Secția Automatizări și Institutul Politihnic București - Catedra Telecomenzi Feroviare au analizat stadiul experimentării noului produs și măsurile ce s-au impus pentru omologarea și finalizarea circuitului ....

Circuitul de cale ..., ce face obiectul brevetului de invenție, nu a rezolvat problema arătată în descrirea brevetului 105793 (coloana 1 ultim alineat din descrierea brevetului) și anume: ,,(…) problema pe care o rezolvă invenția de față este realizarea unui circuit de cale cu fiabilitate globală ridicată, cu consum redus de energie electrică, cu o mare stabilitate în timp, ce se poate utiliza atât în stații cât și în linia curentă";.

Față de rezultatele obținute în urma testărilor s-a renunțat la circuitul ....

Intimata-pârâtă arată diferențele esențiale dintre cele două circuite de cale, recpectiv diferențierile dintre ... și ...:

• Circuitul de cale ... este descris în brevetul de invenție astfel:

;

• Noul Circuit de cale (...)este descris astfel:

i. Modificări în structura emițătorului electronic de cod

- durata codului este de (și nu de așa cum este la circuitul de cale ...)

- s-a eliminat circuitul de revenire la zero,

- s-a mărit de la sinusoide pauza între secvențele alăturate (de la ms);

ii. Modificări în structura decodificatorului electronic

- s-a modificat circuitul inițial de încărcare al condensatorului de 6,8 uF;

- s-au modificat valorile circuitului de temporizare a codului; s-a eliminat tranzistorul PNP din circuitul de control;

- s-a modificat frecvența multivibratorului la 20Khz.

Circuitul de cale denumit (...)este un nou circuit, diferit de cel descris în brevetul de invenție, circuit care nu este protejat potrivit Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Astfel, metoda utilizată de circuitul (...)(implementată pe rețeaua CFR) este diferită de metoda de control folosită de circuitul de cale ... (metodă descrisă în brevetul de invenție); altfel spus echipamentele circuitului (...)nu folosesc metoda de control utilizată de circuitul ... descrisă în brevetul de invenție.

2. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 64/1991 ,,(...) drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către OSIM, în condițiile legii";.

3. Consideră că pentru a putea beneficia de protecția conferită de lege, reclamantul avea obligația de a depune la (...) o nouă cerere de brevet de invenție pentru noul circuit de cale (...)deoarece modificările suportate de circuitul ... au fost esențiale.

Însă, după cum se poate constata, noul circuit (...)nu a fost înregistrat la (...) (nu face obiectul unui brevet de invenție), iar reclamantul nu are protecția conferită de lege pentru acest circuit, acesta putând fi exploatat liber de către terți fără vreo sancțiune prevăzută de lege.

Pentru aceste motive, solicită a se constata că pentru perioada 1996 - 2010 nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina sa, deoarece acest circuit de cale (...)nu beneficiază de protecția legii, putând fi utilizat liber de către terți.

În ipoteza în care instanța nu va îmbrățișa argumentele sale de mai sus și va considera că circuitul de cale (...)beneficiază de protecție legală, înțelege să crititice motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă, după cum urmează:

II. Susținerile apelantei potrivit cărora "(...) în mod eronat instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, nu mai sunt îndeplinite condițiile civile delictuale ale pârâtei (...)"; sunt eronate.

În opinia sa, sunt temeinice și legale considerentele instanței de fond potrivit cărora, în ceea ce privește perioada ulterioară anului 1996, când reclamentul a încheiat contractul nr., prin care a acordat licență exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece:

1. Între reclamantul (...)și (...) a fost încheiat contractul nr. 505/30.08.1996, prin care primul a acordat licență exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează revendicările din brevetul de invenție nr.

2. Potrivit art. II din contractul mai sus menționat (...)s-a obligat, în principal să:

- producă echipamentul (circuitul de cale ...);

- valorifice acest echipament pe teritoriul Romaniei;

- țină evidența cantitativă a produselor livrate beneficiarilor acestor produse;

- să nu refuze și să execute la termenele contractuale toate comenzile primite în perioada de valabilitate a contractului de licență.

Iar potrivit art. III din același contract, inventatorul (...)s-a obligat, în principal, să nu intre în relații de afaceri personale, în scopul producerii și comercializării altor produse similare, pe baza brevetului, cu terțe persoane fizie sau juridice.

Totodată, părțile au prevazut la art. IV din contractul de licență ca (...) să achite trimestrial inventatorului 15% brut din încasările fără TVA, realizate prin valorificarea produselor.

2. Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 64/1991 "(...) dreptul la brevet și drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte"; iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că "(...) transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licență exclusivă sau neexclusivă";.

Contractul de licență este contractul prin care titularul de brevet transmite unei alte persoane, în totalitate sau în parte, dreptul de folosință asupra unei invenții brevetate în schimbul unei plăți.

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. 5 din HG nr. privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 ,,(...) licența este exclusivă când licențiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la exploatarea invenției și altor persoane";, iar alin. 6 al aceluiași articol prevede că ,,(...) în cazul licenței exclusive licențiatorul își conservă dreptul de exploatare a invenției";.

Față de textele legale menționate mai sus, prin licența excusivă se transmite dreptuile de folosință asupra unei invenții pe o anumită perioadă de timp și pe un anumit teritoriu, titularul brevetului nemaiputând exploata invenția pe durata și teritoriul prevăzut în contract, însă poate exploata și transmite invenția pentru o altă perioadă de timp și pe alt teritoriu.

Intimata învederează că reclamantul și-a conservat dreptul de exploatare pe teritoriul României, pe toată durata de valabilitate a brevetului, mai exact de la omologarea finală a invenției și până la expirarea perioadei de protecție a brevetului (30.08. 1996 - 07.05.2010) acordând licență excusivă de producție și instalare singurului producator de la acea vreme (...)

Intimata arată că ea a încheiat contracte cu licențiatul (...)pentru introducerea în cale a acestor circuite, plătindu-i acestuia atât prețul subansamblurilor specifice instalației (...)cât și lucrările de montaj și de punere în funcțiune a acestui circuit.

Învederează că, potrivit contractului de licență exclusivă, (...)este entitate abilitată să producă și să instaleze acest circuit de cale, iar ea, intimata, nu a introdus în infrastructura publică acest circuit fără acordul licențiatului (...), acord meterializat prin încheierea contractelor de montaj al acelui circuit ((...)fiind un terț beneficiar).

Intimata susține că argumentele instanței de fond potrivit cărora "(...) prin autorizația acordată (...) de a produce și instala (...)și de a valorifica pe teritoriul României această instalație, reclamantul a autorizat și dobândirea de către clienții (...) a respectivei instalații" sunt temeinice și legale, iar pe cale de consecință criticile reclamantei apelante nu au suport legal.

III. Argumentele apelantei-reclamante potrivit cărora ea, intimata (...), a utilizat fără drept invenția reclamantului, întrucât revendicarea 1 nu a făcut obiectul contractului dintre acesta și (...) SA, nu au susținere legală. Pag. 12 alin. 3 din cererea de apel a reclamantului.

Totodată, solicită a se constata că reținerile instanței de fond potrivit cărora "(...) este adevărat că nu fac obiectul acestei cesiuni revendicarea 1 din brevet (metodă de control), însă tribunalul apreciază că autorizând valorificarea instalației (realizate conform revendicării 1), aceasta a autorizat implicit și folosirea respectivei metode de control" sunt temeinice și legale.

Învederează că denpmirea de metodă de control cu impulsuri de tensiune alternativă este o denumire generică, fiind folosită la toate tipurile de circuite de cale existente pe rețeaua(...)(introduse înainte de anul 1990).

Circuitele de cale în două secvențe, și circuitul de cale folosesc tot o metodă de control cu impulsuri de tensiune alternativă.

Ceea ce diferențiază aceste circuite este durata impulsului și a pauzei între impulsuri, astfel că:

- La circuitul de cale ... durata codului este de, iar durata pauzei între impulsuri a două secvențe alăturate este de;

- La circuitul de cale (...)durata codului este de, iar durata pauzei între impulsurile a două secvențe alăturate este de 8 sinusoide.

Totodată, învederează că nici reclamantul (prin cererea de chemare în judecată sau prin cererea de apel), dar nici expertul extrajudiciar tehnic, nu indică în concret în ce constă utilizarea procedeului sau a metodei brevetată.

În conținutul raportului de expertiză tehnică se face vorbire numai de circuit de cale (...)reprezentând un produs și nu un procedeu, așa cum eronat susține reclamantul.

Intimata consideră că Raportul de expertiză tehnică ar fi trebuit să stabilească în ce constă folosirea procedeului, astfel încât să lămurească instanța asupra acțiunii în contrafacere.

Mai mult decât atât, expertul indică în conținutul raportului de expertiză că liniile sunt echipate cu circuite de cale (...)însă proiectele de centralizare electronică sunt implementate de Alca Tel AG, Siemens, (...)(pag. 9 - 15 din raportul de expertiză tehnică), rezultând fără putință de tăgadă că este vorba de un produs și nu de un procedeu sau metodă.

Dispozițiile art. 64 din HG nr. 547/2008 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții definesc interpretarea revendicărilor astfel:

Alin 4 ,,(...) în situația în care o revendicare definește un produs prin procedeul său, de fabricație, acea revendicare va fi interpretată ca definind produsul în sine, cu caracteristicile conferite de procedeul de fabricație";;

Alin 5 ,,(...) în situația în care o revendicare definește un produs pentru o utilizare specifică, revendicarea va fi interpretată ca definind produsul limitat excusiv la acea utilizare";.

Învederează faptul că instalația (produsul) circuite de cale tip (...)cu subansamblurile ei specifice:

1. Rama de tip G pentru verificarea codurilor;

2. Rama de tip I pentru montarea releelor de prag în impulsuri și a decodificatoarelor de tip BDEF - 4;

3. Precum și toate celelalte subansambluri (menționate la punctele 2 - 14 din contractul de licență cu (...)),

constituie obiectul contractului de licență nr. încheiat între inventator și (...)

De asemenea, arată că potrivit susținerilor apelantului-reclamant potrivit cărora ,,(...) (...) avea în sarcina sa obligația de a respecta drepturile de autor ale subsemnatului și de a respecta proiectul, metoda brevetată, fără a le aduce modificări. Prectic, (...) nu avea dreptul de a elabora proiecte privind folosirea metodei, fiind obligată și după semanrea contractului cu subsemnatul să îmi respecte dreptul de proprietate intelectuală sub acest aspect al nefolosirii revendicării nr. 1". Pag. 11 alin. 5 și 6 din cererea de apel, acesta recunoște fără putință de tăgadă că, prin neacordarea licenției producătorului (...) asupra revendicării 1 (privind metoda) s-a protejat față de acest producător de o eventuală acțiune în contrafacere.

Numai producătorul ar fi putut să încalce dreptul de proprietate al apelantului-reclamant, prin folosirea metodei fără acordul presupusului inventator (fabricând produsul - Instalația, conform metodei).

Acesta este rațiunea pentru care producătorul (...)nu a primit licență exclusivă de la apelantul-reclamant și cu privire la revendicarea 1, iar susținerea potrivit căreia ,,(...) (...)a încălcat dreptul meu de proprietate intelectuală necedat - revendicarea 1"; este departe de adevăr și de o susținere legală.

Intimata învederează că instalația este realizată potrivit metodei, iar această instalație impreună cu metoda reprezintă un tot unitar; altfel spus, instalația nu poate funcționa fără metoda specifică, iar metoda dacă nu este materializată intr-o instalație nu are nicio finalitate practică.

IV. De asemenea, intimata arată că susținerile apelantului-reclamant potrivit cărora, în anul 1993, după eliberarea brevetului și după publicarea textului descrierii invenției, acesta a făcut prima ofertă de cesiune unității la care era angajat la acel moment: (...)(...), nu sunt adevărate. (pag. 3 alin. 6 din cererea de apel a reclamantului).

Arată că la data de 09.05.1990, (...)antecesoarea (...) SA, prin actul nra făcut cunoscut circuitul ... Ministerului Transporturilor, Regionalei CF București, IPCF București, IPB - Facultatea Transporturi și ICPTT București, transmitând acestora ,,(...) proiectul Notei de Comandă - Redactarea 1 pentru produsul...";.

Intimata învederează că apelantul-reclamant cu intenție induce în eroare instanța, deoarece acesta a făcut cunoscută invenția producătorului (...)(antecesoarea (...) SA), și nu cum greșit arată în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, că i-ar fi făcut ei prima dată cunoscută invenția.

După cum a arătat, menționează intimata, (...)i-a făcut cunoscută invenția ei, și nu reclamantul-apelant.

Față de cele arătate, invocă reaua-credință a apelantului-reclamant, că pe tot cuprinsul desfășurării procesului a făcut afirmații neadevărate și trunchiate.

Concluzionând, solicită respingerea apelului-reclamantului ca nefondat, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, în principal, ca formulată de persoane fără calitate procesuală activă, și în subsidiar, ca neîntemeiată și nedovedită pentru toate pretențiile reclamantului. (atât pentru perioada 1990 - 1996, cât și pentru perioada 1996 - 2010).

În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă 1865, art. 969 Cod civil 1964, Decretul nr. 167/ 1958, Legea nr. 64/1991, HG nr. 547/2008, HG nr. 581/1998, HG nr. 589/2006.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

Cu privire la apelul declarat de pârâta (...)(...) împotriva încheierii din data de 11.10.2011:

1. Prin încheierea din data de 11.10.2011 tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a (...)în privința cererii de chemare în judecată, reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă întrucât reclamantul pretinde antrenarea răspunderii delictuale pentru folosirea și exploatarea metodei, dar și a produsului obținut direct prin procedeul brevetat, faptă interzisă de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991, ca urmare a comenzilor pe bază de caiet de sarcini emise de către pârâtă.

Critica apelantei-pârâte este în sensul că (...)nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece a introdus în infrastructura publică feroviară circuitul de cale brevetat de apelantul-reclamant, nu în calitate de proprietar, ci în calitate de concesionar al infrastructurii publice feroviare; or răspunderea pentru obligațiile asumate de instituțiile statului aparține Statului român.

Pe de altă parte, arată apelantul-pârât, pentru perioada anilor 1990 - 1996, Statul Român prin (...)și-a dat acordul cu privire la programul de testare a circuitului de cale brevetat de reclamant.

Curtea reține că prin HG nr. 235/1991, Departamentul(...)care funcționa în cadrul Ministerului Transporturilor a fost reorganizat ca regie autonomă de interes național, cu capital integral de stat, cu denumirea (...) - RA.

Prin HG nr. 581/1998 a fost înființată

prin reorganizarea Societății Naționale, având ca obiect principal de activitate gestionarea infrastructurii feroviare publice.

În Anexa 2 la HG nr. 581/1998 sunt prevăzute elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice, iar potrivit propriilor susțineri ale apelantei-pârâte, circuitele de cale (...) sunt parte componentă a instalației de centralizare electrodinamică, element al infrastructurii feroviare publice.

Apelanta-pârâtă (...)deține în regim de concesiune infrastructura feroviară publică a statului în baza contractului de concesiune nr. încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în calitate de concedent, și (...), în calitate de concesionar, proprietarul infrastructurii feroviare publice fiind Statul Român.

Curtea mai reține faptul că reclamantului îi revine sarcina de a proba identitatea dintre persoana pârâtului și titularul obligației corelative din raportul juridic dedus judecății, deoarece este cel care declanșează demersul procesual.

Așa cum corect a reținut prima instanță de fond, reclamantul a justificat legitimarea procesuală pasivă a apelantei-pârâte (...)prin aceea că a pretins că pârâta este persoana care, fără a avea consimțământul titularului de brevet, a utilizat procedeul, respectiv a folosit produsul obținut direct prin procedeul brevetat.

De asemenea, faptul că apelanta-pârâtă (...)a avut acordul Statului român prin (...)cu privire la programul de testare a circuitului de cale, pentru perioada 1990-1996, nu constituie un motiv întemeiat pentru admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive, deoarece nu Statul român prin (...)este titularul brevetului, ci reclamantul, astfel încât obținerea consimțământului de la o altă persoană (entitate) decât titularul brevetului nu este de natură să conducă la exonerarea de răspundere a apelantei-pârâte.

Nici faptul că apelanta-pârâtă (...)nu a produs și nu a comercializat aceste circuite de cale ferată nu constituie un argument pentru admiterea excepției, deoarece fapta ilicită pretinsă împotriva sa nu rezidă în cele două activități, ci exclusiv în utilizarea, fără consimțământul titularului de brevet, a procedeului, respectiv a produsului obținut direct prin procedeul brevetat (art. 32 alin. 2 lit. b din Legea nr. 64/1991).

În ceea ce privește celelalte argumente susținute de apelanta-pârâtă (...)la acest punct - referitoare la faptul că circuitul de cale (...)nu face obiectul brevetului de invenție nr., sau că acest circuit de cale a fost folosit numai în mod experimental - Curtea constată că reprezintă apărări de fond (în sensul că admiterea lor, eventuală, nu atrage respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, ci ca nefondată), motiv pentru care vor fi analizate în cadrul criticilor aduse hotărârii, pe fond.

Nu a fost reținută nici critica potrivit căreia intimata-chemată în garanție (...) a avut calitatea de producător și de furnizor a circuitului de cale (...)pe perioada 1990 - 1993, deoarece acest aspect nu atrage lipsa calității procesuale pasive a apelantei-pârâte (...), în privința căreia se pretinde săvârșirea altei fapte ilicite.

Motivarea primei instanțe de fond - prin care a reținut, pe de o parte, că faptul că pârâta (...)a achitat prețul circuitelor (...)către (...) nu poate fi opus reclamantului ca și cauză exoneratoare de legitimitate procesuală pasivă, iar pe de altă parte, că fapta de folosire a invenției reclamantului nu mai constituie o folosire neautorizată, întrucât reclamantul s-a interpus prin fapta proprie în lanțul cauzal dintre faptă și prejudiciu - nu constituie o motivare contradictorie, critica apelantei-pârâte cu acest obiect fiind respinsă de Curte. Nu există nicio contradicție între a afirma că reclamantului nu i se poate opune contractul dintre pârâtă și un terț și a afirma că reclamantului i se poate opune fapta proprie (aceea de a-și ceda drepturile ce decurg din brevet către un terț)

Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia, pentru perioada ulterioară anului 1996, când reclamantul a acordat licență exclusivă (...)pentru producerea și comercializarea circuitului (...)se impunea ca tribunalul să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei (...), deoarece folosirea legitimă a procedeului și a produsului obținut direct prin procedeul brevetat nu constituie un aspect referitor la cadrul procesual pasiv, ci unul de fond, referitor la condiția consimțământului titularului de brevet.

În consecință, Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de (...).

2. Prin încheierea din data de 11.10.2011, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (...)și Infrastructurii în privința cererii de chemare în judecată, reținând că acest pârât nu a folosit în niciun fel invenția brevetată a reclamantului.

Apelanta-pârâtă (...)solicită să se constate că în mod greșit a fost admisă această excepție, deoarece statul este un garant al executării obligațiilor asumate de toate instituțiile publice, iar pe de altă parte, (...)și-a dat acordul cu privire la programul de testare a circuitului de cale (...)pentru perioada 1990 - 1996.

Critica este nefondată, atât timp cât chiar prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a justificat atragerea în proces doar a pârâtei (...), în privința căreia a pretins că aceasta este persoana(entitatea) care a folosit și implementat circuitele de cale (...)fără să procedeze la negocierea unui contract cu reclamantul, iar nu (...)și Infrastructurii.

În ceea ce privește critica potrivit căreia prima instanță de fond trebuia să rețină calitatea procesuală pasivă a (...)pentru perioada 1996 - 2010, perioada de achiziționare a echipamentului (...)pe motivul că apelanta-pârâtă (...)deține în regim de concesiune infrastructura feroviară publică a statului în baza Contractului de concesiune, iar Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței are calitatea de concedent, Curtea constată că este nefondată. Pentru perioada 1996-2010, tribunalul a reținut, de asemenea că, persoana (entitatea) care a folosit invenția este pârâta (...)(însă nu mai constituie o faptă ilicită datorită autorizării date de reclamant), iar nu pârâtul (...). Nici apelantul-reclamant și nici apelanta-pârâtă nu au contestat această situație de fapt, astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (...)și Infrastructurii.

3. Prin încheierea din data de 11.10.2011, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, reținând că fapta imputată pârâtei are un caracter continuu ceea ce face ca pentru trei ani anterior formulării cererii de chemare în judecată (23.04.2007), dreptul material la acțiune să nu fie prescris; iar pentru perioada de timp anterioară, tribunalul a constatat că momentul de la care curge termenul de prescripție nu este cel al publicării brevetului de invenție, ci momentul când în urma începerii folosirii de către pârâtă a invenției, reclamantul ";a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";. De asemenea, a constatat că, pentru această perioadă de timp, cursul prescripției a fost întrerupt prin recunoașteri succesive inițial ale (...), ulterior ale (...).

Apelanta-pârâtă (...)susține lipsa de temeinicie și de legalitate a soluției instanței de fond cu privire la întreruperea prescripției ca efect al recunoașterilor sale succesive, arătând că textul de lege incident pentru a determina momentul de început al termenului de prescripție este cel al art. 33 din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia: "Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) - (3), cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecția conferită potrivit dispozițiilor art. 32", consecința fiind aceea că dreptul supus judecății s-a prescris la data de 7 mai 1994 (cererea de brevet fiind publicată la data de 7 mai 1990).

În primul rând, este de menționat faptul că, în cauză instituția prescripției dreptului material la acțiune este guvernată în continuare de prevederile Decretului nr. 167/1958, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.

În al doilea rând, cu privire la textul de lege incident în determinarea momentului de început al termenului de prescripție extinctivă (de 3 ani, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aspect necontestat în cauză), Curtea constată că în mod corect a stabilit tribunalul aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.

Este corectă afirmația apelantei conform căreia este vorba despre o cerere privind recunoașterea unor drepturi patrimoniale născute din calitatea de titular al unui brevet de invenție, însă apelanta ignoră faptul că aceste drepturi patrimoniale sunt solicitate de reclamant cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu produs ca urmare a faptei ilicite a pârâtei constând în exploatarea brevetului fără consimțământul titularului.

Dispozițiile legale invocate de apelanta-pârâtă nu sunt determinante în stabilirea momentului de început al prescripției dreptului material la acțiune - moment care coincide cu momentul de la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de primul act de exploatare neautorizată a invenției - ci doar în stabilirea duratei de protecție a brevetului de invenție, aspect care ține de fondul litigiului.

În al treilea rând, în mod corect a reținut tribunalul că pentru perioada de 3 ani anterior declanșării litigiului (23.10.2007 - 23.10.2010) dreptul material la acțiune nu este prescris, iar pentru perioada anterioară a operat întreruperea prescripției, sub acest din urmă aspect tribunalul făcând o corectă apreciere a probelor sub aspectul stabilirii situației de fapt pertinente.

Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958: Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Potrivit art. 17 din Decretul nr. 167/1958: Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.

Prin urmare, prescripția se poate întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, adică prin recunoașterea dreptului creditorului, făcută de către debitor după ce a început să curgă termenul de prescripție și înainte de a se împlini acest termen. Este evident că împrejurarea cu efect întreruptiv trebuie să aibă loc înăuntrul termenului de prescripție.

În speță, primul act de folosire neautorizată a brevetului a avut loc la data de 15 decembrie 1990, când invenția reclamantul a fost implementată într-o stație, Regionala CF București, Secția CT 4 Pitești, În baza probelor administrate în cauză - raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (...)nota nr. de numire a membrilor comisiei pentru analiza ofertei reclamantului, adresa nr. prin care s-a solicitat depunerea ofertei de contract, adresa Direcției Generale Infrastructură de propunere a negocierii contractului și a recompensei, adresa nr. 98, adresa nr. a (...)care estimează recompensa la 2 miliarde rol, hotărârea CA în 22.09.1999 și nr., nota nr. 5, adresa nr. 14/13.12.2004 și dispoziția din 14.04.2009 - Curtea constată că apelanta-pârâtă a recunoscut calitatea reclamantului de titular al brevetului de invenție și, implicit, dreptul acestuia de a autoriza orice folosire a acestuia, înăuntrul termenului de prescripție, respectiv la data de 16.11.1993, când a decis omologarea preliminară a instalației brevetată de apelantul-reclamat, omologare ce a intervenit în urma parcurgerii, împreună cu reclamantul, a procedurii de omologare stabilită de (...) conform Ordinului MT nr..

În consecință, recunoașterea scrisă, neîndoielnică și expresă a dreptului a cărui acțiune se prescrie reprezintă un caz de modificare a cursului prescripției, având efectele prevăzute de art. 17 din Decret.

De la momentul omologării preliminare decisă de autoarea apelantei-pârâtei, s-a șters prescripția cursă anterior și a început să curgă un nou termen de prescripție; în continuare, apelanta-pârâtă (...)a decis la data de 29.07.1996 omologarea finală a acestei instalații; iar la data de 20.03.2003 a decis reomologarea acesteia, perioadă în care soluția tehnică (...)a fost extinsă treptat la toate stațiile centralizate electronic (CE) precum și la stațiile CF dotate cu instalații de bloc de linie automat (BLA), ca urmare a constatărilor emise de comisiile și persoanele de specialitate din cadrul (...)a faptului că circuitul de cale (...)are un comportament foarte bun în exploatare.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.

4. Prin încheierea din data de 11.10.2011, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei (...)pentru cererile de chemare în garanței formulate împotriva (...) SA și (...) SA, reținând, pe de o parte, cauza juridică a cererilor de chemare în garanție - antrenarea răspunderii contractuale a chematelor în garanție - și data încheierii acestor contracte (nr. /23.06.2006 în cazul (...) și contracte la nivelul anului 1998 în cazul (...)) și, pe de altă parte, faptul că recunoașterile făcute de pârât în privința pretențiilor reclamantului nu sunt de natură a întrerupe prescripția contractuală.

Apelanta-pârâtă (...)susține nelegalitatea acestei soluții, arătând, pe de o parte, că cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o se întemeiază pe existența unei obligații legale; iar pe de altă parte, că nu avea deschis mecanismul procesual al chemării în garanție atât timp cât ea însăși nu a fost chemată în judecată de reclamant, astfel că nu i se poate imputa nicio pasivitate în formularea cererii de chemare în garanție.

Curtea constată caracterul întemeiat al acestor critici.

Într-adevăr, cum corect susține apelanta-pârâtă, cererea de chemare în garanție este o cerere provocată, care presupune, în mod obligatoriu, existența unui proces pe rol, legea permițând promovarea unei asemenea cereri ori de câte ori partea ar putea să se îndrepte (în situația în care ar pierde procesul) împotriva altei persoane cu o acțiune în regres (art. 60 C.pr.civ.).

Cauza cererii de chemare în garanție rezidă în existența unei obligații (legale sau convenționale ) de garanție sau a unei obligații de despăgubire.

Cererea de chemare în garanție este o acțiune ce se grefează întotdeauna pe cererea principală, având în vedere faptul că art. 60 C.pr.civ. prevede că această cerere este admisibilă doar atunci când partea (reclamantul din cererea de chemare în garanție) ar cădea în pretenții în cererea principală.

În consecință, în mod greșit tribunalul a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune doar din perspectiva cauzei juridice a cererii de chemare în garanție, cu ignorarea cauzei cererii principale.

Indiferent de cauza juridică a cererii de chemare în garanție - existența unei obligații legale sau convenționale de garanție sau existența unui alt raport juridic care să dea naștere unei obligații de despăgubire - cererea de chemare în garanție se grefează pe cererea principală, rațiunea acestei instituții juridice fiind aceea că partea care cade în pretenții în acțiunea principală se poate regresa împotriva unei alte persoane, în baza unui raport juridic care să conțină fie o obligație legală, fie convențională de garanție, fie o obligație de despăgubire.

Or, având în vedere respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea principală, prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiunea în regres, tribunalul a negat însăși rațiunea juridică a acestei instituții, aceea de a permite celui care cade în pretenții să-și exercite cererea de garanție sau de despăgubiri.

Este corect și argumentul apelantei-pârâte conform căruia esența prescripției extinctive constă în aceea că sancționează pasivitatea titularului unui drept. Însă, atât timp cât reclamantul nu a declanșat acțiunea judiciară împotriva pârâtei, nici aceasta din urmă nu avea deschisă calea promovării unei acțiuni în garanție împotriva unui terț, cererea de chemare în garanție neputându-se formula în afara procesului civil declanșat de reclamant.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă (...) în ceea ce privește soluția dată cererilor de chemare în garanție și, în consecință, a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru judecarea cererilor de chemare în garanție.

Cu privire la apelul declarat de pârâta (...)(...) împotriva încheierii din data de 3.07.2012:

Prin încheierea din data de 3.07.2012 tribunalul a respins cererea de constatare a nulității raportului de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic (...)ca neîntemeiată.

Curtea respinge critica prin care apelanta-pârâtă susține că a fost viciat consimțământul reprezentantului său deoarece reclamantul ar fi ascuns cu intenție aspectul că domnul (...)nu este expert judiciar.

În primul rând, din încheierea de ședință din data de rezultă faptul că pârâta nu s-a opus la desemnarea dlui expert (...)pentru efectuarea expertizei tehnice în specialitatea "Transporturi - Tehnologia transporturilor și telecomenzi feroviare";, la acel moment fiind deja depusă la dosar dovada acreditării acestui expert de către (...)(fila 647, vol. I dosar fond), ceea ce în opinia Curții reprezintă o prezumție în sensul cunoașterii de către reprezentantul pârâtei a faptului că dl expert nu era autorizat de Ministerul Justiției.

În al doilea rând, lipsa calității de expert judiciar a dlui expert (...)nu constituia un motiv de nulitate a expertizei, în mod corect reținând tribunalul incidența dispozițiilor art. 201 alin. 3 C.pr.civ.

Față de dovezile depuse la filele 49-54 vol. II dosar fond, în mod corect a reținut tribunalul calitatea acestuia de expert extrajudiciar, faptul că în specialitatea "Transporturi - Tehnologia transporturilor și telecomenzi feroviare"; nu există experți (adresa nra BLE de pe lângă Tribunalul București), precum și faptul că dispozițiile referitoare la expertiză se aplică în mod corespunzător și în cazul expertizelor efectuate de specialiști într-un domeniu strict specializat (art. 201 alin. 4 C.pr.civ.).

Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins cererea de constatare a nulității raportului de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic (...)ca neîntemeiată.

Cu privire la apelul declarat de pârâta (...)(...) împotriva încheierilor din 26.02.2013 și 23.04.2012:

Prin încheierea din 23.04.2013 tribunalul a respins solicitarea pârâtei privind efectuarea unei contraexpertize de către un expert judiciar.

Critica apelantei-pârâte este în sensul că în mod nelegal prin încheierea din 26.02.2012 tribunalul a respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic (...)reținând că expertul a răspuns la obiecțiunile pe care le-a formulat pârâta.

Curtea reține că prin încheierea din data de 3.07.2012 tribunalul a încuviințat în parte obiecțiunile formulate de pârâtă, iar răspunsul expertului tehnic la aceste obiecțiuni a fost depus la dosar, sub forma unei completări la raportul de expertiză, la data de 15.1.2012

Prin urmare, nu este reală afirmația conform căreia, prin încheierea din 26.02.2012 tribunalul ar fi respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic

Apelanta-pârâtă a mai arătat că instanța de fond în mod nepermis a condiționat solicitarea de efectuare a unei contraexpertize de depunerea unor înscrisuri noi.

Sub acest aspect, Curtea reține că, în motivarea cererii de efectuare a unei contraexpertize, pârâta a arătat că dl. expert (...)este specialist în domeniul Exploatare Căi Ferate și Material Rulant, iar dl expert tehnic (...)nu a răspuns la obiecțiunile sale, făcând simple afirmații.

Or, având în vedere motivele învederate de pârâtă în sprijinul cererii de efectuare a unei contraexpertiză, precum și dispozițiile art. 212 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată că în mod corect prin încheierea din 23.04.2013 tribunalul a respins solicitarea pârâtei privind efectuarea unei contraexpertize de către un alt expert tehnic, în condițiile în care instanța s-a declarat lămurită de expertiza efectuată de expertul tehnic (...)și în condițiile în care pârâta nu și-a întemeiat cererea pe alte înscrisuri decât cele deja avute în vedere de prima expertiză; în realitate pârâta fiind nemulțumită de concluziile primei expertize tehnice și urmărind schimbarea concluziilor acesteia.

Cu privire la apelul declarat de pârâta (...)(...) împotriva încheierii din data de 18.03.2014:

Prin încheierea din data de 18.03.2014 tribunalul a respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză contabil, pentru considerentele arătate în încheiere (filele 431-435, vol. II dosar fond).

Critica apelantei-pârâte conform cărora motivul învederat de tribunal pentru respingerea obiecțiunilor reprezintă practic o nemotivare nu poate fi reținută, Curtea constatând că tribunalul a analizat pe larg fiecare obiecțiune în parte și a exprimat considerentele de fapt pentru care le-a găsit nefondate.

În ceea ce privește critica apelantei-pârâte, din cadrul motivelor de apel, prin care solicită refacerea raportului de expertiză contabilă, Curtea reține următoarele:

Nu este corectă afirmația conform căreia expertul contabil nu a precizat modul de calcul al prețului mediu al energiei electrice și nu a arătat ce formulă de calcul a utilizat, atât timp cât expertul contabil a arătat că prețul mediu al energiei electrice practicat în perioada decembrie 1990 - decembrie 2010 este cel comunicat de și cel care rezultă din evidențele contabile ale pârâtei, după ce, în prealabil, tribunalul a pus în vedere ambelor părți să facă toate demersurile necesare la în vederea obținerii tarifelor medii a energiei electrice.

În mod corect au fost respinse ca tardive obiecțiunile referitoare la numărul de ore echivalente pentru verificarea periodică, atât timp cât acestea priveau, în realitate, concluziile expertizei tehnice, prin care s-a stabilit consumul economisit pe circuit de cale ferată și numărul de ore de funcționare.

În mod corect a fost respinsă și obiecțiunea referitoare la modul de calcul a beneficiului economic al implementării instalației (...)prin care pârâta considera că expertul ar fi trebuit să raporteze costurile eliminării circuitelor în două secvențe la costurile implementării noilor circuite și afirma faptul că pentru introducerea a 4.235 circuite de cale tip (...) a cheltuit suma de 9.782.850 euro, tribunalul reproșând pârâtei faptul că nu a administrat nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații - situație în care devenea inutil să solicite expertului contabil o altă valoare pe baza acelorași documente de la dosar.

În mod corect a fost respinsă ca nerelevantă și obiecțiunea potrivit căreia expertul nu a luat în calcul gradul de uzură fizică și morală al acestor componente, ci doar prețul de achiziție al produsului, atât timp cât calculul beneficiului material nu putea fi influențat de acest aspect. Acceptând teza propusă de apelanta-pârâtă, faptul că la momentul la care componentele au fost înlocuite nu mai erau noi, ci erau deja uzate fizic și moral, nu are nicio influență asupra prețului de achiziție a echipamentului, care va fi întotdeauna prețul de achiziție al unui component nou.

Nu este corectă afirmația apelantei-pârâte conform căreia nu s-a calculat corect rata inflației, instanța de fond reținând în mod corect faptul că expertul contabil a raportat rata inflației din fiecare an - Anexa 6 la raportul de expertiză contabilă.

Curtea mai reține faptul că prin încheierea din data de 17.12.2014 instanța de apel a prorogat pronunțarea asupra utilității probei cu expertiza contabilă, până la momentul la care vor fi administrate celelalte probatorii încuviințate în cauză.

Prin încheierea din data de 10.05.2017 apelanta-pârâtă a arătat că utilitatea acestei probe constă în efectuarea unui calcul al investiției făcute de(...)pentru implementarea sistemului, iar Curtea a pus în vedere apelantei-pârâte să depună la dosar înscrisurile prezumtiv necesare pentru efectuarea expertizei contabile.

La data de 9.06.2017 apelanta-pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, pe care urma să se întemeieze expertiza contabilă - filele 1549-1595 vol. VI dosar apel.

La termenul din data de 14.06.2017 Curtea a constatat decăderea apelantei-pârâte din dreptul de a administra proba cu expertiza contabilă, față de nerespectarea termenelor judecătorești impuse de instanță în sensul administrării acestei probe, începând cu încheierea din data de 17.12.2014 și până la momentul pronunțării instanței asupra utilității probei în discuție.

În acest sens, Curtea a constatat faptul că motivul pentru care tribunalul a respins obiecțiunea pârâtei referitoare la modul de calcul a beneficiului economic al implementării instalației (...)respectiv solicitarea de a se scade costurile implementării noilor circuite (suma afirmată de pârâtă fiind de 9.782.850 euro), pe motiv că aceasta nu a depus la dosar documentele necesare expertului contabil pentru a calcula costurile suportate de pârâtă în scopul implementării instalației brevetate de reclamant.

De asemenea, a mai constatat că aceste documente nu au fost nici invocate și nici atașate odată cu cererea de apel și nici nu au fost depuse la dosar pe parcursul judecării apelului, începând de la momentul discutării utilității probei (17.12.2014) și până la momentul finalizării administrării celorlalte probe încuviințate în cauză (10.05.2017).

În fine, Curtea a mai avut în vedere faptul că setul de documente depuse de apelanta-pârâtă la dosar la data de 9.06.2017 (filele 1549-1595 vol. VI dosar apel) sunt irelevante sub aspectul tezei probatorii a expertizei contabile și din punctul de vedere al devoluțiunii apelului pârâtei.

Astfel, apelul pârâtei supune devoluțiunii Curții soluția de admitere în parte a acțiunii împotriva pârâtei, respectiv pentru perioada de exploatare a brevetului 1990-1996. Fiind respinsă cererea de chemare în judecată pentru restul perioadei de protecție a brevetului (1996-2010), apelul declarat de pârâtă nu supune analizei instanței de apel vreo critică sub aspectul modalității de calcul a prejudiciului.

Or, printre documentele depuse la dosar de apelanta-pârâtă nu se regăsește niciunul care să se refere la costurile efectuate de pârâtă pentru implementarea invenției în perioada 1990-1996. Toate documentele depuse de apelanta-pârâtă (facturi, contracte, adrese) privesc perioada 2002-2007, pentru care tribunalul a respins pe fond acțiunea formulată împotriva acesteia, pe motiv că fapta de exploatare a invenției nu are caracter ilicit.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă (...)((...)), împotriva încheierilor premergătoare.

Cu privire la apelul declarat de pârâta (...)(...) împotriva sentinței civile nr. 676/13.05.2014:

În primul rând, apelanta-pârâtă invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că circuitul de cale (...)nu face obiectul brevetului de invenție, iar reclamantul inventator nu are protecția conferită de lege pentru acest circuit, pentru a avea legitimitate procesuală activă.

Pentru verificarea acestei critici, Curtea a dispus (încheierea din data de 17.12.2014) efectuarea în cauză a unei expertize în specialitățile indicate de apelanta-pârâtă: "proprietate intelectuală - brevete de invenție"; și "electronică";.

Din raportul de expertiză depus la dosar la data de 24.03.2015, efectuat de expert tehnic judiciar în domeniul proprietății intelectuale și de expert tehnic judiciar în specialitatea electronică, Curtea reține că brevetul de invenție, care poartă denumirea "Metodă și instalație de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ";, se referă la un nou sistem (instalație) de control și semnalizare utilizate pentru dirijarea centralizată și semnalizarea desfășurării traficului feroviar.

Metoda și instalația de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ descrisă în brevetul de invenție cuprinde echipamente electronice, electromecanice, circuite speciale, cabluri diferite, etc, echipamente ce sunt amplasate în sala de echipamente de lângă stația de cale ferată ("sala de relee";), în picheți amplasate pe lângă calea ferată, în aproprierea macazurilor, semnalelor luminoase, barierelor, liniilor de cale ferată de la intrarea sau ieșirea din stația de cale ferată sau în diferite porțiuni de linie din triaje.

La prima realizare a instalației de control a circuitelor de cale (15.12.1990,) s-au folosit circuite cu 4 secvențe de 8 sinusoide fiecare, distanțate prin pauze de 4 sinusoide fiecare, repetarea având loc după 4X(4+8)=, de unde personalul care le monta le-a dat denumirea de circuit de cale.

Din luna mai 1991, a fost necesară mărirea pauzei dintre secvențe la 8 sinusoide, astfel ca repetarea să aibă loc după 4X(8+8)=, de unde denumirea de circuit de cale Concluzia experților a fost în sensul că aceasta a reprezentat o modificare neesențială a cablării și că circuitul de cale (...)este echivalent cu circuitul de cale C4-48 deoarece, pentru un specialist în domeniu, era evident că prin utilizarea acestuia se obține, în mod esențial, același rezultat ca și cel care se obținea cu circuitul de cale C4-48, ambele construcții funcționând pe baza aceluiași principiu al emisiei numerice cuprins în brevetul de invenție și folosesc aceeași metodă de comandă și control brevetată de reclamant.

La solicitarea instanței, experții au depus la dosar răspunsul de obiecțiunile formulate de apelanta-pârâtă, în cuprinsul cărora au detaliat diferențele dintre cele două circuite, menținând concluzia conform căreia circuitele de cale și (...)nu sunt identice, însă sunt echivalente și interschimbabile.

În continuare, apelanta-pârâtă (...)reiterează apărarea susținută în fața primei instanțe de fond, potrivit căreia pe toată perioada 1990 - 1996, circuitul de cale ... și circuitul de cale (...)au fost testate pe teren numai în scop experimental.

În mod corect a respins tribunalul această apărare în raport de situația de fapt reținută în cauză; la rândul său instanța de apel constatând, din raportul de expertiză efectuat în primă instanță, precum și din raportul de expertiză specialitatea proprietate intelectuală - brevete de invenție și electronică întocmit în faza de apel, că apelanta-pârâtă a utilizat în perioada 1990-1996 în infrastructura feroviară circuitul ce face obiectul brevetului de invenție și că instalația de siguranță feroviară cu circuite de cale (...)implementează și lucrează cu metoda de control ce face obiectul revendicării nr. 1, fiind special concepută pentru aplicarea acestei metode.

Susținerea apelantei-pârâte conform căreia nu este în culpă pentru faptul că procedura de verificare și omologare a invenției brevetate a durat o perioadă îndelungată de timp nu va fi reținută de Curte, întrucât nu este de natură să o exonereze pe aceasta de obligația de a obține autorizarea apelantului-reclamant titular al brevetului pentru utilizarea procedeului și pentru folosirea produsului obținut direct prin procedeul brevetat (conform art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991), anterior primei utilizări.

Referitor la cuantumul sumei la care a fost obligată către reclamant, apelanta-pârâtă critică aplicarea prin analogie, de către tribunal, a dispozițiilor art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008, arătând că reclamantul nu avea calitatea de angajat la data 07.05.1990, data constituirii depozitului cererii de brevet de invenție însoțită de descrierea invenției; precum și faptul că această calitate, de angajat, era o condiție sine qua non, pentru a-i putea fi aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b și art. 36 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportat la art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenții.

Din examinarea hotărârii apelate, Curtea constată că această critică este fără obiect, întrucât tribunalul a arătat că invenția nu a fost realizată în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1991 și că dispozițiile art. 91 alin. 4 din HG nr. 547/2008 nu sunt aplicabile, în acest caz.

Procentul de 10% din beneficiile totale determinate prin raportul de expertiză contabilitate pentru perioada 1990-1996 a fost stabilit de tribunal în mod echitabil, orientându-se chiar după procentul propus de pârâtă reclamantului, în cadrul uneia din comisiile de examinare din cadrul (...), respingând cu această motivare solicitarea reclamantului de aplicare a unui procent de 50%.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă (...)((...)) împotriva sentinței civile nr. 676/13.05.2014, în ceea ce privește soluția dată cererii principale.

Cu privire la apelul declarat de reclamantul (...), decedat ulterior, continuat de moștenitorii (...) împotriva sentinței civile nr. 676/13.05.2014:

Prin sentința apelată, tribunalul a reținut calitatea reclamantului de titular al brevetului de invenție, având întindere asupra a 10 revendicări (metoda de control, instalația de control pentru aplicarea metodei, precum și mai multe subansambluri specifice și circuite electronice originale), precum și faptul că perioada de protecție este 7.05.1990 - 7.05.2010.

Apelantul-pârât arată că, în mod nefondat, prima instanță de fond a constatat că ulterior momentului încheierii Contractului nr., nu ar mai fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Nu constituie motivare contradictorie faptul că instanța de fond a reținut, pe de o parte, că revendicarea 1 (metodă de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ) nu a făcut obiectul contractului mai sus amintit; și totodată, a constatat că folosirea invenției a fost autorizată de reclamant, deoarece Curtea constată că tribunalul a ajuns la această concluzie prin aplicarea unei prezumții judiciare, conform căreia, dacă reclamantul a autorizat valorificarea instalației (realizate conform revendicării nr. 1), implicit, a autorizat și folosirea metodei de control.

Prin contractul nr. încheiat între reclamant și (...), primul a acordat (...) licență exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează revendicările din brevetul de invenție nr. (instalație omologată sub denumirea de circuit de cale tip ...), pentru anii 1996 - 2010.

Potrivit art. II din acest contract, (...)a devenit producătorul echipamentului ce încorporează revendicările de la 2 la 10 din brevetul, înglobat în instalația circuit de cale tip (...), obligându-se: (1) să producă echipamentul, cu respectarea strictă a proiectului de execuție elaborat de autor, fără a mai face nici o modificare fără avizul inventatorului, ce este și proiectantul unic al întregii părți electrice și electronice a ansamblului și a tuturor subansamblelor specifice ale circuitelor de cale tip (...) și (2) să valorifice echipamentele ce constituie obiectul contractului, numai pe teritoriul României.

Totodată, părțile au prevăzut la art. IV din contractul de licență ca (...) să achite trimestrial inventatorului 15% brut din încasările fără TVA, realizate prin valorificarea produselor.

Apelantul-pârât susține că pentru revendicarea 1 (Metoda de control) nu a existat o cesiune a dreptului de exploatare din partea sa către (...) SA, astfel că nu se poate susține că prin faptul de a fi cesionat licența exclusivă de exploatare pentru dreptul de producție și instalare al echipamentelor ce încorporează, parțial sau total, revendicările de la 2 la 10 din brevetul de invenție, ar fi autorizat și dobândirea de către (...)a revendicării 1 (Metoda de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ).

Critica este nefondată, fiind contrazisă de probele administrate în faza de apel, probe care vin în completarea prezumției judiciare folosite de tribunal în stabilirea acestei stări de fapt.

Astfel, la obiectivul nr. 4 al raportului de expertiză specialitatea proprietate intelectuală - brevete de invenție și electronică, efectuat în faza de apel de experții tehnici judiciari, concluzia expertizei a fost în sensul că "Metoda de control cuprinsă în revendicarea 1 din brevetul de invenție nr. /1990 nu poate fi folosită independent de celelalte revendicări cuprinse în brevet, referitoare la instalația de control anume concepută pentru aplicarea metodei";.

Instalația revendicată în revendicarea independentă 2 și în revendicări dependente 3-10 a fost special concepută pentru aplicarea metodei de control descrisă în revendicarea nr. 1, revendicările brevetului de invenție fiind legate prin același concept inventiv general. Metoda de control nu se poate aplica fără instalația de control pentru circuitele de cale revendicate în revendicarea nr. 2 și subsecventele, așa cum nici instalația de control nu poate funcționa fără metoda revendicată în revendicarea 1.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 și 2 din Legea nr. 64/1991 drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte, transmisiune care se poate realiza prin licență exclusivă.

Apelanta-pârâtă (...)a încheiat contracte cu licențiatul (...)pentru introducerea în cale a acestor circuite, plătindu-i acestuia prețul subansamblurilor specifice instalației și (...)lucrările de montaj și de punere în funcțiune a acestor circuite.

Cum (...) a fost licențiată de titularul brevetului de invenție să producă, să instaleze și să valorifice acest circuit de cale, potrivit contractului de licență exclusivă, în mod corect a reținut tribunalul faptul că, pentru perioada ulterioare încheierii licenței, apelanta-pârâtă nu a mai folosit neautorizat invenția, lipsind caracterul ilicit al faptei pretinse în sarcina apelantei-pârâte.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul (...), decedat pe parcursul judecării apelului, continuat de moștenitorii (...) împotriva sentinței civile nr. 676/13.05.2014.

Cu privire la cererea de majorare a onorariului de expertiză formulată de experții, Curtea a constatat că este întemeiată în parte, pentru suma de câte 1000 lei pentru fiecare dintre experți, având în vedere Devizul și Detaliere onorariu depuse la filele 1251-1254 vol. V dosar apel.

Instanța apreciază că onorariul definitiv în sumă de 22.500 lei (din care a fost achitat un avans în sumă de 2.500 lei) acoperă toate criteriile menționate la art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

Pentru acest motiv, a admis cererea de majorare a onorariului de expertiză și a obligat pârâta (...) la plata a câte 10.000 lei onorariu suplimentar pentru experții.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va respinge, ca nefondată, cererea apelantei (...) având ca obiect obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere, pe de o parte, că apelul declarat împotriva sentinței de fond și împotriva încheierilor premergătoare, a fost respins, astfel că suportă cheltuielile de judecată, iar în ceea ce privește cheltuielile aferente cererilor de chemare în garanție, nu pot fi acordate cheltuieli de judecată în această fază procesuală, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond.

← Domeniu. drept administrativ litigiu privind achiziţiile publice		Conflict negativ de competenţă-litigii cu profesionişti.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

O ofertă neconformă sau inacceptabilă nu poate ocupa un anume loc în cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o ofertă aptă a asigura executarea contractului ce ar urma a fi încheiat. Domeniu. drept administrativ litigiu privind achiziţiile publice Conflict negativ de competenţă-litigii cu profesionişti. cerere de valoare redusă. conflict de competenţă. respingerea sesizării   privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă. inadmisibilitate.