Desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătorie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI Dosar nr. 3045/260/2012 SENTINŢA CIVILĂ nr. 3 764/2012
Şedinţa publică de la 13 DECEMBRIE 2012
C5 - DIVORŢ INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10.07.2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 3045/260/2012, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 26.01.2001 din culpa pârâtei, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătorie, acela de FF.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 26.01.2001, din căsătorie rezultând minora născută la 27.08.2002.
Reclamantul a mai arătat că la începutul lunii iulie 2012 pârâta, fără a avea vreun motiv, a părăsit domiciliul comun luând cu ea şi pe minora, animalele din gospodărie precum şi o importantă sumă de bani.
în drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 373 lit. b, 383, 400, 499 din codul civil.
In susţinerea cererii, legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din 13.12.2012, părţile prezente în faţa instanţei au depus un înscris prin că solicită desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :
Părţile s-au căsătorit la data 26.01.2001, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 3 din 26.01.2001 în registrul stării civile al Primăriei, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria CB nr., aflat la fila 3 dosar.
Din căsătoria părţilor a rezultat minora, născută la 27.08.2002.
Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din codul civil, divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 6131 alin. 3 cod pr. civ, "la termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ".
La termenul de judecată din 13.12.2012 părţile au depus la dosarul cauzei un înscris semnat atât de reclamant cât şi de pârâtă prin care au solicitat pronunţarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei prin acord, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorei la mamă, obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 150 lei pentru minora, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de GG.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa, constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de 373 lit. a din codul civil, va dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părţi prin acordul acestora.
în temeiul art. 383 din codul civil, constatând înţelegerea părţilor cu privire la numele pe care îl va purta pârâta după divorţ, va dispune ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de GG.
Dispoziţiile art. 397 din codul civil prevăd că „După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel". Conform art. 400 alin. 1 cod civil, „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic."
Instanţa constată, de asemenea, că părţile s-au înţeles cu privire la stabilirea locuinţei minorei, respectiv la locuinţa mamei, acord ce nu contravine interesului superior al acestora, astfel încât instanţa, urmează să stabilească locuinţa minorei la locuinţa pârâtei, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei revenind ambilor părinţi.
Cu privire la contribuţia reclamantului la cheltuielile de creştere şi întreţinere, instanţa reţine următoarele :
Potrivit art. 499 din codul civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
în cauză, părţile s-au înţeles asupra modalităţii de contribuţie a reclamantului la întreţinerea minorei, respectiv prin plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar.
In consecinţa, instanţa va dispune obligarea reclamantului către pârâtă şi în favoarea minorei la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 150 lei lunar, începând cu 10.07.2012.2012, data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia.
Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Răspunderea civilă delictuală. Îmbogăţirea fără justă cauză. | Plangere contraventionala Contravenţii. Închisoare... → |
|---|
