Folosirea unei cărţi de identitate falsificate în vederea obţinerii unui credit bancar. Încadrare juridică.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 1261 din data de 28.06.2013
Infracțiuni de fals
Folosirea unei cărți de identitate falsificate în vederea obținerii unui credit bancar. Încadrare juridică .
art. 293 Cp
art. 291 Cp
art. 290 Cp
Fapta inculpatului de a se prezenta sub o altă identitate în fața angajaților SC R.B. nu poate constitui infracțiunea de fals privind identitatea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 C.p. deoarece SC R.B. nu reprezintă o instituție de stat ori un alt organ din cele prevăzute la art. 145 C.p.
Fapta nu poate constitui nici infracțiunea prev. de art. 291 C.p., cum apreciază Ministerul Public în recursul său, pentru același argument invocat chiar de Ministerul Public, respectiv acela că activitatea infracțională a inculpatului a constat în folosirea unei cărți de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoțind această acțiune și neputând constitui separat nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., nici infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.p., acțiunea inculpatului de folosire a unei cărți de identitate falsificate și implicit de prezentare sub o altă identitate decât cea reală întrunind elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
(decizia penală nr. 1261/28.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr. 37605/4/2012)
Prin sentința penală nr. 898/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cpp, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.H.S., astfel:
- din infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp;
- din infracțiunea prev. de art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și de art. 291 teza I Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp;
- din infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp.
I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cpp, a fost achitat inculpatul B.H.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp (faptă din 12.05.2008).
II. În baza art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B.H.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).
În baza art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).
În baza art. 291 teza I Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele menționate anterior și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale rezultante.
S-a luat act că partea vătămată R.B. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 348 Cpp, a fost desființat contractul de credit nr. RF22945168979 din 13.05.2008 .
În baza art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 4792/P/2008 din data de 14.11.2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.H.S., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune în stare de recidivă postcondamnatorie, uz de fals în stare de recidivă postcondamnatorie și fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp și art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 14.11.2012, sub nr. 37605/4/2012.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că la data de 12.05.2008 inculpatul B.H.S. a încercat să inducă în eroare pe reprezentanții R.B.-, identificându-se ca fiind R.M., prezentând o carte de identitate falsă (seria RD nr. 162225) pe acest nume, depunând cererea de credit pe același nume la care a atașat o adeverință de salariu și vechime în muncă falsă- nr. 67/06.05.2008.
Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au falsificat cartea de identitate pe numele R.M. și adeverința de salariu emisă pe același nume, acte anexate la cererea de credit depusă de inculpat.
În cursul judecății, în ședința publică din 12.02.2013, după constatarea regularității actului de sesizare și aducerea la cunoștință a disp. art. 70 alin. 2 Cpp, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, arătând totodată că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 320/1 Cpp privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare. Totodată, instanța, după luarea concluziilor procurorului și apărătorului inculpatului, a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 320/1 Cpp, admițând proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, coroborarea materialului probator, rezultă situația de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, instanța de fond a reținut că aceasta este corectă numai în parte, mai exact fapta calificată ca tentativă la infracțiunea de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp. .
În ce privește infracțiunea de uz de fals, încadrată în rechizitoriu ca fiind fapta prev. de art. 291 Cp, prima instanță a constatat că raportul de constatare tehnico-științifică nr. 446.159/05.06.2012 pune în evidență că inculpatul a exercitat o acțiune de contrafacere a adeverinței de salariu și vechime în muncă nr. 67/06.05.2008 pe numele R.M. (a executat scrisul ce completează rubricile acesteia, mai puțin semnăturile de la rubricile director și contabil șef ), observând totodată că celelalte probe, inclusiv declarațiile inculpatului, învederează că inculpatul a și folosit respectiva adeverință, depunând-o în vederea producerii de consecințe juridice, încheierea unui contract de credit în sumă de 7.000 euro. Rezultă astfel că acțiunile inculpatului (completare scris pe un act sub semnătură privată-adeverință de salariu emanând de la o persoană juridică de drept privat-ce atestă o situație nereală și folosirea acelui înscris în vederea producerii de consecințe juridice ) întrunesc elementele constitutive a unei singure infracțiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cp.
Relativ la fapta de folosire a unei cărți de identitate falsificate, înscris oficial în accepțiunea art. 150 alin. 2 Cp, instanța de fond a observat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cp teza I Cp.
Cu privire la falsul privind identitatea, prima instanță a constatat că probele administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, pun în evidență că acesta s-a prezentat sub identitatea falsă de R.M, pentru a induce în eroare pe angajații băncii și în vederea producerii unei consecințe juridice, încheierea unui contract de împrumut, fapta fiind încadrată corect ca fiind infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp.
Tot în ce privește încadrarea juridică, în considerarea fișei de cazier judiciar și a hotărârii judecătorești aflate la dosar, instanța de fond a observat că faptele din cauză au fost comise de inculpat după considerarea ca executată, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare, a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare (contopire pedepse pronunțate pentru infracțiuni de înșelăciune, uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea) aplicată prin sentința penală nr. 676/11.03.2002 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia nr. 1483/13.08.2002 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost încarcerat pentru perioada 14.09.2000 - 24.04.2008 (din care s-au scăzut, conform art. 88 Cp, 507 zile) și liberat condiționat la 14.09.2004 (ca urmare a sentinței penale nr. 3003/18.11.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 15/2004 a Tribunalului Prahova), cu un rest neexecutat de 1562 zile închisoare, în speță fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b Cp privind recidiva mare postexecutorie și nu ale art. 37 alin. 1 lit a Cp privind recidiva postcondamnatorie.
În legătură cu infracțiunea de fals privind identitatea, instanța de fond a reținut că art. 293 Cp impune ca acțiunea de prezentare sub o altă identitate decât cea reală trebuie să se producă în fața unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 Cp. În speța de față, însă, e de observat că acțiunea inculpatului de prezentare sub identitatea falsă de R.M. s-a consumat în fața reprezentanților unei persoane juridice de drept privat -R.B. (societate comercială care creditează, cu titlu oneros, persoane fizice și juridice particulare și care facilitează activitatea de economisire a acelorași persoane- constituire de depozite de bani sau alte valori ). Această societate nu administrează, folosește sau exploatează bunuri proprietate publică, servicii de interes public sau bunuri declarate de lege ca fiind de interes public. Rezultă astfel că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ce compun latura obiectivă (entitatea în fața cărei se realizează acțiunea de fals privind identitatea ) pentru a fi caracterizată ca fiind infracțiune. Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cpp, instanța de fond a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în stare de recidivă postexecutorie .
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social mediu spre ridicat al faptelor, dat de îndrăzneala și caracterul premeditat al activității infracționale, de modul și timpul comiterii faptelor (pe timp de zi și prin folosire de mijloace frauduloase), de urmările care se puteau produce (prejudicierea părții vătămate cu o sumă de bani considerabilă), de scopul urmărit (obținerea facilă a unui folos material injust ), precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, situație ce pune în evidență incorigibilitate și perseverență pe calea comiterii de fapte antisociale.
Împotriva sentinței penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, cu motivarea că instanța de fond a dispus în mod greșit schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, iar soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 C.p. este nelegală.
Examinând sentința penală în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385 ind. 6 al.3 C.p.p. Curtea a constatat că recursul declarat de Parchet este fondat, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice.
În motivarea reprezentantului Ministerului Public cu ocazia desfășurării dezbaterilor în cauză se arată că soluția este nelegală, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunile prev de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și de art. 291 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, precum și sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev și pedepsită de art. 293 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C.pen., Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii următoarele: raportul de constatare tehnico-științifică nr. 46.159/05.06.2012 pune în evidență că inculpatul a exercitat o acțiune de contrafacere a adeverinței de salariu și vechime în muncă nr. 67/06.05.2008 pe numele R.M., observând totodată că celelalte probe, inclusiv declarațiile inculpatului, dovedesc faptul că inculpatul a și folosit respectiva adeverință, depunând-o în vederea producerii de consecințe juridice - respectiv încheierea unui contract de credit în sumă de 7.000 euro.
Potrivit art. 290 al.1 C.p. constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Din interpretarea textului rezultă cu evidență că pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să și folosească înscrisul contrafăcut în acest mod, aceasta fiind o cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În condițiile în care înscrisul sub semnătură privată este folosit - în concret în cauza de față acțiunea inculpatului a constat în completarea unui scris pe un act sub semnătură privată - adeverință de salariu emanând de la o persoană juridică de drept privat - ce atestă o situație nereală și a folosit acest înscris în vederea producerii de consecințe juridice - obținerea unui credit de la bancă - fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal.
În consecință, în mod greșit, instanța de fond, în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și de art. 291 teza I Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Raportat la argumentele expuse anterior, instanța ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice corecte a faptei în fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C.pen.
Se mai arată în motivarea recursului că, având în vedere motivarea instanței de fond ("relativ la fapta de folosire a unei cărți de identitate falsificate, înscris oficial în accepțiunea art. 150 alin. 2 Cp, instanța observă că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de uz de fals prev. de art. 291 Cod pena teza I Cp."), în mod legal și temeinic instanța ar fi trebuit să dispună, în baza art. 334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 a1in 1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen, în cea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 teza I C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., întrucât conduita infracțională a inculpatului a constat în folosirea unei cărți de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoțind această acțiune și neputând constitui separat elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., pentru argumentele folosite de instanța de fond în motivarea soluției de achitare.
Analizând această susținere, Curtea a apreciat, că, într-adevăr, fapta inculpatului de a se prezenta sub o altă identitate în fața angajaților SC R.B. nu poate constitui infracțiunea de fals privind identitatea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 C.p. deoarece SC R.B. nu reprezintă o instituție de stat ori un alt organ din cele prevăzute la art. 145 C.p.
Fapta nu poate constitui nici infracțiunea prev. de art. 291 C.p., cum apreciază Ministerul Public în recursul său, pentru același argument invocat chiar de Ministerul Public, respectiv acela că activitatea infracțională a inculpatului a constat în folosirea unei cărți de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoțind această acțiune și neputând constitui separat nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., nici infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.p., acțiunea inculpatului de folosire a unei cărți de identitate falsificate și implicit de prezentare sub o altă identitate decât cea reală întrunind elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În consecință, soluția primei instanțe de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 293 al.1 C.p. în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d C.p.p. este corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru care procurorul a dispus în mod distinct trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr. 898/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a casat în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând: în baza art. 334 Cpp, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp infracțiunea prev. de art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp cu aplic. art. 33 lit.a C.p. în infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp; infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp; infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În baza art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și art. 320/1 alin. 7 Cpp, a dispus condamnarea inculpatului B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008) - menținând cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 290 al.1 C.p.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cp a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și art. 320/1 alin. 7 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
| ← Admisibilitate cerere de intervenţie în interes propriu în... | Rejudecare după extrădare. Condiţii de admisibilitate. → |
|---|
