Fond funciar, constatare nulitate absolută titlu de proprietate emis în temeiul legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite; aplicabilitatea deciziei îccj – secţiile unite nr. xi/20
| Comentarii |
|
Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 11821 din data de 19.10.2016
În dosarul nr. ***/215/2010 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 1554/17.07.1987, reclamanta M. I. a formulat o cerere de modificare a acțiunii introductive de instanță, în sensul completării cu noi petite: nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1432/44787 din 25.02.1997 și constatarea nulității absolute si parțiale a certificatelor de moștenitor nr. 187/2009 si nr. 188/2009.
În motivarea în fapt a cererii de modificare, reclamanta a arătat că este fiica defunctei MO, având vocație succesorală la succesiunea acesteia împreună cu fratele acesteia MM. Defuncta MO a dobândit pe cale succesorala de la tatal său V I un teren loc de casă în suprafață de 800 mp, respectiv terenul ce formează obiectul prezentei cauze. Se mai arată că beneficiara transmisiunii succesorale legale M O a decedat la data de 27.10.1986, fiind emis certificatul de mostenitor nr. 1554 din care rezulta ca fratele reclamantei M M este unicul mostenitor, reclamanta fiind mentionata in acelasi document ca straina de succesiune prin neacceptare.
Prin încheierea din data de 02.05.2011, instanta a dispus disjungerea petitului având ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. 1554/17.07.1987, de capatul de cerere având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1432/44787 din 25.02.1997 și de petitul privind constatarea nulitatii absolute si partiale a certificatelor de mostenitor nr. 187/2009 si nr. 188/2009, privind pe reclamanta in contradictoriu cu pârâții M F G, T M, Comisia Locala Amarastii de Sus de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Judeteana Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, formându-se un dosar nou, cu numărul ***/215/2011, având ca obiect nulitatea titlului de proprietate menționat mai sus.
Cu privire la constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 188/29.06.2009, reclamanta arata ca defuncta V F este sotia fratelui mamei acesteia V G, care ca si sora acestuia T M a renuntat la succesiunea tatalui lor V I la data de 03.04.1970, unica mostenitoare ramânând mama reclamantei M O.
Prin încheierea din data de 23.05.2011, pronunțată în dosarul de față, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 Cpc pâna la solutionarea definitive si irevocabila a dosarului nr. ***/215/2010, având ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. 1554/17.07.1987, cauza fiind repusa pe rol la data de 15.09.2014.
La data de 11.09.2014, reclamanta a depus la dosar precizari la cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997 emis pe numele T M si V G, pentru terenul in suprafata de 800 mp situat in intravilanul comunei Amarastii de Sus, a certificatului de mostenitor nr. 187/2009 si 188/2009 la emiterea carora au fost avute in vedere titlul mai sus mentionat.
Reclamanta precizează că fratele mamei sale, V G si sora acestuia, T M, au renunțat la succesiunea tatalui lor V I la data de 03.04.1970, unica moștenitoare rămânând mama reclamantei M O, pentru masa succesorala compusa din 800 mp, împreuna cu casa de cărămidă compusa din 4 camere situate in com. Amarastii de Sus, jud. Dolj.
La solicitarea instanței Comisia com. Amarastii de Sus de fond funciar a depus documentația premergătoare titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, relatiile fiind comunicate cu adresa nr. 4161/02.12.2014.
La termenul din data de 08.12.2014, reclamanta a depus o nouă precizare a cererii, solicitând constatarea nulitatii absolute partiale a titlului menționat anterior, pentru terenul in suprafata de 4459 mp, reprezentând curtea și grădina aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești.
La data de 19.01.2015, pârâtii M M si M F G au depus la dosar intâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantei. Pârâții au invocat excepția lipsei de interes in promovarea actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M I, cu motivarea că reclamanta nu are un interes actual pentru a putea promova o astfel de actiune, in conditiile in care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de teren pe care le considera bunurile sale proprii, stabilirea dreptului de proprietate făcându-se la cerere.
În schimb, V G si T M au formulat cerere in nume propriu, în calitate de moștenitori ai autorului V I pentru suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate.
La data de 20.04.2015, reclamanta a formulat precizare la actiune prin care a aratat ca nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate având in vedere ca certificatul de mostenitor pe numele reclamantei a fost emis la 30.10.2014.
Cauza a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr. 5790 din 04.05.2015, prin care a fost admisă acțiunea constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, emis pe numele pârâtei T M și a autorului pârâtei M F G, precum și radierea suprafeței totale de teren intravilan de 4459 mp din titlul de proprietate menționat.
Prin decizia civilă nr. *** din 04.11.2015 Tribunalul Dolj a admis recursul formulat de pârâta-recurentă M F G împotriva sentinței menționată mai sus, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se în considerente că instanța de fond a admis acțiunea precizată și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, pentru terenul in suprafata 4459 m.p., însă nu a administrat probe pentru determinarea întinderii terenului ce intră sub incidența prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, raportându-se numai la certificatul de moștenitor nr. 145/2014 și la actul de partaj voluntar întocmit în urma emiterii acestuia.
Dispozițiile art. 114 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 stabilesc: "Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia".
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță s-a raportat pentru determinarea întinderii terenului ce intră sub incidența art. 23 din Legea nr. 18/1991 numai la certificatul de moștenitor nr. 145/30.10.2014 și la actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1628/30.10.2014 de BNP ***încheiat între numitul M M și reclamanta, acte la întocmirea cărora recurenta-pârâtă nu a participat. Astfel, împrejurările de fapt și cele de drept ale pricinii au rămas nestabilite. În cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodărești ce i-au revenit reclamantei în urma dezbaterii succesiunii mamei sale, probă care putea fi dispusă și din oficiu de către instanța de fond, în temeiul rolului activ reglementat de prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., și care nu poate fi administrată însă în recurs, față de dispozițiile art. 305 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, apreciind că, urmare a neregularităților arătate,
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. ***/215/2011*.
În rejudecare au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară topografică.
I. Cu privire la excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, invocate de pârâta M F G, instanța apreciază că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Interesul în promovarea unei acțiuni constă în folosul practic pe care partea îl urmărește prin punerea în mișcare a unei proceduri judiciare. Interesul trebuie să fie legitim, adică să nu fie în conflict cu legea, să fie personal, adică folosul practic să îl vizeze pe cel care a recurs la forma procedurală, să fie născut și actual în sensul că, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Deși în materia nulității unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 interesul se analizează raportat la beneficiul pe care îl poate obține reclamantul din anularea actului, în cazul situației reglementate de prevederile art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991 invocate de reclamantă, dreptul de proprietate de care beneficiază membrii cooperatori sau moștenitorii acestora se naște de drept (ope legis) asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, determinate conform art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii, fără a fi necesară formularea unei cereri de reconstituire într-un anumit termen.
Interesul reclamantei este dat în cauza de față de calitatea sa de moștenitoare a defunctei M O, care la rîndul său, este moștenitoarea fostului proprietar I V. Conform certificatului de moștenitor nr. *** din 03.04.1970, emis de către notariatul de Stat Județean Dolj, M O, mama reclamantei, are calitatea de moștenitor acceptant al defunctului V I cota de 1/1 din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia masă succesorală compusă din teren loc de casă în suprafață de 800 m.p situate în comuna Amărăștii de Sus învecinat la **** împreună cu casa din cărămidă acoperită și țiglă cu 4 camere, iar T M și V G au declarat în ședința din 03.04.1970 că renunță la succesiune.
De asemenea, prin sentința civilă nr. *** din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ***/215/2010*, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei nr. ***/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, decizie irevocabilă prin nerecurare la data de 20.03.2014, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M I în contradictoriu cu pârâtul M M și s-a constat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.1554 din 17.07.1987 privind dezbaterea succesiunii defunctei M O, în partea referitoare la rubrica "Sunt străini de moștenire prin neacceptare conform art.700 C.civ M I fiică".
Conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.1628/30.10.2014 de BNP *** încheiat între M M și reclamanta din prezenta cauză, în lotul reclamantei au fost atribuite construcțiile situate pe terenul intravilan în suprafață totală de 4459 m.p situat în T 7, P 342, 343, 344, 345, 346, 347 și 348.
Potrivit art.III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991, nulitatea putând fi invocată printre alții și de "persoane ce justifică un interes legitim".
Prin urmare, reclamanta are interesul de a solicita anularea titlului de proprietate.
Faptul că reclamanta sau mama acesteia nu a formulat cerere de constituire la Comisia locală nu o face pe reclamantă lipsită de interes în promovarea prezentei acțiuni, acest aspect fiind o chestiune de fond, ce vizează condițiile legale pentru constituire sau reconstituire.
Se solicită constatarea nulității unui act emis în baza legii nr.18/1991, pentru neîndeplinirea unor condiții privind îndreptățirea la reconstituire. Instanța are a constata, în prealabil, pe de o parte, incidența prevederilor art. 23 din lege, iar pe de altă parte, dacă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului înscris în titlul de proprietate contestat, născut din lege, se întinde asupra întregii suprafețe de teren de 4459 mp teren intravilan.
De altfel, Tribunalul a decis prin decizia dată în recurs că reclamanta are interes și calitate procesuală activă, însă cu privire doar la terenul în privința căruia sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Că terenul solicitat de reclamantă face obiectul acestui text de lege este tot o chestiune de fond, ce urmează să fie analizat în cele ce urmează.
Față de cele arătate mai sus, instanța constată că reclamanta are și calitate procesuală activă, astfel încât va respinge excepțiile.
II. Pe fondul cauzei, instanța reține că pârâta T M și V G, autorul pârâtei M F G, au renunțat la succesiunea defunctului V I, conform certificatului de moștenitor nr.271 din 03.04.1970, singura moștenitoare acceptantă a fostului proprietar I V fiind autoarea reclamantei.
Întrucât prin sentința civilă nr. *** din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost anulat parțial certificatul de moștenitor nr.1554 din 17.07.1987, astfel încât moștenitoare a defunctei M O, este și reclamanta, aceasta apare ca persoană îndreptățită la restituirea terenului ce a aparținut fostului proprietar pe raza comunei Amărăștii de Sus, însă doar cu privire la terenul aferent construcțiilor situate pe terenul intravilan, înscris în titlul de proprietate contestat, pentru că, într-adevăr nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform art. art. 8 alin.3 din Legea nr.18/1991, pentru celelalte terenuri ce au aparținut fostului proprietar.
Prin titlul de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, jud. Dolj pe numele T M și V G, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 8,7560 ha, pe raza com. Amărăștii de Sus, jud. Dolj, compusă din suprafața de 7,7260 ha teren extravilan și 1,03 ha teren intravilan.
Deși titularii acestui titlu au formulat cereri de reconstituire, înregistrate sub nr.322/18.03.1991 și nr.323/18.03.1991, aceștia nu erau îndreptățiți la reconstituire, întrucât au renunțat la succesiune, fiind considerați, potrivit art. 696 din Codul civil din 1864, că nu au fost niciodată moștenitori. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XI din 05.02.2007, obligatorie pentru instanțele judecătorești, conform art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă. Astfel, renunțarea la succesiune privește atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și bunurile care ar intra ulterior în succesiunea respectivă.
Prin art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, s-au repus în termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii care nu au acceptat-o în condițiile art. 700 C. civ., iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
Cu toate acestea, în privința reclamantei, instanța poate analiza îndreptățirea acesteia doar cu privire la terenul ce poate face obiectul dreptului de proprietate născut în virtutea prevederilor art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991.
Astfel, potrivit art.23, alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată (art. 22 în forma inițială a legii), sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Alin.2 stabilește că ,,Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție".
Dobândirea dreptului de proprietate în acest mod este o masură reparatorie față de scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil prin legile nr. 58/747 si nr. 59/74 și urmărește, în cazul succesorilor, menținerea statu quo - ului.
Limita suprafețelor atribuite se determină potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, conform căruia terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
Instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
La data intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990, reclamanta deținea deja suprafața de 2500 mp teren intravilan, din care 10 ari având categoria curți-construcții, suprafață înscrisă în registrul agricol (filele 131 - 132), ce se încadrează în limita de 6000 mp.
Din raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul M. Gabriel din 05.05.2016, completat prin suplimentul din 14.08.2016, rezultă că terenul în suprafață de 800 mp, menționat în certificatul de moștenitor nr.271 din 03.04.1970, are în realitate, conform măsurătorilor, 870 mp și face parte din terenul situat în tarlaua 7 parcela 347 (în suprafață de 608 mp), cu categoria de folosință curți-construcții și parcela 348, categoria arabil, cu suprafața de 158 mp. Expertul a mai arătat că terenul de 800 mp este înscris în titlul de proprietate nr.1432-44787 din 25.02.1997, în punctele toponimice menționate.
Terenul se regăsește în registrul agricol al autorului V I, fiind în suprafață de 10 ari, cu destinația de curți-construcții.
Concluziile expertizei se coroborează cu adresa nr.446 din 13.02.2015 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Amărăștii de Sus, în care se menționează că suprafața de teren înscrisă în certificatul de moștenitor nr.271 din 03.04.2015 este inclusă în titlul de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997.
Faptul că în certificatul de moștenitor sunt trecuți doar 800 mp, se explică prin aceea că, este de notorietate că la acel moment nu se efectuau măsurători sau acestea erau efectuate rudimentar, dar și prin faptul că, potrivit statutului fostelor CAP și legilor nr. 58/747 si nr. 59/74, care au scos din circuitul civil terenurile, persoanele nu puteau avea în proprietate mai mult de 250 mp, aferent casei de locuit.
Această suprafață de 800 mp face parte și din suprafața de teren cu care a figurat reclamanta în registrul agricol din anii 1986 -1990, de 2500 mp teren intravilan, din care 10 ari având categoria curți-construcții.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, în speță sunt incidente prevederile art. 23 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, cu privire la terenul pe care se află construcțiile identificate și de expert, casa de locuit C1 și anexa gospodărească C2 ce au revenit reclamantei la partajul voluntar din data de 30.10.2014 (actul de partaj autentificat sub nr.1628 din 30.10.2014).
Cu privire la întinderea acestui teren, instanța reține că expertul a măsurat suprafețele amplasate în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 și 348, pe care se află construcțiile menționate, identificate în anexa la raport (plan de amplasament și delimitare avizat de OCPI Dolj) ca fiind amplasate astfel: 1Cc, în suprafață de 870 mp (suprafața din certificatul de moștenitor nr.271 din 03.04.2015), din parcelele 347 și 348; suprafața 2A, de 981 mp, din parcelele 343, 345 și 346, precum și suprafața 3 V de 500 mp, din parcela 344.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.18/1991, republicată, nu operează o reconstituire a dreptului de proprietate, fiind vorba de o dobândire a proprietății ope legis, prin efectul Decretului-Lege nr.42/1990, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv și constatator, ca modalitatea concretă în care se realizează atribuirea în proprietate. Nu se poate pune, astfel, problema existenței sau inexistenței vreunui termen limită pentru depunerea unei cereri în acest sens, textul de lege menționat derogând de la norma generală.
Aceasta este și interpretarea dată de fosta Curte Supremă de Justiție în decizia nr. 6119/2001 a Secției civile și de proprietate intelectuală, prin care a stabilit că "legea și-a fixat preferințele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire și de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalență deținătorilor caselor de locuit și a anexelor gospodărești, așa încât terenul aferent acestora, precum si curtea si gradina din jurul lor intră, prin voința legii, în proprietatea privata a detinatorilor constructiilor, in timp ce fostii proprietari trebuie compensati cu o suprafata de teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren situat in extravilan, in imediata vecinatate.";
În speță, dovada dreptului de proprietate al reclamantei a fost făcută cu înscrisurile menționate mai sus, coroborate cu raportul de expertiză, apreciat de instanță ca util soluționării cauzei.
Instanța constată că reclamanta este proprietara suprafeței de 2351 mp, identificată de expert în raport și supliment, precum și planul de amplasament de la fila 85 din prezentul dosar, suprafață situată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 și 348 (cuprinzând suprafața 1Cc, de 870 mp din parcelele 347 și 348; suprafața 2A, de 981 mp, din parcelele 343, 345 și 346, precum și suprafața 3 V de 500 mp, din parcela 344). Această suprafață de 2351 mp este strict aferentă construcțiilor și se încadrează în suprafața cu care reclamanta figurează în registrul agricol, fiind supusă dispozițiilor art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991.
Diferența de teren până la 4428 mp, din 4A (2077) nu poate face obiectul prevederilor art. 23, deoarece nu este aferentă caselor de locuit și a anexelor gospodărești ale reclamantei, împreună cu curtea si gradina din jurul lor, în sensul art. 23, fiind teren arabil separat de curtea reclamantei și neaflându-se în posesia acesteia la data intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990, astfel cum rezultă din registrul agricol. Prin urmare, depășind ceea ce poseda reclamanta la acea dată, diferența de teren nu poate intra sub incidența prev. art. 23 alin.1 din Legea nr.18/1991, fiind fosta proprietate a autorului V I, iar pentru acesta fiind necesar ca reclamanta să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal.
Adresa nr. 2386 din 27.07.2016 a primăriei com. Amărăștii de Sus (fila 131 din prezentul dosar), conform căreia reclamanta lucrează suprafețele situate în tarlaua 7 parcelele 342, 343 și 346 nu este relevantă și nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în condițiile în care vizează perioada recentă și nu face dovada situației de fapt din momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 42/1990. De asemenea, nu cuprinde și parcelele care chiar se aflau în posesia reclamantei anterior anului 1990, ca și astăzi, respectiv parcelele aferente casei și anexei - 344, 345, 347 și 348.
Dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, înlăturând astfel situația nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosință asupra terenului. În aceste condiții, textele de lege sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. 1 teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 263/2004.
Instanța mai reține că, potrivit art. 3 alin.1, lit a) din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, ,,actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri";.
De asemenea, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor de la litera c), privind nulitatea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege, instanța constată că este incident cazul de nulitate prevăzut de litera a) citat mai sus, deoarece titularii titlului contestat nu erau îndreptățiți la reconstituire, întrucât, pe de o parte sunt renunțători la moștenirea autorului, iar pe de altă parte, reclamanta se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991.
Raportând dispozițiile legale menționate anterior, la cererea dedusă judecății instanța constată că acțiunea este întemeiată parțial, cu privire la nulitatea titlului de proprietate doar în ceea ce privește suprafața de 2351 mp, situată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 și 348, descrise mai sus.
În ceea ce privește contractul de arendare depus de pârâtă, instanța constată că acesta nu face dovada posesiei, fiind menționate terenuri pentru care nu s-a făcut o verificare a situației lucrărilor, fiind greu de crezut că pârâții au lucrat prin intermediul arendașului teren aflat lângă casa reclamantei, în curtea acesteia.
Oricum, contractul este încheiat în anul 2009, după dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei prin efectul Legii nr.18/1991, astfel că este încheiat abuziv pentru suprafața proprietatea reclamantei, de 2351 mp menționată mai sus.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 3 alin.1, lit a) din Legea nr. 169/1997, va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, în ceea ce privește suprafața totală de 2.351 mp teren amplasată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 și 348.
Totodată, va dispune radierea suprafeței de 2.351 mp menționată mai sus, din titlul de proprietate.
În temeiul art. 247 alin.2 Cod procedură civilă, va admite cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile admise și va obliga pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 458 lei, respectiv jumătate din totalul cheltuielilor de transport (915 lei) de la București la Craiova pentru mandatarul reclamantei, efectuate atât la fond, în ambele cicluri procesuale, cât și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M I.
Admite în parte acțiunea precizată a reclamantei M I, domiciliată în comuna Amărăștii de Sus, județul Dolj în contradictoriu cu pârâtele M F G, domiciliată în București, str. ****, T M, domiciliată în comuna Râu de Mori, sat Clopotiva, nr. *****, Comisia Locala Amărăștii de Sus de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în comuna Amărăștii de Sus, județul Dolj și Comisia Județeană Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în Craiova, str. Unirii, nr. 19, județul Dolj.
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997, în ceea ce privește suprafața totală de 2.351 mp teren amplasată în Tarlaua 7, parcelele 343, 344, 345, 346, 347 și 348, identificată în raportul de expertiză judiciară topografică din 05.05.2016 și suplimentul la raport din data de 14.08.2016, întocmite de expertul topograf M G.
Dispune radierea suprafeței de 2.351 mp menționată mai sus, din titlul de proprietate nr. 1432-44787 din 25.02.1997.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 458 lei.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2016.
| ← Arestare preventiva art.223 c.p.p.. Jurisprudență Arest preventiv | Actiune in anulare → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Fond funciar, constatare nulitate absolută titlu de proprietate emis în temeiul legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite; aplicabilitatea deciziei îccj – secţiile unite nr. xi/20
