Fond funciar – repunere în termen. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă civilă nr. 442 din data de 17.06.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 442/17.06.2013 (fond funciar - repunere în termen)
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect "fond funciar-repunere în termen + plângere Legea 18/1991";, acțiune formulată de reclamanții X (continuată de X), X (continuată de X), X, împotriva pârâtelor X.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de X fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de X și apoi pentru astăzi X.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.X reclamanții: X, cetățean israelian de origine română, cu domiciliul X, identificată cu pașaport seria X eliberat de autoritățile X la data de X, prin procurator X, domiciliat în X, (în baza procurii autentificate sub nr. X), care are vocație succesorală față de dna. X, noră a dlui. Profesor X, care a deținut imobilul la care face referire mai sus; X, domiciliată în X; X, domiciliată în X; X domiciliată în mun. X; X, domiciliată în mun X și X, cetățean american de origine română, născut la data de X, cu domiciliul declarat în X, posesor al pașaportului seria X eliberat de autoritățile americane la data de X, valabilă până la data de X, moștenitori ai dlui. X- decedat, toți cu domiciliul procedural ales, în temeiul art. 93 C. proc.civ., la sediul Cabinetului de avocat X, din X, în contradictoriu cu pârâtele X, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
1.Repunerea în termenul de depunere a contestației prevăzută de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar al României, în temeiul art. 103 C.proc.civ., având în vedere că au fost în imposibilitate să formuleze în termen contestație la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire pentru suprafața de 262,4962 ha situată în Com. X.
Prezenta cerere de repunere în termen o solicită față de Hotărârea privind respingerea contestației dnei. X formulată împotriva HCL nr. 46/06.09.2007 emisă în data de X de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Județul X;
2.Ca urmare a repunerii în termenul de contestare a hotărârii, solicită admiterea contestației, în sensul de a anula hotărârea și de a obliga pârâtele la emiterea unei dispoziții de restituire pe numele reclamanților a terenului în suprafață de 262,4962 ha situată în comuna X.
3.Repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru imobilele și mobilele aflate pe Moșia X eventual pentru repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, în situația în care nu mai există imobilele expropriate abuziv la data formulării cererii, respectiv să se dispună acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile și mobile identificate în documentele obținute de reclamanți de la Arhivele Naționale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât și bunurile mobile. Arată că se face referire la Conacul Moșiei X la care se adaugă anexele identificate în schițele anexate, cât și bunurile mobile detaliate pe categorii în anexele la documentele de expropriere, Formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului întocmit cu ocazia exproprierii conform Decretului de expropriere nr. 83/1949.
Se arată că cererea de repunere în termen pentru depunerea contestației la Hotărârea de respingere este întemeiată pe art. 103 C.proc.civ. care arată că neîndeplinirea unui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost în imposibilitate de a formula în termenul legal actul respectiv. În speță supusă analizei este vorba de imposibilitatea în care s-au aflat moștenitorii de a depune o contestație la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire formulată de dna. X, care a petiționat în calitatea sa de moștenitor unic al lui X. Astfel, prin cererea depusă de către autoarea lor, X, au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii față de terenul a cărei restituire se solicită și, pe cale de consecință, au calitate procesuală activă de a solicita anularea hotărârii contestate prin care li se refuză restituirea și, pe cale de consecință, obligarea la emiterea unei Dispoziții de restituire de către Comisia Județeană la propunerea Comisiei Locale, în conformitate cu dispozițiile art. 2 coroborat cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, art. 5 lit. a) și b) din Regulamentul din 04.08.2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Arată că imposibilitatea de depunere a contestației în termenul legal, are la bază lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Cererea de repunere în termen pentru depunerea cererii de reconstituire o întemeiază tot pe dispozițiile art. 103 C.proc.civ., având în vedere că în mod cu totul întâmplător au aflat de inventarul bunurilor imobile și mobile aflate pe Moșia X, informații pe care le-au obținut de la Arhivele Naționale la data de X așa cum reiese din documentele recepționate de la instituția mai sus rubricată.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată pe legea de reparație, în calitatea lor de moștenitori acceptanți ai moștenirii, față de bunurile expropriate silit de către regimul comunist.
În fapt, arată că la data de X, X a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 262,4962 ha situată în com. X la Comisia Locală Comunală X pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Cererea a fost respinsă prin Hotărârea nr. X motivat de faptul că actele depuse în susținerea cererii nu sunt din perioada de referință a legii, după anul 1945.
La aceasta Hotărâre s-a formulat contestație către Comisia Județeană, în termen legal, și s-a solicitat anularea actului și obligarea la emiterea unei dispoziții de reconstituire a terenului.
Prin Hotărârea nr. X s-a respins contestația pe același motiv, în sensul că actele depuse la dosarul de reconstituire în susținerea cererii sunt din perioada 1921-1931, și nu din perioada de referință a legii de reparație.
Față de această motivare, moștenitorii, neavând la dispoziție documente prin care să ateste faptul că dreptul de proprietate dobândit de autorul lor în perioada 1921- 1931, nu a fost înstrăinat înainte de 1945 și, mai mult decât atât, a fost expropriat silit în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu au formulat contestație la hotărârile emise de pârâte, ceea ce ar fi reprezentat dovedirea dreptului lor de a cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Arată că la data de X au fost formulate două cereri către Arhivele Naționale, prin care s-au solicitat: Decretul 187/1945 și Decretul nr. 83/1949 privind exproprierea Moșiei X din localitatea X, cereri care au fost înregistrate sub nr. 1251BC și sub nr. 1254BC. La data de X s-a primit Decretul de expropriere a Moșiei X de la 50 ha inclusiv până la suprafața care se solicită la reconstituire așa cum reiese din factura de achitare a contravalorii documentelor de ridicat. La data de X s-a primit Decretul de expropriere nr. 83/1949 al Moșiei X prin care se expropriau cele 50 ha, conacul și restul de bunuri deținute de dl. X.
Arată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus menționat și-au întemeiat-o pe legea de reparație care conferă dreptul moștenitorilor de a solicita retrocedarea terenurilor preluate abuziv în perioada 1945 - 1989 de către stat și că existența dreptului de proprietate în patrimoniul defunctului lor autor lor o dovedesc cu Decretele de expropriere pe care le-au obținut de la Arhivele Naționale indicate mai sus.
În drept: art. 103 C.proc.civ., art. 2 coroborat cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, art. 5 lit. a) și b) din Regulamentul din 04.08.2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Arată că se depun anexat documentele care justifică atât calitatea de moștenitori ai autorului X, cât și existența în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat: certificat de moarte X; certificat de naștere și deces X; certificat de căsătorie X; certificat naștere și deces X; sentința nr. X, pronunțată de Judecătoria X în dosarul nr. X; decizia nr. X, pronunțată de Tribunalul X în dosarul nr. X; certificat naștere X; certificat de căsătorie și deces privind pe X; certificat de naștere și de căsătorie X (prin căsătorie - X); pașaport X; CI și procură X; certificat de naștere și deces X; certificat de naștere și CI X; certificat de naștere și deces X; certificat de naștere X; certificat de căsătorie și CI X; certificat de naștere X; certificat de căsătorie și CI X; certificat de naștere X; declarație notarială cu privire la numele purtat de X; adresă înaintare X (adoptată X); certificat de adopție X; certificat de căsătorie X (prin căsătorie X) și de deces X; certificat naștere și căsătorie X (prin naștere X); contract de cesiune încheiat între X și X; CI X; declarațiile autentificate sub nr. X, nr. X, nr. X, nr. X, nr. X la BNPA X și X; cererea nr. X - Decret 187/1945; înștiințare de plată din X; chitanța eliberare acte nr. X; copie extras din tabelul de proprietăți de la 50 ha inclusiv, în sus din Ilfov; adresa de înaintare a extrasului din tabelul de proprietăți de 50 ha inclusiv, în sus din Ilfov; cererea nr. X înaintată către Arhivele Naționale pentru decretul nr. 83/1949; înștiințare de plată și chitanța plata 180 lei; formular de inventariere a patrimoniului; formular pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului; proces verbal de predare primire a bunurilor mobile și imobile, proprietate a lui Xconform Decretului 83/1949; copie extras din Tabelul de moșii expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…; copie extras din Tabelul de inventar viu și mort expropriat în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…; adresa de înaintare a extrasului certificat din Tabelul de inventar viu și mort expropriat în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…unde figurează X; extras certificat din Tabel cu moșiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949; extras certificat din Tabel cu moșiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949 unde figurează X din com. X; copie certificată de pe procesul-verbal din 1949 de predare-primire a bunurilor imobile și mobile foste proprietatea prof. X însoțit de o copie de pe formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului; Hotărârea nr. X, Hotărârea nr. X; procura specială dată de reclamanta X lui X, autentificată sub nr. X.
La data de X pârâta X de fond funciar a comunicat documentele privitoare la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanți în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma autorului X.
La data de X, X de fond funciar a comunicat faptul că de pe urma defunctului X au fost depuse cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată. În anul 2005, în baza Legii nr. 247/2005 a fost depusă cerere de către dna. X pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 262,4962 ha de la autor X - crere respinsă prin HCL nr. 46/2007 întrucât actele doveditoare nu erau din perioada de referință a legii.
În ședința publică din data de 10.10.2012 reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au arătat că doresc să precizeze cererea în sensul de a se reformula capetele de cerere și respectiv de a se prezenta argumentele în susținerea acțiunii.
Astfel, arată că prin cererea de chemare în judecată solicită:
1.Repunerea în termenul de depunere a plângerii prevăzută de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar al României în temeiul art.103 Cod de Procedură Civilă având în vedere că nu s-a procedat nici în fața Comisiei Locale și nici în fața Comisiei Județene la o cercetare în fond a cererii formulate de autoarea lor, fapt care echivalează cu nesoluționarea cererii pe cale administrativă soluția dată de Comisia Județeană nu are o motivare proprie întemeiată pe o analiză a documentelor depuse la dosarul de reconstituire și în final pe o verificare a activități de control pe care Comisia Județeană era ținută să o realizeze față de activitatea Comisiei Locale. Mai arată au fost în imposibilitate să formuleze în termen plângere la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire pentru suprafața de 262,4962 ha situată în Corn. X și că prezenta cerere de repunere în termen o solicită față de Hotărârea privind respingerea contestației dnei Popescu Minerva formulată împotriva HCL nr. X emisă în data de X de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași. Solicită a se avea în vedere în soluționarea cererii toate susținerile din prezentul document.
2.Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere în sensul repunerii în termenul de contestare a hotărârii solicită admiterea plângerii în sensul de a anula hotărârea și de a obliga pârâtele să cerceteze în fond cererea de reconstituire și să emită o dispoziție de restituire pe numele reclamanților a terenului în suprafață de 262,4962 ha situată în comuna X, având în vedere că sunt moștenitori acceptanți ai succesiunii dnei. X și că autoare lor este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul prezentul dosar.
3.Repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru bunuri imobilele și mobilele aflate pe Moșia X în sensul de a obliga Comisia Locală și Comisia Județeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere și de a emite o dispoziție de restituire.
4.În subsidiar, dacă nu mai există imobilele și mobilele la data formulării cererii solicită repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, respectiv să se dispune obligarea Comisiei Locale și Comisiei Județene la cercetarea pe fond a cererii de reconstituire și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri pentru bunurile imobile și mobile identificate în documentele obținute de reclamanți de la Arhivele Naționale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât și bunurile mobile. Fac referire în concret la Conacul Moșiei X la care se adaugă anexele identificate în schițele anexate, cât și bunurile mobile detaliate pe categorii în anexele la documentele de expropriere, Formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului întocmit cu ocazia exproprierii conform Decretului de expropriere nr. 83/1949.
Consideră întemeiată cererea de repunere în termen pentru depunerea contestației la Hotărârea de respingere pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, Comisia Județeană nu a dat eficiență dispozițiilor art. 9 alin. 4 si 5 din Legea nr. 18/1991 în sensul ca nu s-a verificat în mod riguros documentele depuse de părți, Comisia s-a rezumat doar la a preluat concluziile Comisiei Locale, deși avea obligația ca și organ ierarhic superior, de control, să verifice activitatea comisiei, să extindă cercetările comisiei și să dispună ea însăși demersuri de constituire de probe sau sa oblige pe petenții să aducă mai multe probe indicând cu aceasta ocazie ce anume documente sau demersuri sunt necesare pentru lămurirea situației care a avut loc la momentul exproprierii.
Referitor la mențiunea că autoarea lor, X, nu avea vocație succesorală și nu este îndreptățită la măsuri reparatorii, atrag atenția asupra faptului că nu au fost solicitate sau administrate probe cu privire la aceasta situație, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, Comisia Județeană limitându-se a prelua concluziile Comisiei Locale, care de fapt nu a intrat pe fondul cercetării, respingând fără să analizeze cererea de retrocedare. Prin lipsa de implicare în actul de control Comisia Județeană nu a cercetat în fond cererea de reconstituire și prin urmare a încălcat principiul proprietății consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția CEDO, nimeni neputând fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire, fapt care nu a fost cercetat în faza administrativă de soluționare a cererii, ceea ce echivalează cu o lipsirea de efecte juridice a legii reparatorii.
Motivul pe care l-a dat Comisia Județeană în respingerea cererii de reconstituire a fost"că este de acord cu propunerea Comisiei Locale cu precizarea că dna. X nu are vocație succesorala";, fără să indice care sunt motivele care au format convingerea Comisiei Județeană de a respinge contestația. Preluare motivelor însușite de Comisia Locala, nu constituie o verificare a activității acesteia de către Comisia Județeană, care nu a avut loc nici chiar în urma plângerii pe care au formulat-o la Comisia Județeană față de hotărârea Comisiei Locale. Comisia Județeană nu a înțeles să procedeze la o cercetare pe fond a documentelor și nici să extindă probatoriul pentru a verifica temeinicia cererii de reconstituire. A încălcat astfel dispozițiile art. 6 lit. c din Legea nr. 18/1991.
Mai arată că, în concret Comisia Județeană nu a soluționat pe fond cererea lor pe cale administrativă astfel se impune repunerea lor în termenul de formulare a plângerii, având în vedere lipsa de interes a instituțiilor publice chemate să aplice legea, cu privire la soluționarea cererii de reconstituire.
Mai arată că, nici Comisia Locală și nici Comisia Județeană, așa cum reiese din dosarul de reconstituire nu au dat dovadă de rol activ în soluționarea cererii formulată de către autoarea X, în sensul că nu au solicitat documente care să ateste dreptul lor de a cere reconstituirea așa cum reiese din documente din dosarul care s-a constituit ca urmare a depunerii cererii. Prin urmare nu a analizat pe fond cererea lor, neanalizând situația de fapt, ceea ce echivalează cu lipsirea de o soluție administrativă efectiva și de asemenea de o soluționare efectiva a situației de fapt.
Arată că singurul document care s-a solicitat de la Comisie a fost un titlu de proprietate emis de o altă Comisie Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată la aproximativ 1 an și 2 luni de la data depunerii cererii de reconstituire, cererea lor rămânând practic în nelucrare toată această perioadă: Concret, de la depunerea cererii, X așa cum a fost înregistrată sub nr. 272 la Comisia Locala Valea Argovei și până la data emiterii unei singure solicitări din partea Comisiei Locale emisă sub nr. X prin care le solicita documentul mai sus precizat, adică un document care nu ajută comisia în cercetarea pe fond a cererii în mod riguros, așa cum prevede legea.
Mai arată că se impune cu atât mai mult repunerea în termenul de formulare a plângerii, ținând cont și de dispozițiile art. 103 Cod de Procedură Civilă care arată că neîndeplinirea unui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea afară de cazul în care partea dovedește că a fost în imposibilitate de a formula în termenul legal actul respectiv, având în vedere toate argumentele de mai sus în sensul că nu a existat o soluționare pe fondul cererii în faza administrativă și pentru a nu vătăma interesele petenților de lipsa de rol activ al Comisiilor Locale și Județene, urmează să se dispună obligarea acestora la cercetarea în fond a petiției. Mai mult decât cele mai sus indicate, imposibilitatea de depunere a contestației în termenul egal, are la bază și lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06martie1945-22decembrie 1989.
Referitor la cererea de repunere în termen pentru depunerea cererii de reconstituire cu privire la bunurile imobile, construcții și mobile o întemeiază pe dispozițiile art. 103 Cod de procedură Civilă având în vedere că în mod cu totul întâmplător au aflat de inventarul bunurilor imobile și mobile aflate pe Moșia Profira așa cum au indicat în cererea de chemare în judecată. Informații pe care le-am obținut de la Arhivele Naționale la data de 06.07.2012 așa cum reiese din documentele recepționate de la instituția mai sus rubricată.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată pe legea de reparație în calitatea lor de moștenitori acceptanți ai moștenirii, față de bunurile expropriate silit de către regimul comunist.
La data de X, pentru termenul din X, pârâta Comisia Județeană de fond funciar Călărași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a HCJ Călărași nr. X.
În motivarea întâmpinării arată că nu se poate admite cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, atâta vreme cât reclamanții au mai formulat anterior cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 50 ha teren, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. X și au cunoscut sancțiunea decăderii din termen pentru neformularea unei cereri. După mai bine de 20 de ani de la apariția legilor fondului funciar nu se mai poate admite nicio cerere de repunere în termen, motivată de necunoașterea unei circumstanțe, indiferent care ar fi ea. Cu acta sau fără acte cererea de reconstituire trebuia formulată în termenele prevăzute de aceste legi.
Arată că înscrisul "Tabel de moșiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187 din 2 Martie 1949, al Înaltului Prezidiu, din cuprinsul județului Ilfov"; unde figurează înscris autorul X cu 50 ha în comuna Siliștea și o serie de acte civile nu pot fi avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 262,4962 ha, deoarece, pe de o parte, de pe urma autorului X a fost reconstituită întreaga suprafață de teren prevăzută de lege, respectiv 50 ha pe raza orașului X iar pe de altă parte, reclamanții nu fac dovada calității de moștenitori față de autorul X, deținătorul terenului solicitat.
Arată că potrivit art. 3 alin.2 din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoane fizice prevăzute la art. 9 alin.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea aducă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, ori în cauza de față dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 50 ha prevăzută de lege a fost reconstituit și a fost emis titlul de proprietate nr. X.
La termenul din X reclamanți au formulat a doua cerere precizatoare, prin care arată că solicită reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor: X, precum și că majorează capătul de cerere pentru care se solicită despăgubiri pentru bunurile imobile și mobile, conform Avizului de expropriere și fișei de inventariere.
Tot la termenul din X s-a depus contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, prin care reclamantele X și-au vândut drepturile succesorale de pe urma defunctelor X, cumpărătorului X.
Au fost anexate, în copie conform cu originalul, Aviz ședința din 26 iunie 1946 - proprietar X; fișa moșiei X - proprietar X; contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale dintre X și X (vânzători) și X (cumpărător);
În ședința publică din data de X, reclamanții prin apărător depun la dosar note de ședință prin care învederează că față de capetele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, înțeleg să se judece cu Primăria com. X prin Primar cu sediul în com. X, jud. Călărași.
Deși la termenul din X apărătorul reclamanților a învederat faptul că aceștia înțeleg să renunțe la capătul 2 de cerere, cum nu a depus un mandat în acest sens, cererea urmează a nu fi avută în vedere. De altfel, capătul 2 de cerere a fost susținut în cererea de probatorii și concluziile pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
X a fost fiul lui X (fila 94). X a fost căsătorită cu X (fila 92). X a decedat la data de 24.12.1950 (fila 143) iar X a decedat la data de 29.03.1976 (fila 93).
Din actele de stare civilă și de identitate depuse la dosar, rezultă că reclamanții X sunt nepoți de frate/soră ai defunctei X iar X a preluat prin cesiune drepturile succesorale ale mamei sale X, la rândul său nepoată a defunctei X.
Conform declarațiilor notariale autentificate la BNPA X și X sub nr. X (X), nr. 462/18.05.2012 (X), 463/18.05.2012 (X), 464/18.05.2012 (X) - reclamantele declarante și-au recunoscut reciproce calitatea de moștenitori legali, acceptanți în mod tacit, ai succesiunii defunctei X, după cum le-au recunoscut această calitate și celorlalți reclamanți, X.
La apariția Legii 247/2205 X (soția supraviețuitoare a lui X și nora lui X) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. X la Consiliul Local al comunei X (filele 110-111), pentru terenul în suprafață de 262,4962 ha deținută de X, compusă din Lot 1 (B1, B2, B3) în suprafață de 131 ha și 3066 mp cumpărați de acesta de la X și X în baza contractului autentificat de Tribunalul X cu nr. 35948/22.12.1931 și Lot 2 (A1, A2, A3) în suprafață de 131 ha și 1896 mp cumpărat de la X în baza contractului autentificat de Tribunalul X cu nr. 22547/26.07.1929.
A precizat faptul că în anul 2002 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 50 de ha teren arabil la Lehliu-Gară, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 121806/13.02.2002, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul X cu nr. 1412/15.01.1935.
X a decedat la data de 01.07.2007 (fila 90).
La data de X, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei X, reorganizată în baza Ordinului Prefectului Județului X nr. X, a luat în discuție cererea nr. X formulată de X, pe care a respins-o ca neîntemeiată, prin Hotărârea nr. X, deoarece în urma dezbaterilor s-a constatat că "toate documentele anexate cererii sunt foarte vechi 1928-1931, nefiind din perioada de referință a legii";. La art. 2 din Hotărârea nr. X se arată faptul că persoanele nemulțumite se pot adresa Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X în termen de 10 zile de la comunicare (fila 105).
Împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Valea Argovei a formulat contestație X, contestație ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. X a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași, reținând că X nu are vocație succesorală de pe urma defunctului X. La art. 2 din Hotărârea nr. X se arată faptul că persoanele nemulțumite se pot adresa Judecătoriei în termen de 30 zile de la comunicare (fila 8).
După cum reiese din chiar cererea de chemare în judecată și din precizarea adusă acesteia la "imposibilitatea de depunere a contestației în termenul legal, are la bază lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989";, deci nu necunoașterea/necomunicarea soluției date de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X.
Rezultă deci, din motivarea cererii introductive și a primei cereri completatoare, faptul că petenta X a avut cunoștință de respingerea contestației sale de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, prin Hotărârea nr. X, pe care însă nu a înțeles să o conteste din lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, or în aceste condiții petenta, nemulțumită de soluția primită, trebuia să uzeze de calea de atac pusă la dispoziție de lege și, în paralel, să întreprindă demersurile necesare pentru obținerea documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art.103 C.proc.civ.1865 neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei (alin.1). În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării (alin.2).
Reclamanții susțin, în ceea ce privește terenul de 262,4962 ha, că la data de 25.06.2012 au primit Decretul de expropriere a Moșiei X de la 50 ha inclusiv până la suprafața care se solicită la reconstituire așa cum reiese din factura de achitare a contravalorii documentelor de ridicat iar la data de X Decretul de expropriere nr. 83/1949 al Moșiei X prin care se expropriau cele 50 ha, conacul și restul de bunuri deținute de dl. X. În ceea ce privește, cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru imobilele și mobilele aflate pe Moșia X, în subsidiar pentru repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, în situația în care nu mai există imobilele expropriate abuziv la data formulării cererii, întemeiată tot pe art. 103 C.proc.civ., arată că au aflat cu totul întâmplător de inventarul bunurilor imobile și mobile ale moșiei X, informații obținute de la Arhivele Naționale la data de X.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de a se formula plângere la instanță împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, instanța urmează a o respinge, ca neîtemeiată, întrucât, după cum s-a reținut mai sus, petenta X a avut cunoștință de respingerea contestației sale de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, prin Hotărârea nr. X, pe care însă nu a contesta-o din lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Instanța constată că în privința reclamanților nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 103 C.proc.civ., reclamanții nu au dovedit că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze plângerea în fața instanței, ceea ce rezultă din chiar cererea de chemare în judecată și din cererea completatoare este că aveau cunoștință de termenul ce curge în defavoarea lor, termen pe care însă l-au lăsat să curgă pentru că nu aveau documente justificative. După cum s-a reținut deja mai sus, reclamanții aveau obligația de a formula plângere la instanță în termenul de 30 de zile, plângere pe care să o susțină ulterior cu probele de care înțelegeau să se folosească.
De asemenea, instanța nu poate primi apărarea reclamanților, potrivit căreia Comisia Județeană avea obligația de face demersuri pentru a afla numele și adresele moștenitorilor defunctei X, aceasta fiind o sarcină exorbitantă pentru Comisie, cu atât mai mult cu cât reclamanții, care-și recunosc reciproc calitatea de moștenitori legali, acceptanți tacit ai moștenirii acesteia, sunt rude îndepărtate, iar un certificat de moștenitor de pe urma acestei defuncte s-a eliberat la data de X și a fost depus la dosar odată cu concluziile scrise, fără să fi dovedit că s-ar fi făcut o minimă informare a Comisiilor, Locală sau Județeană cu privire la moștenitorii prezumtivi ai defunctei.
Având în vedere că urmează a se respinge cererea de repunere în termenul de a formula plângere la instanță împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, ca neîntemeiată.
Instanța constată că punctul 2 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, se referea la situația în care urma a fi admis punctul 1, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește cererea de repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru bunuri imobilele și mobilele aflate pe Moșia X în sensul de a obliga Comisia Locală și Comisia Județeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere și de a emite o dispoziție de restituire iar în subsidiar, dacă nu mai există imobilele și mobilele la data formulării cererii, repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, respectiv să se dispună obligarea Comisiei Locale și Comisiei Județene la cercetarea pe fond a cererii de reconstituire și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri pentru bunurile imobile și mobile identificate în documentele obținute de reclamanți de la Arhivele Naționale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât și bunurile mobile, instanța reține că primordial se pune deci problema stabilirii naturii juridice a termenului de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, pe baza legilor reparatorii, pentru a putea răspunde întrebării dacă acestui termen îi sunt aplicabile dispozițiile art. 103 C.proc.civ. 1865.
Instanța constată că termenul de formulare a cererii de reconstituire în natură iar în cazul în care bunurile nu mai există în natură, dreptul de a cere despăgubiri, pe temeiul legilor reparatorii, este un termen de decădere de drept material iar efectul pe care-l produce în caz de nerespectare constă chiar în pierderea dreptului nevalorificat înăuntrul termenului stabilit de lege.
Că existența termenelor de decădere nu este contestată, chiar dacă nu cunosc o reglementare expresă, rezultă și din extrasele doctrinare depuse de reclamanți în susținerea cererii formulate (filele 261-264).
Ceea ce este însă de asemenea necontestat este faptul că art. 103 C.proc.civ. permite repunerea în termenul de decădere numai în cazul în care partea decăzută din drept a fost împiedicată să acționeze dintr-un motiv mai presus de voința sa.
Astfel, sintagma "…împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei"; conduce la ideea existenței unui caz de forță majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepțional și absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar și orice altă persoană aflată în aceeași situație, de la a-și manifesta voința, în speță, de formula și a transmite, a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de X (autoarea tuturor reclamanților, decedată la X), în baza Legii 18/1991, în baza Legii 169/1997, admise pentru suprafața de 50 ha, ce i-a și fost reconstituită, în baza Legii nr. 247/2005 pentru cele 262,4962 ha, la care a anexat cele două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul autentificat de Tribunalul X sub nr. X și contractul autentificat de Tribunalul X sub nr. X, denotă faptul că știa foarte bine ce bunuri a deținut X.
Mai mult decât atât, în contractele anexate de X cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 262,4962 ha, reprezentând moșia X se specifică faptul că suprafața de teren de la X și X s-a vândut împreună cu: două case de locuit, magazie, pătul, un car, patru boi, o vacă, un plug o semănătoare și o grapă iar suprafață de teren de la X s-a vândut împreună cu: casă de locuit pentru stăpân, magazie de cereale, grajd, bordei ș.a., ce se constituie în date suficiente pentru ca X în termenul de decădere de drept material stabilit de Legea nr. 247/2005 să formuleze cerere de retrocedare sau, în subsidiar, de despăgubire.
Astfel, indiferent de data la care reclamanții au luat cunoștință de inventarul moșiei X, termenul în care cererea de retrocedare trebuia formulată a expirat, fără ca autoarea lor să-și manifeste voința de a acționa pentru recuperarea acestor bunuri.
Așadar, instanța constată că existau toate premisele pentru ca autoarea reclamanților să uzeze de procedura pusă la dispoziție de Legea nr. 247/2005, că nu s-au dovedit acele circumstanțe excepționale, mai presus de voința părții, care să ateste imposibilitatea obiectivă de se fi adresat încă din anul 2005 Arhivelor Naționale pentru obținerea înscrisurilor necesare.
Prin urmare, cererea reclamanților de repunere în termenul de a formula cererea de reconstituire pentru bunuri imobilele și mobilele aflate pe Moșia Xîn sensul de a obliga Comisia Locală și Comisia Județeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere și de a emite o dispoziție de restituire iar în subsidiar, dacă nu mai există imobilele și mobilele la data formulării cererii, repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, urmează a fi respins.
Cât privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 262,4962 ha, chiar și dacă s-ar fi admis cererea de repunere în termen, aceasta era neîntemeiată, întrucât autoarei reclamanților i s-a reconstituit suprafața maximă prevăzută de lege, de 50 ha.
Astfel, chiar dacă în cea de-a doua cerere precizatoare se arată că se cere reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma a trei autori defuncți: X, X și X (soția lui X) iar odată cu concluziile scrise s-a depus actul de partaj dintre cei trei la care face referire, din actele dosarului cu privire la moșia X, instanța reține că proprietarul expropriat, la data de 01.03.1946, a fost X, care deținea inițial 246 ha (237 ha arabil, 3 ha pășune, 5 ha grădini de zarzavat și 1 ha mocirlos), căruia i s-au expropriat 187 ha, rămânându-i 50 de ha arabil.
De asemenea, având în vedere data la care s-a formulat această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor defuncți X și X, 10.12.2012, se constată depășit termenul defipt de lege pentru formularea cererii în baza legii reparatorii, iar reclamanții nu au dovedit că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea precizată formulată de reclamanții X, cetățean israelian de origine română, cu domiciliul în X identificată cu pașaport seria X eliberat de autoritățile X la data de X, X, domiciliată în X; X, domiciliată în loc. X; X, domiciliată în mun. X- continuată de X, cu domiciliul în X 5; X, domiciliată în mun. X - continuată de X, cu domiciliul în X și X, cetățean american de origine română, cu domiciliul declarat în X, posesor al pașaportului seria X eliberat de autoritățile americane la data de X, valabilă până la data de X, toți cu domiciliul procedural ales, în temeiul art. 93 C. proc.civ., la sediul Cabinetului de avocat X, din X, în contradictoriu cu pârâtele X ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.06.2013.
| ← rezoluţiune contract. Jurisprudență Rezoluţiune | Nulitate parţială certificat de moştenitor. Jurisprudență → |
|---|
