Nulitate parţială certificat de moştenitor. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă civilă nr. 401 din data de 30.05.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 401/30.05.2013 (nulitate parțială certificat de moștenitor)
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect nulitate absolută certificat de moștenitor, acțiune formulată de reclamanta P.V.M., împotriva pârâtului O. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013 și în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra acțiunii de față:
I. Obiectul acțiunii și timbrajul:
I.1 Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 31.01.2013 reclamanta P.V.M., a chemat în judecată pârâtul OM, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.326/13.12.1968 emis de BNP N.T., de pe urma defunctului MI,decedat la data de 21.06.1968, cu ultimul domiciliu în. com.S. Cu cheltuieli de judecată.
I.2. La termenul din 21.03.2013, pârâtul O.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă și a invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală a reclamantei și implicit a autoarei reclamantei, defuncta L.S.
Acțiunea este legal timbrată, cu taxa de timbru și timbru judiciar.
II. Temeiurile de fapt și de drept invocate :
II.1.În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este moștenitoarea testamentară a defunctei LS, decedată în 2006, cf. certificatului de moștenitor nr. 65/20.07.2006, defunctă care la rândul ei a fost și a rămas moștenitoarea legală în calitate de descendentă de gradul întâi a defunctului M. I.
Se arată că datorită relațiilor tensionate dintre autoarea reclamantei și fosta soție supraviețuitoare a defunctului M.I., aceasta din urmă cu ocazia dezbaterii succesiunii fostului ei soț în mod cert a ascuns realitatea conform cu care cel în cauză a avut o fiică din prima căsătorie pe nume L.S. (fostă M). În consecință defuncta MM a declarat notarului faptul că este singura moștenitoare a defunctului M.I. și a fost eliberat certificatul de moștenitor atacat de care s-a prevalat atât la momentul deschiderii succesiunii cât și la obținerea și realizarea drepturilor conferite de Legea 18/1991.
De asemenea arată reclamanta că deși are calitate de descendentă de gradul întâi a defunctului M.I., la momentul dezbaterii succesiunii acestuia a fost citată în fața notarului, motiv pentru care i s-a produs un prejudiciu grav în realizarea drepturilor atât personale cât și patrimoniale, aflând despre existența acestui certificat de moștenitor la data de 06.12.2012.
În drept se invocă disp. art.69 și art. 89 din Legea nr.36/1995.
II.2 În motivarea întâmpinării cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâtul arată că reclamanta nu justifică un interes legitim, personal și actual, pentru a promova prezenta acțiune, în sensul că nu dovedește calitatea de descendentă a numitei LS de pe urma defunctului MI, iar din cuprinsul certificatului de naștere seria Ni, nr. 372764, privind pe M. S., rezultă că tatăl acesteia se numește M.I. și nu M.I și că datele privind starea civilă nu pot fi confirmate doar pe baza unei declarații de notorietate, fără a face dovada și cu alte acte oficiale, care să conducă la concluzia că M. I și M. I. sunt una și aceeași persoană.
În ce privește excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală a reclamantei și implicit a autoarei reclamantei, defuncta L.S., având în vedere data la care a fost deschisă succesiunea de pe urma defunctului M.I., respectiv 21.06.1968, arătă că, nici L.S., autoarea reclamantei și nici reclamanta, nu au efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii de pe urma autorului M. I., în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, și că nici formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991 de către autoarea reclamantei nu echivalează cu o acceptare a succesiunii, deoarece textul de lege sus menționat acordă acest beneficiu al repunerii în termenul de acceptare a succesiunii doar în situația în care până la momentul intrării în vigoare nu fusese dezbătută succesiunea.
Pe fond, precizează că unica moștenitoare a defunctului M.I. a fost soția supraviețuitoare a acestuia, M.M., autoarea pârâtului și că M. I. nu a avut descendenți, care să aibă calitatea de moștenitori legali și nici moștenitori testamentari.
Arată că motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, raportat și la materialul probator, respectiv înscrisurile depuse, nu sunt în măsură să combată afirmațiile pârâtului.
În drept, se invocă, disp. art. 115 - 118 C.p.civ., art. 274 C.p.civ.
III. Probele administrate:
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și martori.
Alăturat acțiunii reclamanta a atașat în copie următoarele acte: certificatul de moștenitor nr.326/13.12.1968 eliberat de notariatul de Stat O., certificatul de moștenitor nr.65/20.07.2006 eliberat de BNP EP, certificat de naștere seria Ni, nr.372764 privind pe MS, certificat de căsătorie seria C.3 nr.056392 privind pe L.S., extras din registrul de nașterii privind pe O.M., declarație autentificat sub nr.1699/11.12.2008 de BNP C.L.B. extras din registrul de căsătorie privind pe M.I. și M. D..
În apărare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și depoziții de martori.
IV. Analizând probele administrate instanța reține următoarele:
IV. 1. Soluționarea excepțiilor unite cu fondul
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active datorită lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii cât și neacceptării succesiunii defunctului M.I. atât de către ea cât și de autoarea ei L. S. (invocând și excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală), ce a fost unită cu fondul, cu privire la care instanța reține următoarele.
Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.65/20.07.2006 emis de BNP E.P. reclamanta P.V.M. este legatar universal al defunctei L.S. Aceasta din urmă potrivit certificatului de naștere de la fila 7 este fiica lui M.I. și lui M.D., iar cu prilejul încheierii căsătoriei apare ca fiind fiica lui M. I. potrivit certificatului de căsătorie de la fila 8. Cum certificatul de căsătorie este valabil nefiind anulat (fiind vorba însă de aceeași persoană întrucât corespunde data nașterii 10.11.1926), având în vedere eroarea materială ce apare în cele două acte apare ca neântemeiată susținerea pârâtului privind filiația reclamantei în susținerea excepției.
Însă în ceea ce privește apărarea în susținerea aceleiași excepții privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală instanța o găsește întemeiată. În acest sens reține că astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.326/13.12.1968 emis de NSO., de pe urma defunctului M.I. s-a dezbătut succesiunea acestuia având ca unică moștenitoare pe M. M., în calitate de soție.
Ori, potrivit art. 88 din Legea 36/1995 "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii".
Însă reclamanta nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptățite să solicite anularea certificatului de moștenitor, întrucât cu probele administrate, acte de stare civilă și testament nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului M.I., ci doar a faptului că are vocație succesorală generală la moștenirea lăsată de acesta, conform art. 669 Cciv, astfel că nu se poate considera vătămată în drepturile sale.
În acest sens se reține că, potrivit art 700 al.l Cciv., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. Acceptarea succesiunii poate fi pură și simplă sau sub beneficiu de inventar, iar la rândul său, acceptarea pură și simplă a succesiunii poate fi voluntară (expresă sau tacită) sau forțată .
Potrivit legii - art. 689 din Codul civil - acceptarea succesiunii este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 poate săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neândoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii. Așadar, din textul legal rezultă necesitatea întrunirii a două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite: voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita lui (prin actele și faptele săvârșite), din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea.
În cauza de față, reclamanta nu și-a manifestat voința de a accepta succesiunea printr-un act autentic sau sub semnătură privată (împrejurare ce rezultă din lipsa unei dovezi contrare), iar cu probele administrate nu s-a dovedit efectuarea unor acte de acceptare tacită, care să îndeplinească condițiile enunțate anterior. Deși s-a administrat și proba testimonială pe aspectul acceptării moștenirii, martorul C.C. propus de reclamantă a declarat că autoarea reclamantei, L.S., după căsătorie a plecat la B, iar după decesul tatălui său în casă a locuit a doua soție a acestuia până în 1972, când aceasta a plecat la B, iar în casa părintească au locuit niște tineri până în 1985. Martorul a mai declarat că L. S. a participat la înmormântarea tatălui și la primele parastase dar nu cunoaște dacă aceasta a avut vreo contribuție ori dacă a luat bunuri din casă. Prin urmare nici din depoziția martorului nu rezultă că autoarea reclamantei a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii tatălui său. În schimb martorul propus de pârât, F.P. a declarat că locuința din com. S. aparținând lui M.I., după decesul acestuia a rămas în folosința pârâtului până în prezent care a și renovat-o.
De asemenea se apreciază că nici Anexa 24 invocată de reclamantă de la fila 94 și nici chitanțele de plată a impozitelor de la filele următoare nu valorează acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului M.I., întrucât Anexa 24 nu este datată (probabil nici nu este întocmită în termenul de 6 luni de la data decesului defunctului), iar plata impozitelor datează începând cu anul 2004, deci după termenul de acceptare a succesiunii.
Prin urmare, întrucât din cele arătate mai sus rezultă că dreptul de opțiune succesorală al reclamantei și autoarei acesteia s-a prescris, nefiind exercitat în termenul prevăzut de lege, aceasta fiind, pe cale de consecință, străină de succesiunea rămasă după defunctul M.I., instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active unite cu fondul și va respinge, pentru acest motiv, acțiunea formulată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 137 C.p.civ. instanța apreciază că soluționarea excepției face de prisos cercetarea celeilalte excepții a lipsei calității procesuale pasive, nemaifăcând obiectul analizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active unite cu fondul.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P.V.M., în contradictoriu cu pârâtul O.M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
| ← Fond funciar – repunere în termen. Jurisprudență | Plângere împotriva încheierii de carte funciară → |
|---|
