Granituire. Jurisprudență Grăniţuire
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 8817 din data de 06.12.2016
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8817/2016
Ședința publică de la 06 Decembrie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: a
GREFIER:
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții și și pe pârâții: având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2016, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14.11.2016, 21.11.2016, 28.11.2016, 29.11.2016, 05.12.2016 respectiv 06.12.2016, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria O sub dosarul nr. .../271/2012 din 20.02.2012 (filele 3, 4 din volumul I al prezentului dosar), timbrată cu 502 lei taxă judiciară de timbru (50 lei prin chitanța de la fila 9 din volumul I al prezentului dosar, 50 lei prin chitanța de la fila 160 din volumul I al prezentului dosar și 402 lei prin chitanța de la fila 189 din volumul I al prezentului dosar) și 1,50 lei timbru judiciar, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nrO, în natură reprezentând teren intravilan în suprafață de 700 mp., situat în O, și imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. și provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, și cadastralul, proprietatea pârâtului, pe de altă parte. Totodată s-a solicitat instanței ca, în măsura în care se vor constata încălcări ale dreptului de proprietate al reclamanților din partea celor doi pârâți, să-i oblige pe aceștia să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de teren pe care ar ocupa-o în mod abuziv; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că reclamanții dețin în proprietate terenul intravilan în suprafață de 700 mp., înscris în CF nr. O, cu nr. top. și, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură situat în O, S-a arătat că acest imobil a fost dobândit de către reclamanți, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. noiembrie 2000 de către B.N.P. O..., drept operat în evidența funciară. S-a arătat că, așa cum rezultă din schița anexată cererii de chemare în judecată, proprietatea reclamanților se învecinează cu proprietatea pârâtului, înscrisă în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. O, dobândit cu titlu de donație de la proprietarul anterior, , precum și cu topograficul, proprietatea pârâtului. S-a arătat că, în urma unor măsurători efectuate, în vederea obținerii unui număr cadastral, s-a constatat că suprafața pe care reclamanții o dețin în proprietate este mai mică decât cea operată în cartea funciară. În aceste condiții, s-a apreciat că se impune stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și cele învecinate, prin "reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare";. S-a arătat că, în măsura în care s-ar constata încălcări ale dreptului de proprietate al reclamanților din partea unuia sau altuia din cei doi pârâți, se impune și obligarea acestora de a le lăsa reclamanților, în deplină proprietate și posesie, suprafața ocupată fără temei legal.
În drept s-au invocat prevederile art. 560 și 563 din Noul Cod Civil.
Pârâtul, prin mandatarul acestuia, , a depus o întâmpinare la dosarul cauzei (filele 18-20 din volumul I al prezentului dosar), prin care a arătat că reclamanții dețin toată suprafața de 700 mp. la care aceștia au făcut referire prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării acestui pârât, s-a arătat că lățimea terenului reclamanților ce se învecinează cu proprietatea pârâtului este de 17,1 m. și nu de 15,3 m., cât figurează în schița cadastrală depusă la dosar de aceștia. S-a mai arătat că fiecare proprietar din partea stângă pe sensul de urcare din Calea ..., care și-a construit gardul cu autorizație de construcție, a cedat 1,8 m. lățime din terenul propriu pentru drumul de acces. S-a arătat că, luând în calcul lungimea terenului reclamantului, de 43,2 m. ori lățimea de 1,8 m., care nu a fost luată în calcul (43,2 x 1,8 = 77,76 mp.), rezultă o suprafață în plus de 77,76 mp., teren pe care reclamanții nu l-au introdus în fișa cadastrală. S-a mai arătat că, calea de acces din Calea ..., mai precis servitutea, conform CF nr., cu nr. cadastral și, are o lățime de 4,00 m. S-a arătat că proprietarii din partea stângă pe sensul de urcare din Calea ..., care au solicitat autorizație de construcție de la Primăria O, au cedat 1,8 m. ori lungimea aferentă gardului din terenul propriu, pentru lărgimea căii de acces. S-a apreciat că reclamanții trebuie să își clarifice cu vecinii din partea dreaptă a terenului, pe sensul de urcare din Calea ..., care cât cedează din terenul propriu pentru lărgirea căii de acces. S-a arătat că reclamanții nu au depus la dosar o schiță a căii de acces (servitute) de unde să se poată vedea că lățimea inițială a căii de acces este de 4,00 m. S-a arătat că, din contractul de vânzare - cumpărare a reclamanților nu reiese că aceștia au un drept de servitute pe parcelele cu nr. top. și din CF nr., care compun calea de acces pe proprietate. S-a arătat că fișa cadastrală nr. O a reclamanților a fost întocmită luându-se în considerare numai lungimea gardului ce separă proprietățile din partea stângă și dreaptă a terenului reclamanților. În concluzie, s-a menționat că reclamanții dețin toată suprafața de 700 mp., arătându-se că și la ora actuală calea de acces este servitute, primăria neacordând denumirea de stradă.
Prezenți la termenul de judecată din 30.04.2012, pârâtul și numitul, reprezentantul pârâtului, au arătat că sunt de acord cu cererea reclamanților, de a se stabili linia de hotar între imobilele din litigiu, menționând și faptul că nu se opun efectuării, în cauză, a unei expertize topografice.
La termenul de judecată din data de 14.10.2013, reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare și completare de acțiune (fila 145 din volumul I al prezentului dosar), apreciată ca fiind necesară raportat la concluziile lucrărilor de expertiză efectuate în cauză.
Prin precizarea de acțiune s-a menționat că terenului aparținând pârâtului îi corespunde nr. top. înscris în CF nr. O, provenită din conversia pe hârtie a CF nr O, și nu cadastralul, cum în mod eronat figurează în acțiunea principală.
Prin completarea de acțiune, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a, respectiv a, solicitând obligarea acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 32 mp. ocupată de str. ....
În motivarea acestei completări de acțiune s-a arătat că, după cum rezultă din adresa nr. 53612/14.09.2010 a, în urma măsurătorilor efectuate în prezența reclamantului, coroborate cu planul cadastral digital preluat de la O.C.P.I., s-a constatat că imobilul proprietatea reclamantului nu este afectat de drumul de acces adiacent imobilului cu nr. cad.. S-a apreciat astfel că ocuparea suprafeței de 32 mp. de str. ... este lipsită de fundament legal.
La același termen de judecată din 14.10.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei o acțiune reconvențională (filele 146, 147 din volumul I al prezentului dosar), timbrată cu 313 lei taxă judiciară de timbru (fila 159 din volumul I al prezentului dosar), prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să constate că reclamantul reconvențional deține un drept de proprietate asupra suprafeței de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad O, prin efectul uzucapiunii; să dispună alipirea suprafeței uzucapate la parcela cu nr. top., care să se transforme într-un număr cadastral; să dispună înscrierea acestui drept în Cartea Funciară.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că municipalitatea l-a autorizat pe reclamantul reconvențional să edifice construcția notată cu C1 în lucrarea de expertiză, impunându-i-se acestuia să păstreze anumite distanțe față de limitele de proprietate. S-a arătat că reclamantul reconvențional a păstrat aceste limite și, în această manieră, a procedat la împrejmuirea terenului, teren pe care îl folosește de la data achiziționării acestuia și până anterior promovării acțiunii de către reclamanți. S-a arătat că reclamantul reconvențional a folosit terenul în cauză în baza actului de proprietate deținut de către acesta, astfel că reclamantul reconvențional este de bună credință, fiind astfel întrunite condițiile impuse de art. 1895 din Vechiul Cod Civil, aplicabil speței.
Reclamanții am și au depus întâmpinare (fila 161 din volumul I al prezentului dosar) la cererea reconvențională, solicitând respingerea acestei cereri ca fiind nelegală și nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, față de situația juridică anterioară a terenului în litigiu, precum și față de momentul cumpărării lui de către reclamanți, precum și a duratei posesiunii exercitate în timp, în speță nu se poate vorbi de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. S-a invocat și faptul că reclamantul reconvențional evită să indice data la care ar fi început pretinsa posesie, precum și actul normativ în temeiul căruia pretinde dobândirea suprafeței în litigiu în temeiul prescripției achizitive. S-a arătat că numai după precizarea acestor aspecte, reclamanții vor fi în măsură să își facă o apărare completă, iar instanța să admită probațiunea solicitată, dacă o va găsi concludentă. Reclamanții au mai arătat că, în speță se pune și problema tardivității formulării acțiunii reconvenționale, avându-se în vedere că atât expertiza inițială cât și contraexpertiza au confirmat încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților de către pârâtul.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei (filele 170, 171 din volumul I al prezentului dosar), solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În motivarea acestei întâmpinări s-a arătat faptul că, astfel cum rezidă din punctul de vedere exprimat de către, înregistrat sub nr. 544/21.01.2014, ca urmare a verificărilor efectuate la sesizarea depusă de către reclamanți cu referire la faptul că există o neconcordanță între suprafața de teren proprietatea acestora și suprafața folosită faptic - rezultate din verificările în teren cât și din evidențele cadastrale deținute de dl. B..., topograf al Administrației Imobiliare O - s-a constatat că parcela identificată cu numărul cadastral, proprietatea reclamanților, nu este afectată de traseul drumului public. S-a menționat că drumul public a fost constituit deja din 1996, cu mult înainte de a cumpăra reclamanții imobilul, teren din nr. top., iar diferența de suprafață se regăsește la ceilalți vecini. S-a apreciat că, în atare situație, în care suprafața lipsă din numărul cadastral O nu este afectată de utilitate publică, respectiv de drum public ce se ramifică din str. ... și asigură accesul la proprietățile din zonă, diferența de suprafață se regăsește la ceilalți vecini, iar nu în proprietatea publică a Municipiului O și administrarea acesteia, situație în care acest pârât a apreciat că acțiunea nu îi este opozabilă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, pârâtul mai sus arătat a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților acestuia.
Instanța apreciază că, înainte de a se pronunța asupra cererii de grănițuire formulată de reclamanții, se impune a se analiza cererea formulată de reclamantul privitoare la uzucaparea terenului ocupat de acesta.
Astfel, instanța apreciază că cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional este neîntemeiată.
Pentru a aprecia în acest fel, instanța consideră că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii în sistemul cărților funciare, reglementată prin Legea nr. 115/1938. Astfel, pe de o parte, în cauză nu sunt îndeplinire condițiile legale pentru existența unei uzucapiuni tabulare, prevăzute de art. 27 din Legea nr. 115/1938. Pentru a fi îndeplinite condițiile acestei uzucapiuni, reclamantul reconvențional trebuia să aibă întabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilului asupra suprafeței de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad. O, suprafață la care acesta face referire prin cererea reconvențională. Or, această condiție nu este îndeplinită în prezenta cauză. Pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru existența unei uzucapiuni extratabulare, reglementate prin art. 28 alin. (1) din Legea nr. 115/1938, deoarece nu se poate reține că reclamantul reconvențional ar fi posedat suprafața de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad O, timp de cel puțin 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.
Din contră, folosirea de către reclamantul reconvențional a unei suprafețe de teren din imobilul învecinat este rezultatul unei erori cu privire la delimitarea faptică a imobilelor învecinate, și nu rezultatul voinței exprimate de reclamantul reconvențional, de a folosi în mod conștient, intenționat, în tot sau în parte, un imobil vecin, care să exceadă limitelor propriului imobil.
În consecință, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru existența unei uzucapiuni tabulare sau extratabulare, aplicabile în sistemul cărților funciare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional în prezentul dosar.
Cu toate că, în speță, nu sunt incidente normele privind uzucapiunea în sistemul Vechiului cod civil în vigoare la momentul la care, potrivit susținerilor reclamantului reconvențional, a început să curgă termenul de prescripție achizitivă, instanța consideră că reclamantul reconvențional nu ar fi îndeplinit condițiile legale pentru a uzucapa suprafața de teren sus arătată, nici raportat la normele Vechiului Cod civil. Astfel, erorile privitoare la delimitarea unor imobile învecinate nu pot constitui temeiuri pentru existența uzucapiunii, în sistemul Codului civil. Pentru a aprecia în acest fel, instanța are în vedere faptul că, pentru existența posesiei, sunt necesare două elemente, respectiv elementul material, corpus, și altul psihologic, intențional, animus. Elementul psihologic, intențional sau animus constă în intenția sau voința celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real.
În cauza de față, așa cum s-a arătat mai sus, stăpânirea unei suprafețe din imobilul vecin este rezultatul unei erori cu privire la delimitarea imobilelor învecinate, și nu rezultatul intenției sau voinței reclamantul reconvențional de a exercita stăpânirea unei suprafețe din imobilul vecin, sub nume de proprietar.
În consecință, atât în raport de prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938, cât și sub aspectul prevederilor Vechiului Cod civil, în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale posesiei (lipsind elementul animus), astfel că, în lipsa posesiei, reclamantul reconvențional nu a uzucapat nicio suprafață de teren din imobilele învecinate.
În consecință, și sub acest aspect, se impune respingerea cererii reconvenționale formulate în cauză de către reclamantul reconvențional L..., instanța urmând să dispună în acest sens, prin dispozitivul prezentei hotărâri.
Analizând, pe fond, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în raport de actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții și dețin în proprietate terenul intravilan în suprafață de 700 mp., înscris în CF nr. O, cu nr. top. și, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură situat în O,. Acest imobil a fost dobândit de către reclamanți, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. noiembrie 2000 de către B.N.P. O..., drept operat în evidența funciară.
Proprietatea reclamanților se învecinează cu proprietatea pârâtului, înscrisă în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. O, dobândit cu titlu de donație de la proprietarul anterior, , precum și cu topograficul, proprietatea pârâtului.
Pentru stabilirea liniei de hotar între imobilele învecinate, mai sus arătate, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, și apoi a unei contraexpertize topografice. Expertiza topografică a fost efectuată de expertul topo. M, iar contraexpertiza a fost efectuată de experții topo. M, T și B.
În stabilirea liniei de hotar, instanța va lua în considerare concluziile și schița prezentate prin Raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, în condițiile în care, la elaborarea acestor documente, și-au adus aportul trei experți topografi. Prin Raportul de contraexpertiză depus la dosarul cauzei de către experții topografi Mone Ioan Mihai, Tocuț Sorin și Bălan Viorel, respectiv prin schița anexă raportului (filele 1-6 din volumul II al prezentului dosar), experții, așa cum rezultă din concluziile Raportului de contraexpertiză, au procedat la identificarea imobilelor în litigiu, proprietatea reclamanților, respectiv proprietatea pârâților. S-a stabilit că linia de hotar cadastrală care delimitează numerele topografice și, proprietatea reclamanților, față de proprietatea pârâților, este evidențiată pe schiță pe aliniamentul A-B-C-D-E. Totodată, s-a stabilit că linia de folosință dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților este reprezentată pe schiță prin aliniamentul 1-2-8-S-E, fiind materializată cu gard. Față de cele arătate, experții, prin Raportul de contraexpertiză topografică sus arătat, au constatat că pârâtul - reclamant reconvențional ocupă de la reclamanți suprafața de 36 mp. din imobilele cu nr. topo. și, proprietatea reclamanților, suprafața ocupată având conturul evidențiat prin punctele 2-3-C-8 pe Planul de Situație prezentat de experți. De asemenea, s-a mai constatat că strada ... ocupă suprafața de 32 mp. din terenul reclamanților, această suprafață având conturul evidențiat prin punctele 1-2-3-B-A pe Planul de Situație prezentat de experți (fila 6 din volumul II al prezentului dosar).
Astfel, în baza prevederilor art. 560 din Noul Cod civil, instanța va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură reprezentând teren intravilan, în suprafață de 700 mp., situat în O, și imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, și imobilul înscris în CF nr. O, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, cu nr. top. proprietatea pârâtului l, pe de altă parte, pe linia de hotar evidențiată pe aliniamentul A-B-C-D-E, prin raportul de contraexpertiză topografică efectuat în cauză de către exp. Mi, T și B, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Raportat la concluziile prezentate prin Raportul de contraexpertiză mai sus arătat, instanța, în baza prevederilor art. 563 alin. (1) din Noul Cod civil, îl va obliga pe pârâtul să le lase reclamanților, în deplină proprietate, posesie și folosință, suprafața de 36 mp. delimitată de perimetrul 2-3-C-8 evidențiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată fără drept din imobilul teren cu nr. topo. proprietatea reclamanților, din suprafața de 36 mp. fiind exceptată de la obligația mai sus stabilită suprafața ocupată efectiv de construcția C1 deținută de către pârâtul L....
De asemenea, în baza prevederilor art. 563 alin. (1) din Noul Cod civil, instanța îi va obliga pe pârâții, să le lase reclamanților, în deplină proprietate, posesie și folosință, suprafața de 32 mp. delimitată de perimetrul A-B-3-2-1 evidențiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată de drumul public, din imobilele proprietatea reclamanților, cu nr. top. și.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată avansate de părțile cauzei în prezentul dosar, instanța reține următoarele:
Reclamanții și au achitat un onorariu avocațial în cuantum de 2.000 lei (fila 17 din Volumul I al prezentului dosar), un avans de onorariu de 1.500 lei pentru contraexpertiza efectuată în cauză (fila 85 din volumul I al prezentului dosar), diferența de onorariu de expertiză în cuantum de 1.700 lei (filele 130, 131 din volumul I al prezentului dosar), suma de 1.980 lei reprezentând diferență de onorariu pentru contraexpertiza topo. (filele 185, 186 din Volumul I al prezentului dosar), suma de 1.500 lei reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza topo. efectuată de către exp. M (filele 187, 188 din volumul I al prezentului dosar).
Reclamantul reconvențional a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 313 lei (fila 159 din volumul I al prezentului dosar), precum și un supliment de onorariu pentru răspunsul la obiecțiuni formulat de comisia de contraexpertiză, diferență în cuantum de 1.040 lei (fila 236 din volumul I al prezentului dosar).
Raportat la prevederile art. 560 din Codul civil, prin care se prevede că proprietarii terenurilor învecinate trebuie să suporte cheltuielile ocazionate cu realizarea grănițuirii, instanța apreciază că și pârâții care ocupă suprafețe de teren din imobilul reclamanților trebuie să suporte câte 1.500 lei din onorariul total achitat de reclamanți ocazionat cu lucrarea de contraexpertiză.
Prin urmare, în baza prevederilor art. 276 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanța îl va obliga pe pârâtul să le plătească reclamanților suma de 460 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial de contraexpertiză, constatând că diferența până la 1.500 lei, respectiv suma de 1.040 lei, a fost achitată de reclamantul reconvențional direct Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bihor, prin chitanța de la fila 236 din volumul I al prezentului dosar.
În baza prevederilor art. 276 rap. la art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanța îi va obliga pe pârâții să plătească, în solidar, reclamanților, suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial de contraexpertiză.
Fără alte cheltuieli de judecată în prezenta cauză, celelalte cheltuieli de judecată, respectiv onorariile avocațiale și restul onorariilor de expertiză și contraexpertiză rămânând în sarcina părților care le-au achitat, raportat la prevederile art. 276 și art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă raportat la prevederile art. 560 din Noul Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată precizată și completată, formulată de reclamanții și, domiciliați în O, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în O, jud. Bihor, , domiciliat în O, jud. Bihor, cu sediul în O, jud. Bihor, și, cu sediul în O, și, în consecință:
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură reprezentând teren intravilan, în suprafață de 700 mp., situat în O,., și imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. și nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, și imobilul înscris în CF nr. O, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, cu nr. top. proprietatea pârâtului, pe de altă parte, pe linia de hotar evidențiată pe aliniamentul A-B-C-D-E, prin raportul de contraexpertiză topografică efectuat în cauză de către exp. M, T și B, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pe pârâtul să le lase reclamanților, în deplină proprietate, posesie și folosință, suprafața de 36 mp. delimitată de perimetrul 2-3-C-8 evidențiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată fără drept din imobilul teren cu nr. topo proprietatea reclamanților, din suprafața de 36 mp. fiind exceptată de la obligația mai sus stabilită suprafața ocupată efectiv de construcția C1 deținută de către pârâtul.
Obligă pe pârâții, să le lase reclamanților, în deplină proprietate, posesie și folosință, suprafața de 32 mp. delimitată de perimetrul A-B-3-2-1 evidențiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată de drumul public, din imobilele proprietatea reclamanților, cu nr. top..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamantul reconvențional în contradictoriu cu reclamanții - pârâții reconvenționali și și cu pârâții,
Obligă pe pârâtul să le plătească reclamanților suma de 460 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții să le plătească, în solidar, reclamanților, suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Fără alte cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria O.
Pronunțată în ședința publică din 6 decembrie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretentii. Jurisprudență Prejudicii, daune | Pretentii. Jurisprudență Dobânzi → |
|---|
