Grăniţuirea proprietăţilor părţilor. Revendicare
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 284 din data de 15.03.2016
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.7373/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. 7109/311/2014 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta B. I.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară a suprafeței de 10 mp categoria de folosință teren intravilan, suprafață situată pe raza satului Arcești Cot, comuna Pleșoiu.
S-a admis în parte capătul de cerere având ca obiect grănițuire și stabilește linia de hotar între terenurile deținute de părți potrivit coordonatelor rezultate din schița anexată raportului de expertiză- anexa 1: 2-63-59-55-57-58-47-45-44-43-42-41-40-39-38-37-36-35-34-33-32-31-27.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 875 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pe toată lungimea pe latura de sud, iar în urma stabilirii liniei de hotar pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafața de teren de 10 metri, motivând că este proprietarul exclusiv al suprafeței de 4832 m.p. situat pe raza comunei Pleșoiu potrivit actelor de proprietate.
Pin sentința civilă nr. 3395/1990 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar 4279/1990 s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, titlul executoriu care nu a fost pus în executare, iar pârâta nu s-a conformat în sensul stabilirii liniei de hotar conform sentinței pronunțată în dosarul nr. 4279/1990.
Instanța de fond în urma probelor administrate în cauză având în vedere dispozițiile art. 560 cod civil a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare reținând că nu a fost identificată suprafața de 10 metri proprietatea reclamantului deținută de către pârâtă, nefiind îndeplinite dispozițiile art.563 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond nu a soluționat în fond cauza întrucât nu a avut în vedere probele existente la dosar respectiv sentința civilă nr. 3395/24.10.1990 pronunțată de Judecătoria Slatina, intrată sub puterea de lucru judecat.
Instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată aferente soluționării cauzei proporțional cu capetele de cerere admise.
Suma de 875 lei reprezentând cheltuielile de judecată este numai o parte din suma la care trebuia să fie obligată pârâta.
Apelul este fondat din următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pe toată lungimea acestora pe latura de sud a proprietății reclamantului avându-se în vedere și sentința civilă nr. 3395/24.10.1990.
A solicitat de asemenea obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate suprafața de teren de 10 metri.
Prin sentința civilă 3395/1990 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4279/1990 s-a stabilit linia hotar dintre proprietate reclamantului și a pârâtului B. I. soțul pârâtei.
Trasarea limitelor dintre cele două fonduri are autoritate de lucru judecat între părțile care au participat la proces, o nouă acțiune putând fi introdusă numai dacă limitele în care a fost stabilit hotarul despărțitor au dispărut.
Se constată că instanța de fond la stabilirea noului hotar despărțitor nu a avut în vedere sentința civilă nr. 3395/1990 prin care s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților și dacă acesta a fost modificat.
Instanța de fond a stabilit hotarul despărțitor conform schiței din raportul de expertiză fără să precizeze semnele vizibile după care urmează să fie stabilit enunțând numai cifre, ducând la imposibilitatea punerii în executare a sentinței.
La stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți trebuie să se aibă în vedere mai multe aspecte respectiv configurația numerelor topografice care reies din planul de carte funciară în situația în care există, existența semnelor vechi de hotar și schițele de punere în posesie respectiv planurile parcelare.
Instanța de fond nu a analizat acțiunea în funcție de existența semnelor vechi de hotar și nu a avut în vedere actele de proprietate ale părților respectiv titlu de proprietate.
Titlul de proprietate reprezintă actul final pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar la dosar nu există dovezi cu privire la existența acestuia act de proprietate.
Se apreciază că instanța de fond a soluționat cauza fără cercetarea fondului, motiv pentru care în baza art. 480 alin.3 Cod de procedură civilă, urmează să se admită apelul, să se anuleze sentința și să se trimită cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va avea în vedere existența semnelor vechi de hotar conform sentinței civile nr. 3395/1990, verificându-se dacă acestea au dispărut raportat la actele de proprietate ale părților.
Hotarul despărțitor stabilit prin expertiză de specialitate va fi menționat prin coordonate clare, astfel ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
De asemenea la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată urmează să se aibă în vedere și dispozițiile art. 465 Cod civil.
Data publicarii pe portal: 10.05.2016
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj | Nulitatea procesului verbal de punere în posesie → |
|---|
