Neconcordanţa între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia penala Decizie nr. 1249 din data de 02.10.2015
Deși art.421 alin.2 lit.b Cod pr.penală nu prevede nemotivarea hotărârii ca și caz pentru care se poate dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, Curtea are în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României, care prevăd că "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";.
Prin sentința penală nr.181 din 25 mai 2015, Judecătoria Novaci, în baza art. 301 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art.5 Cod penal, a condamnat pe inculpata V. O. M.,
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art.92 Cod penal.
În baza art.93 alin. 1 Cod penal, a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. art.93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a impus condamnatei să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului Bumbești Jiu, județul Gorj pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 404 alin. (2) C.p.p. coroborat cu art.91 alin. 4, Cod penal, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
A fost obligată inculpata la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.950/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata V. O. M., pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată de conflict de interese, prev. și ped. de art.301 al.1 C.p. cu aplicarea art.35 al.1 C.p. (6 acte materiale) și art. 5 din C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la 14.10.2013 și, respectiv, 28.10.2013, R. D. și T. G., ambii din comuna Săcelu, județul Gorj, au sesizat faptul că, în cursul anului 2010, V. O.M., în calitate de secretar al Primăriei comunei Săcelu, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi întocmit și semnat acte ce au stat la baza despăgubirilor primite de tatăl său - dosar nr. 47894/CC, înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
De asemenea, ar fi întocmit și eliberat adeverința și procesul verbal nr. 14/2010 pentru atribuirea unui teren numitului D. V. P., tatăl acesteia - activități prin care ar fi fost încălcate prevederile legii penale, privind infracțiunea de conflict de interese, prev. și ped. de art. 253" Cp. anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.950/P/2013, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata , pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată de conflict de interese, prev. și ped. de art.301 al.1 C.p. cu aplicarea art.35 al.1 C.p. (6 acte materiale) și art. 5 din C.p.
Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la 14.10.2013 și respectiv 28.10.2013, numiții R. D. și T. G., ambii din comuna Săcelu, județul Gorj, au sesizat faptul că, în cursul anului 2010, V. O. M., în calitate de secretar al Primăriei comunei Săcelu, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi întocmit și semnat acte ce au stat la baza despăgubirilor primite de tatăl său - dosar nr. 47894/CC, înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Din cuprinsul actelor existente la dosar și declarațiile martorilor audiați pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, a rezultat faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, apărările formulate de aceasta, neputând fi reținute de instanță.
În consecință, s-a apreciat că starea de fapt a fost dovedită, în raport de probele și actele administrate, inculpata nefăcând dovada contrară celor reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței.
În drept, faptele inculpatei , care în calitate de secretar al primăriei comunei Săcelu - Gorj, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în baza aceleiași rezoluții, în cursul anului 2011, a dispus întocmirea și a semnat procesul-verbal nr. 3/22.01.2010, adeverința nr. 14/24.06.2010, procesul-verbal cu același număr și aceeași dată și a participat la ședința Consiliului local al comunei Săcelu - Gorj, din iulie 2010 prin care s-a decis să se propună Consiliului Județean Gorj, aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea tatălui său, sens în care a întocmit și semnat dispoziția nr. 217/09.07.2010, procesul-verbal nr. 3350/14.07.2010 și referatul nr. 3351/14.07.2010, în total 6 (șase) acte materiale prin care tatăl său D. P., personal, dar și fiica sa au obținut foloase materiale (posesia asupra suprafeței de teren forestier de 2915 m.p., proprietatea asupra suprafeței de 220 m.p. teren și un număr de 332.251 acțiuni la Fondul Proprietatea, în valoare de 161.640 lei) - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii în formă continuată, săvârșită în ambele modalități, de conflict de interese, prev. și ped. de art. 301 al. 1 Cp. cu aplic. art. 35 al. 1 Cp. și art. 5 Cp., text de lege în baza căreia aceasta urmează să fie condamnată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci și inculpata Vasile Ofelia Maria.
În motivare parchetul a arătat că instanța a omis aplicarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.67 alin.2 Cod pr.penală, privind aplicarea pedepsei complementare și accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică.
Procurorul de ședință a invocat un nou motiv de apel, în sensul că sentința nu este motivată, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, precizând că, deși nu este un motiv prevăzut în mod expres de Codul de procedură penală, instanța de control judiciar nu poate verifica hotărârea, astfel încât s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Inculpata în motivele de apel a arătat că hotărârea este nemotivată, instanța de fond limitându-se a prelua din rechizitoriu starea de fapt, fără a analiza în mod neutru apărările invocate, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia penală nr.1249 din 02 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1827/267/2014,au fost admise apelurile,s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În motivarea deciziei s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.403 alin.1 lit.c Cod pr.penală, conținutul expunerii trebuie să cuprindă motivarea soluției cu privire la latura penală prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Examinând sentința apelată, Curtea constată că expunerea nu cuprinde motivarea soluției în sensul dispozițiilor art.403 alin.1 lit.c Cod pr.penală, instanța de fond limitându-se doar a prelua din rechizitoriu starea de fapt, fără a face o analiză concretă a probelor administrate și fără a răspunde în niciun mod apărărilor invocate de inculpată.
Ori, motivarea unei hotărâri reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Totodată, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor analizate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii adevărului.
Astfel, hotărârea reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.
Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale și pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac.
În acest sens, în lipsa motivării sentinței, instanța de control judiciar nu poate analiza criticile formulate de apelanți și implicit, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Motivarea este o condiție esențială a înfăptuirii justiției, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse argumentele pe care se sprijină soluția dată, hotărârea judecătorească este nemotivată.
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 paragraful I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială.
Ori, motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă un aspect important în privința echitabilității procesului penal.
Sub aspectul dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat în jurisprudența sa - cauza Boldea contra României, cauza Albina contra României, principiile dezvoltate reamintind că articolul 6 paragraful I din Convenție impune în sarcina instanțelor obligația de a analiza efectiv motivele, argumentele și probele, fără ca aceasta să impună o motivare în detaliu pentru fiecare argument invocat.
Noțiunea de proces echitabil impune condiția ca o instanță care a motivat pe scurt o hotărâre să fie analizat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse atenției.
Ori, în speță, instanța de fond nu a analizat în niciun mod nici probele administrate, nici apărările invocate de inculpată.
Deși art.421 alin.2 lit.b Cod pr.penală nu prevede nemotivarea hotărârii ca și caz pentru care se poate dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, Curtea are în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României, care prevăd că "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";.
În situația de față, Curtea apreciază că au prioritate dispozițiile art.6 paragraful I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că, pe de o parte, trebuie să existe o judecată efectivă, iar pe de altă parte, trebuie respectat principiul dublului grad de jurisdicție.
| ← Condiţiile prevăzute de art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006... | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
