Greşeală de judecată. Contestaţie în anulare. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Prima ipoteză din art. 318 C.proc.civ. are în vedere greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2656 din 7 decembrie 2011
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 28.06.2011, legal timbrată, contestatoarea C.I. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 515/CA/2011, dat fiind faptul că aceasta este rezultatul unei greșeli materiale.
în motivare s-a arătat că în mod eronat instanța de recurs a concluzionat că impozitul datorat de firma maghiară nu a fost plătit de aceasta în Ungaria. Din coroborarea tuturor actelor existente la dosarul cauzei rezultă clar că firma maghiară a declarat și plătit impozitul pe venit în Ungaria. Certificatul de rezidență fiscală emis la 25.06.2008 de către autoritățile maghiare era necesar a fi prezentat pentru că face dovada faptului că firma maghiară trebuia impozitată în Ungaria. Niciun moment nu s-a susținut că acesta face dovada plății efective a impozitului, ci doar a locului unde se datorează impozitul.
Situația facturilor emise între care figurează și cea emisă către contestatoare, jurnalul contabil pe 2008 în care iarăși apare respectiva factură, respectiv declarația și adeverința de la administratorul firmei maghiare care atestă că factura 08/00005 din data de 12.06.2008 a fost înregistrată în contabilitatea firmei ca atare și că această factură apare în raportul firmei pe 2008 și că întreg impozitul firmei aferent operațiunilor din 2008 a fost raportat și achitat către autoritățile maghiare, coroborate cu extrase din contabilitatea firmei maghiare - situația facturilor emise, cont registru de casă, în opinia contestatoarei, fac dovada de netăgăduit că această factură a fost legal înregistrată în contabilitatea firmei maghiare. Documentele contabile coroborate cu declarația administratorului firmei maghiare că s-a plătit întregul impozit datorat pentru operațiunile comerciale în anul 2008 fac dovada că operațiunea a fost nu numai înregistrată și declarată, ci și că s-a achitat impozitul aferent. Mai mult, partenera maghiară a prezentat și adeverința fiscală emisă la 5.05.2009 prin care se atestă de către autoritatea fiscală maghiară că societatea nu are datorii. Este adevărat că scopul acestei adeverințe a fost de a servi la Fundația pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu la autoritățile din România, dar, independent de acest scop, această adeverință face dovada că firma maghiară nu are nici o restanță la impozite.
A învederat contestatoarea că nu exista posibilitatea prezentării unei dovezi de achitare a impozitului special pe o factură, contabilitatea unei societăți ținându-se global, impozitul fiind calculat pe întreaga activitate.
Totodată s-a arătat că instanța de recurs a omis să analizeze acte importante din dosar care fac dovada înregistrării acestei facturi, mai precis a declarării ei în fața autorităților fiscale maghiare în vederea impozitării, respectiv declarațiile fiscale depuse de către societatea maghiară la autoritățile fiscale maghiare din care reiese clar - este trecut codul fiscal al contestatoarei - că respectiva factură a fost declarată.
Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat de către contestatoare admiterea cererii formulate, anularea în întregime a deciziei atacate și, pe cale de consecință, a se dispune reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
în drept, au fost invocate de către contestatoare prevederile art. 318 alin. (1) și urm. C.proc.civ.
Examinând admisibilitatea contestației în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 515/CA/2011 a Curții de Apel Oradea prin prisma condițiilor de admisibilitate ale contestației în anulare speciale, reglementată de prevederile art. 318 C.proc.civ., urmează a se reține că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Specificul contestației în anulare speciale, care este o cale este extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis erori materiale, se repercutează și asupra înțelesului pe care noțiunea de greșeală materială o are în această materie, prevederile art. 318 alin. (1) teza I vizând exclusiv greșeli de fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în legătură cu modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile între părți, ar însemna să li se deschidă acestora dreptul de a formula recurs la recurs, ceea ce este desigur inadmisibil în actuala reglementare a căilor de atac.
Or, ceea ce a invocat în esență contestatoarea C.I. SRL se referă la concluzia eronată la care ar fi ajuns instanța de recurs în momentul în care a reținut că nu s-a făcut dovada achitării în Ungaria de către firma maghiară a impozitului datorat de aceasta pentru veniturile realizate în România, concluzie întemeiată, susține contestatoarea, pe o greșită interpretare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Cum pretinsele greșeli de judecată sau de apreciere a probelor nu pot fi înlăturate pe calea procedurală reglementată de prevederile art. 318 C.proc.civ., pe această cale putând fi înlăturate greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele de ordin formal ale judecării recursului, s-a reținut că prezenta contestație în anulare nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de textul legal mai sus citat, împrejurare în raport de care a fost respinsă ca atare.
| ← Contestaţie tardivă împotriva tabelului preliminar al... | Necompetenţa instanţei. Declinarea competenţei în favoarea... → |
|---|
