Inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul împotriva sentinţei

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 766 din data de 31.05.2018

DECIZIA CIVILĂ NR. 766

Data: 31.05.2018

Autor - Mihai Gabriela

Domeniu asociat: revizuire

Titlu: inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul împotriva sentinței

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. XXX și înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX la data de 06.07.2016 sub nr. XXX revizuentul XXX a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului XXX - revizuirea, conform art. 509 c.pr.civ. a sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX.

Judecătoria XXX a pronunțat sentința civilă nr. 4454/19.12.2016 prin care a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată în dosarul nr. XXX formulată de revizuentul XXX în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului XXX - - cauză disjunsă din dosarul nr. XXX, invocată din oficiu și,în consecință a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată în dosarul civil nr. XXX al Judecătoriei XXX ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, obiect al prezentei cauze, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509, alin. 3 c.pr.civ. privind sentința civilă nr. 1808/2016 pronunțată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX invocată de instanță, din oficiu, față de împrejurarea că hotărârea judecătorească atacată nu este definitivă ci se află în calea de atac a apelului, apel a cărui judecată este suspendată conform extrasului ECRIS depus la fila 130 dosar, a apreciat că excepția este întemeiată.

Astfel, din extrasul programului "ECRIS";, depus din oficiu la dosar, rezultă că dosarul nr. XXX aflat în apel pe rolul Tribunalului Prahova a fost suspendat la data de 05.12.2016 în temeiul art. 411 c.pr.civ. / 242 cod procedură civilă vechi.

Dispozițiile art. 459 c.pr.civ. reglementează ordinea exercitării căilor de atac și prevăd că acestea nu pot fi exercitate atâta timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Astfel fiind, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată în dosarul nr. XXX și a respins cererea ca inadmisibilă în conformitate cu art. 124 c.pr.civ. privind incidentele procedurale ce vor fi soluționate de instanța competentă să judece cererea principală.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, revizuentul XXX, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, apelantul revizuent a arătat că disjungerea dosarului nr. XXX este nelegală deoarece denunțarea falsului în patru documente a făcut-o în plângerea depusă la Judecătoria XXX, plângere formând dosarul nr. XXX la data de 04.01.2016.

Soluționarea înscrisurilor declarate false se face conform art. 180, art. 182 și art. 184 Cod procedură civilă 1865, respectiv conform art. 304 al.1 și 3, art. 306 și art. 308 noul Cod procedură civilă. În acest fel s-ar fi scurtat timpul necesar soluționării dosarului asigurându-se celeritatea conform art. 241 noul Cod procedură civilă.

Sentințele civile nr. 1808/2016 și nr. 2788/2016 sunt netemeinice și nelegale întrucât în acele hotărâri completul nu a soluționat excepția de procedură a autorității lucrului judecat conform art. 432 noul Cod procedură civilă, respectiv art. 166 Cod procedură civilă 1865, excepție invocată de apelant pentru nepunerea acestuia în posesie, pe vechiul amplasament, cu suprafața de 14mp stabilită prin expertizele depuse de Badea Luciana și Simaciu Vasile, iar conform cadastrului provizoriu nr. 2138 terenul cu care nu a fost pus în posesie pe vechiul amplasament este în suprafață de 18,45mp.

Apelantul a învederat că nu s-au respectat prevederile art. 224 noul Cod procedură civilă deoarece nu s-a pus în discuția părților excepția puterii lucrului judecat, iar acele falsuri nu au fost puse în discuția părților, fapt pentru care, conform art.322 al.4 Cod procedură civilă 1865 și art. 509 al. 3 noul Cod procedură civilă, apelantul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată asupra fondului întrucât hotărârea s-a dat în temeiul unor înscrisuri declarate falsuri.

Tot apelantul a precizat că dacă ar fi fost puse în discuție și soluționate conform art. 304 noul Cod procedură civilă sau art. 182 Cod procedură civilă din 1865 la primul termen când au fost denunțate prin plângere, sau la al doilea termen, sau la data stabilită de judecător, s-ar fi scurtat perioada de soluționare a procesului și s-ar fi asigurat celeritatea pentru cercetarea procesului conform art.241 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a menționat că ar fi fost necesar să fie întrebat pârâtul dacă actul de vânzare nr. XXX este nemodificat și neavând probe legale care să justifice modificările intervenite de-a lungul timpului așa cum a susținut, în această situație instanța de fond, conform Codului de procedură civilă, putea să oblige pârâtul să refacă anexa 1 la dispoziția nr. 59/2003 și s-ar fi stabilit cu certitudine că suprafața de teren de 14 mp (conform expertizelor topo) respectiv 18,45mp (conform cadastru provizoriu nr.2138) a fost restituită din terenul apelantului.

Apelantul a precizat că a depus în copie sentința civilă nr. 4455/19.12.2016 din dosarul nr. ---, disjuns din dosarul nr.--. Sentința este fără cale de atac.

De asemenea, apelantul a precizat că în cazul hotărârilor definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, conform art. 509 alin.1 punctul 8 noul Cod procedură civilă sau art.322 al.7 Cod procedură civilă 1865, revizuirea se face de instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, adică de Curtea de Apel Ploiești sau Tribunalul Prahova și nu de Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 519 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a precizat că aceste disjungeri de dosare nu sunt legale deoarece cauza nu a fost soluționată conform deciziei nr. 6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție care a trimis dosarul la Judecătoria XXX spre competentă soluționare în primă instanță.

Cu privire la primul capăt de cerere, apelantul a arătat că instanța de fond nu a verificat dacă în copia actului de vânzare nr.XXX aflată la dosar și menționată în decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pag.12 al.2 fila 31 fond, lățimea terenului este ilizibilă, întrucât ar fi constatat că lățimea, în actul de vânzare nr.XXX, este perfect vizibilă iar afirmația intimatului este nesinceră.

Tot apelantul a învederat că a depus la dosar copia actului de vânzare nr. XXX, copie eliberată de Arhivele statului la cererea Judecătoriei XXX iar instanța de fond ar fi avut posibilitatea să facă această comparație dovedind nesinceritatea intimatului. Copia actului de vânzare nr. XXX a primit-o și expertul Simaciu Vasile, copie după care a întocmit expertiza, dar pârâtul a refuzat să refacă anexa 1 la dispoziția nr.59/2003. Nici instanțele nu l-au obligat să refacă anexa 1, motiv pentru care din această cauză retrocedarea terenului de 301,75 mp este ilegală pentru suprafața de 14mp (conform expertizelor), respectiv 18,45mp (conform cadastrului provizoriu nr. 2138), suprafață restituită din terenul apelantului cu dispoziția nr.59/2003.

Apelantul a menționat că din citatele de mai sus rezultă clar că Primăria mun. XXX nu are documente legale pentru modificările intervenite de-a lungul timpului și că a fost nesincer în recursul declarat împotriva deciziei nr.5282/2007, comițând fals si uz de fals în aceste înscrisuri cu scopul de a respinge acțiunea apelantului de anulare parțială a dispoziției nr. 59/2003 pentru suprafața de 14mp ca fiind ilegală si de a nu îl pune pe apelant în posesie pe vechiul amplasament - conform legilor nr. 10/2001 și nr. 165/2013 si a decizia nr. 6047/2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

De asemenea, apelantul a învederat că până nu se anulează parțial dispoziția nr.59/203, pentru suprafața de 14mp ce face parte si din terenul apelantului, această suprafață nu ne poate fi restituită.

Mai mult, apelantul a arătat că înalta Curte de Casație si Justiție, analizând aceleași capete de cerere din plângerea înregistrată la Judecătoria XXX cu nr.XXX. cu decizia nr. 6047/12.11.2010 dosar nr. 692/1/2010 la pag13 a precizat că: «Fata de cele expuse înalta Curte în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 si 3. cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va dispune modificarea deciziei recurate. iar în temeiul art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula sentința pronunțată de tribunal si va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei XXX. în aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 rap. La art.2 pct.1 lit. b interpretat per a contrario din Codul de procedură civilă, instanța de rejudecare astfel determinată, urmând a se conforma celor stabilite prin prezenta decizie».

Pentru aceste motive în numele legii, decide: «Admite recursul declarat de reclamanții XXX si XXX. împotriva deciziei civile nr.234 din 16 decembrie 2009 a Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă».

«Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civilă nr.41 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalul Prahova - Secția civilă, pe care o anulează».

«Trimite cauza Judecătoriei XXX spre competentă soluționare în primă instanță». «Irevocabilă».

De asemenea, apelantul a precizat că invocă, conform art. 432 noul Cod procedură civilă și art.166 Cod procedură civilă 1865, excepția autorității de lucru judecat de înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 6047/2010, întrucât din cele arătate mai sus rezultă fără dubii că dispoziția nr.59/2003 și anexa 1 au fost anulate parțial de înalta Curte de Casație și Justiție cu decizia nr. 6047/2010 - decizie definitivă, motiv pentru care, conform art.174 - 179 și 271 noul Cod procedură civilă, respectiv conform art.105 - 106 și 108 Cod procedură civilă 1865, apelantul invocă excepția de nulitate absolută parțială a dispoziției nr.59/2003 și a anexei 1.

Mai mult, apelantul a învederat că pârâtul a primit decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție și era în cunoștință de cauză că dispoziția nr.59/2003 a fost anulată parțial și că avea obligația să o refacă conform probelor de la dosar, respectiv conform celor două expertize (14mp) și cadastrului provizoriu nr.2138 (18,45mp), iar potrivit disp. art.312 aliniatele 1 si 3 Cod procedură civilă 1865:

(1) «Instanța poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui»

(3) «Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 6, 7. 8 si 9. iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1. 2. 3. 4 si 5».

Tot apelantul arată că potrivit disp. art.304 cod proc. civ. , modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

(5) Când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2:

(9) Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;

De asemenea, apelantul a precizat că înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 6047/2010, a constatat că s-au încălcat legile speciale la întocmirea anexei 1 la dispoziția nr. 59/2003 care nu s-a făcut pe baza lungimii, lățimii suprafeței și vecinătăților înscrise în actul de vânzare nr. XXX a numitului ---, iar motivarea că anexa 1 la dispoziția nr. 59/2003 s-a emis pe baza modificărilor survenite de~a lungul timpului nu a fost justificată pe bază de documente legale.

Tot apelantul a învederat că înalta Curte de Casație si Justiție a constatat că apelantul a solicitat aplicarea art. 105 al.1 Cod procedură civilă 1865 de nulitatea parțială absolută a anexei 1 la dispoziția nr.59/2003.

De asemenea, apelantul a arătat că înalta Curte de Casație si Justiție a constatat că terenul apelantului si terenul restituit cu dispoziția nr. 59/2003 nu i-a fost pus în posesie pe vechiul amplasament conform legilor speciale si problemelor de drept dezlegate la paginile 9 - 10 - 11 si 12 din decizia nr. 6047/2010.

Mai mult, apelantul a precizat că înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 6047/2010 la pag.2 aliniatele 1 și 2 a constatat că: «Prin acțiunea înregistrată sub nr.4438/9 mai 2006 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta XXX a chemat în judecată pe intimatul Primarul Municipiului XXX, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.59/2003emisă de intimat și anume, a anexei 1 la această dispoziție, obligarea intimatului la plata daunelor morale de 3000 Euro și a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția nr.59/2003 si anume anexa 1. s-a restituit în natură imobilul situat în XXX. ---, fără să se tină seama că terenul retrocedat nu are lățimea si lungimea corespunzătoare celor din actul vechi de proprietate al autorilor persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de legea nr. 10/2001, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului situat în XXX, str. ---.

Apelantul a învederat că din constatările și precizările înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorii pentru judecarea fondului, la pag. 5 s-a menționat că apelantul a solicitat nulitatea dispoziției nr. 59/2003 deoarece prin intermediul ei s-a restituit moștenitorilor lui XXXo fâșie de teren de 1,06 mp ce nu a aparținut niciodată statului iar la pag.8 alin.3 s-a precizat că a solicitat "aplicarea prevederilor art.105 al.2 Cod procedură civilă". Nulitatea parțială absolută a dispoziției nr. 59/2003 nu a fost soluționată până în prezent.

Tot apelantul a menționat că la pag.8, alin. 3 s-a precizat că: «în consecință, recurenții solicită instanței de recurs a face aplicarea prevederilor art. 105 al.2. Cod procedură civilă și, în consecință să se dispună expertizei topo efectuate în apel, cu acordarea daunelor morale (5.000 euro) și a cheltuielilor de judecată constând în onorariul achitat pentru cele două expertize efectuate în cauză în faze procesuale diferite, cât si cheltuielile de deplasare».

Mai mult, apelatul a arătat că la pag.9 ultimul aliniat si pag.10 primul aliniat s-a dezlegat problema de drept, respectiv s-a precizat că: «în consecință, terții pot formula împotriva dispoziției emise în temeiul Legii 10/2001 orice cereri sau excepții. întocmai celor de care pot face uz împotriva unui act juridic civil ordinar, respectând regimul juridic al mijloacelor procesuale la care se apelează, dar si observându-se diferența de regim juridic dintre nulitate (ce poate fi invocată de orice persoana are un interes) si anulare (invocarea sancțiunii fiind în principiu, la îndemâna părților actului juridic)».

Apelantul, a învederat că la pag.11 al.5 s-a precizat că: «Potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"».

La pag.12, s-a precizat că «în aceste condiții, deși au fost depuse în dosarul de apel actele vechi de proprietate ale autoarei reclamanților (cel din 1955, precum și al vânzătorului - din 1923, filele 54 - 56 dosar apel), iar cel al autorului pârâților, XXX, exista deja la dosar (fila 31 fond), rezultă că la efectuarea lucrării, expertul Petruț loan nu le-a avut în vedere, deși atât reclamanții cât și pârâții, se aflau în situația de a-și apăra drepturi restabilite pe calea unor măsuri reparatorii reglementate de legile speciale în materie, valorificând drepturi ale autorilor lor și care au fost reconstituite în patrimoniile fiecăruia, pe vechile amplasamente, niciuna dintre părți neaflându-se în situația de a primi teren în compensare; prin urmare, era necesar să se urmărească și să se reflecte în expertiză dimensiunile și laturile acestor terenuri din actele originale ale părților și să se determine eventuala lor suprapunere».

Mai mult, apelantul a învederat că, așa cum a arătat mai sus înalta Curte de Casație si Justiție în decizia nr. 6047/2010, la art.312 al.3 Cod procedură civilă - modificarea hotărârilor atacate - s-a pronunțat cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii si pct.5 când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2.

Mai mult, apelantul a arătat că nu au fost respectate legile speciale de punere în posesie pe vechile amplasamente a terenurilor restituite, așa cum au fost dezlegate de drept în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, apelantul a precizat că, deși expertul Simaciu Vasile nu a stabilit linia de hotar dintre proprietatea lui -- (actul de vânzare nr. -- din care a vândut fiicei sale, ---, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. ---) și vecinul de la apus, XXX, în expertiză a respectat laturile și suprafețele acestor terenuri din actele originale ale părților delimitând suprapunerea de 14mp dintre terenul cu actul de vânzare nr. 294/1923 și terenul restituit cu dispoziția nr. 59/2003 între punctele B.F.C.V., așa cum a stabilit înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 6047/2010.

Instanțele de judecare a fondului, apelului și recursului în dosar nr. 748/204/2011 au stabilit în mod greșit grănițuirea pe linia F roșu V verde, adică pe linia de hotar stabilită de Primăria mun. XXX în anexa 1 la dispoziția nr.59/2003 și au refuzat să îi pună în posesie pe vechile amplasamente "niciuna dintre părți neaflându-se în situația de a primi teren în compensare" cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia mai sus menționată.

Tot apelantul a menționat motivele pentru care disp. nr. 59/2003 nu este legală și a solicitat nulitatea absolută parțială pentru suprafața de 14mp, suprafață care a fost restituită din terenul apelantului moștenitorilor Burloiu. Conform lungimii, lățimii și suprafeței înscrise în cadastrul provizoriu nr. 2138 (fila 51 din dosarul XXX) rezultă că din terenul apelantului, cu dispoziția nr.59/2003, s-au restituit 18,45mp.

Mai mult, apelantul a precizat că până nu se anulează parțial dispoziția nr.59/203 pentru suprafața de 14mp conform expertizelor topo, respectiv 18.45mp conform cadastrului provizoriu nr. 2138 ce face parte si din terenul apelantului, această suprafață nu ne poate fi restituită.

Apelantul a precizat că suprafața de 13mp a fost stabilită prin expertiza depusă la dosar de ing. Badea Luciana, iar suprafața de 14mp a fost stabilită de Simaciu Vasile în raportul de expertiză depus la dosar.

De asemenea, apelantul a arătat că în planul de situație, ing. Badea Luciana a făcut precizarea cu roșu că lățimea vechiului amplasament, conform titlului (adică conform actului de vânzare nr.XXX al lui XXX), este de 17m, sens în care rezultă că ing. Badea Luciana a constatat că lățimea terenului este perfect vizibilă în actul de vânzare nr.XXX aflat la dosar.

Tot apelantul a învederat că în planul de situație sunt menționați trei stâlpi de metal din vechiul gard construit pe hotar, în linie dreaptă cu calcanul clădirii restituite cu dispoziția nr.59/2003.

Mai mult decât atât, apelantul a subliniat și faptul că diferența de 1mp între expertiza depusă de Simaciu Vasile, care stabilește o suprapunere de 14mp, și expertiza depusă de Badea Luciana, în care a stabilit suprapunerea de 13mp, se explică prin faptul că Badea Luciana a stabilit suprapunerea dintre gardul ridicat de constructorii grădiniței pe o lungime de 19,85m și terenul restituit cu dispoziția nr.59/2003 în timp ce Simaciu Vasile a stabilit suprapunerea pe lungimea de 21,75m a terenului restituit cu dispoziția nr.59/2003.

Apelantul a învederat că expert Badea Luciana a arătat în planul de situație că terenul, pe o lungime de 2,13m și o lățime de 0,50m, figurează atât în anexa 1 la dispoziția nr.59/2003 cât și în actele mele de proprietate, însă terenul menționat mai sus, în suprafață de un mp și cuprins în anexa 1 la dispoziția nr.59/2003, nu a aparținut niciodată statului și nici nu a fost pus în posesie moștenitorilor lui XXX, conform dispoziția nr.59/2003, fiind în permanență în posesie apelantului.

Apelantul a învederat că în decizia nr. 6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menționat la pag. 5 că a solicitat nulitatea dispoziției nr. 59/2003 deoarece prin intermediul ei s-a restituit moștenitorilor lui XXXo fâșie de teren de 1,06mp ce nu a aparținut niciodată statului.

Tot apelantul a arătat că expertul Simaciu Vasile, în planul de situație anexă la raportul de expertiză, avea obligația să traseze terenurile retrocedate cu dispoziția nr.59/2003 moștenitorilor lui Burloiu, respectiv cu sentința civilă nr.998/1996 și cu dispoziția nr.2096/2004 familiei Mureșanu, pe vechiul amplasament, așa cum a stabilit înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.6047/12.11.2010 la pag. 12 și Judecătoria XXX în obiectivele expertizei. Cu toate acestea nu le-a trasat pe vechiul amplasament, așa cum sunt în titlurile de proprietate nr. 294/1923 al numitului XXX (care a vândut fiicei sale - --- - cu actul de vânzare nr.729/476/1955 o parte din teren), respectiv nr.XXX al numitului XXX.

De asemenea, apelantul a precizat că în planul de situație, la Legendă, expert Simaciu Vasile a precizat că: «Culoarea verde: terenul conform AV aut. Nr.294/1923 al lui XXX și vecinătățile la data respectivă».

Mai mult, apelantul a menționat că linia de hotar (în planul de situație trasată cu culoare verde) ce separă terenul lui XXX de terenul vecinilor, pe toată lungimea de 105m este delimitată de punctele 20 - O iar pe această linie se află si punctele B verde - V verde ce delimitează hotarul corect între terenul restituit apelantului si cel restituit moștenitorilor lui XXX si nu linia FC stabilită în mod greșit de Judecătoria XXX, linie care marchează gardul montat de grădiniță până la care a fost restituit terenul cu dispoziția nr.59/2003.

Tot apelantul a arătat că expertul Simaciu Vasile nu a stabilit în mod explicit linia de hotar dintre terenul apelantului și terenul restituit cu dispoziția nr.59/2003 moștenitorilor lui B., deși avea obiectiv stabilit de Judecătoria XXX în acest sens.

De asemenea, apelantul a precizat că a depus obiecțiuni pe patru pagini la raportul de expertiză solicitând ca expertul să refacă calculele și amplasamentele terenurilor și să stabilească linia de hotar, însă obiecțiunile nu au fost acceptate.

Apelantul a menționat că expertul a stabilit, atât în raportul de expertiză cât și în planul de situație, că lățimea terenului ce se putea restitui legal din terenul numitului XXX cu dispoziția nr.59/2003 este de 17m atât la nord cât și la sud "conform actului de vânzare nr.XXX", iar în anexa 1 la dispoziția nr.59/2003 este împreună cu lățimea aleii XXX 17,50m la nord și 18,10m la sud. în acest fel a stabilit o suprapunere de 14mp hașurată în planul de situație, suprafață delimitată de punctele B - F - C - V. De aici rezultă că prin dispoziția nr.59/2003 a Primăria mun. XXX suprafața de 14mp a fost restituită ilegal din terenul apelantului, iar din terenul ce face obiectul actul de vânzare nr.XXX s-a restituit suprafața de 287,75mp -în total 301,75mp restituiți cu această dispoziție.

Mai mult, apelantul a învederat că în raportul de expertiză, la pag.2 capitolul III al.2. expertul Simaciu Vasile a precizat că a avut ca obiectiv stabilit de instanță: «Identificarea celor două terenuri ale reclamanților si pârâților, să se stabilească dimensiunile si laturile terenurilor precum si linia de hotar dintre acestea avându-se în vedere actul vechi de proprietate al pârâților nr.142 (corect 310) din 03.04.1942 si dacă terenul ce face obiectul dispoziției nr.59/29.01.2003 corespunde ca dimensiuni si laturi acestui act vechi».

In raportul de expertiză, la pag.3 al.1. expertul a precizat că: «... se suprapune (suprafața hașurată de 14mp delimitată de punctele B.F.C.V) peste terenul cumpărat de autorul pârâților, respectiv peste terenul care a făcut obiectul dispoziția nr.59/2003».

In ultimul aliniat pag.3, expertul a precizat că: «suprapunerea conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal nr.729/476/10.09.1955 cu suprafața hașurată de 14mp delimitată de punctele B,F,C,V. Această suprapunere de 14mp peste terenul apelantului a fost retrocedat ilegal moștenitorilor lui XXX cu dispoziția nr.59/2003.

Apelantul a învederat că expertul a precizat în mod greșit că terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr.729/476/1955, cumpărat din terenul lui XXX, actul de vânzare nr.294/1923, se suprapune peste terenul numitului XXX, actul de vânzare nr.XXX.

Tot apelantul a arătat că în obiecțiunile la raportul de expertiză, la pag.2, a solicitat: «Ca urmare d-l expert ar trebui să rectifice și să menționeze faptul că terenul care a făcut obiectul dispoziției nr.59/2003 se suprapune peste terenul cumpărat de XXX în 1923, din care o parte a vândut fiicei sale XXX, teren vecin cu terenul lui XXX».

De asemenea, apelantul a precizat că obiecțiunile depuse la dosarul nr. 748/ 204/2011 nu au fost soluționate de instanțele care au judecat fondul, apelul și recursul în planul de situație anexă la raportul de expertiză depuse de Simaciu Vasile s-a precizat că măsurătorile s-au făcut, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal XXX, cu drumul de acces si vecinătățile la data respectivă menționată în legendă, respectiv: «Raportat la actele vechi de proprietate ale părților exista o suprapunere a celor două terenuri conform actului de la 1923 iar conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu proces verbal nr. 729/476/10.09.1955 cu suprafața hașurată de 14mp delimitată de punctele B.F.CV».

Mai mult, apelantul a menționat că, cel mai corect, este Cadastrul provizoriu al corpului de proprietate nr.2138 (fila 57 din dosarul nr.XXX) pe numele --- și --, dobânditor -- aleea XXX nr. 3 (imobilul a fost restituit cu dispoziția nr.59/2003 moștenitorilor numitului XXX si cumpărat de la aceștia de fam. T.). Din acesta rezultă că suprafața măsurată este de 297mp si nu de 301.75mp.

Apelantul a susținut că din cadastrul provizoriu rezultă că terenul restituit cu dispoziția nr.59/2003 are la nord lățimea de 13,85m, la care se adaugă lățimea de 3.60 m a aleii XXX, în total 17.45 m iar la sud este de 14,70m + 3,60m = 18.30 m pe o lungime de 21,09m (12.66m + 8,43m) la răsărit iar la apus 21.20m. Conform acestui cadastru suprafața de (0.45+1.30)x21.09/2=18.45mp a fost restituită ilegal din terenul său.

De asemenea, apelantul a învederat că a depus la dosarul nr. XXX o schiță efectuată științific, pe bază de calcul matematic, cum ar trebui să arate anexa 1 (a dispoziția nr. 59/2003 și cadastrul provizoriu. Calculul menționat mai sus nu a fost luat în considerare de completul 5 civil pentru a obliga paratul să le refacă cu terenul având lungimea de 22,52m, lățimea de 13,40m și suprafața de 301,75mp.

Tot apelantul a menționat că numitul XXX în calitate de pârât, în întâmpinarea depusă la dosarul nr.748/204/2011, a menționat la pag.1 că: «... sunt de acord cu acțiunea promovată de către reclamanți, întrucât solicitările acestora sunt întemeiate.

în fapt, mă consider mai îndreptățit să fac asemenea afirmații întrucât sunt unul dintre moștenitorii defunctului XXX, tatăl meu, care a deținut în proprietate un teren în imediata vecinătate a reclamanților, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX.

... La data la care ni s-a restituit terenul și construcția nu s-a mai ținut seama de dimensiunile reale ale acestuia, așa cum erau prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare al autorului meu, autentificat sub nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX, în sensul că nu au mai fost respectate lățimea și lungimea corespunzătoare din acest act de proprietate, deși acest teren exista faptic, iar restituirea lui, cu respectarea dimensiunilor din actul vechi de proprietate ar fi fost posibilă.

... Terenul ce ne-a fost restituit nu mai respectă dimensiunile din actul de proprietate al autorului nostru, întrucât casa edificată de tatăl meu a fost realizată pe hotarul despărțitor al proprietății sale de cea a d-lui XXX, gardul de hotar dintre cele două proprietăți fiind realizat în prelungirea calcanului casei noastre, delimitare care actualmente nu se mai respectă».

Totodată, apelantul a învederat că la pag.2, pârâtul a arătat că : «Greșeala d-lui primar, la data la care ne-a restituit terenul confiscat, a fost aceea că nu ni l-a restituit exact pe vechiul amplasament, ci așa cum s-a găsit el la data la care ne-a fost restituit, deși exista posibilitatea faptică de a ne fi fost restituit întocmai cu dimensiunile pe care le avea în contractul de vânzare-cumpărare nr.310/03.04.1942 de Judecătoria Mixtă XXX, cu respectarea întocmai a vechii delimitări vechi, dintre cele două proprietăți învecinate.

... La data la care terenul și construcția ne-au fost restituite nu s-a mai ținut cont de către d-l primar de faptul că actualul gard nu este cel care despărțea inițial cele două proprietăți învecinate (a tatălui meu și a d-lui XXX) dovadă făcând stâlpii vechi din țeava existenți la fața locului șî care au fost identificați de către d-na expert Badea Luciana în raportul de expertiză ce se află în dosarul nr.4438/105/2006 al Curții de Apel Ploiești, ceea ce a dus la o încălcare a proprietății familiei Mureșanu (actuala proprietară a terenului ce îi aparținuse d-lui XXX)»

Mai mult, apelantul a precizat că planul de situație a fost depus de arhitect XXX la înalta Curte de Casație și Justiție și menționat de aceasta la pag.1 în decizia nr.6047/2010 iar întâmpinarea a fost depusă la Judecătoria XXX dosar nr.748/ 204/2011 solicitând respingerea recursului (fila 53 dosar nr.XXX).

Tot apelantul a învederat că din schița de plan și întâmpinarea depusă de pârâtul XXX rezultă clar că hotarul dintre cele două terenuri este pe linia verde delimitată în planul de situație cu literele B verde V verde, puncte până la care lățimea terenului, atât la nord cât și la sud, este de 17m.

De asemenea, apelantul a arătat că întâmpinarea și schița de plan depuse la dosarul nr.XXX sunt cele mai importante probe prin care pârâtul XXX înscris în dispoziția nr.59/2003 a demonstrat că actul de vânzare nr.XXX nu a fost modificat, că terenul restituit nu mai respectă dimensiunile din actul de proprietate și nu este pus în posesie pe vechiul amplasament. Acest fapt a dus la încălcarea dreptului de proprietate al familiei Mureșanu - actuala proprietară a terenului ce a aparținut lui XXX.

Deși au fost depuse de XXX nominalizat în dispoziția nr.59/2003 la prima pagină pe penultimul loc, aceste probe nu au fost luate în considerare de instanță pentru soluționarea corectă a procesului.

Apelantul a menționat că, aliniamentul pe linia F roșu și V verde pe care s-a stabilit grănițuirea de către instanțele de judecată în dosarul nr.748/204/2011, așa cum rezultă din planul de situație anexă la raportul de expertiză depus de Simaciu Vasile, este menționat în primele două rânduri de "Legenda" că: «Culoarea neagră împrejmuirile și detaliile existente la data convocării părților în vederea executării măsurătorilor».

Tot apelantul a învederat că expertul Simaciu Vasile a demonstrat în planul de situație că până la aliniamentul F roșu - V verde, lățimea terenului restituit cu dispoziția nr.59/2003 este la nord de 13,90m la care se adaugă lățimea de 3,60m a aleii XXX, adică 17,50m. Aleea XXX, lată atât la nord cât și la sud de 3,60m, a aparținut lui XXX conform actul de vânzare nr.XXX dar nu a fost restituită cu dispoziția nr.59/2003 moștenitorilor lui XXX. La sud Lățimea terenului restituit cu dispoziția nr.59/2003 este de 14,50m la care se adaugă 3,60m lățimea aleii XXX nerestituită, adică 18,10m.

Mai mult, apelantul a arătat că în actul de vânzare nr.XXX al lui XXX, lățimea terenului ce include și aleea XXX este, atât la nord cât și la sud, de 17m.

Cu privire la al doilea capăt de cerere - Excepția puterii lucrului judecat invocată de pârât, apelantul a învederat că, potrivit art.105 al.2 din vechiul Cod procedură civilă a solicitat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.59/2003 pentru suprafața de 14mp - conform celor două expertize depuse de Badea Luciana și Simaciu Vasile, respectiv 18,45mp - conform cadastrului provizoriu nr.2138, dispoziție care nu a fost emisă conform lungimii, lățimii și suprafeței terenului restituit din terenul ce face obiectul actului de vânzare nr.XXX, așa cum rezultă din probele aflate la dosar.

De asemenea, apelantul a precizat că, potrivit art.106 al.1 Cod procedură civilă, anularea unui act atrage și nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare. în această situație cheltuielile de judecată nu pot avea o existență de sine stătătoare, constituind o pagubă pentru apelant deoarece procesele de revendicare a terenului nu ar mai fi avut loc, iar paguba este legal să fie suportată de pârât motiv pentru care apelantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în sumă de 5419,50lei, indexate cu indicele de inflație de la data efectuării și până la data restituirii lor.

Tot apelantul învederat că potrivit art. 179 Cod procedură civilă actul de procedură nul sau anulabil este desființat în totalitate sau în parte de la data împlinirii lui.

În alin.3 art. 179 se precizează că: «Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare».

Mai mult, apelantul a precizat că așa cum a demonstrat în cuprinsul plângerii dispoziția nr.59/2003 a primarului mun. XXX nu este legală întrucât a recunoscut în probele aflate fa dosar că restituirea suprafeței de 301,75mp s-a făcut ținându-se seama de configurația limitelor terenului existente în prezent (la data emiterii dispoziției de restituire) în funcție de modificările intervenite de-a lungul timpului și nicidecum de dimensiunile indicate în actul întocmit în anul 1942 (actul de vânzare nr.XXX).

Dacă Primăria mun. XXX ar fi îndeplinit condițiile legale de restituire a terenului de 301,75mp cu dispoziția nr.59/2003, nu ar mai fi existat proces și apelantul nu ar mai fi suportat cheltuieli de judecată în valoare de 5419,50lei.

Totodată, apelantul a solicitat instanței obligarea Primăria mun. XXX să-i plătească cheltuielile de judecată, în sumă de 5419,50lei, indexate cu indicele de inflație de la data efectuării cheltuielilor și până la data restituirii lor.

Conform art.1357 cod civil «(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare» autorul prejudiciului răspunzând chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Mai mult, apelantul a precizat că, potrivit art.452 noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată în sumă de 5419,50 lei sunt compuse din :

- 4109,50lei cheltuieli de judecată înscrise în recursul din dosar nr.748/204/2011 pag.6 și 7 din data de 28.03.2013;

- 240,00lei achitat la Judecătoria XXX cu chitanța nr.1113/2013

- 4349,50lei sumă recunoscută de Primăria mun. XXX în întâmpinarea depusă la dosar nr.831/204/2014 cu adresa nr.7153/28.3.2014 pag.1

- 310,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea fondului

- 155,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea apelului

- 155,00lei taxe de timbru depuse la dosar nr.831/204/2014 pentru judecarea recursului

- 100,00lei taxă de timbru depusă la dosar nr.831/204/2014 pentru cerere de contestare în anulare dosarul nr.3417/105/2015

- 100,00lei taxa pentru daune morale depusă la dosar nr.XXX pentru judecarea fondului

- 100,00lei taxă de timbru conform citație din 14.09.2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru apel decizia 1808/2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru apel sentința 4454/2016 dosar nr.XXX

- 50,00lei taxă de timbru pentru recurs dosar nr.XXX

- 5419,50lei total cheltuieli de judecată.

Tot apelantul a învederat că, solicită daune morale 5000 (cinci mii) euro pentru următoarele motive:

Mai mult, apelantul a precizat că în aliniatul 4 pag.8 din decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menționat că: «Solicitarea de daune morale recurenții o justifică prin încălcarea obligației de soluționare la timp și în mod corect a notificării lor, recurentul fiind veteran de război aflat în evidențele primăriei, totodată, primăria avea obligația de a-l pune în posesie pentru terenul restituit prin decizia civilă nr. 1009/2005 a Curții de Apel Ploiești în prima lună a anului 2006, însă aceasta nu s-a conformat; lipsa de diligentă, celeritate și înțelegere în soluționarea cererilor lor au condus la agravarea stării de sănătate și, în cele din urmă, la decesul soției recurentului, Mureșanu Maria Natalia, în august 2009, reclamanta inițială a cauzei».

Apelantul a precizat că în dorința de a face cheltuieli de judecată cât mai mici, acesta a apărat drepturile soției sale în fața instanțelor de judecată, și o singură dată a angajat un avocat pentru litigiul la Judecătoria XXX plătind onorariul de 1500lei.

Tot apelantul a învederat că a fost umilit, insultat și dat afară din audiență în prezența a două secretare și a consilierului juridic Voicu Monica pentru că a susținut probele din dosarul nr.831/204/2014 și a afirmat că dacă nu se soluționează favorabil cererea sa, va face plângere la DNA.

Mai mult, apelantul a arătat că primarul mun. XXX a chemat gardianul de serviciu, l-a insultat, l-a dat afară din birou și i-a spus că nu îl va mai primi în audiență, însă în ziua de 29 aprilie 2014 dar și în 2015, primarul mun. XXX i-a acordat diploma de onoare "pentru merite deosebite în apărarea patriei" cu prilejul Zilei Veteranilor de Război.

Totodată, apelantul a menționat că Judecătoria XXX care a judecat fondul, nu a soluționat nimic din cele reținute și hotărâte de înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.6047/2010, motiv pentru care apelantul a declarat apel împotriva sentinței civile nr.1808/06.05.2016.

Apelantul a învederat că Decizia nr. 1890/2013 a Curții de Apel Ploiești, dosar nr.748/204/2011, fiind de acord cu sentința civilă nr.833/02.03.2012 a Judecătoriei XXX și cu decizia civilă nr.661/29.11.2012 a Tribunalului Prahova, a respins cererea mea ca nefondată. Decizia nr. 1890/2013 este irevocabilă.

De asemenea, apelantul a arătat că în cerere a solicitat nulitatea parțială absolută a dispoziției nr.59/2003 și punerea în posesie a urmașilor lui Burloiu pe vechiul amplasament conform actului de vânzare nr.XXX iar cererea a fost respinsă și soluționată în mod diferit fața de dispoziția nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție unde, s-a decis nulitatea parțială absolută a dispoziției nr.59/2003 și amplasarea pe vechile granițe, conform actului de vânzare nr.XXX, a terenului restituit cu această dispoziție.

Tot apelantul a precizat că, Decizia nr. 1505/07.04.2015 a Tribunalului Prahova - definitivă, și-a însușit sentința civilă nr.833/2012 a Judecătoriei XXX și a respins cererea acestuia în care a solicitat să se aprobe nulitatea parțială absolută a dispoziției nr.59/2003 și punerea în posesie a urmașilor lui Burloiu pe vechiul amplasament conform actului de vânzare nr.XXX.

Mai mult, apelantul a menționat că cererea sa a fost soluționată diferit față de cererea soluționată prin decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție și față de decizia nr. 1890/2013 a Curții de Apel Ploiești.

Apelantul a susținut că în decizia Tribunalului Prahova s-a comis o gravă eroare judiciară admițând respingerea cererii sale de către Judecătoria XXX cu sentința civilă nr.833/2012. Completul de judecată a invocat din oficiu excepția prematurității formulării cererii conform art.11 al.1 din legea nr.165/2013. Acest articol se referă la fondul funciar conform legii nr.18/1991.

De asemenea, a arătat că la pag.17 ultimele două aliniate și în pag.18 primele aliniate din decizia nr.1505/2015, Tribunalul Prahova a constatat că apelul este nefondat, că, conform art.11 al.1 din legea nr.165/2013, comisiile locale și județene de fond funciar au obligația să soluționeze toate cererile de restituire. Termenul în care poate fi formulată cererea este data de întâi ianuarie 2016.

Totodată, apelantul a învederat că la rândul 3 în dispoziția nr.59/2003 s-a precizat că restituirea s-a făcut în temeiul legii nr.10/2001 iar soluționarea cererilor conform legii nr.165/2013 se face conform art.33 din lege, așa cum a procedat completul de judecată în sentința civilă nr.1808/2016.

Apelantul a precizat că în cazul hotărârilor definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, conform art.509 al.1 punctul 8 noul Cod procedură civilă sau art.322 al.7 Cod procedură civilă 1865, revizuirea se face de instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, adică de Curtea de Apel Ploiești sau Tribunalul Prahova și nu de înalta Curte de Casație și Justiție conform art.519 noul Cod procedură civilă.

Tot apelantul a învederat că a depus la dosar copia adresei Poliției XXX, adresă prin care i s-a comunict faptul că dosarul penal a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria XXX însă dosarul nu a fost soluționat până la această dată.

De asemenea, apelantul a arătat că la art.20 din legea nr.10/2001 s-a adăugat al.4/1, conform legii nr.247/2005, prin care se arată că: «Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare generate de prezenta lege este interzisă închirierea sau sub închirierea. grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei». Cererea a fost respinsă. Textul de lege nu se judecă ci se constată și se stabilește nulitatea contractelor de închiriere de către instanța de judecată.

Apelantul a învederat că: "Titlul IX: Modificarea Codului penal" legea nr.247/2005: «2. La articolul 220, alineatele 1, 2, 3 și 4 vor avea următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta prevăzută în alin.1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin.2 se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. împăcarea părților înlătura răspunderea penală"». Cererea a fost respinsă.

De asemenea, apelantul a solicitat instanței obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată conform art.451 și art.453 noul Cod procedură civilă prin care se arată că:«al.(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată». Se încadrează și în art.274 Cod procedură civilă 1865.

Apelantul a învederat că la dosarul nr.XXX a anexat copia petiției înregistrate la Consiliul superior al magistraturii cu nr. 1/12674/2016, iar după soluționarea proceselor și obținerea hotărârii definitive și irevocabile va trimite la Consiliul superior al magistraturii memorii în care va demonstra că instanțele care au judecat în dosarele nr.746/204/2011, nr.831/204/2014, nr.XXX și nr.5025/204/ 2016 nu au respectat aliniatele e, g și h din art.241 noul Cod procedură civilă pentru asigurarea celerității și articolele din codul de procedură civilă obligatorii stabilite în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, apelantul a solicitat amânarea pronunțării până la 15 zile, potrivit art.396 noul Cod procedură civilă.

Mai mult, apelantul a arătat că potrivit art.241 noul Cod procedură civilă, solicită obligarea intimatului să refacă dispoziția nr. 59/2003 și anexa 1 cu data de 29.01.2003, dispoziție declarată nulă cu decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și să le depună la dosar în vederea pronunțării sentinței.

Tot apelantul a solicitat instanței să pună în vedere intimatului pârâtului, să trimită comisia de punere în posesie ca împreună cu apelantul să stabilească linia de hotar între terenul restituit cu dispoziția nr.59/2003, respectiv terenul închiriat, și terenul apelantului conform lungimii, lățimii și suprafeței înscrise in cadastrul provizoriu nr.2138, aceste dimensiuni fiind exacte și să încheie un proces verbal din care o copie să o depună la dosar în vederea pronunțării deciziei.

Apelantul a menționat că raportul de expertiză nu este corect, conform obiecțiunilor la raportul de expertiză al expertului Simaciu Vasile, obiecțiuni care nu au fost soluționate.

De asemenea, apelantul a solicitat obligarea intimatului pârât, conform art.220 Cod penal modificat cu legea nr. 247/2005, să prezinte proba de împăcare a părților, probă ce înlătură răspunderea penală în vederea pronunțării deciziei.

Totodată, apelantul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5419,50 lei indexate cu indicele de inflație, cheltuieli justificate în notele scrise depuse la dosar la data de 31.10.2016, și stabilirea unui termen de achitare a acestor cheltuieli; obligarea intimatului la plata daunelor morale în cuantum de 5000 euro conform justificării capătului de cerere și obligarea pârâtului să răspundă la interogatoriul depus la dosar în vederea pronunțării hotărârii.

Mai mult, apelantul a solicitat instanței stabilirea unui termen scurt pentru plata despăgubirilor, a cheltuielilor de judecată și a daunelor morale și obligarea intimatului să ceară modificarea cadastrului provizoriu nr.2138 conform actului de vânzare nr.XXX și să-l pună de acord cu dispoziția nr.59/2003. Suprafața terenului restituit în cadastru este de 297mp iar în dispoziția nr.59/2003 este de 301,75mp.

În concluzie, apelantul a solicitat instanței să constatate că Judecătoria XXX nu a judecat fondul plângerii sale din dosarul nr.XXX conform art.315 al.1 Cod procedură civilă conform probelor de drept dezlegate și nu a administrat probe care sunt obligatorii pentru judecarea fondului. Art.315 al.1 Cod procedură civilă este menționat de înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.6047/2010 la pag.11 penultimul aliniat , respectiv: «Potrivit dispozițiilor art. 315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"».

Apelantul a învederat că Judecătoria XXX care a judecat fondul, nu a soluționat nimic din cele reținute și hotărâte de înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.6047/2010, motiv pentru care apelantul a declarat apel împotriva sentinței civile nr.1808/06.05.2016.

De asemenea, apelantul a precizat că Judecătoria XXX nu a respectat art.166 Cod procedură civilă 1865 - excepția puterii lucrului judecat pentru nulitatea parțială absolută a dispoziției nr.59/2003, nulitate stabilită în decizia nr.6047/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție

Tot apelantul a învederat că invocă excepția autorității lucrului judecat, conform art.432 noul Cod procedură civilă și art.166 Cod procedură civilă 1865, pentru declararea nulității parțiale absolute a dispoziției nr.59/2003 de către înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.6047/2010.

Mai mult, apelantul a solicitat în temeiul disp. art. 190 noul Cod procedură civilă și art.1801 Cod procedură civilă 1865, stabilirea unor amenzi și despăgubiri pentru formularea cu rea credință în întâmpinare a celor trei excepții de procedură.

Tot apelantul a menționat că, potrivit art.223 noul Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Apelantul a solicitat instanței să aibă în vedere probele din dosarele nr.748/204/2011, nr.831/204/2014 și dosarul nr.XXX.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX.

In raport de motivele de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la primul termen de judecată și nu a solicitat nici-un mijloc de probă în apărare.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În cauza de față, s-a solicitat, la data de 06.07.2016, în temeiul art. 509 c.pr.civ., revizuirea sentinței nr. 1808/06.05.2016 pronunțată de Judecătoria XXX în dosarul nr. XXX.

La data de 19.12.2016, dată la care s-a pronunțat sentința apelată, cât și la data promovării cererii de revizuire (06.07.2016) sentința civilă nr. 1808/06.05.2016 nu era definitivă, împotriva acesteia fiind exercitată calea de atac a apelului de către apelantul Mureșan Vasile, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.10.2016, iar la data de 05.12.2016 dosarul nr. XXX a fost suspendat în temeiul art.411 alin.1 pct. 2 c.pr.civ., astfel cum rezultă din extrasul ecris, atașat de instanță, din oficiu, la dosar.

Potrivit art. 459 c.pr.civ. căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atâta timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Pe cale de consecință, devreme ce apelul nu a fost soluționat, cum am arătat anterior, în mod temeinic și legal, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1808/06.05.2016 pronunțată în dosarul nr. XXX și a respins cererea ca inadmisibilă.

Astfel, sunt total neavenite criticile revizuentului din cererea de apel, motiv pentru care tribunalul le va înlătura ca atare și, în temeiul art. 480 c.pr.civ., va respinge apelul declarat de apelantul revizuent XXX ca nefondat.

← Nelegala îndeplinire a procedurii de citare. Jurisprudență...  Stabilire program de legături personale. Jurisprudență Minori →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul împotriva sentinţei