Stabilire program de legături personale. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 615 din data de 27.04.2018
DECIZIA CIVILĂ NR. 615
Data: 27 Aprilie 2018
Autor- CRISTINA CHELARU
Domeniu asociat: Minori
Titlu: Stabilire program de legături personale
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1552 din data de 11.12.2017, Judecătoria XXXa admis acțiunea formulată de reclamantul XXX, împotriva pârâtei XXX, a stabilit la pârâtă locuința minorului XXX, născut la XXX, a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului XXX să fie exercitată de ambii părinți, a obligat reclamantul să plătească pârâtei pensie de întreținere în favoarea minorului XXX, în cotă de 1/6 din veniturile nete lunare, pe care reclamantul le primește de la XXX, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului, a obligat pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul XXX, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 18,00 până duminica ora 17,00; o lună în vacanța de vară; cate o zi de Crăciun și de Paște de la ora 10,00 până la ora 19,00 și a compensat cheltuielile de judecată.
In motivare, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Judecătoriei XXX la data de 13 decembrie 2016 reclamantul XXX a chemat în judecată pe pârâta XXX, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească la pârâtă locuința minorului XXX, născut la 8 august 2004, autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, el să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima și a treia săptămâna din lună de vineri ora 18,00 până duminică ora 17,00; o lună în vacanța de vară și câte o zi de Crăciun și Paste de la ora 10,00 până la ora 19,00 și să plătească pârâtei pensie de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în urma relației de căsătorie cu pârâta s-a născut minorul XXX, iar prin sentința 1203/2008 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin decizia 564/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei și obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 - 19,00 la domiciliul lui și în a doua și a patra săptămâna în ziua de marți între orele 17,00 - 20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă a reclamantului la domiciliul acestuia și o zi în perioada sărbătorilor de Paști și Crăciun, între orele 09,00 - 14,00, la domiciliul tatălui.
În continuare, reclamantul arată că prin decizia civilă nr. 184 din 08 febr.2011 a Tribunalului Prahova a fost obligat să plătească pensie de întreținere în favoarea minorului în procent de 25% din venitul net realizat.
Mai precizează reclamantul că la acest moment este căsătorit și mai are doi copii minori în întreținere.
Pârâta a formulat întâmpinare, precizând că cele relatate de reclamant nu corespund adevărului.
Mai menționează pârâta că prin sentința de divorț i s-a încredințat ei spre creștere și educare minorul, astfel încât solicitarea reclamantului este una formală.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești pârâta arată că reclamantul nu a fost obstrucționat în exercitarea acestui drept, de care de altfel nu a înțeles să se folosească în fapt, iar cu privire la programul de legături personale cu minorul reclamantul nu a fost împiedicat să beneficieze de acest program stabilit de instanță.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a luat interogatoriu pârâtei și au fost audiate martorele Matei Gabriela și XXX.
In fapt, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1203 din 9 iunie 2008 a Judecătoriei XXX s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și i s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul XXX, născut la 8 august 2004.
Prin decizia civila nr. 564 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova - Secția civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta XXX împotriva sentinței civile nr. 412 din 16 febr.2009 a Judecătoriei XXXși s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că pârâta a fost obligată să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul XXX, de doua ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 - 19,00 la domiciliul reclamantului, în a doua și a patra săptămână în ziua de marți între orele 17,00 - 20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia și o zi în perioada sărbătorilor de Paște și Crăciun, între orele 09,00 - 14,00 la domiciliul tatălui.
După cum precizează martora XXX, minorul XXX, se află în prezent la pârâtă, unde este bine îngrijit, menționând că nu l-a văzut niciodată pe minor împreuna cu tatăl său.
În continuare, martora declară că în prezent reclamantul nu poate avea o relație normală cu minorul, deoarece acesta refuză.
La rândul ei, martora Matei Gabriela arată că reclamantul merge să-l viziteze pe minor, însă acesta refuză să-l vadă pe tatăl său.
Copiile certificatelor de naștere privind pe minorii ---, născuți la data de ---, atestă că reclamantul mai are în întreținere doi copii minori.
Având în vedere cele mai sus menționate și considerând că este în interesul superior al minorului XXX, instanța de fond în baza art. 496 alin. 2 cod civil, a admis acțiunea și a stabilit la pârâtă locuința acestuia.
În baza art. 397 cod civil, instanța a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului XXX să fie exercitată de ambii părinți.
Ținând cont de disp. art. 525 alin.1, art. 529, art. 532 alin. 1 cod civil, instanța de fond a obligat pe reclamant să plătească pârâtei pensie de întreținere în favoarea minorului XXX, în cotă de 1/6 din veniturile nete lunare, pe care reclamantul le primește de la XXX, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Potrivit art. 496 alin. 5 cod civil, instanța de fond a obligat pe pârâtă să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul XXX, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 18,00 până duminică ora 17,00; o lună în vacanța de vară; câte o zi de Crăciun și de Paște de la ora 10,00 până la ora 19,00.
În baza art. 453 alin. 2 cod procedura civila, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe ,în termen legal, pârâta XXX a declarat apel arătând că este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul menținerii sentinței instanței de fond numai în ceea ce privesc următoarele capetele de cerere: exercitarea autorității părintești și reducerea pensiei de întreținere, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, apelanta-pârâtă a arătat că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, intimatul a investit instanța de fond cu o cerere ce cuprindea patru solicitări.
Prima solicitare se referea la stabilirea locuinței minorului la mamă, respectiv la apelantă.
Prin întâmpinarea depusă, apelanta-pârâtă a arătat că această solicitare a reclamantului urmează a fi respinsă deoarece există stabilită locuința minorului la aceasta, prin sentința civilă nr. 1203 din 09.06.2008, prin care s-a dispus încredințarea spre creștere și educare acesteia, ceea ce echivalează, conform noului cod civil cu stabilirea locuinței minorului.
Apelanta-pârâtă a arătat că cel de-al treilea capăt de cerere se referă la legăturile personale cu minorul, cerere care a fost soluționată prin Decizia civilă nr. 564 din 15.10.2009, existentă la fila 48 din dosar.
De asemenea, apelanta-pârâtă a învederat că pentru ambele cereri există autoritate de lucru judecat și instanța a respins apărările sale, apreciind că se impune fixarea unui alt program de vizitare și obligarea sa să-i permită reclamantului să aibă legături cu minorul XXX.
Totodată, apelanta-pârâtă a precizat că acest capăt de cerere urma a fi respins, nu numai pe cale de excepție dar și pe fond, pentru următoarele considerente: nu l-a împiedicat niciodată pe reclamant să aibă legături personale cu minorul, noul program fixat este un program care nu aduce nici un beneficiu interesului minorului, ci dimpotrivă îi creează dezavantaje.
Apelanta pârâtă a menționat că nu a invocat în fața instanței de fond faptul că reclamantul din cea de-a doua căsătorie are un copil în vârstă de aproximativ 5 ani, ce are un handicap sever, nu se poate deplasa și nu comunică. Astfel, în situația în care fiul său ar fi luat în domiciliul reclamantului de vineri de la orele 18, până duminică la orele 17,00, o zi de Crăciun și de Paște și câte o lună din vacanța de vară ar avea un contact direct cu acest minor, a cărui situație medicală l-ar afecta profund pe fiul său.
A mai arătat apelanta-pârâtă că dacă reclamantul ar fi avut în vedere interesul fiului lor, ar fi evitat pe cât posibil o astfel de situație, urmând ca pe măsură ce trecea timpul și fiul lor devenea major, se obișnuia treptat și nu ar fi fost așa afectat.
În ceea ce privește celelalte două capete de cerere, respectiv cea cu privire la exercitarea autorității părintești și reducerea pensiei, apelanta-pârâtă a precizat că instanța de fond avea posibilitatea să se pronunțe la primul termen de judecată, deoarece aceasta a fost de acord cu reducerea pensiei și cu exercitarea autorității părintești.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. 1 C.pr.civ., apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant (art. 477 alin. 1 c.proc.civ.), devoluția operând cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu e limitat la anumite soluții din dispozitiv (art. 477 alin. 2). Â
Cu privire la motivul de apel constând în faptul că există autoritate de lucru judecat pe capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului la mamă, instanța îl va respinge ca neîntemeiat având în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1203 din data de 09.06.2008 pronunțată de Judecătoria XXXîn dosar nr. 269/331/2008, definitivă prin neapelare, (f. 54-55), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Popescu Crina Cătălina împotriva pârâtului XXX, s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 03.07.1999 și înregistrată sub nr. 35/03.07.1999 în registrul de stare civilă al Primăriei orașului XXX din vina pârâtului, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de XXX; s-a dispus încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorului XXX, născut la data de XXX și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorului, pensie de întreținere în cuantum de 320 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii, 09.06.2008 și până la majoratul copilului.
La pronunțarea sentinței civile nr. 1203 din data de 09.06.2008 de către Judecătoria XXXinstanța a avut în vedere dispozițiile legale aplicabile în materia "minori și familie";, respectiv Codul familiei.
Potrivit art. 42 Codul familiei, instanța judecătorească va hotari, odata cu pronuntarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințati copiii minori; totodată instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Potrivit art. 5 alin. 2) din legea nr. 71/2011, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.
Conform art. 483 alin. 1 C.civ., autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
In reglementarea anterioară (Codul familiei), desfacerea căsătoriei părinților antrena ipso facto scindarea ocrotirii părintești, în sensul că drepturile părintești reveneau aceluia dintre părinți căruia instanța a încredințat creșterea și educarea copilului, celălalt părinte păstrând prerogativa de a veghea la creșterea, educarea, pregătirea profesională a copilului și de a păstra legături personale cu acesta.
Potrivit art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
In reglementarea actuală, regula o constituie exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți.
In reglementarea actuală, legiuitorul a instituit totodată norme cu privire la stabilirea locuinței minorului precum și cu privire la drepturile părintelui separat de copil.
Astfel, conform art. 400 alin. 1 C.civ., în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Articol 496 alin. 2 C.civ. prevede că dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărâște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Conform art. 430 alin. 1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Potrivit art. 431 alin. 1 C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei XXXla data de 13.12.2016, sub nr. 4451/331/2016, reclamantul XXX a chemat în judecată pe pârâta XXX, solicitând instanței să dispună stabilirea locuinței minorului XXX la mamă, exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți și stabilirea unui program de vizitare.
Având în vedere cele de mai sus, instanța reține că nu este autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului la mamă, instituția "locuinței minorului"; fiind introdusă prin dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind Codul civil.
Cu privire la motivul de apel constând în faptul că instanța de fond în mod eronat a respins excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere având ca obiect stabilire legături personale cu minorul XXX, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 412/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria XXXîn dosar nr. 1371/331/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 564/15.10.2009 (f. 48 - 51 din dosar) s-a dispus obligarea pârâtei XXX să permită reclamantului XXX să aibă legături personale cu minorul XXX, născut la data de XXX de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09:00 - 19:00, la domiciliul reclamantului, în a doua și a patra săptămână în ziua de marți între orele 17:00 - 20:00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia și o zi în perioada sărbătorilor de Paște și de Crăciun între orele 09:00 - 14:00 la domiciliul tatălui.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Având în vedere dispozițiile legale de mai sus, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere privind stabilirea legăturilor personale cu minorul.
Pe fondul acestui capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 10 alin. 1 C.proc.civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei XXXla data de 13.12.2016 reclamantul a solicitat stabilirea de legături personale cu minorul XXX astfel: în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 18:00 până duminică orele 17:00 prin luarea acestuia la domiciliul său, o lună în vacanța de vară și câte o zi de Crăciun și Paște de la orele 10:00 până la orele 19:00.
Din declarațiile martorilor propuși de către reclamant, XXX și XXX (f. 103-104 dosar fond) reiese că intimatul reclamant îl vizitează pe minor la școală, îi cumpără cadouri și încearcă să ia legătura cu acesta din urmă însă minorul refuză comunicarea cu tatăl său.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia ascultării minorului XXX (f. 42 dosar fond) reiese că acesta din urmă nu a mai fost căutat de către tatăl său de aproximativ o jumătate de an.
Potrivit art. 488 alin. 1 C.civ., părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în acest scop, părinții sunt obligați: să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să prezintă și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului și să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, instanța reține că ambii părinți au obligația de a conlucra în ceea ce privește copilul și de a participa în egală măsura la dezvoltarea unei relații armonioase cu acesta.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că intimatul reclamant depune eforturi în vederea îmbunătățirii relației tată copil și se interesează de situația acestuia din urmă, participând la creșterea și educarea sa.
In ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că modificarea programului de vizitare în sensul luării minorului XXX în domiciliul intimatului reclamant este de natură să îl afecteze pe acesta din urmă din cauza problemelor de sănătate ale celuilalt copil al intimatului, instanța o va înlătura ca neîntemeiată având în vedere pe de o parte faptul că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens iar pe de altă parte faptul că intimatul mai are un minor cu handicap sever nu este de natură să îngrădească relația dintre intimat și fiul său XXX.
Având în vedere cele de mai sus, în raport și de vârsta minorului, instanța reține că se impune modificarea programului de vizitare astfel încât să permită întâlniri frecvente, pentru ca minorul să dezvolte o relație afectivă corespunzătoare cu tatăl său.
Pentru aceste considerente, instanța va admite apelul declarat de apelanta pârâtă; va schimba în parte sentința civilă nr. 1552/11.12.2017 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, va obliga apelanta pârâtă să permită reclamantului să aibă legături personale cuj minorul XXX, prin luarea acestuia în domiciliul tatălui, în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, între orele 10:00-19:00, două săptămâni în vacanța de vară, câte o zi de Crăciun și de Paște de la ora 10:00 până la ora 19:00 și va păstra în rest sentința.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va obliga intimatul rec reclamant la plata către apelanta pârâta a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
| ← Inadmisibilitate revizuire exercitată concomitent cu apelul... | Anulare parţială a unei dispoziţii emise în baza legii nr.10/2001 → |
|---|
