Indemnizaţia reparatorie solicitată în calitate de urmaş de erou martir. Condiţii de acordare
| Comentarii |
|
În speţă, intimata-reclamantă, în calitate de urmaş de erou martir, nu a făcut dovada că nerealizarea veniturilor s-a datorat unor motive neimputabile, limitându-se la a depune declaraţia notarială că nu realizează venituri din motive neimputabile, înscris care nu poate fi asimilat unei dovezi în sensul celor statuate de art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3903 din 19 noiembrie 2012
Curtea de Apel Ploiești a fost învestită în dosarul nr. 7424/114/2011 cu soluționarea recursului declarat de pârâta C.J.P. Buzău, în contradictoriu cu reclamanta R.C., împotriva sentinței civile nr. 948/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a admis în parte acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâtă să emită decizie pentru plata indemnizației reparatorii conform Legii nr. 341/2004, în favoarea reclamantei R.C., în calitate de urmaș de erou martir, începând cu data de 15.12.2004.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a indemnizației reparatorii și s-a luat act că R.C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta R.C. are calitatea de urmaș de erou martir al Revoluției române din decembrie 1989, astfel cum rezultă din certificatul eliberat la 8.02.2006.
în această calitate, a arătat tribunalul, reclamanta are dreptul la o indemnizație reparatorie acordată și reglementată de Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, indemnizație care se acordă, la cerere, urmașilor eroilor martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, documentația care a stat la baza emiterii certificatului doveditor.
Prin decizia nr. 9254/20.05.2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Buzău, a reținut tribunalul, a fost respinsă cererea petentei R.C. de acordare a indemnizației reparatorii începând cu data de 15.12.2004, cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada nerealizării de venituri din motive neimputabile.
Instanța a constatat că, potrivit declarației notariale autentificate sub nr. 1449 din 14.06.2011, reclamanta a făcut dovada nerealizării veniturilor mai mari decât salariul mediu pe economie, din motive neimputabile, pentru perioada 15.12.2004 - 14.06.2011.
Totodată, instanța a reținut că pentru acordarea indemnizației reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, dovada îndeplinirii condiției referitoare la venitul realizat de către beneficiar se face cu declarația pe propria răspundere, sub sancțiunea prevederilor art. 292 C.pen., iar această declarație, așa cum recunoaște și pârâta, a fost depusă de reclamantă și se referă la întreaga perioadă anterioară pentru care se cuvine indemnizația reparatorie.
în atare situație, a concluzionat tribunalul, nu există niciun motiv legal ca să nu se acorde indemnizația reparatorie pentru perioada restantă, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) coroborate cu dispozițiile art. 41și art. 42din Legea nr. 341/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să acorde și pentru viitor indemnizația reparatorie, prevăzută de Legea nr. 347/2006, tribunalul a constatat că este neîntemeiat, întrucât dreptul subiectiv afirmat de reclamantă nu îndeplinește cerința de a fi născut și actual, fiind supus unei condiții, la fel ca și interesul acesteia.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 C.proc.civ., pârâta C.J.P. Buzău, criticând-o ca nelegală din perspectiva cazului de modificare reglementat de pct. 4 al art. 304 C.proc.civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, întrucât în cauză nu este îndeplinită cerința stipulată de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, conform căreia, din motive neimputabile, reclamanta să nu fi realizat venituri.
Astfel, a precizat recurenta, reclamanta trebuia să dovedească că se află într-una dintre situațiile prevăzute de art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, or, în speță, deși nu s-a făcut o astfel de dovadă, instanța de fond dând o interpretare greșită legii, a admis acțiunea.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata R.C. nu a depus întâmpinare și a solicitat, prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefondat.
La data de 19.12.2012 Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia civilă nr. 3903 prin care a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Buzău și a modificat în parte sentința civilă nr. 948/2012 a Tribunalului Buzău, în sensul că a respins în totalitate acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reamintit că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, urmașii eroilor martiri pot beneficia de o indemnizație reparatorie, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ sau nu realizează venituri din motive neimputabile lor.
în speță, intimatei-reclamante, în raport de vârsta sa, îi este aplicabilă ipoteza a II-a din textul menționat în precedent, context în care devin incidente dispozițiile art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, care definesc noțiunea de „motive neimputabile”.
Astfel, a arătat Curtea, legiuitorul a stabilit că prin motive neimputabile se înțelege situația în care se află urmașii eroilor martiri, indiferent de vârstă, care: și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă; nu le-a fost oferit de către A.J.O.F.M. un loc de muncă corespunzător capacității de muncă sau pregătirii profesionale; sunt refuzați de către angajatorul postului oferit de către A.J.O.F.M.
Prin urmare, voința legiuitorului a fost ca acordarea acestei indemnizații să se realizeze doar în situația în care urmașul eroului martir, deși a făcut toate demersurile pentru a obține venituri, datorită existenței uneia dintre situațiile la care face referire art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, nu a putut fi angajat.
în speță, intimata-reclamantă nu a făcut o astfel de dovadă, limitându-se la a depune la dosar declarația sa notarială că nu realizează venituri din motive neimputabile, înscris care, în mod evident, nu poate fi asimilat unei dovezi în sensul celor statuate de art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, din care să reiasă că a efectuat demersuri la A.J.O.F.M. pentru obținerea unui loc de muncă sau că ar fi fost refuzată de angajatorul postului oferit de către A.J.O.F.M, ori că s-ar afla într-o situație de pierdere totală sau parțială a capacității sale de muncă.
în considerarea acestor argumente, constatând că prin soluția pronunțată, instanța de fond nu a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 și, respectiv, pe cele ale art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, Curtea a stabilit incidența cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în acest context, Curtea a procedat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea în parte a sentinței, în sensul că a respins în totalitate acțiunea precizată, formulată de R.C.
(Judecător Andra Corina Botez)
| ← Acordarea indemnizaţiei de şomaj şi a primei de încadrare... | Prescripţie. Promovare acţiune care ulterior s-a perimat.... → |
|---|
