Indemnizaţie de şomaj. Persoană ce nu a avut un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. Neîndreptăţire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 817 din 2 martie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3670 din 24 august 2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 4326/84/2010 s-a respins ca nefondată cererea precizată formulată de contestatorul PINTEA AUGUSTIN, împotriva dispoziţiei nr.2555 emisă de intimata AGENŢIA PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ SALAJ, precum şi acordarea venitului de completare aferent indemnizaţiei de şomaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că la data de 29 martie 2010 raporturile de muncă ale petentului Pintea Augustin au încetat, la data de 26 februarie 2010, petentul a beneficiat de serviciile de preconcediere acordate de pârâtă.
Petentul a depus cererea de acordare a indemnizaţiei de şomaj la data de 22 aprilie
2010.
Potrivit art.34 alin.1 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, „şomerii.beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare, c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă sau au realizat venituri în acea localitate.
Ultimele 24 de luni anterioare datei înregistrării cererii la petentă, care este 22 aprilie 2010, se încadrează în perioada 22 aprilie 2008-21 aprilie 2010. În cadrul acestor limite, în perioada 4 noiembrie 2008 - 3 noiembrie 2009, petentul a beneficiat de salariu fără plată.
Conform disp.art.49 Codul Muncii, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
Părţile nu au stabilit dacă anumite drepturi şi obligaţii pot să existe pe durata suspendării contractului individual de muncă, ca de exemplu plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, stagiul de cotizare de minimum 12 luni din ultimele 24 luni premergătoare date înregistrării cererii constă în suma perioadelor de timp în care petentul a prestat efectiv muncă.
Având în vedere acest mod legal de calcul, rezultă că petentul a lucrat în perioada 22 aprilie 2008 - 29 martie 2010 (dată la care au încetat raporturile de muncă) 11 luni şi 7 zile, care echivalează cu stagiul de cotizare.
Potrivit art.34 din Legea 76/2002, stagiul de cotizare se calculează de la data înregistrării cererii de acordare a indemnizaţiei de şomaj (în speţă, 22 aprilie 2010), în urmă până la împlinirea perioadei de 24 luni, nu de la încetarea raporturilor de muncă (în speţă 29 martie 2010).
Având în vedere motivele expuse, instanţa a constatat că Dispoziţia nr. 2555/20 mai 2010 prin care pârâta a respins cererea petentului pentru acordarea ajutorului de şomaj este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Pintea Augustin solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei.
In motivare, se arătă că, întrucât înregistrarea cererii de acordare a indemnizaţiei de şomaj a fost făcută în intervalul de 30 de zile de la desfacerea contractului de muncă, respectiv la data de 22.04.2010.
La data de 29.03.2010, când i-a fost desfăcut contractul de muncă, lista cu salariaţii disponibilizaţi de calea ferată se afla la AOFM Sălaj, astfel încât această dată trebuia luată în considerare, iar nu data la care a depus actele solicitate, inclusiv cartea de muncă, care i-a fost eliberată de unitate numai la data de 21.04.2010, când a depus-o la AOFM.
Consideră că i s-a făcut o nedreptate, întrucât deşi dreptul la şomaj se naşte cu data de
29.03.2010, AOFM a luat în calcul o altă dată pentru calcularea stagiului de cotizare.
Intimata AGENŢIA JUDEŢENĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ SĂLAJ prin întâmpinare (f.7) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Conform prevederilor art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă, condiţia care trebuie îndeplinită, pentru a putea beneficia de indemnizaţia de şomaj, este aceea de a avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi tribunalul, punctul de plecare în stabilirea perioadei de 24 de luni, îl constituie data înregistrării cererii de acordare a indemnizaţiei de şomaj la pârâta AJOFM, care în speţă este 22.04.2010, textul legal neindicând nici o excepţie în acest sens, neavând relevanţă sub acest aspect data la care au încetat raporturile de muncă sau data la care a fost eliberată cartea de muncă.
Pentru a putea beneficia de drepturile acordate şomerilor, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamantul trebuia să realizeze un stagiu de cotizare, adică de o perioadă in care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj, de minim 12 luni, însă, în total stagiul de cotizare realizat este de doar 11 luni 7 zile.
Aşa cum în mod just s-a reţinut şi de către prima instanţă, în cauză reclamantul nu este îndreptăţit la acordarea drepturilor de şomaj, nefiind îndeplinită condiţia realizării stagiului minim de 12 luni anterior depunerii cererii la pârâtă, sens în care soluţia primei instanţe, de respingere a contestaţie îndreptată împotriva deciziei emise de pârâtă, se constată a fi cea legală.
Pârâta nu a emis decizia de atacată prin care a respins cererea de acordare a indemnizaţiei de şomaj ca urmare a nerespectării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea nr. 76/2002, aşa cum în mod greşit se invocă de către recurent, ci doar ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 34 din lege privitoare la stagiul de cotizare.
Problema respectării termenului 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea nr. 76/2002 şi invocat de recurent avea relevanţă doar în situaţia în care s-ar fi realizat stagiul de cotizare de minim 12 luni, caz în care s-ar fi determinat în mod diferit momentul de la care se acordă indemnizaţia de şomaj, astfel: de la data încetării raporturilor de muncă dacă cererea este formulată în termen de 30 zile de la această dată sau începând cu data înregistrării cererii, dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile.
Susţinerea reclamantului, potrivit căreia nu a putut intra în posesia carnetului de muncă şi că acesta ar fi fost motivul respingerii cereri sale, este nefondată, deoarece reclamantul avea posibilitatea de expedia prin poştă cererea către pârâtă.
Ţinând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală şi temeinică, astfel ca o va menţine ca atare, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate. (Judecător Sergiu Cătălin Boboş)
| ← Cerere de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanţelor... | Prescripţia dreptului la acţiune. Contract de... → |
|---|
