Insolvenţă. Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii compensării creanţelor fiscale. Competenţa materială a judecătorului sindic
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 16 din data de 08.10.2015
Insolvență. Acțiune având ca obiect constatarea nulității compensării creanțelor fiscale. Competența materială a judecătorului sindic.
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr.a/2014 creditorul SC S SRL a chemat în judecată D.G.R.F.P. GALAȚI prin A.J.F.P. BUZĂU, în nume propriu și pentru ANAF-D.G.A.M.C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate caracterul ilicit și nul al stingerii, de către autoritățile fiscale, a creanțelor fiscale anterioare deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului SC D.S.SA, prin compensare cu creanțele SC D.S. SA născute în perioada de observație și/sau de reorganizare și să fie obligate autoritățile fiscale la desființarea oricăror acte, înregistrări sau evidențe subsecvente compensării creanțelor fiscale anterioare deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului SC D.S. SA născute în perioada de observație și/sau de reorganizare.
În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că, în fapt, prin Încheierea Camerei de consiliu din 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.b/2013, împotriva debitorului SC D.S. SA s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar practicianul în insolvență RVA I.S. SPRL, iar creditorul ANAF este înscris în Tabelul definitiv al creditorilor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență din 2013, cu o creanță în sumă de 85 974,551 lei.
În 2014, creditorul majoritar SC S SRL a depus la Tribunalul Buzău, conform prevederilor art.94 din Legea nr.85/2006,Planul de reorganizare a activității debitorului SC D.S. SA, plan care prevede plata creanțelor bugetare în proporție de 100 % într-o perioadă de 3 ani,conform programului de plată a creanțelor.
Ulterior deschiderii procedurii insolvenței, în urma continuării activității în perioada de observație, întrucât debitorul SC D.S.SA efectuează în mod frecvent operațiuni de export și livrări intracomunitare de bunuri, acesta a calculat și a depus la autoritatea fiscală, în perioada martie 2013 - iulie 2014, un număr de 14 deconturi de TVA, în valoare totală de 31 431 728 lei, prin care aceasta solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată și stingerea unor obligații curente prin depunerea unor cereri de compensare.
ANAF-D.G.A.M.C și A.J.F.P. BUZĂU au emis însă un număr de 14 decizii de corectare, care dispun, în mod identic, corectarea soldurilor inițiale pentru deconturile de TVA aferente unor perioade ulterioare deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului SC D. S.SA. Prin emiterea acestor decizii de corectare, ANAF-DGAMC și AJFP Buzău dispun preluarea în decontul de TVA aferent unor perioade ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, a unor obligații de plată anterioare deschiderii procedurii insolvenței, obligații pentru care ANAF a fost înscrisă în tabelul creditorilor debitorului SC D.S. SA și care urmează a fi plătite în conformitate cu prevederile planului de reorganizare depus. Astfel, creditorul bugetar a procedat la imputația sumelor TVA de restituit, născute în perioada de observație și solicitate la rambursare prin cele 14 deconturi de TVA, asupra creanțelor ANAF născute anterior deschiderii procedurii.
Creditorul a apreciat că demersul individual al ANAF-DGAMC și AJFP Buzău contravine, în general,caracterului colectiv și concursual al procedurii insolvenței, dar și mai multor dispoziții legale exprese, în particular celor prevăzute de art.2,36,46,49 și 52 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Creanțele fiscale ale ANAF,a nterioare deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului SC D.S. SA odată înscrise în tabelul definitiv actualizat al creanțelor, stingerea acestora are loc doar în cadrul și cu respectarea procedurii colective și concursuale a insolvenței.
Raportând circumstanțele cauzei la reglementările legale incidente, în speță debitorul se află în perioada de observație, iar stingerea unor creanțe născute anterior deschiderii procedurii nu este posibilă, deoarece ea devine nulă în temeiul art.46 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Deciziile organului fiscal au fraudat în mod direct și semnificativ atât interesele creditorilor din procedura insolvenței, întrucât ANAF s-a îndestulat cu prioritate față de alți creditori cu rang superior,cum sunt creditorii garantați și salariații, cât și interesele debitorului, pentru că în mod ilegal l-au lipsit de mijloace bănești la care era îndreptățit și care sunt necesare pentru redresarea și respectiv, reorganizarea debitorului.
Pentru dovedirea susținerilor sale, creditorul SC S. SRL a depus la dosarul cauzei, în copie,Decizia civilă din 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.Z, Situația deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare depuse de SC D.S. SA ulterior deschiderii procedurii insolvenței și care au fost corectate de organul fiscal, precum și Situația TVA a debitorului SC D.S.SA în perioada noiembrie 2012 -septembrie 2014.
ANAF - D.G.R.F.P. GALAȚI prin A.J.F.P. BUZĂU a formulat în scris întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii formulate de creditorul SC S. SRL, invocând următoarele motive :
Debitorul SC D.S. SA se află în procedura insolvenței conform Legii nr.85/2006 începând din 2013.
DGAMC București s-a înscris la masa credală cu obligații restante în sumă de 85 974 551 lei, din care : TVA - 24 645 959 lei, sold noiembrie 2013. SC D.S. SA a fost administrat de DGAMC București până la data de decembrie 2013, iar începând cu data de 1 ianuarie 2014 a trecut în administrarea A.J.F.P. Buzău - Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii.
Ulterior intrării în insolvență, debitorul SC D..S. SA a încălcat prevederile art.82 alin.(3) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale Ordinului Președintelui ANAF nr.1790/2012 pentru aprobarea modelului și conținutul formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată";, care stipulează obligativitatea contribuabilului de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și de bună credință informațiile prevăzute de formulare corespunzătoare situației fiscale.
În fapt, după intrarea debitorului SC D.S. SA în procedură de insolvență, în deconturile de TVA depuse acesta nu își preia la rd.35 TVA rămasă de plată din perioada precedentă, exclusiv plățile efectuate până la data decontului, așa cum era prevăzut în instrucțiunile pentru completarea formularului 300, anexa 2 a Ordinului nr.1790/2012. Datorită nepreluării sumelor de plată din deconturile anterioare (este vorba de TVA de plată înscris la masa credală de 27 645 959 lei,de TVA de plată din perioada de observație de 3 998 675 lei și de TVA de plată stabilit suplimentar de inspecția fiscală de 1 596 792 lei în anul 2013), debitorul a solicitat rambursarea TVA în sumă de 19 416 950 lei, iar în perioada ianuarie 2014 -august 2014 rambursarea sumei de 12 014 778 lei.
Aplicând procedura specială în domeniu,respectiv pct.6 lit.a) din Instrucțiunile de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA aprobate prin OMFP nr.179/2007, DGAMC București a emis 4 decizii de corectare a erorilor materiale pentru 4 deconturi de TVA cu opțiune de rambursare a sumei de 12 957 172 lei, iar AJFP Buzău-Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii a emis 10 decizii de corectare a erorilor materiale pentru 10 deconturi de TVA cu opțiune de rambursare a sumei de 18 474 556 lei. Toate cele 14 decizii de corectare a erorilor materiale au fost contestate, cele 4 decizii emise de DGAMC București făcând obiectul dosarului nr.j, aflat pe rolul Curții de Apel București.
Prin contestația formulată, SC S. SRL apreciază că organul fiscal a dat o interpretare eronată prevederilor legale,făcând abstracție în mod nejustificat de obligativitatea aplicării Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, prin emiterea deciziilor de corecție a deconturilor de TVA. Aceste aprecieri sunt lipsite de temei legal,iar instanța nu le poate reține, întrucât niciun articol al Legii nr.85/ 2006 nu dă dreptul contribuabilului insolvent să nu își preia în decontul de TVA suma TVA înscrisă la masa credală.
De asemenea, în cuprinsul cererii se invocă greșit art.24 din OG nr.92/ 2003, întrucât nu este vorba de compensare, ci de regularizare, conform art.147³ din Codul fiscal,la care este obligată persoana impozabilă. Potrivit art.116 alin.(1) din același act normativ,compensarea presupune ca ambele părți să dobândească reciproc atât calitatea de creditor,cât și cea de debitor. În speță, însă,SC D.S. SA are numai calitatea de debitor, până la data de august 2014,când, odată cu depunerea decontului de TVA aferent lunii iulie 2014, prezintă un sold negativ de TVA în sumă de 1 479 922 lei.
Constatând existența în cauză a unor decizii de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA, contestate de debitor și a unor decizii de soluționare a contestațiilor formulate de acesta, judecătorul-sindic a pus în discuția părților, din oficiu, excepția de necompetență materială.
Creditorul SC S. SRL și debitorul SC D.S. SA au solicitat respingerea excepției invocate și constatarea competenței judecătorului-sindic,invocând prevederile art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006, în vreme ce AJFP Buzău a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a judecătorului-sindic, invocată din oficiu.
Examinând cu prioritate,în contextul dispozițiilor art.248 alin.(1) din codul de procedură civilă ,excepția de necompetență materială a judecătorului-sindic, invocată de oficiu, se constată că această excepție nu este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Temeiul juridic al acțiunii formulate de creditorul SC S. SRL îl constituie dispozițiile art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,potrivit cărora :
"(1)În afară de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic,toate actele,operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule
Din formularea textului reiese că articolul menționat prevede sancțiunea nulității absolute pentru toate operațiunile efectuate cu încălcarea sa,nulitate care poate fi constatată oricând de judecătorul-sindic, la cererea oricărei persoane interesate. Prin urmare, enumerarea de la art.11 alin.(1) din Legea nr.85/2006 nu este limitativă ,ci este enunțiativă și, astfel cum a reținut Înalta Curtea de Casație și Justiție în jurisprudența sa, în competența judecătorului-sindic intră cel puțin toate cererile întemeiate din punct de vedere juridic pe dispozițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței,cum este și prezenta cerere de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art.46 din Legea nr.85/2006.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în contextul dispozițiilor legale incidente, judecătorul-sindic constată și reține că acțiunea formulată de creditorul SC S. SRL este întemeiată,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Prin Încheierea Camerei de consiliu din 2013 pronunțată în dosarul nr.b/2013 judecătorul-sindic desemnat de Tribunalul Buzău a admis cererea acestuia și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC D.S. SA, practicianul în insolvență RVA I.S. SPRL fiind desemnat administrator judiciar.
În Tabelul definitiv actualizat al creditorilor, publicat în BPI, creditorul ANAF a fost înscris cu o creanță în cuantum de 85 974 551 lei.
Ulterior deschiderii procedurii, în perioada de observație din cadrul procedurii generale,întrucât activitatea debitorului SC D.S. SA a continuat, iar acesta a efectuat operațiuni de export și livrări intracomunitare de bunuri, în perioada martie 2013-iulie 2014 acesta a calculat și a depus la autoritatea fiscală un număr de 14 deconturi de TVA, în valoare totală de 31 431 728 lei, prin care a solicitat rambursarea TVA și stingerea unor obligații curente prin depunerea unor cereri de compensare. Ca urmare, atât ANAF-DGAMC, dar și AJFP Buzău, au emis decizii de corectare a decontului de TVA,preluând în decontul de TVA depus de debitor obligațiile de plată anterioare deschiderii procedurii,obligații care au făcut însă obiectul cererii de înscriere a organului fiscal în tabelul creditorilor.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, se constată însă că nu este vorba de decizii de corectare a erorilor materiale, neexistând nicio eroare materială,ci doar o compensare mascată a creanțelor acestui creditor, anterioare deschiderii procedurii insolvenței,cu creanțele debitorului ulterioare deschiderii procedurii, rezultate din decontul de TVA, procedeu expres interzis de dispozițiile art.52 din Legea nr.85/ 2006 privind procedura insolvenței și ale art.115 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, judecătorul-sindic constatând că, nefiind anterioare deschiderii procedurii insolenței, aceste creanțe nu se puteau compensa.
Judecătorul-sindic apreciază că, fiind efectuate în procedura generală de insolvență, operațiunile menționate trebuia autorizate de judecătorul-sindic, conform art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006 sau efectuate sub conducerea administratorului judiciar, conform art.49 alin.(1) lit.b) din Legea nr.85/2006, întrucât debitorului i s-a ridicat parțial dreptul de administrare sau autorizate de administratorul judiciar cu aprobarea Comitetului creditorilor, conform art.49 alin.(2) din Lege. Niciuna dintre aceste condiții nu a fost însă îndeplinită în cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse (pct.II.1), a respins ca neîntemeiată excepția de necompetență materială a judecătorului-sindic, invocată din oficiu.
Constatând nulitatea operațiunilor de compensare efectuate de organele fiscale și împrejurarea că aceste operațiuni prejudiciază ceilalți creditori,încălcând caracterul concursual al procedurii insolvenței și permițând satisfacerea unor creanțe cu nesocotirea dispozițiilor legale,judecătorul-sindic va admite acțiunea formulată de creditorul SC S. SRL,în contradictoriu cu ANAF,cu AJFP Buzău și cu debitorul SC D.S. SA, a constataT nulitatea stingerii, de către autoritățile fiscale, a creanțelor fiscale anterioare deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului SC D.S. SA ,prin compensare cu creanțele SC D.S. SA născute în perioada de observație și/sau de reorganizare și a obligat autoritățile fiscale la desființarea oricăror acte, înregistrări sau evidențe subsecvente compensării creanțelor fiscale anterioare deschiderii procedurii insolvenței debitorului SC D.S. SA cu creanțele SC D.S. SA născute în perioada de observație și/sau de reorganizare.
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii,ele putând fi atacate separat cu apel, termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicare.
| ← Insolvenţă. Acţiune în anulare act fraudulos. Îndeplinirea... | Servicii de consultanţă juridică prestate pentru dezvoltarea... → |
|---|
