Instituire curatelă. Condiţii. Imposibilitatea exprimării consimţământului
| Comentarii |
|
1. Noţiunea „capabilă” trebuie interpretată în sensul de capacitate juridică, or, existenţa capacităţii juridice este prezumată, neputând fi ridicată decât în cadrul procedurii punerii sub interdicţie. Chiar şi boli precum alienaţia sau debilitatea mintală nu constituie, prin ele însele, un caz de incapacitate, dacă persoana nu a fost pusă sub interdictie.
2. Curatela se poate institui la cererea celui ce urmează a fi reprezentat, a soţului sau a rudelor sau a celor prevăzuţi la art. 111 NCC, însă doar cu consimţământul celui reprezentat. în situaţia în care consimţământul nu poate fi dat, numirea curatorului se poate face de către instanţa de tutelă, cu acordul celui desemnat, numai în cazurile în care persoana reprezentată a lipsit timp îndelungat de la domiciliu sau este dispărută. în speţă, persoana pentru care se cere curatela, deşi este prezumată de lege capabilă, nu îşi poate exprima un consimţământ valabil în vederea numirii unui curator, discernământul său fiind pus sub semnul întrebării.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 10/A din 25 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 2044/24.09.2012, pronunţată de Judecătoria Năsăud, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea petentei S.M. privind
instituirea curatelei faţă de numita H.M. împotriva acestei sentinţe a declarat apel petenta. Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul constată că soluţia instanţei de fond este corectă, dar pentru alte considerente decât cele reţinute în cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate.
Potrivit art. 178 lit. a) NCC, „în afară de cazurile prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator”. Curatela este o instituţie temporară şi subsidiară de ocrotire, nu este specifică ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate
de exerciţiu, ci poate interveni în cazul persoanelor capabile, care din diferite motive nu-şi pot îngriji interesele.
Instanţa de fond, raportat la diagnosticele din actele medicale privind-o pe intimată, a statuat că aceasta nu ar fi capabilă. Tribunalul reţine însă că noţiunea „capabilă'' trebuie interpretată în sensul de capacitate juridică, or, existenţa capacităţii juridice este prezumată, neputând fi ridicată decât în cadrul procedurii punerii sub interdicţie. Chiar şi boli precum alienaţia sau debilitatea mintală nu constituie, prin ele însele, un caz de incapacitate, dacă persoana nu a fost pusă sub interdicţie. Tribunalul apreciază că intimata este prezumată a fi capabilă cât timp nu s-a cerut şi obţinut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă punerea acesteia sub interdicţie, însă ea nu îşi poate administra singură bunurile şi apăra interesele în mod corespunzător din cauza bolilor de care suferă, respectiv demenţă senilă şi ateroscleroză sistemică.
In ceea ce priveşte procedura de instituire a curatelei, textul art. 182 NCC arată că se poate institui curatelă la cererea celui ce urmează a fi reprezentat, a soţului sau a rudelor sau a celor prevăzuţi la art. 111, însă doar cu consimţământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimţământul nu poate fi dat, iar numirea curatorului se face de către instanţa de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă, precum şi la primăria de la domiciliul celui reprezentat. In cauză, cererea de instituire a curatelei a fost formulată de nepoata persoanei pentru care se solicită măsura de ocrotire, fiind îndeplinite condiţiile art. 182 NCC sub acest aspect. Pe de altă parte, Tribunalul constată îndeplinite condiţiile art. 180 alin. (1) NCC, conform cărora „poate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exerciţiu şi care este în măsură să îndeplinească această sarcină”.
în ceea ce priveşte însă condiţia exprimării consimţământului de către cel reprezentat, respectiv de intimată, Tribunalul reţine că, în cazul de faţă, intimata, deşi este prezumată de lege capabilă, nu poate să îşi exprime un consimţământ valabil în vederea numirii unui curator, discernământul acesteia fiind pus sub semnul întrebării, aşa cum rezultă din răspunsurile date la întrebările instanţei de fond. Prevederile art. 182 teza a Il-a NCC, de unde rezultă că poate fi instituită curatela şi fară consimţământul persoanei ocrotite, „în cazul în care consimţământul nu poate fi dat”, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la cazurile de instituire a curatelei prevăzute de art. 178 lit. c) şi d) NCC, când persoana a lipsit timp îndelungat de la domiciliu sau este dispărută. A îmbrăţişa interpretarea contrară înseamnă a accepta că nu există nicio distincţie
între cele două instituţii de ocrotire, respectiv „curatelă” şi „punere sub interdicţie”, ceea ce este de neconceput.
întrucât, conform art. 104 NCC, orice măsură de ocrotire se stabileşte numai în interesul persoanei, iar conform art. 109 NCC, ocrotirea prin curatelă are loc numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, soluţia în cauză constă în respingerea cererii ca nefondată.
| ← Curatelă major. Condiţii. Motive temeinice | Instituire curatelă. Persoană suferind de dementă senilă.... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Instituire curatelă. Condiţii. Imposibilitatea exprimării consimţământului
