Latura civilă a procesului penal – Aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale priveşte situaţiile în care în procesul penal partea vătămată îşi manifestă voinţa în sensul constituirii sau nu de parte
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 818/R din data de 10.10.2013
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 73 din 11.03.2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul O.L. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 Cod penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul O.L. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, i s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864, art. 83 și art. 84 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și b Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul K.Z. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 Cod penal, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul K.Z. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
e) să se prezinte, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864, art. 83 și art. 84 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a și c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal și art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul V.C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 Cod penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 1101 Cod penal raportat la art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.
În temeiul art. 1101 Cod penal raportat la art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul V.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
i) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;
j) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
k) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
l) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864, art. 83 și art. 84 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 346 Cod de procedură penală și art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și urm. C.civ. vechi, s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă A.G., și inculpatul K.Z. a fost obligat să plătească acesteia suma de 330 lei, iar inculpatul O.L. a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că inculpatul V.C. a reparat prejudiciul cauzat părții civile.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, inculpații O.L. și K.Z. au fost obligați să plătească statului suma de câte 690 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300 lei onorariu apărător din oficiu se suportă din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, inculpatul V.C. a fost obligat să plătească statului suma de 390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 09.06.2011, partea civilă A.G. călătoarea cu trenul de persoane nr. 4014, pe ruta Sâncrăieni - mun. Sf. Gheorghe. În același tren se aflau și inculpații O.L., K.Z. și V.C..
În apropiere de halta C.F. Malnaș Sat, partea civilă A.G. se afla singură într-un compartiment al trenului, având asupra sa două plase ce conțineau alimente și haine uzate. La acest moment, inculpații O.L., K.Z. și V.C., aflați sub influența băuturilor alcoolice consumate anterior, au pătruns în compartimentul în care se afla partea civilă. Aceasta se descălțase anterior, încălțămintea aflându-se așezată pe podeaua vagonului. Cei trei inculpați s-au așezat și ei pe bancheta liberă, inculpatul O.L. întrebându-1 pe A.G. dacă pantofii sunt de vânzare, partea vătămată răspunzând negativ. Temându-se de reacția inculpaților, partea vătămată a părăsit compartimentul, având asupra sa cele două plase menționate mai sus. Partea vătămată s-a mutat în alt compartiment, în care nu se mai afla nicio persoană.
Imediat după ce partea vătămată a părăsit compartimentul în care se aflau, inculpații au luat hotărârea infracțională de a deposeda victima A.G. de cele două plase pe care acesta le avea asupra lui.
Astfel, în desfășurarea rezoluției infracționale comune, inculpații, împreună, au procedat la urmărirea victimei, până la noul compartiment în care aceasta a intrat. Inculpații O.L. și V.C. au pătruns împreună în compartiment, inculpatul K.Z. rămânând pe holul vagonului de tren. Acționând concertat, inculpații O.L. și V.C. l-au agresat pe partea vătămată A.G., lovind-o atât în zona capului cât și a corpului, cu scopul evident de a-i înfrânge voința. Imediat, inculpații O.L. și V.C. au luat cele două plase pe care victima le avea asupra sa, părăsind în fugă compartimentul în care se săvârșise infracțiunea, în momentul în care trenul încetinea, pentru a opri în halta C.F. Malnaș Sat. În acest timp, inculpatul K.Z., aflat în continuare pe holul trenului, a îmbrâncit-o pe victimă, împiedicând-o să părăsească compartimentul, după care a ținut ușa de acces în compartiment, cu același scop. După ce inculpații O.L. și V.C. au coborât din tren, având asupra lor bunurile sustrase, inculpatul K.Z. a lăsat liberă ușa compartimentului în care se afla victima, coborând la rândul lui în fugă din tren.
În urma loviturilor aplicate de către cei inculpați, victima A.G. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 977/A1/59 din 10.06.2011 al Serviciului de Medicină Legală Covasna.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond i-a condamnat pe aceștia la pedepsele arătate mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal pentru inculpatul O.L., art. 74 lit. a și b Cod penal pentru inculpatul K.Z., art. 74 lit. a și c, art. 99 și urm. pentru inculpatul V.C. și aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod de procedură penală pentru toți inculpații, iar ca modalitate de executare a pedepselor aplicate s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Sub aspectul laturii civile instanța, în baza art 14, art 346 Cod procedură penală instanța a constatat că partea vătămată A.G. inițial a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 2.063 lei cu titlu de despăgubiri civile din care 2.000 lei cu titlu de daune morale și 63 lei cu titlu de daune materiale constând în contravaloarea certificatului medico-legal întocmit în cauză. Ulterior, la termenul din data de 04.03.2013, partea civilă și-a precizat cererea, arătând că solicită suma de câte 700 lei de la inculpații K.Z. și O.L.. De asemenea, partea civilă a învederat instanței că V.C. a achitat suma de 650 lei, motiv pentru care nu mai are pretenții față de acesta, iar K.Z. a plătit suma de 320 lei conform chitanței depuse la dosar. Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de 700 lei și a inculpatului K.Z. la plata sumei de 380 lei cu titlu de despăgubiri civile. Inculpații au recunoscut pretențiile părții civile.
Ținând seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpați, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale și de celelalte probe administrate, instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este justificată, însă consideră că față de participarea inculpaților la producerea prejudiciului, nu se impune diferențierea făcută de victimă sub aspectul sumelor solicitate de la aceștia, motiv pentru care atât inculpatul O.L., cât și K.Z. vor fi obligați la plata despăgubirilor civile în aceeași măsură ca și inculpatul V.C., respectiv să achite câte 650 lei cu titlu de daune morale, ținând cont de plata parțială efectuată de inculpatul K.Z..
Constatând îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. C.civ. vechi (aplicabil în speță față de data comiterii infracțiunii), instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă. Deși art. 1003 C.civ. vechi instituie solidaritatea inculpaților, având în vedere principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, instanța a luat act de voința părții civile și a obligat inculpatul K.Z. să plătească acesteia suma de 330 lei, iar pe inculpatul O.L. la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că inculpatul V.C. a reparat prejudiciul cauzat părții civile.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, instanța i-a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 390 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat - 1.050 lei pentru faza de urmărire penală și 120 lei pentru faza de judecată, la care în cazul inculpaților K.Z. și O.L. se adaugă suma de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu care va fi înaintată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, solicitând casarea sentinței recurate sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul V.C., întrucât în mod greșit instanța de fond, cu ocazia soluționării laturii civile a înlăturat principiul solidarității obligării celor trei inculpați la pretențiile părții civile, iar ca și consecință obligarea inculpatului minor împreună cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul parchetului este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Curtea reține cu privire la primul motiv de recurs formulat, în ceea ce privește latura civilă a cauzei că, în mod corect instanța de fond a reținut că V.C. a achitat suma de 650 lei, iar K.Z. a plătit suma de 320 lei conform chitanței depuse la dosar.
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut, ținând seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpați, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale și de celelalte probe administrate, că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este justificată, iar față de coparticiparea inculpaților la producerea prejudiciului, nu se impune diferențierea făcută de victimă sub aspectul sumelor solicitate de la aceștia, astfel că prejudiciul total este în cuantum de 1950 lei din care s-a achitat suma de 980 lei.
În schimb, în mod greșit instanța de fond, având în vedere principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, a luat act de voința părții civile și a obligat inculpatul K.Z. să plătească acesteia suma de 330 lei, iar pe inculpatul O.L. la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale, înlăturând principiul solidarității prevăzut la art. 1003 C.civ. vechi.
Într-adevăr principiul disponibilității guvernează acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, dar aplicabilitatea acestuia privește situațiile în care în procesul penal partea vătămată își manifestă voința în sensul constituirii sau nu de parte civilă sau cuantumul despăgubirilor pe care le solicită partea civilă și nicidecum în ceea ce privește solidaritatea inculpaților.
Astfel, aplicând principiul disponibilității, în mod corect instanța a reținut, ca urmare a voinței părții civile, manifestată față de inculpatul minor, numai cu privire la cuantumul sumei de bani pe care acesta a achitat-o, că suma totală a despăgubirilor este de 1950 lei, având în vedere coparticiparea inculpaților.
În ceea ce privește solidaritatea, potrivit dispozițiilor art. 1003 C.civil vechi "când delictul sau cvasi - delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire";, astfel că acest principiu de drept nu poate fi înlăturat prin voința părții civile, urmând ca aceasta să se poată îndrepta împotriva oricăruia dintre inculpați, pentru a i se achita diferența de bani neachitată, respectiv 980 lei.
Acest prim motiv de recurs al parchetului fiind întemeiat, se va înlătura din sentință obligarea inculpatului K.Z. să plătească părții civile A.G. suma de 330 lei și a inculpatului O.L. să plătească suma de 650 lei, cu același titlu și în temeiul art. 346 Cod de procedură penală și art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și urm. și art. 1003 cod civil inculpații K.Z., O.L. și V.C. vor fi obligați în solidar și inculpatul minor V.C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente V.L. și V.I.I. să plătească părții civile A.G. suma de 980 lei, cu titlu de pretenții civile.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, față de obligarea în solidar a inculpatului minor cu inculpații majori la plata despăgubirilor civile, având în vedere dispozițiile art. 191 alin.1 și 3 Cod de procedură penală inculpatul minor V.C., va fi obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente V.L. și V.I.I., să plătească statului suma de 390 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond, prin înlăturarea dispozițiilor art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală în ceea ce-l privește pe inculpatul V.C..
În raport de toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 3856 Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul V.C. și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați și onorariul interpretului se vor achita din fondul Ministerului Justiției și se vor include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
| ← Casarea totală a hotărârii primei instanţe pentru... | Cerere de executare pornită împotriva debitorului garant... → |
|---|
