Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a Cod procedură penală este nefondată atunci când revizuentul nu urmăreşte să dovedească cu împrejurarea necunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, netemeinicia hotărârii de condamnare a
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 127/Ap din data de 29.10.2013
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 2/CC/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 755/119/2013 a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 27 din 06.04.2005 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 29/Ap/02.09.2005 a Curții de Apel Brașov, formulată de condamnatul R.K..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire, formulată de condamnatul R.K., deținut în Penitenciarul Oradea, înaintată Tribunalului Covasna la data de 18.02.2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 27/06.04.2005 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală 29/AP/02.09.2005 a Curții de Apel Brașov.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că partea vătămată a fost văzută într-o discotecă, de un martor pe care l-a propus spre audiere, la 4 zile după săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, de unde rezultă că loviturile aplicare părții vătămate nu au fost atât de grave așa cum s-a reținut în rechizitoriu.
S-a mai arătat în motivarea cererii de revizuire că martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă întrucât în momentul săvârșirii faptei acesta se afla la o distanță mai mare de locul săvârșirii faptei decât a declarat, prin urmare nu avea posibilitatea să vadă cum s-a petrecut fapta.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, prin referatul înregistrat sub nr. 635/III/6/2012 din 14.02.2013, a solicitat respingerea cererii de revizuire, reținând că în cauză motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, din verificările efectuate în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe precum și ale Judecătoriei Sf. Gheorghe nu reiese că martorul S.M. a fost cercetat și condamnat pentru mărturie mincinoasă.
Potrivit dispozițiilor procedurale, soluționarea cererii de revizuire presupune o etapă premergătoare, aceea a examinării admisibilității în principiu.
Astfel, pentru pronunțare asupra admisibilității în principiu, instanța reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 405/P/2004, revizuientul R.K. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod procedură penală raportat la art.174 Cod penal.
În fapt, s-a reținut prin actul de inculpare că inculpatul R.K. în data de 10.08.2004, i-a aplicat părții vătămate minore S.C., numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în stomac, cauzându-i leziuni grave interne, ce au necesitat internare și intervenție chirurgicală de urgență și care au pus în primejdie viața părții vătămate.
După efectuarea cercetării judecătorești, în cadrul căreia revizuientul R.K. a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate patru lovituri cu pumnul în stomac, martorul S.M. a susținut versiunea părții vătămate în sensul că inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și s-a plâns către baciul de la stână - T.L., a doua zi după incident, că-l doare stomacul, această ultimă împrejurare fiind confirmată și de martorul T.L., având în vedere și concluziile raportului medico-legal, prin sentința penală nr. 27/06.04.2005, Tribunalul Covasna l-a condamnat pe revizuentul R.K. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod procedură penală raportat la art.174 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 29/Ap/MF/02.09.2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de către inculpat împotriva acestei sentințe.
Potrivit art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Sub aspectul condițiilor de formă, se constată că cererea întrunește elementele prevăzute de lege.
Analizând, admisibilitatea în principiu a cererii, prin prisma motivelor de revizuire invocate, Tribunalul a constatat că, motivele de care revizuientul se prevalează nu se circumscriu cazurilor prevăzute în cuprinsul art. 394 Cod procedură penală, având în vedere următoarele considerente:
Revizuirea este o cale procedurală extraordinară ce are drept finalitate înlăturarea erorilor de fapt, deduse din împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanța care a judecat fondul cauzei.
Referitor la primul motiv de revizuire, chiar dacă motivul invocat - prezența părții vătămare într-o discotecă la 4 zile după incident - ar fi adevărat, în condițiile în care nu există probe din care să rezulte că partea vătămată ar fi fost implicată într-un alt incident până la momentul constatării leziunilor, în opinia instanței acest motiv nu se circumscrie dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală.
În ceea ce privește cel de-l doilea motiv de revizuire invocat - martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă - se constată că această presupusă mărturie mincinoasă nu este dovedită prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului potrivit art. 395 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul revizuient R.K. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de revizuire formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în speță se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv completarea materialului de urmărire penală prin administrarea probelor solicitate.
S-a susținut că a invocat în revizuire o împrejurare nouă pe care nici revizuientul și nici instanța nu a cunoscut-o la data judecării cauzei, respectiv aceea că în seara zilei de 14.08.2004 partea vătămată a fost văzută de martorul N.G. consumând bere și intrând într-o altercație cu alte persoane, iar a doua zi a fost transportat la spital unde a fost supus unei intervenții chirurgicale de extirpare a splinei. Or, raportat la această împrejurare leziunile suferite de partea vătămată nu se datorează incidentului și loviturilor care i-au fost aplicate de inculpat la data de 11.08.2004 ci incidentului și loviturilor care i-au fost aplicate de alte persoane în data de 14.08.2004, deci după 4 zile.
S-a mai arătat în dezvoltarea motivelor de apel că prima instanță nu a verificat în nici un fel verosimilitatea celor afirmate de revizuient în memoriul scris ci s-a axat pe motivul subsidiar de revizuire acela al mărturiei mincinoase pe care a depus-o martorul S.M., omițând să audieze martorul propus N.G. și eventual să realizeze o reaudiere a părții vătămate și o confruntare cu martorul propus.
Or, dacă ar fi administrate aceste probe probabil că împrejurarea nouă adusă la cunoștința instanței la acest moment ar conduce la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în cea de vătămare corporală sau chiar în infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Verificând în aplicarea art. 378 Cod procedură penală, hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei Curtea constată că apelul promovat de condamnatul revizuient R.K. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o analiză completă a cazurilor pe care se poate întemeia conform art. 394 Cod procedură penală o cerere de revizuire și a apreciat corect, analizând conținutul cererii formulate de revizuient că nici unul dintre motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a-e Cod procedură penală.
Deși aparent împrejurarea nouă invocată în cererea de revizuire s-ar încadra în dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală, Curtea reține în primul rând că teza probatorie conform căreia partea vătămată ar mai fi fost lovită și de altcineva după incidentul avut cu inculpatul la data de 11.08.2004 nu este una nouă. Încă din faza de urmărire penală revizuientul a invocat această situație și chiar a încercat să convingă partea vătămată să declare astfel, promițându-i în schimb suma de 25 de milioane (fila 75 dosar 1680/2004 - primă instanță Tribunalul Covasna).
Tot inculpatul, actualmente revizuient, a invocat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în mod constant că deși a lovit partea vătămată, loviturile aplicate de el nu au fost în măsură să producă leziunile constatate de medicul legist și urmările descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 263/E/24.08.2004, partea vătămată fiind în culpă că nu s-a preocupat de starea sa de sănătate până la data de 15.08.2004, continuând să muncească.
În aceste condiții teza probatorie pentru care s-a propus audierea martorului N.G. nu este una nouă ci reprezintă o altă variantă găsită de revizuient de a susține același lucru, respectiv faptul că loviturile pe care le-a aplicat părții vătămate - și pe care le-a recunoscut de altfel tot timpul în cursul procesului și chiar și în această cale extraordinară - nu au fost de natură să producă urmările stabilite în actele medico-legale și prin urmare nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal ci de o altă infracțiune: vătămare corporală sau chiar lovire și alte violențe.
Trecând peste faptul este puțin probabil și neobișnuit ca martorul propus să fi cunoscut aspectele pe care le afirmă revizuientul, să nu le fi relevat și să-și amintească după aproximativ 10 ani că a văzut partea vătămată într-o discotecă la 4 zile după ce revizuientul a lovit-o, împrejurarea nouă pe care dorește să o releve revizuientul, chiar dacă ar fi afirmată de martor pare, în contextul materialului probator administrat deja de către instanța de fond, să nu se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză; mai ales prin raportare la depoziția martorului ocular S.M., dar și a celorlalți martori audiați în cauză (T.L. și C.I.) care au văzut-o pe partea vătămată imediat după incidentul cu revizuientul simțindu-se rău și acuzând dureri în zona în care a fost lovită și unde ulterior s-a constatat că erau poziționate leziunile care i-au pus viața în primejdie, depoziția martorului propus de revizuient nu ar putea schimba situația de fapt reținută. De altfel însăși audierea martorului ar reprezenta o problemă întrucât deși revizuientul a indicat adresa la care martorul are domiciliu a arătat că acesta este plecat temporar în Germania, fără a ști exact unde se găsește în prezent.
Pe altă parte din memoriul formulat și concluziile formulate atât de avocatul ales cât și de revizuient cu această "împrejurare nouă"; revizuientul nu urmărește să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a sa, deci obținerea prin această cerere de revizuire a unei soluții diametral opuse celei de condamnare ci relevarea unei împrejurări de natură a crea un dubiu cu privire la faptul că urmările constatate de medicul legist s-ar datora loviturilor aplicate de el, situație în care, conform susținerilor sale s-ar impune o schimbare a încadrării juridice și o condamnare a sa pentru infracțiunea de vătămare corporală și nu de tentativă la omor.
Or, Curtea constată că potrivit art. 394 alin. 2 Cod procedură penală cazul de la litera a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, altfel spus împrejurările noi invocate în susținerea cererii de revizuire trebuie să fie în măsură să conducă la o soluție diametral opusă celei a cărei revizuire se cere, nu să se tindă la o prelungire a probatoriului în vederea schimbării încadrării juridice și atenuarea răspunderii penale.
Față de această situație, Curtea apreciază că prima instanță a considerat corect că în speță nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală întrucât prin împrejurările noi invocate, chiar dacă ar fi susținute de martorul propus nu s-ar putea ajunge la o hotărâre de achitare a inculpatului.
Nici temeiul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală nu este incident în cauză întrucât așa cum a reținut și prima instanță deși se invocă faptul că martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă această împrejurare nu este dovedită prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului astfel cum o impune dispozițiile art. 395 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse Curtea constată că toate criticile aduse de condamnatul revizuient hotărârii apelate sunt nefondate situație în raport de care în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 2/CC/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 755/119/2013, pe care o va menține.
În raport de împrejurarea că apelul formulat de revizuient va fi respins, în baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat condamnatul revizuient R.K. să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă contravaloarea onorariului parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru revizuient în apel.
| ← Litigii cu profesioniştii. Jurisprudență Preţuri, stabiliri de | Casarea totală a hotărârii primei instanţe pentru... → |
|---|
