Legalitatea dispoziţiei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri, ca urmare a nedeclarării corecte a numărului membrilor de familie, veniturilor ori bunurilor deţinute.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 103/F din data de 16.01.2014
Prin sentința civilă nr.2400/26.09.2013, Tribunalul Covasna-secția civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că:
- în fapt, la data de 5.08.2012, a fost emisă Dispoziția nr. 193 de către Primarul comunei O. pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolier de la mai multe persoane enumerate în dispoziție printre care și reclamanta S.A., suma ce se solicită a fi recuperată fiind de 270 lei;
- împotriva acestei Dispoziții reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea ei, răspunsul dat de către pârâtă fiind în sensul respingerii plângerii, motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ;
- în soluționarea acțiunii, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 14 din OUG nr. 70/2011 "Ajutorul pentru încălzirea locuinței, prevăzut la art. 8, 9, 10 și art. 11 alin. (1), se acordă pe bază de cerere și declarație pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile acesteia. 2) Formularul de cerere și declarație pe propria răspundere se completează potrivit modelului stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. (3) La completarea cererii, titularul are obligația de a menționa corect componența familiei, veniturile membrilor acesteia, precum și bunurile mobile și imobile deținute, așa cum sunt acestea trecute în formularul prevăzut la alin. (2)";;
- în speță instanța de fond a constatat că reclamanta S.A. este fiica numitei O.Z., acestea trăind și gospodărind împreună conform adresei emisă de către Primăria comunei O. (fila 69). Mama reclamantei este încadrată în gradul de handicap grav ( fila 55) având nevoie de asistent personal. S.A. este înscrisă în Registrul agricol al Satului L.O. la poziția 003 cu 3,32 ha teren agricol în extravilan ca utilizator sub altă formă ( fila 41);
- conform adresei Primăriei Comunei O. nr. 5867 din 27.08.2013, reclamanta beneficiază de subvenții APIA și folosește terenul respectiv ca asistent al mamei sale (fila 73). Or, în conformitate cu înscrisurile aflate la filele 19 și 23, S.A. nu a declarat terenul pe care îl deține mama sa și îl folosește reclamanta și nici subvenția primită de la APIA pentru acest teren cu toate că în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate ar fi trebuit să o facă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta S.A.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că: nu se gospodărește cu numita O.Z., fiind doar asistentul personal al acesteia cinci zile pe săptămână, câte 8 ore pe zi, nu are nicio proprietate pe numele său, iar în registrul agricol sunt trecuți toți membrii familiei; suma pe care a primit-o de la APIA (o dată pe an) este pentru arătură și alte lucrări, beneficiară fiind numita O.Z., care este nevăzătoare.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru (f.3) și 15 bani timbru judiciar.
Intimata-pârâtă Comuna O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât: instanța de fond a constatat în mod corect că reclamanta nu a declarat unele venituri; din prevederile art.11 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.70/31.08.2011 rezultă că ajutorul de încălzire se dă pentru familii și că sumele ajutorului social sunt stabilite treptat, deci cei care declară venituri mai puține primesc pe nedrept sume din bugetul de stat; recurenta-reclamantă recunoaște că este asistentul personal al mamei sale, iar din adeverințele nr.9749 și 9750/25.11.2013 emise de către Primăria Comunei O. rezultă că recurenta și mama sa locuiesc la același număr administrativ.
În recurs a fost suplimentată proba cu înscrisuri, potrivit art.305 din Codul de procedură civilă, fiind depuse de către reclamantă ancheta socială nr.1069/13.02.2012 (f.14) și procesele-verbale nr.845/03.02.2012 și nr.844/03.02.2012 (f.15-16), iar de către pârâtă adeverințele nr.9749 și 9750/25.11.2013 emise de către Primăria Comunei O. (f.11).
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, prin Dispoziția Primarului Comunei O. nr.246/2011 (f.17-19 dosar fond) a fost stabilit dreptul recurentei-reclamante la ajutorul pentru combustibili solizi sau petrolieri. Ulterior, urmare a concluziilor controlului efectuat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C., consemnate în procesul-verbal nr.171/26.07.2012 (f.20-28 dosar fond), în sensul că recurenta-reclamantă nu a declarat terenul pe care îl deține și nici venitul obținut din exploatarea acestuia, prin Dispoziția Primarului Comunei O. nr.193/2012 (f.3-4 dosar fond) s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit de către recurenta-reclamantă cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri.
Împotriva acestei din urmă dispoziții, recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea actului administrativ (f.5 dosar fond), iar prin adresa nr.8229/05.11.2012 (f.7 dosar fond) i s-a comunicat că această plângere nu este întemeiată, având în vedere și poziția exprimată de A.J.P.I.S. C., în sensul că toate veniturile trebuiau declarate conform legii, fapt neîndeplinit de către recurenta-reclamantă.
Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă susține că nu se gospodărește împreună cu mama sa, O.Z., iar prin nota de ședință depusă la dosar (f.13) aceasta a înaintat o anchetă socială privind situația social-economică a "soțului"; său C.V., întocmită la data de 13.02.2012 (f.14), din care rezultă că acesta a relatat că trăiește împreună cu logodnica sa S.A., însă în luna noiembrie acesta a depus cerere la Primărie pentru ajutor de încălzire, în care figura o singură persoană - C.V. - fără a se arăta că se gospodărește împreună cu cineva.
Potrivit cărții sale de identitate (f.37 dosar fond), recurenta-reclamantă este domiciliată în comuna O., sat L.O. nr.3, județul C., la aceeași adresă cu mama sa O.Z. (f.54, 48 dosar fond), fără a avea viza de reședință la adresa unde locuiește C.V.. Mai mult, recurenta-reclamantă nu a probat că locuiește efectiv împreună cu C.V. și nici că este legal căsătorită cu acesta, chiar din înscrisurile depuse în recurs de către recurentă (procesele-verbale nr.845/03.02.2012 și nr.844/03.02.2012 - f.15-16 dosar recurs) rezultând că cei doi locuiesc la adrese diferite.
Prin urmare, se va reține că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că locuiește cu C.V., din înscrisurile depuse la dosar rezultând că locuiește cu mama sa. De altfel, conform anchetei sociale privind situația social-economică a lui C.V. (f.14 dosar recurs), acesta a declarat, pentru a obține la rândul său ajutorul pentru încălzire, că locuiește singur.
În ce privește deținerea de către recurenta-reclamantă a unor suprafețe de teren, se va reține că, potrivit adresei nr.3906/23.05.2013 a Primăriei Comunei O. (f.62 dosar fond), recurenta-reclamantă este înscrisă în registrul agricol al satului L.O., vol.62 poz.003, cu 3,32 ha teren agricol în extravilan, ca utilizator sub altă formă, suprafață pentru care au fost emise titluri de proprietate pe numele lui O.I.V., tatăl decedat al recurentei-reclamante.
Recurenta-reclamantă nu a declarat această suprafață de teren în cererea sa de acordare a ajutorului de încălzire, fapt pe care nu îl contestă, însă susține că nu este proprietara acelui teren, deși nu a făcut dovada că a renunțat la moștenirea după tatăl său, pe numele căruia au fost emise titlurile de proprietate, iar din faptul că a primit un ajutor de la A.P.I.A. pentru acest teren se prezumă că exploatează efectiv această suprafață.
În drept, potrivit art.11 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinței pe perioada sezonului rece familiile și persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinței lemne, cărbuni, combustibili petrolieri. Veniturile la care se raportează calculul și acordarea ajutorului sunt veniturile nete medii lunare pe membru de familie. Potrivit art.6 alin.(1) lit.";d"; din același act normativ, prin familie se înțelege "soțul, soția, precum și alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relații de rudenie, care au același domiciliu ori reședință și/sau care locuiesc și gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil și sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere a locuinței";.
După cum s-a reținut mai sus, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că locuiește și se gospodărește împreună cu C.V., iar domiciliul său se află la adresa unde domiciliază și mama sa.
De altfel, potrivit art.12 alin.(2) din aceeași ordonanță de urgență, ajutorul pentru încălzirea locuinței se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure prevăzute la alin. (1) numai pentru locuința de domiciliu sau, după caz, de reședință a acestora.
Potrivit art.30 alin.(2) din ordonanța de urgență evocată, în cazul în care se constată că la completarea cererii și declarației pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile acesteia familia sau persoana singură beneficiară de ajutor pentru încălzirea locuinței nu a declarat corect numărul membrilor de familie, veniturile ori bunurile deținute, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinței încetează începând cu luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condițiile legii, prin dispoziție a primarului, care constituie titlu executoriu.
Față de cele reținute mai sus, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, având ca obiect anularea dispoziției de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
În consecință, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimată.
| ← Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea notificării... | ACHIZIŢII PUBLICE-MODIFICAREA CONTESTAŢIEI ADRESATE C.N.S.C. → |
|---|
