Competenţa după materie. Obligarea angajatorului de a elibera adeverinţă condiţii de muncă. Conflict negativ de competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 2/S din data de 28.01.2014
Prin sentința civilă nr.5107 din 22 octombrie 2013 - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Brașov, a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții I.G.I. și cu D.G.P. în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Brașov pentru următoareleconsiderente:
Cererea formulată reclamantului, fost ofițer în cadrul fostului S.P.S.P.M. B, actualmente pensionar, vizează stabilirea dreptului la grupa I de muncă, pentru activitatea operativă pe care acesta a desfășurat-o în perioadele 01.09.1993-01.07.1995 și, respectiv, 01.10.1998 -01.10.1999 (activitate încadrată în condiții speciale de muncă) și eliberarea unor documente din care să rezulte această împrejurare.
Raportat la obiectul cererii deduse judecății, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 52 din OUG nr. 158/2005 potrivit cărora ";Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale";.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit art. 153 lit. g) și f) din același act normativ tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale sau privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
În speță, instanța judecătorească competentă, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale, este Tribunalul Brașov - Secția I Civilă.
Împrejurarea că reclamantul invocă refuzul pârâților de a-i stabili dreptul la grupa I de muncă nu este de natură să atragă competența de soluționare a cererii formulate în favoarea Secției a II-a Civile, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Brașov, în baza Legii nr.554/2004 (pe care, de altfel, nici nu a invocat-o), întrucât în speță, competența se determină, astfel cum s-a arătat mai sus, raportat la obiectul cererii deduse judecății. Dacă este sau nu îndreptățit reclamantul la constatarea existenței dreptului la grupa I de muncă pentru perioada indicată în acțiune, urmează a se analiza de instanța competentă potrivit jurisdicției asigurărilor sociale, adică Secția a I Civilă din cadrul Tribunalului Brașov.
Prin sentința civilă nr.63/MAS din 22 ianuarie 2014 Secția I civilă Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei competenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a aceleiași cauze în favoarea secției II civile - de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A sesizat Curtea de Apel Brașov - secția civilă pentru soluționarea conflictului dintre secții pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie constatarea încadrării în grupa I de muncă a reclamantului, care a avut calitatea de polițist, în prezent pensionar, acțiunea fiind formulată în contradictoriu cu instituțiile angajatoare. Prin cererea introductivă, reclamantul nu a contestat indemnizația de asigurări sociale de sănătate, pentru a se constata incidența prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, de altfel neinvocată de autorul cererii de chemare în judecată, și nici cuantumul pensiei stabilite, pentru a deveni aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Reclamantul a invocat doar ca un argument în susținerea cererii sale faptul că pensia acordată i s-a calculat fără a se avea în vedere vechimea corespunzătoare acestei grupe de muncă, obiectul cererii. Or, acest argument nu poate determina o altă natură a litigiului, în care este supusă cercetării judecătorești chestiuni care se referă la raportul de serviciu al unui fost funcționar public civil, cu statut special.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special. Dispozițiile actului normativ menționat se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarilor publici, astfel cum prevede expres art.78.
Conform art.109 din Legea nr.188/1991 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Instanța a reținut că acțiunea nu vizează domeniul asigurărilor sociale, ci, relativ la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, un raport juridic de drept administrativ referitor la cariera unui funcționar public. Faptul că ulterior soluționării acestei cauze, în cazul admiterii cererii, reclamantul se poate adresa instituției competente în vederea recalculării pensiei deja stabilite, nu schimbă natura juridică a litigiului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale invocate mai sus, instanța a apreciat că excepția lipsei competenței funcționale a secției I civile a Tribunalului Brașov este fondată, a admis-o, iar competența de soluționare a cererii a fost declinată în favoarea secției II civile - de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov. Instanța a constatat că s-a ivit conflictul de competență între secțiile specializate ale aceleiași instanțe de judecată.
Conform art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict. Potrivit prevederilor art. 136 alin.1 și 2 din același act normativ, dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Conflictul se soluționează de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.
Prin sentința civilă nr. 2/S/28.01.2014, Curtea de Apel Brașov, analizând conflictul negativ de competență astfel invit, conform art. 135 Noul Cod de procedură civilă, a reținut că instanța competentă să judece acțiunea reclamantului A.D. este secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat, în principal, obligarea pârâtului, în calitate de fost angajator, la emiterea unei adeverințe care să ateste încadrarea în condiții speciale într-o anumită perioadă de timp în care a fost angajat al pârâtului pentru ca, în funcție de aceste venituri, să i se calculeze pensia, fără ca privitor la acest ultim aspect să fi formulat vreun petit.
Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, "Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;";
Prin urmare, obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte condițiile de muncă este, prin prisma textului legal anterior citat, art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, un litigiu rezultat din raporturile de munca, în speță din raporturile de serviciu ale reclamantului în calitatea lui de funcționar public, iar nu un litigiu de asigurări sociale.
Textul legal nu distinge cu privire la modificarea naturii obligației angajatorului de a elibera adeverința dacă raportul de muncă este în desfășurare ori dacă acesta a încetat. Or, dacă textul nu distinge rezultă că natura obligației este una ce derivă din raportul de muncă indiferent de momentul la care se cere eliberarea adeverinței în raport de încetarea raportului de muncă, anterior sau ulterior încetării acestuia.
Întrucât raportul de muncă al reclamantului a fost unul de serviciu al unui fost funcționar public, devin aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora competența de soluționare a unor cauze care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Față de cele menționate anterior și în temeiul art.135 din noul Cod de procedură civilă, Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov căreia îi va trimite cauza spre competentă judecată
| ← Suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 Cod... | Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea notificării... → |
|---|
