LEGEA NR. 10/2001 MANDATAREA UNEI PERSOANE ÎN A FORMULA NOTIFICAREA. CONDIŢIILE MANDATULUI
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3246 din data de 29.05.2013
INCIDENȚA DREPT CIVIL
LEGEA NR. 10/2001 MANDATAREA UNEI PERSOANE ÎN A FORMULA NOTIFICAREA. CONDIȚIILE MANDATULUI
Pentru mandatarea unei persoane în a formula notificarea în baza Legii nr. 10/2001, nu este necesară existența unei procuri autentificate, pe considerentul că dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății având forța probantă a unui înscris autentic, în condițiile în care mandatul este dat pentru efectuarea demersurilor privind restituirea imobilului și, implicit pentru depunerea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, neimpunându-se condiția ca mandatul să fie în formă autentică.
Decizia civilă nr. 3246/29 mai 2013 a Curții de Apel Oradea
(dosar nr. 6452/83/2011)
Prin sentința civilă nr. 2518/D din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 6452/83/2011, s-a respins excepția de tardivitate a contestației, invocată de Primarul municipiului Satu Mare.
S-a respins contestația formulată de reclamanta I.M.D., în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE și J.E.O.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Cu privire la excepția tardivității contestației formulate având în vedere că nu s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, tribunalul a respins-o ca nefondată. În susținerea respingerii excepției reclamanta a arătat că dispoziția a fost comunicată acesteia de către sora sa J.E. la data de 28.06.2012, așa cum rezultă din xerocopia plicului depus la dosarul cauzei fila 3 din dosar, recunoscut de către pârâta în cadrul întâmpinării fila 23 din dosar.
Raportat la această susținere a reclamantei tribunalul a reținut că comunicarea dispoziției în sensul Legii nr.10/2001 de la care se socotește termenul de 30 de zile pentru formularea contestației se are în vedere o comunicare oficială care provine de la entitatea notificată și nu se are în vedere o eventuală luare la cunoștință a dispoziției sub orice formă.
Tribunalul a considerat că, contestația împotriva dispoziției nr.67/2005 este formulată în termen având în vedere că acesta a fost formulată de un moștenitor al proprietarei tabulare de la care s-a preluat imobilul înscris în CF nr.182 Satu Mare nr.top. 353/4, calitate de moștenitor care rezultă din certificatul de moștenitor nr79/1997 emis de biroul notarului public S.E. județul Mehedinți după defuncta V.E., mama părților, precum și din certificatul de moștenitor nr.129/1997 emis de biroul notarial C.P.C. după defuncta K. K. căsătorită R. pe seama moștenitorilor printre care figurează și mama părților în calitate de soră a defunctei. Reclamantei moștenitoare care nu a depus notificare nu i s-a comunicat dispoziția, dar a atacat-o în calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de stat, alături de pârâta sa soră. Nefiind comunicată dispoziția tribunalul a considerat că excepția de tardivitate este nefondată, reclamanta fiind în termenul legal de formulare a contestației împotriva dispoziției nr.67/2005, emisă de Primarul municipiului Satu Mare.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.67/2005 a Primarului municipiului Satu Mare s-a restituit imobilul înscris în CF nr.182 Satu Mare, nr.top 353/4, căruia în natură îi corespunde construcție cu destinație de locuințe și teren în cotă de 341/439 părți pârâtei J.E.O. sora reclamantei. În apărare reclamanta privind excepția invocată a arătat că notificarea pentru imobilul restituit a fost formulată de pârâta atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamantei, pârâtă care s-a dovedit a fi de rea credință fraudând drepturile de moștenitor ale reclamantei, considerând că potrivit actelor de la filele 26-27 din dosar a făcut dovada că a împuternicit-o pe sora sa de a-i reprezenta interesele.
Verificând actele care au stat la baza emiterii dispoziției tribunalul a reținut că notificarea din 21.06.2001 înregistrată la biroul executorului judecătoresc C. F. fila 81, înregistrată sub nr. 5541/04.04.2001 fila 76 din dosar la Primăria Satu Mare privind restituirea imobilului înscris în CF nr.182 Satu Mare nr.top 353 a fost formulată de pârâta J.E.O. în nume propriu fără a se face vreo mențiune de reclamantă.
Actele de la filele 26-27 din dosar în baza cărora reclamanta a înțeles să facă dovada împuternicirii pârâtei pentru restituirea imobilului și pe seama sa s-a apreciat că nu fac dovada acestei calități. Aceste acte nu se regăsesc în dosarul intern al unității administrativ teritoriale notificate.
De asemenea, s-a mai reținut că procura autentificată sub nr.957/1997 de către biroul notarului public M. D.C. (fila 26) reprezintă împuternicirea pârâtei de către reclamantă pentru dezbaterea masei succesorale după defuncta V.E., procura autentificată sub nr.480/1997 de către notarul public D. E.C. (fila 27) reprezintă împuternicirea de reprezentare a reclamantei de către pârâtă la fond și în căile de atac până la soluționarea definitivă a cauzei în care părțile sunt reclamante având ca obiect restituirea casei naționalizate.
Prin hotărârea nr.57/2000 Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a acordat despăgubiri pentru imobilul în litigiu, hotărârea a fost emisă pe numele pârâtei, anulând hotărârea nr.114/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr.112 /1995.
În baza art.22 din Legea nr.10/2001, tribunalul a reținut că notificarea trebuie formulată în scris de către persoanele îndreptățite conform legii în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, neformularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Mandatarea unei persoane de a formula notificare în baza legii speciale necesită existența unei procuri autentificate în fața notarului public deoarece potrivit art.25 alin.4 din lege, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Mandatul verbal, cum susține reclamanta, nu este valabil, deoarece trebuie făcută dovada calității de reprezentant față de terți care este de esența mandatului. De asemenea, procurile invocate de reclamantă nu îndeplinesc condițiile unei procuri valabile pentru formularea notificării în baza Legii nr.10/2001, după cum nu sunt valabile nici cererile și procurile depuse în baza Legii nr.112/1995, aceste acte nu suplinesc obligația impusă de legea reparatorie persoanelor îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii de a formula personal sau prin mandatar notificarea în termenul prevăzut de lege cu consecința pierderii dreptului în justiție de a obține măsuri reparatorii în caz de neconformare.
Având în vedere că reclamanta nu a formulat nici personal și nici prin reprezentant notificare, tribunalul a considerat că excepția este întemeiată, motiv pentru care aceasta a fost admisă cu consecința respingerii contestației reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta recurentă I.M.D., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței, iar pe fondul cauzei solicită, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în acest sens că aspectele reținute de instanța de fond în sensul că mandatarea unei persoane de a formula notificare în baza legii speciale necesită existența unei procuri autentificate la notar, deoarece dispoziția de aprobare a restituirii imobilului face dovada proprietății, sunt eronate, întrucât mandatul nu se acordă în acest caz pentru ridicarea titlului de proprietate ci pentru a se emite o notificare prin intermediului executorului judecătoresc, notificare care nu este un act autentificat, un act de proprietate sau alt act care ar necesita mandat special sub forma unei procuri autentificate.
A arătat că, regula contractului de mandat este aceea că forma autentică este cerută doar în cazul în care actul pentru care a fost dat este necesar a fi încheiat în formă autentică, ori, notificările prin executor judecătoresc nu au fost încheiate în formă autentică, astfel că nu se impunea ca mandatul să aibă o astfel de formă.
Mai subliniază că, inclusiv din apărările pârâtei J., formulate prin întâmpinare, se poate constata că reclamanta I. și-a mandatat sora să o reprezinte în aceste demersuri, neputând fi primite susținerile pârâtei cum că nu a știut dacă reclamanta a făcut singură aceste demersuri, fiind evident că pârâta știa foarte clar că a făcut notificare prin executor judecătoresc doar pe numele său după cum știa foarte clar că dispoziția s-a emis doar pe numele acesteia, respectiv că nu a folosit procura autentificată sub nr. 480/25.03.1997 de B.N.P. D.E, în care se precizează că o împuternicește pe sora sa J.E.O. să o reprezinte la fond și în căile de atac, până la soluționarea definitivă a cauzei civile aflate pe rol la instanțele din Municipiul Satu Mare, în care ambele au calitatea de reclamante, iar obiectul dosarului îl formează cererea acestora de restituire a casei naționalizate, dovadă că în acel litigiu ce a făcut obiectul dosarului 2930/1998 al Judecătoriei Satu Mare, reclamanta nu figurează ca parte.
Consideră că actele depuse la dosar au făcut pe deplin dovada înțelegerii între cele două surori, a mandatului pe care reclamanta I. l-a dat surorii sale, pârâta J., încă de la început, pentru a o reprezenta în această problemă.
Menționează că procura autentificată sub nr. 480/25.03.1997 de B.N.P. D.E. și hotărârea aflată la dosarul cauzei, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 2930/1998, fac dovada deplină a manoperelor folosite de pârâtă pentru a se asigura că va culege singură întreaga moștenire.
A subliniat că procura prin care o împuternicește pe pârâtă să o reprezinte la notar la dezbaterea succesiunii, certificatele de moștenitor prin care ambele surori acceptă moștenirea, constituie o probă certă și concludentă alături de celelalte înscrisuri, toate aceste înscrisuri dovedind fără putință de tăgadă, pe de o parte că pârâta o reprezenta pe reclamantă ori de câte ori era nevoie de deplasarea în alte localități în care urmau să se facă anumite demersuri (reclamanta arătând că are o fiică imobilizată la pat, fără discernământ, cu grav handicap psihic și locomotor), iar pe de altă parte, că reclamanta nu a renunțat nici un moment la dreptul său de proprietate în calitate de moștenitor al autoarelor, având convingerea că sora sa o reprezintă cu bună-credință în demersurile privind restituirea casei naționalizate, astfel cum se menționează în procură.
A arătat că prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea trebuie formulată în scris de către persoana îndreptățită conform legii, nu pot fi interpretate fără a se aplica legea în întregul ei, fără a se face o coroborare a legii speciale cu dreptul comun, cu normele și principiile de drept aplicabile în orice materie, refuzându-se astfel a se da eficiență probelor prin care s-a urmărit a se dovedi faptul că pârâta a fost împuternicită să formuleze notificarea și în numele reclamantei, respectiv că reclamanta a avut certitudinea că a formulat notificare prin intermediul surorii sale, pe care o mandatase în acest sens.
A menționat că atâta vreme cât legea specială nu prevede ce formă trebuie să aibă mandatul (autentificată, sub semnătură privată sau mandat tacit) se aplică dreptul comun în materie, ori, regulile contractului de mandat nu prevăd obligația ca acesta să fie încheiat în formă autentică decât pentru acte autentice, notificarea nefăcând parte din această categorie.
Pe de altă parte, a subliniat că dacă s-ar raporta "stricto sensu"; la prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, fără a se interpreta norma, ar însemna că numai notificările formulate personal de persoana îndreptățită sunt valabile, iar mandatul nu se aplică în această situație.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Primarul Municipiului Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în acest sens că dispoziția nr. 67/2005 a fost emisă în mod legal potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 4 alin. 4 din același act normativ, menționând că nu le-a fost adusă la cunoștință existența unei procuri încheiate între reclamantă și pârâta de rândul 2, prin care reclamanta să fi împuternicit pârâta a o reprezenta în revendicarea imobilului situat în Satu Mare, str. Ș. nr. 2.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001.
Intimata J.E.O. a depus la doar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată, arătând în motivare că împreună cu sora sa, reclamanta I.M., sunt moștenitoarele lui V. E., mama acestora, care avea calitatea de moștenitoare a numitei R.C., pentru imobilul situat în Satu Mare, iar în urma apariției Legii nr. 112/1995 reclamanta i-a dat procură pentru a o reprezenta la succesiunea mamei acestora și în instanță, în vederea încercării de a obține imobilul situat în Satu Mare str. Ș. nr. 2., urmând să-i restituie din cheltuielile efectuate pentru demersurile necesare.
A menționat că nu a obținut restituirea imobilului în natură, iar în anul 2001 i-a explicat reclamantei că trebuie depusă notificare către primărie prin executor judecătoresc, personal, neavând procură în acest sens de la reclamantă, aceasta spunându-i că va face ea demersurile necesare.
În consecință, a arătat că întrucât reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 10/2001 privind notificarea care trebuia făcută și că timp de 10 ani nu a interesat-o nimic legat de imobilul situat în Satu Mare, solicitând respingerea acțiunii formulată de aceasta ca inadmisibilă și nefondată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate , instanța a reținut următoarele:
Criticile recurentei reclamante au fost apreciate ca fondate, greșit instanța de fond reținând lipsa calității procesuale active a reclamantei, cu consecința respingerii contestației formulată de aceasta, prin raportare la actele depuse la dosar, acte din cuprinsul cărora rezultă că reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să facă și în numele și în reprezentarea acesteia toate demersurile necesare atât pentru dezbaterea succesiunii după antecesoarea comună, a acceptării succesiunii, cât și pentru a exercita toate mijloacele procedurale și procesuale legale privitor la retrocedarea casei naționalizate din Municipiul Satu Mare, ce le revine în calitate de moștenitoare.
Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. 129/1997 emis de Biroul Notarial C.P. după defuncta K.C., căsătorită R., printre moștenitorii defunctei figurează și antecesoarea părților -numita V. E., în calitate de soră a defunctei, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 73/1997 emis de B.N.P. S.E. moștenitorii defunctei V. E., sunt reclamanta I. M., în calitate de fiică, în cotă de 1/2 parte și pârâta J.E.O., în calitate de fiică, în cotă de ½ parte, acestea acceptând succesiunea după defunctă.
În masa succesorală este indicat imobilul situat în Municipiul Satu Mare, dobândit prin moștenire de către defunctă în baza certificatului de moștenitor nr. 129/19.09.1997 eliberat de B.N.P. C. P., imobil care a fost preluat abuziv de Statul Român și care formează obiect al deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în favoarea pârâtei.
S-a reținut în acest sens că prin procura autentificată sub nr. 957/7 august 1997 reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să o reprezinte la dezbaterea succesiunii după antecesoarea comună V.E., iar prin procura autentificată sub nr. 480/1997 pârâta a fost de asemenea mandatată să o reprezinte pe reclamantă la fond și în căile de atac, până la soluționarea definitivă a cauzei civile aflate pe rol la instanțele din Municipiul Satu Mare, privind cererea acestora de restituire a casei naționalizate, mandatara urmând a exercita și în numele reclamantei, toate mijloacele procedurale și procesuale legale pentru apărarea intereselor sale legitime, putând exercita orice cale de atac ordinară sau extraordinară în cazul în care interesele acestora necesită acest lucru, procura fiind dată pentru procesul privitor la casa naționalizată din municipiul Satu Mare.
Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă așadar că între părți a existat un contract de mandat în baza căruia reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să facă toate demersurile legale necesare privind retrocedarea imobilului situat în Satu Mare, și în numele său, respectiv pentru aceasta, imobil cuprins în masa succesorală rămasă în urma antecesoarei comune, succesiune acceptată de reclamantă conform certificatului de moștenitor.
Într-adevăr, pentru imobilul în litigiu pârâta a făcut demersurile legale în vederea restituirii, atât în baza Legii nr. 112/1995 cât și ulterior în baza Legii nr. 10/2001, cererile fiind formulate însă doar în nume propriu, fără a se menționa că acționează și în reprezentarea reclamantei conform procurii autentificate sub nr. 480/25 martie 1997, aspect ce rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 236/19 ianuarie 1999 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. 2930/1998, respectiv din actele depuse la dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001.
Faptul că pârâta a efectuat aceste demersuri doar în nume propriu, fără reprezentarea reclamantei nu înlătură însă efectele contractului de mandat existent între acestea, mandatul fiind de regulă un contract consensual care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, acesta fiind constatat de obicei printr-un înscris, procură sau împuternicire. În speță nu se poate reține că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 efectele acestui contract au încetat în condițiile în care reclamanta nu și-a manifestat opțiunea în sensul renunțării la restituirea imobilului și în favoarea sa, în calitate de moștenitor, mandatul nefiind revocat după cum nici pârâta mandatară nu a renunțat la mandat potrivit dispozițiilor art. 1556 Cod civil.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să o reprezinte în cadrul dezbaterii succesiunii după antecesoarea acestora, să accepte succesiunea, respectiv să facă demersurile necesare pentru restituirea imobilului naționalizat și în favoarea acesteia, dovedește intenția acesteia în continuarea procedurilor pentru restituirea acestui imobil.
S-a apreciat așadar că pârâta a fost mandatată implicit și pentru a depune notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 și în numele reclamantei, considerentele instanței de fond în sensul că procurile invocate de reclamantă nu îndeplinesc condițiile unei procuri valabile pentru formularea notificării în baza Legii nr. 10/2001, după cum nu sunt valabile nici cererile și procurile depuse în baza Legii nr. 112/1995, neputând fi primite. Faptul că dovada împuternicirii pârâtei în acest sens nu se regăsește în dosarul intern al unității administrativ teritoriale notificate nu este de natură a conduce la concluzia că reclamanta nu a formulat nici personal, nici prin reprezentant notificare, aceasta neputând fi decăzută din dreptul prevăzut de Legea nr. 10/2001 urmare a faptului că mandatara a exercitat mandatul fără reprezentare, după cum a procedat de altfel și în cazul demersurilor efectuate în baza Legii nr. 112/1995.
În același sens, aspectele reținute de instanța de fond, privind lipsa calității procesuale active a reclamantei prin prisma dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv a faptului că reclamanta nu a formulat această notificare, nici personal, nici prin reprezentant, urmează a fi înlăturate ca nefondate, câtă vreme reclamanta a mandatat pârâta să exercite și în numele său toate procedurile legale necesare pentru restituirea imobilului, unul din efectele mandatului fiind acela că actele încheiate de mandatar își produc efectele pe seama mandantului.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că mandatarea unei persoane de a formula notificare în baza legii speciale necesită existența unei procuri autentificate pe considerentul că dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății, având forța probantă a unui înscris autentic, în condițiile în care mandatul este dat pentru efectuarea demersurilor privind restituirea imobilului și implicit pentru depunerea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, neimpunându-se astfel condiția ca mandatul să fie în formă autentică, procura dată de reclamantă fiind de altfel autentificată.
Într-adevăr, decizia nr. 67/2005 a fost emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv în favoarea notificatorului, neputându-se reține o culpă în acest sens în sarcina intimatului, însă raportat la aspectele anterior reținute privind mandatul dintre cele două părți, instanța a apreciat că se impune modificarea parțială a deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, în sensul că dispunerii restituirii în natură a imobilului înscris în CF nr. 182 Satu Mare cu nr. top. 353/4 reprezentând în natură construcție și teren în suprafață de 341/439 părți, situat în Satu Mare, str. Ș., nr. 2 și în favoarea reclamantei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis ca fondat recursul și a modificat sentința recurată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă dispunând modificarea parțială a deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în sensul anterior menționat.
Întrucât intimata J.E.O. este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată aceasta să-i plătească recurentei suma de 5639,72 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, justificate conform chitanțelor depuse la dosar.
| ← Rejudecare după extrădare. Admiterea în principiu a cererii.... | ART.36 DIN LEGEA NR. 7/1996. INADMISIBILITATEA STABILIRII... → |
|---|
