Rejudecare după extrădare. Admiterea în principiu a cererii. Trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 421 din data de 04.06.2013
DECIZIA PENALĂ NR. 421/R/04.06.2013
Dosar nr.1127/111/P/2013
Secția penală și pentru cauze cu minori
Rejudecare după extrădare. Admiterea în principiu a cererii. Trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
.
Petentul a fost judecat în lipsă, a fost extrădat din Italia în vederea executării pedepsei și a formulat o cerere de rejudecare.
Cum în cauză sunt întrunite cumulativ cele trei condiții cerute de art. 522/1 Cod procedură penală, cererea de rejudecare după extrădare a fost admisă în principiu de instanța de control judiciar, iar cauza a fost trimisă pentru continuarea judecății la instanța de fond.
Prin sentința penală nr.471 din 08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 522/1 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de rejudecare după extrădare, formulată de condamnatul L. I. C. cu privire la rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr. 6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea, soluționat prin sentința penală nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 27.10.2006 prin dec. pen. nr. 371/A/2006 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele :
Prin cererea înregistrată la 26.06.2012, condamnatul L.I.C. a solicitat rejudecarea dosarului nr. 6140/2001,a Judecatoriei Oradea, in care a fost pronuntata sentinta penala 526/18.03.2005, ramasa definitiva fata de condamnatul petent prin D.P. nr.371/A/09.10.2006, a Tribunalului Bihor, conform art. 522 ind. 1 C.pr.pen.
In motivarea cererii sale, petentul condamnat arata ca savarsirea faptei a avut loc la data de 29.12.2001, arata ca a participat la urmarirea penala, dupa care a plecat in Italia sa munceasca fara sa se mai intoarca in Romania, insa in baza mandatului european de arestare 21/E/11.05.2009, a fost arestat in Italia timp de 11 luni, iar in data de 22.06.2012 a fost extradat in Romania.
Petentul considera in esenta ca este indreptatit la redudecarea cauzei in care a fost condamnat, intrucat nu a participat la faza de judecata, unde avea dreptul de a se apara.
S-a reținut că, condamnatul L. I. C., se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin S.P. nr. 526/18.03.2005, ramasa definitiva fata de condamnatul petent prin D.P. nr.371/A/09.10.2006, a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.759/ 24.11.2006.
Conform fișei condamnatului, acesta a început executarea pedepsei la data de 22.06.2012 și urmează să expire la 05.05.2017 (fila 50).
De asemenea, conform adresei nr. 1326674 din 03.12.2012 a I.G.P:R- Centrul de Cooperare Polițienească Internațională- Biroul Sirene, condamnatul L.I.C.a fost arestat în Italia la data de 06.08.2011 si ulterior, la data de 22.06.2012 a fost extrădat din Italia, în baza mandatului de arestare european nr.21/E/11.05.2009 emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.759/24.11.2006 emis de Judecătoria Oradea. Nu s-a putut preciza insa daca in toata aceasta perioada, petentul condamnat a fost arestat in vederea extradarii.
Astfel, in urma demersurilor facute de instanta, s-a depus la dosar adresa nr.42/11, emisa de Parchetul General de pe langa Curtea De Apel din Venetia (fila 74), din care reiese ca petentul L.I.C.a fost arestat in vederea extradarii in perioada 06.08.2011- 22.06.2012.
Potrivit art. 522/1 al. 1 Cod procedură penală în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului.
În speță petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani inchisoare, prin sentinta penala mai sus indicata, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 al.2 din C.pen.
In fapt, s-a reținut de instanta că inculpatul L. I. C., a lipsit în mod ilegal de libertate partea vătămată C. H. R. într-un apartament situat în Arad Cartierul Micalaca zona 300, bloc 327 sc.A ap. 10, proprietatea numitei F. M. D., apartament închiriat martorului C. I. și subinchiriat martorilor F. C. M. și C. A. L. în perioada 23.12.2000 - până în data de 28.12.2000, dată la care a fost mutat sub amenințare la locuința inculpatului M. W. din Arad str.Vântului nr.3 unde a fost ținut contrar voinței sale până la 31.12.2000 când a fost mutat la o garsonieră pe str.Banu Mărăcine nr. 13 Arad , unde a fost ținut până în noaptea de 5/6.01.2001 când a fost lăsat în libertate și s-a întors la Oradea.
Astfel cum reiese si din cererea de rejudecare formulata de condamnatul L. I. C. acesta a participat la urmarirea penala, dand declaratii in calitate de faptuitor si invinuit.
Dupa trimiterea in judecata a acestuia, petentul a formulat la Judecatoria Oradea o cerere (fila 9 dosar fond -6140/2001), prin care a solicitat instantei amanarea cauzei, in vederea angajarii unui aparator.
Prin urmare, la fila 15 dos. fond, se afla imputernicirea avocatiala, prin care petentul L.I.C.a imputermicit pe dl avocat Sfat Ioan Florin, sa-l reprezinte, in calitate de avocat ales.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere.
In mod evident insa acest scop, presupune ca cel condamnat sa nu fi avut aceasta posibilitate de a se apara (cu alte cuvinte sa fi fost privat de aceste drepturi), in sensul ca acesta nu a cunoscut faptul ca a fost judecat, or in prezenta cauza, din cele mai sus aratate reiese in mod cert faptul ca petentul condamnat L.I.C.a stiut ca este trimis in judecata, a formulat si o cerere in fata instantei si si-a angajat avocat ales, care l-a reprezentat in cursul judecatii.
Așadar, faptul ca petentul s-a sustras cu buna stiinta de la judecata, plecand din tara, i-l face culpabil, si prin urmare instanta apreciaza ca acesta nu poate invoca propria sa culpa si prin aceasta sa fie indreptatit la rejudecarea cauzei.
De asemenea si din modul de redactare a textului art. 522 ind.1 din C.p.p., reiese ca legiuitorul nu a inteles ca rejudecarea in caz de extradare sa opereze automat, daca se constata ce petentul nu a participat la judecata, lasandu-se astfel o marje de apreciere din partea magistratului. In situatia aplicarii rigide si automate a rejudecarii dupa extradare, s-ar ajunge practic intr-o situatie de neacceptat, ca orice inculpat trimis in judecata, sa paraseasca tara (in scopul sustragerii de la judecata), iar dupa ce procesul se finalizeaza, in caz ca este arestat si extradat, poate fi sigur ca va fi rejudecat. Instanta, apreciaza ca nu aceasta este menirea si finalitatea introducerii acestei institutii, a rejudecarii pentru extradare.
Potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și întru-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 din Convenție impune, totodată, publicitatea procedurii si egalitatea armelor, ceea ce înseamnă ca orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este în materie civilă sau penală, să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta punctul de vedere în fața tribunalului, în condiții care să nu o dezavantajeze față de celelalte părți ale procesului sau față de acuzare. Contradictorialitatea, legată de garanția egalității armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți.
Dreptul la un proces echitabil mai presupune motivarea hotărârilor judecătorești, administrarea echitabilă a probelor, oralitatea procedurii, dreptul de a fi prezent la propriul proces, dreptul la tăcere și privilegiul contra autoincriminării, dreptul de a fi informat asupra acuzării (art. 6 paragraf 3 lit. a), de a dispune de timpul și facilitățile necesare apărării (art. 6 paragraf 3 lit. b), la asistență juridică și dreptul inculpatului de a convoca și interoga martorii (art. 6 paragraf 3 lit. d).
Fata de toate acestea, instanța a considerat ca petentul condamnat Lungu Ilie Cristian, a beneficiat de toate aceste drepturi, insa in mod voit si culpabil a renunțat la ele, cu excepția angajării unui avocat.
Față de această stare de fapt instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 522/1 al. 1 Cod procedură penală, referitoare la rejudecarea după extrădare, întrucât, așa cum instanța a arătat petentul s-a sustras de la judecata, părăsind teritoriul României.
Pentru aceste motive instanța, văzând că prevederile art. 522/1 al. 2 Cod procedură penală, fac trimiterea la art. 404-408 Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că trebuie analizată admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de rejudecare după extrădare, formulată de condamnatul L. I. C., cu privire la rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr.6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea, soluționat prin sentința penală nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă fata de petent prin dec. pen. nr. 371/A/2006 a Tribunalului Bihor.
Fiind in culpa procesuala, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța a obligat condamnatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul fără a-l motiva în scris. Cu ocazia susținerilor orale, a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, curtea reține următoarele.
Potrivit art. 5221 C.pr.pen. "(1) În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța de fond care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
(2) Dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.";
Astfel, din conținutul acestor prevederi a rezultat că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.
Deși nu a fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei existență a rezultat, însă, din conținutul art. 405 alin. 1 C.pr.pen. ce se aplică corespunzător, judecătorul este ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință -, asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 5221 C.pr.pen. persoana judecată și condamnată în lipsă și pentru care s-a solicitat extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare poate solicita rejudecarea cauzei.
Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Condamnatul a formulat o cerere de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art. 5221 C.pr.pen., de asemenea, din adresa nr. 1326674 din 03.12.2012 a I.G.P.R - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, condamnatul L.I.C.a fost arestat în Italia la data de 06.08.2011 și ulterior, la data de 22.06.2012 a fost extrădat din Italia, în baza mandatului de arestare european nr.21/E/11.05.2009 emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.759/24.11.2006 emis de Judecătoria Oradea în baza s.pen. nr. 526/2005. Apoi, din conținutul dosarului nr. 6140/2001 al Judecătoriei Oradea rezultă că în primul ciclu procesual, condamnatul nu a fost prezent la judecată. Aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond. În consecință, reținem că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege.
Nu putem împărtăși opinia instanței de fond cum că cererea formulată este inadmisibilă deoarece condamnatul s-a sustras de la judecată în primul ciclu procesual. Atâta timp cât dispozițiile legale în materie nu condiționează rejudecarea cauzei de faptul că lipsa de la judecată să nu fie imputabilă condamnatului, instanța nu poate adăuga o astfel de condiție.
În consecință, față de cele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. va admite recursul declarat de condamnatul L.I.C.împotriva sentinței penale nr. 471//08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va casa în totalitate.
Va admite în principiu cererea formulată de condamnatul L.I.C.privind rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea și va trimite cauza la această instanță pentru continuarea judecății.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Va constata că petentul condamnat este încarcerat pentru executarea pedepsei aplicată prin s.pen. nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. REVIZUIRE – PROCEDURA... | LEGEA NR. 10/2001 MANDATAREA UNEI PERSOANE ÎN A FORMULA... → |
|---|
