Legea nr. 10/2001. Ofertă de donaţie făcută de către comoştenitori în favoarea unuia dintre moştenitori cu privire la un imobil supus măsurilor reparatorii în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2127 din data de 04.04.2013
DREPT CIVIL.
Legea nr. 10/2001. Ofertă de donație făcută de către comoștenitori în favoarea unuia dintre moștenitori cu privire la un imobil supus măsurilor reparatorii în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001
Art. 49, 51 Cod procedură civilă
Față de declarațiile autentice prin care frații reclamantului au arătat că renunță la cota lor de proprietate în favoarea acestuia, declarații ce valorează ofertă de donație, acceptată de reclamant prin demersurile juridice efectuate pentru recuperarea despăgubirilor vizând întregul imobil, greșit instanța de fond a apreciat că este îndreptățit la obținerea despăgubirilor doar pentru cota de 1/3 părți din respectivul imobil.
Scopul declarațiilor date rezidă în a se pune în acest fel capăt stării de indiviziune în care se afla reclamantul cu frații săi, aceștia din urmă acceptând că el este singurul îndreptățit în cotă de 1/1 parte la obținerea despăgubirilor pentru preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, că este așa dovedind-o și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de către cei doi frați ai săi, confirmând o dată în plus că nu mai au nici o pretenție de la reclamant pentru imobil și că sunt de acord ca, pentru întreaga cotă de 1/1 parte, să-i revină despăgubirile aferente.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2127/2013-R din 04.04.2013
(dosar nr. 11531/111/2010)
Prin sentința civilă nr. 823/C din data de 14.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 11531/111/2010, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a respins acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul M I I în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O- COMISIA LOCALĂ ORADEA PENTRU APLIC. L.10/2001 ca nefondată.
S-a respins acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul MOLNAR IOSIF IULIU împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva chematului în garanție COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 8835/15.11.2007 emisă de Primarul municipiului O s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită și s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, notificatorului M I I, pentru imobilul casă și teren, situată în O, str. N, nr. 4, înscrisă în CF 694 S, cu numere topo 253, 254 și 255- în calitate de proprietar tabular și totodată s-a dispus înaintarea notificării și a actelor aferente acesteia Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Dispoziția atacată, cu nr. 3288 din 26.10.2010 prin care a fost modificată dispoziția sus arătată, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită și se acordă despăgubiri în condițiile legii speciale domnului M I I pentru cota de 1/3 parte din imobilul înscris în CF 694 S cu numere top 253 și 254 având în vedere faptul că din eroare s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a domnului M I I pentru întregul imobil precum și pentru numărul topo 255 care face obiectul legilor fondului funciar.
Totodată se precizează că restul prevederilor Dispoziției 8835/15.11.2007 rămân neschimbate, prin urmare acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale vizează cota de 1/3 din casa demolată și terenul înscris în CF 694 S cu nr. top. 253 și 254.
În raport de situația exprimată de CF 694 S și de dispozițiile legale în materie, instanța apreciază dispoziția atacată ca fiind legală și temeinică, cererea reclamantului de a se constata calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea întregului imobil, fiind nefondată.
Astfel cum se reține din copia CF 694 S, reclamantul și cei doi frați ai săi M A și M E au dobândit fiecare cota de proprietate de 1/3 parte din topo 253 și 254 reprezentând în natură casă și teren prin act translativ de proprietate, dreptul lor fiind intabulat în CF sub B 8-10.
Potrivit dispozițiilor art. 3 al. 1 lit. a din Legea 10/2001 sunt îndreptățite în înțelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Statul Român a preluat imobilul de la cei trei frați, care au avut la momentul preluării calitatea de titulari ai dreptului de proprietate, întinderea dreptului fiecăruia fiind clar evidențiată în CF și prin urmare atât reclamantul cât și frații săi au vocația de a dobândi în nume propriu, în temeiul dispozițiilor art. 3 al. 1 lit. a din legea 10/2001 fiecare cota sa parte de 1/3 din imobilul ce a format proprietatea lor, desigur, cu condiția respectării condițiilor și procedurii speciale instituite de acest act normativ.
S-a apreciat nefondată cererea reclamantului de a restitui în favoarea sa întregul imobil întrucât acesta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire doar cu privire la cota de 1/3 parte din imobil, corespunzătoare cotei sale de proprietate la data preluării, iar pe de altă parte câtă vreme frații săi sunt în viață și nu au înțeles să solicite prin notificare restituirea drepturilor, se constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 4 al. 2 și 4 din legea 10/2001 pentru ca reclamantul să poată beneficia de cotele fraților săi.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind legală și temeinică Dispoziția atacată cu nr. 3288/26.10.2010 a primarului municipiului O prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului cu privire la cota de 1/3 parte din imobilul în natură casă și teren înscris în CF 694 S cu nr. top. 253 și 254.
Este de observat și faptul că reclamantul nu a făcut dovada valorii construcției demolate.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru lipsă calitate procesuală pasivă întrucât în materie s-a pronunțat Decizia nr. 27/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate și în cuprinsul căreia s-a stabilit faptul că în acțiunile întemeiate pe disp. art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 republicate, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă; iar în ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al legii nr. 247/2005 îndreptate direct împotriva Statului Român întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și ale art. 13 din această convenție, asemenea acțiuni sunt inadmisibile.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe conf. disp. art. 330/7 C.pr.civ.Pe cale de consecință se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva chematului în garanție COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - București.
Pentru considerentele expuse, acțiunea precizată formulată de reclamant a fost respinsă în conformitate cu dispozitivul prezentei.
S-a constatat că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul M I I, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. A formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 - nr. 978/06.11.2001 - și a solicitat acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil, casă și teren, situate în Oradea, str. Nucetului, nr. 4, ce l-a dobândit cu frații săi, cu titlu de donație de la părinți.
S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul, prin decizia nr. 8835/15.11.2007 însă, ulterior prin dispoziția nr. 3288/26.10.2010 s-a recunoscut această calitate doar pentru 1/3 din imobil.
Nu s-au luat în considerare actele de renunțare din 24.03.2003, 26.03.2003, declarațiile notariale nr. 1276/26.03.2008, nr. 1277/26.03.2008 prin care frații său au declarat că renunță în favoarea sa la cota lor de câte 1/3 din imobil. Au deținut și alte imobile în coproprietate și între ei a intervenit un partaj voluntar, convenind ca el să revendice întregul imobil ce a fost preluat abuziv, neieșit din patrimoniul lor.
Partajul intervenit este valabil și corect a fost avut în vedere cu ocazia emiterii dispoziției nr. 8835/15.11.2007, iar modificarea ei după 3 ani nu poate fi dată decât nelegal. Deși a renunțat la capătul de cerere privind obligarea Statului român la despăgubiri bănești, solicitând scoaterea din cauză a acestuia, instanța nu s-a pronunțat în acest sens.
În drept s-a invocat art. 3041, art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului câtă vreme potrivit situației de CF, recurentul și cei doi frați M A, M E, au dobândit fiecare o cotă de 1/3 din imobilul cu nr. top. 253, 254, casă și teren, deci, acesta era îndreptățit doar la cota sa de 1/3 cât i s-a preluat de Statul Român.
Prin cererea de intervenție în interesul recurentului, M A și P A I, născută M K, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Au invocat invervenienții faptul că, după apariția Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 10/2001, au hotărât ca imobilele deținute în coproprietate să fie partajate, cel din litigiu să revină recurentului, înțelegere verbală și în baza căreia acesta a făcut notificare, impunându-se să i se recunoască calitatea de persoană îndreptățită pentru casa și terenul aferent nr. top. 253, 254 S în suprafață de 3027 mp, restul de 7580 mp aferent nr. top. 255 făcând obiectul Legii nr. 18/1991.
În drept s-a invocat art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. 694 S - filele 8 - 9 dosar fond - imobilele având nr. top 253, 254, 255, în natură teren și casă, au format dreptul de proprietate al recurentului și al fraților acestuia, M A și M E - foaia B nr. 8 -, drept dobândit în anul 1958 cu titlu de donație, în părți egale, 1/3 fiecare. Imobilul având nr. top. 255 - teren în suprafață de 7580 mp -, în anul 1977 s-a transcris în CF nr. 124 S, în favoarea CAP - foaia B nr. 9 -.
Cât privește imobilele având nr. top. 253, 254, potrivit copiei sentinței civile nr. 2400/05.04.2003 pronunțată de Judecătoria O - filele 87 - 88 dosar fond -, proprietarii acestora în anul 1978 au făcut o ofertă de donație sub nr. 10765/1978 în favoarea Statului Român, ofertă constatată nulă prin această sentință.
Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc P E sub nr. 978/2001 - fila 100 dosar fond -, recurentul a solicitat despăgubiri la valoarea reală pentru toate imobilele având nr. top. 253, 254, 255, notificare soluționată favorabil inițial prin dispoziția nr. 2835/15.11.2007 - fila 62 dosar fond -, în sensul că s-a constatat de Primarul Mun. O, calitatea de persoană îndreptățită a lui M I I și s-a propus acordarea de despăgubiri și înaintarea notificării cu actele aferente la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ulterior, prin dispoziția nr. 3288 din 26 oct. 2010 se stabilește că reclamantul este îndreptățit doar pentru cota de 1/3 parte din imobilele menționate la despăgubiri.
Față de declarațiile autentice - nr. 1276/26 martie 2008 și 1277/26 martie 2008 - aflate la filele 50 și 51 din dosarul de fond, prin care frații reclamantului au arătat că renunță la cota lor de proprietate în favoarea reclamantului, declarații ce valorează ofertă de donație acceptată de reclamant prin demersurile juridice efectuate pentru recuperarea prejudiciului suferit cu privire la întregul imobil, în mod greșit instanța de fond a apreciat că doar pentru cota de 1/3 părți din imobil este îndreptățit la despăgubiri.
De altfel, aceste declarații au fost date cu scopul de a pune în acest fel capăt stării de indiviziune în care se afla reclamantul cu frații lui, M A și P A I ns. M K, acceptând că reclamantul este singurul îndreptățit în cotă de 1/1 parte la obținerea despăgubirilor pentru preluarea abuzivă a imobilului în litigiu. Că este așa o dovedește și cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de cei doi frați ai său, M A și P A I ns. M K, confirmând o dată în plus că nu mai au nici o pretenție de la reclamant pentru imobilul în litigiu și că sunt de acord ca pentru întreaga cotă de 1/1 parte, reclamantului să-i revină despăgubirile aferente. S-a mai precizat prin această cerere de intervenție că nr. top. 255 în suprafață de 7580 mp formează obiectul legilor fondului funciar și deci nu constituie obiectul dosarului de față.
Ori în atare situație, dispoziția nr. 3288/26 oct. 2010 emisă de Primarul municipiului O, este nelegală, fiind dată cu ignorarea situației juridice expuse mai sus, aspect față de care acțiunea reclamantului M I I era întemeiată, în mod greșit fiind respinsă de instanța de fond.
Față de cele reținute mai sus, atât cererea de intervenție în interesul reclamantului a fost admisă în baza prevederilor art. 49, 51 Cod procedură civilă, cât și recursul reclamantului în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind modificată în parte hotărârea instanței de fond în sensul că a fost admisă acțiunea precizată împotriva Primarului municipiului O - Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și s-a dispus anularea dispoziției nr. 3288/26 oct. 2010 emisă de Primarul municipiului O și corelativ s-a dispus obligarea aceleași instituții să emită o nouă dispoziție în care să se constate calitatea reclamantului M I I de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil, ce în natură reprezintă casă și teren în suprafață de 3027 mp, înscris în CF nr. 694 S, cu nr. top. 253, 254, situat în O, str. N nr. 4, după care să înainteze această dispoziție cu toate actele aferente Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor. Criticile privind faptul că nu s-a luat act de renunțarea la judecată față de Statul Român conform precizării de acțiune, fiind întemeiate, au fost și ele admise și în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea precizată, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
| ← DESPAGUBIRE CONTRACTUALA. Art.969, art.970, art.1073 Cod civil. | Măsură de siguranţă. Confiscare specială. Art. 118 lit. b... → |
|---|
