CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ. ÎN INTERPRETAREA PREVEDERILOR ART.318 ALIN.1 TEZA I COD PROCEDURĂ CIVILĂ, REAPRECIEREA PROBELOR PENTRU STABILIREA ALTEI STĂRI DE FAPT NU CONSTITUIE GREŞEALĂ MATERIALĂ. -art.318 (1) teza I Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 211 din data de 26.03.2013
CONTESTAȚIE ÎN ANULARE. GREȘEALĂ MATERIALĂ. ÎN INTERPRETAREA PREVEDERILOR ART.318 ALIN.1 TEZA I COD PROCEDURĂ CIVILĂ, REAPRECIEREA PROBELOR PENTRU STABILIREA ALTEI STĂRI DE FAPT NU CONSTITUIE GREȘEALĂ MATERIALĂ.
-art.318 (1) teza I Cod procedură civilă.
Decizia nr.211/C/26.03.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin Decizia nr. 880/C/2013, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtă R. F. S. în contradictoriu cu intimata reclamantă SC I. E. S. SRL S. M. împotriva DECIZIEI nr. 7/AP/R/2012 din 03 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 10154/296/2010/a1, pe care a modificat-o în tot în sensul că :
A admis apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că :
A admis în parte acțiunea și în consecință :
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 28.500 lei, actualizată cu indicele de inflație aplicat cu începere din 01.06.2004 până la data plății efective precum și la plata dobânzii legale aferente aceleași perioade.
A obligat intimata să plătească în favoarea recurentei suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în apel și recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele :
În fapt, din actele de la dosar rezultă că, pârâta R. F. , a avut calitatea de administrator și coasociat la SC I. E. S. S. M. iar, la data de 5.05.2004, după eliberarea sa din funcția de administrator al societății, aceasta a retras prin documentul bancar 52/25.05.2004, suma de 300.000.000 lei vechi cu titlu de dividende aferente anului 2003, deși nu există hotărâre AGA în acest sens, sumă ce reprezintă, potrivit actelor contabile, maximum de dividende cuvenite ambilor asociați pe anul respectiv.
Conform actelor constitutive ale societății, pârâta este titulara doar a unei părți sociale din cele 20 ce compun capitalul inițial, ca atare, cuantumul legal maxim al dividendelor cuvenite acesteia din suma susmenționată fiind de 15.000 lei vechi.
Față de această stare de fapt, soluția primei instanțe, menținută de instanța de apel este interpretabilă prin prisma cuantumului sumei la care a fost obligată pârâta R. F. S. în favoarea reclamantei SC I. E. S. SRL. Astfel, prin sentința atacată, a fost obligată pârâta să achite reclamantei 115.948 lei reprezentând suma de 285.000.000 lei vechi reactualizată până la 31.12.2011 și dobânda raportată la dobânda depozitelor la termen cu capitalizare anuală calculată până la 31.12.2011, cu motivarea că, prin sentința civilă 2064 din 7.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu-Mare, a pârâta SC I. E. S. SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de 22.781 lei cu titlu de dividende cuvenite pentru perioada 2003-2006, soluție definitivă și irevocabilă și, prin urmare, întreaga sumă de 300.000.000 lei încasată de pârâtă este nedatorată.
În realitate, suma de 115.948 RON nu reprezintă reactualizarea sumei de 285.000.000 lei la care se face mențiune expresă în sentința civilă atacată, ci a sumei de 651.392.452 lei, la care se face mențiune în expertiza efectuată în cauză și în completarea expertizei contabile din 9.02.2007, sumă cu care pârâta ar fi prejudiciat societatea.
Cu toate că, concluziile menționate în raportul de expertiză sunt în sensul că, pârâta datorează reclamantei suma de 651.392.425 lei reprezentând dividende ce se cuveneau asociatului majoritar, sumă cu care reclamanta intimată și-a precizat acțiunea în fața instanței de fond, dată fiind soluția primei instanțe care a reținut că pârâta ar datora reclamantei 285.000.000 lei vechi, precum și față de faptul că, doar aceasta din urmă a formulat apel în cauză, nu se poate dispune obligarea ei la plata unei sume mai mari decât cea dispusă de instanță, neputându-i-se agrava situația în propria cale de atac.
Relevantă în cauză este și sentința civilă nr.2064 din 7.04.2008 pronunțată de Judecătoria Satu-Mare în dosarul 3163/296/2007 la care s-a făcut referire mai sus, din care rezultă că pârâta SC I. E. S. SRL a fost obligată să plătească reclamantei R. S. suma de 22.781 lei cu titlu de dividende cuvenite pe perioada 2003-2006, prin acțiunea introductivă din respectivul dosar reclamanta R. S. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 175.007.194 lei ROL, reprezentând dividende care i se cuvin și care nu i-au fost acordate pe perioada 2003-2006. Prin urmare, de aici rezultă că, date fiind pretențiile formulate în dosarul menționat, inclusiv numita R. S. a recunoscut indirect că nu i se cuvin dividende în cuantum de 300.000.000 lei, aferente anului 2003, sumă pe care aceasta și-a însușit-o în mod nelegal.
În ceea ce privește cele două procese-verbale încheiate la 30.05.2004 și 1.06.2004, la care recurenta face referire în apărare și-n care este arătat expres faptul că sumele încasate de către recurentă cu titlu de dividende au fost predate administratorului societății și că nu mai are nicio datorie față de reclamantă sau față de administratorul acesteia, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că reclamanta nu a prezentat originalul acestora, iar, pe de altă parte, aceste procese-verbale nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, motiv pentru care nu au relevanță în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a formulat contestație în anulare SC I. E. S. SRL S. M. , solicitând anularea acesteia și respingerea recursului ca nefondat, menținând ca temeinică și legală Decizia nr. 7/A/R/03.07.2012 a Tribunalului Satu Mare și Sentința nr. 2638/04.04.2012 a Judecătoriei Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatoarea arată că soluția pronunțată prin decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale, invocând prevederile art. 318 (1) Cod Procedură Civilă.
Calculul efectuat de instanța de recurs privitor la suma finală datorată societății reclamante de către pârâta recurentă, este vădit eronat, neputând fi decât o greșeală materială, raportat la obiectul acțiunii inițiale precizate ulterior, ultima precizare depusă la Judecătoria Satu Mare în rejudecare dosar nr. 4497/2004, probele dosarului și calculele ce rezultă din expertizele de la dosarul de fond cu completările survenite.
Astfel, potrivit precizării de acțiune a reclamantei depusă la instanța de fond în dosar nr. 4497/2004 a Judecătoriei Satu Mare s-a solicitat "obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 110.000 lei ridicați cu titlu de dividende și alte cheltuieli necuvenite și datorate la data de 01.06.2004 data încetării calității de administrator cu dobânzi și devalorizări aferente monedei naționale datorate cursului inflației, calculate de la 01.06.2004 și în continuare până la momentul plății efective de către pârâtă.";
Prin expertiza întocmită în cauză de experții S. I. , E. P. , I. P. cu ultima completare s-a confirmat calculul și chiar s-a depășit, rezultând 115.948 lei, pretenția reclamantei incluzând atât dividendele încasate pe nedrept aferente anului 2003 cât și celelalte valori însușite de aceasta din patrimoniul societății reclamante până la momentul demisionării din funcția de administrator. Acești experți au calculat și reactualizat până la data de 25.01.2012 suma finală reprezentând cuantumul total valoric al prejudiciului produs firmei de către recurenta pârâtă cu reactualizări și dobânzile la zi.
Prejudiciul produs și care s-a calculat prin expertize, nu îl reprezintă doar nivelul reactualizat al sumei de 285.000.000 lei ridicată fără drept de pârâta recurentă prin documentul bancar nr. 52/25.05.2004 cu titlu de dividende aferente anului 2003, ci și alte sume așa cum rezultă din calculele experților.
Hotărârea instanței de recurs are la bază erori materiale, privind calculul sumei datorate de pârâtă recurentă, fiind omisă din calcul suma de bază reală care este de 651.392.426 lei care a fost calculată la 09.02.2007 de experții financiar - contabili E. P. , S. I. și I. P. , cu care a fost prejudiciată societatea reclamantă în timpul administrării și conducerii evidenței contabile de către recurenta-pârâtă. Această sumă ulterior, prin completări de expertize a fost reactualizată și recalculată în raport de dobânzi și devalorizării, la fond, la nivelul sumei de 115.948 lei.
În drept au fost invocate prevederile articolului 317-320 Cod procedură civilă.
Intimata R. F. - S., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației în anulare cu motivarea că erorile invocate de contestatoare nu sunt erori materiale care să poată fi remediate pe această cale.
Verificând decizia contestată prin prisma motivelor invocate de contestatoare, raportat la prevederile art. 318 (1) teza I Cod Procedură Civilă și la actele și lucrările dosarului,curtea a reținut următoarele :
Din considerentele contestației reiese că contestatoarea a solicitat reaprecierea probelor inclusiv expertizele și completările de expertize, analizate de instanța de recurs, cu privire la calculul sumei datorate de recurenta pârâtă .
Potrivit art. 318 (a) teza I Cod Procedură Civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a fi incident, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe o greșeală materială; soluția pronunțată să fie rezultatul acelei greșeli materiale.
Prima teză a art. 318 (1) Cod Procedură Civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de interpretare a probelor respectiv a expertizelor financiar - contabile, cu privire la calculul sumei datorate de recurenta pârâtă, invocate de contestatoare, care sunt eventual greșeli de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare.
Prin acest text de lege, legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe considerentul că s-a stabilit eronat starea de fapt.
Cum în speță se solicită reaprecierea probelor pentru stabilirea altei stări de fapt curtea a apreciat că nu există greșeală materială în interpretarea tezei I a art. 318 (1) Cod Procedură Civilă.
Nefiind îndeplinită prima condiție, respectiv existența greșelii materiale, este evident că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție, respectiv ca soluția pronunțată să fie rezultatul unei greșeli materiale .
Față de toate aceste considerente, curtea a respins ca nefondată contestația în anulare .
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, curtea a obligat contestatoarea să plătească intimatei suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în contestație, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu factura și chitanța depuse la dosar.
| ← DREPT CIVIL. Rezoluţiune contract. Procură dată de vânzător... | Conducerea uni vehicul sub influenţa alcoolului. Pericol... → |
|---|
