Legea nr. 7/1996. Notarea în Cartea funciară a sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa procurorului asupra unui imobil, proprietatea învinuitului. Limitele competenţelor registratorului de carte funciară
| Comentarii |
|
Legalitatea măsurilor asigurătorii, care se iau în cursul procesului penal, poate fi examinată pe calea contestării acestora, potrivit art. 168 C. proc. pen. şi nu în cadrul procedurii de notare a lor în Cartea funciară [art. 26 alin. (4) lit. c) şi art. 47 şi urm. din Legea nr. 7/1996]. În cadrul acestei proceduri registratorul examinează numai dacă cererea de notare întruneşte condiţiile legale, iar dacă nu, o va respinge prin încheiere motivată (art. 49).
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 416 din 3 octombrie 2007
Prin Ordonanța nr. 2543/P/2005 din 29 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietății învinuitului D.A., din Tulcea, în vederea garantării reparării prejudiciului creat Asociației de proprietari nr. 39 Tulcea, iar prin încheierea nr. 18375 din 1 decembrie 2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea s-a dispus natura sechestrului asigurator.
Notarea are ca obiect înscrierea actelor, faptelor sau a altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, în cazurile ordonate sau permise de lege.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, modificate prin Legea nr. 247/2005 pentru efectuarea intabulării sau înscrierii provizorii, cererea de înscriere trebuie însoțită de înscrisul original prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, iar înscrisul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic.
Competențele registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura Legii nr. 7/1996, modificată, numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului supus intabulării sau notării.
în cauză, se reține că încheierea nr. 18375 din 11 decembrie 2006 emisă de O.C.P.I. Tulcea a fost întocmită cu respectarea cerințelor art. 50 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară neavând competența de a analiza legalitatea măsurii sechestrului asigurator dispusă de organul de cercetare penală prin Ordonanța nr. 2543/P/2005.
La rândul lor, instanțele de fond și de apel, investite cu soluționarea plângerii petentului formulată împotriva încheierii nr. 18375 din 11 decembrie 2006 emisă în procedura necontencioasă a Legii nr. 7/1996 s-au pronunțat, conform art. 129 C.proc.civ., în limitele investirii cu privire la legalitatea și temeinicia acestei încheieri, instanțele neavând competența, în această procedură, să analizeze legalitatea măsurii de indisponibilizare dispusă de parchet în cadrul cercetării penale a învinuitului D.A.
Codul de procedură penală reglementează o procedură specială pentru contestarea măsurii asiguratorii, (art. 169), prevăzând că în contra măsurii asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acestuia, învinuitul sau inculpatul, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată în orice fază a procesului penal.
Instanțele de fond și de apel, au soluționat judicios plângerea formulată de petent, realizând că ordonanța pentru instituirea sechestrului asigurator nr. 2543/P/2005, pronunțată la 29 noiembrie 2006 nu a fost anulată în procedura reglementată de Codul de procedură penală, iar demersurile efectuate de petent pentru refacerea raportului de expertiză nu echivalează cu anularea ordonanței prin care s-a dispus măsura indisponibilizării imobilului.
Mai mult, în urma plângerii formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, cu referatul nr. 779/VIII/1/2007, procurorul S.D. a reținut că instituirea măsurii sechestrului asigurător a fost dispusă la solicitarea părții vătămate, Asociația de proprietari nr. 39 Tulcea, iar ridicarea sechestrului se va putea face numai după ce se va constata că au încetat temeiurile care au impus luarea unei astfel de măsuri sau, după caz, după recuperarea eventualului prejudiciu ce ar putea fi constatat prin raportul de expertiză.
Față de considerentele mai sus expuse, reținându-se că în urma valorificării întregului material probator administrat în cauză de petent, instanțele de fond și de apel au pronunțat soluții legale și temeinice, în baza art. 312 C.proc.civ., se va respinge recursul ca nefondat.
| ← Obligare la demolarea construcţiilor executate fără... | Legea nr. 7/1996. Notarea în Cartea funciară a sechestrului... → |
|---|
