Condiţiile intentării acţiunii pauliene. Anterioritatea creanţei şi complicitatea terţului la fraudă. Excepţii
| Comentarii |
|
Condiţia anteriorităţii creanţei este îndeplinită când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, chiar şi atunci când este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului de creanţă al creditorului. Încheierea unui act de donaţie în timpul partajului privind apartamentul ce a constituit bun comun, pentru ca debitorul să-şi mărească insolvabilitatea şi să fie în imposibilitate de a plăti celuilalt soţ sulta, este revocabil în baza art. 975 C.civ. În privinţa complicităţii terţului, cu care debitorul a încheiat actul, la fraudă, având în vedere că actul s-a încheiat sub forma unei donaţii, fiind deci un act cu titlu gratuit, nu mai este necesară şi existenţa complicităţii, fiind suficientă frauda debitorului.
Secţia civilă, Decizia nr. 1162 din 30 octombrie 2007
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Tg. Jiu, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtele P.N.G. și C.C.E., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună revocarea contractului de donație, autentificat sub nr. 5994/2004, încheiat între pârâta debitoare P.N.G. și fiica acesteia, în frauda intereselor legale, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Tg. Jiu, prin sentința civilă nr. 870 din 12 februarie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat inopozabilitatea actului de donație încheiat între pârâtele P.N.G. și C.C.E., autentificat sub nr. 5994 din 8 septembrie 2005, de BNP T.I., față de reclamant și a revocat actul de donație în limita sumei de 40.886 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că executarea pornită de reclamant nu a fost finalizată, întrucât debitoarea pârâtă nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, astfel încât reclamantul a făcut dovada atât a prejudiciului suferit cât și a insolvabilității debitoarei pârâte, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 975 C.civ.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P.N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut în esență că, în mod greșit, a fost decăzută din proba cu martora încuviințată, întrucât aceasta, din motive de sănătate, nu s-a putut prezenta în vederea audierii.
A mai invocat că la data încheierii donației, în anul 2004, intimatul nu avea o creanță certă, lichidă, anterioară actului atacat, nu era un creditor actual la data respectivă.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 281 A din 26 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, aceasta fiind obligată la 200 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, pe baza actelor de la dosar, că executarea silită pornită de reclamant nu a fost finalizată potrivit art. 3755lit. b) C.proc.civ., întrucât debitoarea pârâtă nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, astfel încât reclamantul a făcut dovada atât a prejudiciului suferit cât și a insolvabilității debitoarei pârâte.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta P.N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica principală a vizat faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 975 C.civ., deoarece, la data încheierii donației, fostul soț al recurentei nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar donația nu a fost făcută în fraudarea drepturilor acestuia.
A mai arătat că în anul 2005, când fostul soț a obținut creanța, bunul era donat, neexistând vreo ipotecă sau vreun privilegiu asupra apartamentului.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 975 C.civ., creditorii, în numele lor personal, pot să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul dreptului lor.
Reclamantul C.G.Gh., în urma partajului de bunuri comune, cu fosta sa soție, P.N.G., a obținut o sultă în urma atribuirii apartamentului, ce a constituit bun comun, în lotul pârâtei, apartament ce a fost înstrăinat fiicei sale, C.C.E., prin donația autentificată la 8 septembrie 2004, sub nr. 5994.
Instanțele au admis acțiunea de revocare a donației, întemeiată pe art. 975 C.civ., iar motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de această dispoziție legală.
Revocarea donației pe calea acțiunii pauliene se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, reprezentând un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în fraudarea dreptului său.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, au fost îndeplinite condițiile acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 975 C.civ., deoarece prin donația făcută debitorul a devenit insolvabil, acesta având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului său față de creditor.
în privința existenței în persoana creditorului a unei creanțe certe, lichide și exigibile trebuie precizat că, în principiu, aceasta trebuie să fie anterioară actului atacat.
Recurenta în motivele de recurs a invocat împrejurarea că la data de 8 septembrie 2004, când a fost încheiată donația în formă autentică, fostul ei soț nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă și că trecuseră 3 ani de la data când putea să pună în aplicare sentința civilă nr. 10315/1996.
Sub acest aspect, trebuie precizat că în privința creanței condiția este îndeplinită și atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, chiar și atunci când este vorba de un act încheiat anterior nașterii dreptului de creanță al creditorului.
în acest context, încheierea unui act de donație în timpul partajului privind apartamentul ce a constituit bun comun, pentru ca debitorul să-și mărească insolvabilitatea și să fie în imposibilitate de a plăti celuilalt soț sulta, este revocabil în baza art. 975 C.civ.
în privința complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul, trebuie precizat că această condiție este îndeplinită, având în vedere că actul de înstrăinare s-a făcut între mamă și fiică, care știau de existența partajului dintre soți, astfel că cei doi au fost complici la fraudarea creditorului.
Pe de altă parte, având în vedere că actul între cei doi terți și debitori s-a încheiat sub forma unei donații, fiind deci un act cu titlu gratuit, nu mai este necesară și existența unei complicități, fiind suficientă frauda debitorului.
în privința împrejurării invocată de recurentă că fostul său soț nu a pus în aplicare sentința civilă de partaj, acest motiv nu este întemeiat, deoarece pentru exercitarea unei acțiuni revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanța, deoarece acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari și ea se intentează împotriva unui terț care a profitat de acel act.
Nici motivul invocat de recurentă cum că donația ar fi fost făcută pentru apărarea dreptului la locuință al copiilor rezultați din căsătorie nu este întemeiată, deoarece acest motiv este în afara cadrului legal prevăzut de art. 275 C.civ., care are în vedere fraudarea creditorului și se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.
Având în vedere aceste considerente, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
(Judecător Stela Popa)
| ← Mandatul fără reprezentare în materia Legii nr. 10/2001.... | Schimbarea destinaţiei locuinţei. Refuzul vecinilor.... → |
|---|
