Legea nr. 10/2011. Despăgubiri pentru imobile preluate abuziv. Stabilirea cuantumului.
| Comentarii |
|
Raportare la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, iar nu la momentul ales de reclamanţi (data introducerii acţiunii), când valoarea de circulaţie era una mai substanţială
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3668 din 20 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 569/16 iunie 2011 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.M., A.A., A.M., A.V.O., A.G.E., decedat în cursul procesului, continuată de moştenitoarea acestuia T.G., împotriva pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
S-a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 3988/19.06.2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
S-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor, pentru terenul înscris în CF 19874 Cluj, cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, în suprafaţă de 217 stj.p. (781 mp), pentru terenul înscris în CF 19336 Cluj, cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, în suprafaţă de 219 stj.p. (788 mp) şi pentru cota parte de V2 din terenul înscris în CF 26067 Cluj cu nr.topo. 21535, în suprafaţă de 126 stj.p. (454 mp), reprezentând suprafaţa de 227 mp, valoarea de circulaţie a terenurilor fiind de 1.679.200 lei, precum şi pentru construcţia demolată, înscrisă în CF 42677 Cluj cu nr.topo. 21535/II, apartamentul nr.2 situat în Cluj-Napoca, Calea F. nr.22-24, valoarea de circulaţie a construcţiei fiind de 35.800 lei.
S-a respins capătul de cerere din acţiunea reclamanţilor având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilelor descrise mai sus.
În considerentele acestei sentinţe se reţine că prin dispoziţia nr.3988/18.06.2008 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru construcţia demolată în suprafaţă de 279,75 mp, din care suprafaţa utilă de 236,20 mp şi terenul în suprafaţă de 1220 mp, situate în Cluj-Napoca, Calea F. nr.22-24, în favoarea reclamanţilor A.G.E., A.M., A.V.O. şi a defunctului A.F.I.O.. S-a reţinut că revendicatorii au calitatea de persoane îndreptăţite, fiind foştii proprietari ai imobilului, conform CF nr.19874, 19336 şi 42677 şi că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr.121/1988, prin care s-a preluat teren în suprafaţă de 1220 mp şi construcţia în suprafaţă de 279,75 mp, din care suprafaţa utilă de 236,20 mp, de la A.F.I., A.G.E. Şi A.E.M.V..
Prin notificarea înregistrată sub nr.643/26.07.2001 A.F.I.O., A.G.E. Şi A.E.M.V. au solicitat, în nume propriu şi în calitate de moştenitori (copii) ai defuncţilor A.I. şi soţia născută
C.V., acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă şi teren, situat în Cluj-Napoca, Calea F. nr.22-24, identificat în CF 19874 Cluj, cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, grădină la Tabara în suprafaţă de 217 stj.p., CF 19336 Cluj, cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, grădină la Tabara în suprafaţă de 219 stj.p. şi apartamentul nr.2 din CF 42677 cu nr.topo. 21535/2.
Conform copiei CF 19874 Cluj, terenurile cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, grădină la Tabăra, în suprafaţă totală de 217 stj.p. (781 mp), s-a aflat în proprietatea tabulară a numiţilor A.I. şi soţia născută C.V., G.E., Născută A., A.M., A.E.M.V., A.G.E., A.V.O. şi A.F.I.O..
Conform copiei CF 19336 Cluj, terenurile cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, grădină la Tabara în suprafaţă totală de 219 stj.p. (788 mp), s-au aflat în proprietatea tabulară a numiţilor A.I., A.F., A.G. şi G.E. M.V. născută A.
Conform copiei CF 26067 Cluj, asupra imobilului cu nr.topo. 21535, casă şi grădină în str. Floreşti nr.22-24, în suprafaţă de 126 stj.p. (454 mp), A.F., A.G. Şi G.E. M.V. au deţinut cota parte de 227/454. Prin încheierea CF 6658, conexată cu nr.4858/1979, în baza sentinţei civile nr.2307/1978 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a deciziei nr.816/1979 a Tribunalului Cluj, construcţia a fost transcrisă în CF col. 42675 şi CF ind. 42676-42678, iar terenul a rămas înscris în CF 26067, în favoarea proprietarilor menţionaţi, cu aceeaşi cotă parte.
Prin încheierea CF nr.713/1992, în baza Decretului de expropriere nr.121/1988, terenul cu nr.topo.21535 a fost transcris în CF 109140 în favoarea Statului Român, CF 26067 fiind sistată.
Din extrasul CF ind.42677 Cluj rezultă că A.F., A.G. şi G.E. M.V. au fost proprietari asupra apartamentului nr.2 situat în Cluj-Napoca, Calea F. nr.22-24, cu nr.topo. 21535/II.
La dosar s-a depus anexa Decretului de expropriere nr.121/1988, în care pentru imobilul expropriat situat în Cluj-Napoca, Calea F. nr.22-24, teren în suprafaţă de 1220 mp şi construcţia în suprafaţă de 279,75 mp, din care suprafaţa utilă de 236,20 mp figurează A.F.I., A.G.E. şi
A.E.M.V.. De asemenea, pentru aceeaşi adresă este menţionată exproprierea unui teren în suprafaţă de 270 mp de la C.V., a unui teren în suprafaţă de 61 mp de la A.V.O. şi a unui teren în suprafaţă de 245 mp de A.M..
Faţă de cele ce preced, instanţa a considerat întemeiate susţinerile reclamanţilor, în sensul că exproprierea a avut ca obiect terenul în suprafaţă de 1795 mp, şi nu de 1220 mp, aşa cum s-a reţinut în dispoziţia atacată. Această stare e fapt rezultă din cărţile funciare menţionate mai sus,
în care reclamanţii şi antecesorii lor figurează ca proprietari tabulari ai terenurilor cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, în suprafaţă de 217 stj.p. (781 mp), cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, în suprafaţă de 219 stj.p. (788 mp) şi asupra cotei părţi de V2 din terenul înscris în CF 26067 Cluj cu nr.topo. 21535, în suprafaţă de 126 stj.p. (454 mp), reprezentând suprafaţa de 227 mp, dar şi din anexa Decretului de expropriere nr.121/1988, în care, pe lângă suprafaţa de 1220 mp, avută în vedere de pârât, sunt menţionate şi suprafeţele de 270 mp, 61 mp şi 245 mp, expropriate tot de la reclamanţi şi de la antecesorii lor.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. V.V. rezultă că întregul teren în litigiu este ocupat de două blocuri de locuinţe şi de drumul de circulaţie dintre acestea, iar construcţia a fost demolată după expropriere. De asemenea, rezultă că valoarea de circulaţie a terenurilor este de 1.679.200 lei, iar a construcţiei demolate de 35.800 lei, raportat la data efectuării reportului de expertiză.
Faţă de cele ce preced, instanţa a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite acordarea despăgubirilor pentru întregul terenul în suprafaţă de 1795 mp şi pentru construcţia demolată, astfel încât urmează să dispună, în baza dispoziţiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, anularea parţială a dispoziţiei atacate şi acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor pentru aceste imobile, valoarea de circulaţie fiind cea menţionată mai sus.
Referitor la solicitarea reclamanţilor ca la stabilirea valorii de circulaţie a imobilelor să se ţină cont de valorile de la data introducerii acţiunii, instanţa a considerat-o nefondată, deoarece în cazul efectuării unui raport de expertiză având ca obiectiv evaluarea unui imobil, expertul trebuie să stabilească valoarea de circulaţie a acestuia la data efectuării raportului, fiind necesar ca instanţa să ţină cont de valoarea imobilului la o dată cât mai apropiată de data soluţionării cauzei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere din acţiunea reclamanţilor având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilelor descrise mai sus, instanţa a reţinut că potrivit art.11 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele expropriate foştii proprietari sunt îndreptăţiţi să solicite acordarea de măsuri reparatorii, prin restituire în natură sau în echivalent, în funcţie de situaţia imobilelor .
În consecinţă, în condiţiile în care dispoziţiile legale menţionate stabilesc dreptul foştilor proprietari la acordarea de măsuri reparatorii, instanţa a apreciat că nu se impune constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat, astfel încât a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat în termen legal recurs toate părţile.
Reclamanţii au solicitat modificarea ei parţială, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii, inclusiv a capătului de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil, iar despăgubirile să fie stabilite raportat la anul 2008, conform variantei I din raportul de expertiză.
În motivarea recursului lor, reclamanţii învederează că greşit a respins instanţa capătul de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil, în condiţiile în care Legea nr. 10/2001 instituie un tratament juridic diferenţiat raportat la acest criteriu, în art. 2 alin. 2 şi art. 46 alin. 2, rezultând din aceste texte că doar atunci când restitutio in integrum este imposibil, se impun măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 73/1995, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi 21 alin. 3 din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O., care instituie regula echităţii în înfăptuirea actului de justiţie, or echitatea impune judecarea capetelor de cerere care privesc dreptul invocat.
În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a imobilului, aceasta trebuie să se raporteze la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la anul 2008, aşa cum rezultă şi din decizia nr. 830/2008 a Curţii Constituţionale, întârzierea soluţionării litigiului nefiind imputabilă reclamanţilor, care nu pot fi obligaţi la suportarea diminuării valorii imobilului.
Pârâţii au solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar modificarea sentinţei, în sensul respingerii în întregime a acţiunii, pe motiv că prima instanţă a stabilit greşit cotele din imobil cu privire la care reclamanţii sunt îndreptăţiţi şi a stabilit greşit şi cuantumul despăgubirilor la valoarea de circulaţie a terenurilor sub două aspecte, şi anume, în primul rând, pentru că a stabilit în mod greşit suprafaţa expropriată ca fiind de 1795 mp, în condiţiile în care, în cartea funciară şi anexa decretului de expropriere, este trecută o suprafaţă de 1220 mp, diferenţa de suprafaţă fiind preluată de la terţe persoane, iar, în
al doilea rând, pentru că această valoare trebuie stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII nr. 247/2005, neintrând în competenţa instanţei de judecată. În plus, expertul calculează valoarea de piaţă al imobilelor la nivelul anului 2008, în condiţiile în care ar fi trebuit să se raporteze la anul 2010, anul întocmirii raportului de expertiză.
Reclamanţii au formulat întâmpinare la recursul pârâţilor, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât motivele nu se încadrează în cele prev. de art. 304 Cod proc. civ., suprafaţa expropriată rezultă din anexa decretului de expropriere, iar calculul valorii de circulaţie s-a raportat la anul 2008 şi nu la anul 2010, acesta fiind unul dintre motivele recursului reclamanţilor. Au arătat că sunt de acord cu reducerea sumei cuvenite pentru terenul construit şi casă la cota de V2 din valoarea expertizată.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 3041 Cod proc.civ., curtea apreciază că doar declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în condiţiile în care obiectul acţiunii îl constituie o plângere împotriva dispoziţiei Primarului mun. Cluj-Napoca, conform art. 26 alin. 3 şi 4 din Legea nr.10/2001, calitate procesuală pasivă are doar Primarul municipiului Cluj-Napoca şi nu şi Municipiul Cluj-Napoca, problema calităţii procesuale pasive a acestuia punându-se doar în situaţia în care ar fi acordate în compensare bunuri din domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Primarul mun. Cluj-Napoca, acesta nu este fondat, întrucât persoanele trecute în anexa decretului de expropriere nr. 121/1988, de la care s-a preluat, în afara suprafeţei de 1220 mp trecută în cartea funciară şi suprafaţa de 575 mp, de la poziţia 6 din anexa decretului, sunt C.V., A.V.O. şi A.M., adică reclamanţii, respectiv antecesoarea lor, C.V. fiind soţia lui A.I., antecesor a lui A.G. şi a lui A.E.M.V., aşa cum rezultă din cuprinsul CF 19336 Cluj, fiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Cu privire la reducerea cotelor de proprietate, instanţa s-a raportat la cuprinsul dispoziţiei contestate, plângere formulând titularii cărora nu li se poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac, instanţa nefiind investită, oricum, cu o astfel de cerere.
Referitor la momentul la care s-a raportat instanţa atunci când a stabilit valoarea de circulaţie a imobilelor, acesta este anul 2010 şi nu anul 2008, cum greşit susţine recurentul.
În cele din urmă, referitor la competenţa de a stabili valoarea de circulaţie a imobilelor, în prezent, Fondul „Proprietatea” este funcţional, aşa cum rezultă, de exemplu, din consultarea site-ului fondului http://www.fondulproprietatea.ro/, a site-ului Bursei de valori Bucureşti, http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecuritvDetail.aspx?s=FP&t=Q etc.
Aşadar, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai este un mod de reparaţie ineficient şi iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanţe doar a unor despăgubiri băneşti, conform jurisprudenţei anterioare.
Cu toate acestea, obiecţiunile reclamanţilor vizând aplicarea dispoziţiilor Titlului VII sunt parţial fondate, sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prev. de art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât, legiuitorul, prin adoptarea celor două legi ce vizează măsuri reparatorii diferite (Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII din legea nr. 247/2005), a obligat persoanele îndreptăţite la parcurgerea a două proceduri administrative, urmate, atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicţionale, pentru realizarea unui singur drept, de fapt, acela de a obţine măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, cel puţin sub aspectul termenului rezonabil al procedurilor.
De aceea, instanţa apreciază că, în procedura jurisdicţională a cenzurării posibilităţii acordării măsurilor reparatorii, în sensul verificării condiţiilor restituirii în natură, posibilităţii de acordare a unor bunuri în compensare, instanţa poate stabili, la solicitarea reclamanţilor, şi valoarea de circulaţie a bunului preluat abuziv, ce nu mai poate fi cenzurată de Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor în temeiul art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru a
prelungi, în continuare, procedura şi a atrage, sub acest aspect, posibilitatea unei alte cenzuri şi din partea instanţei de contencios, în temeiul art. 19 şi urm. din acelaşi titlu, prelungind, astfel, durata rezonabilă a procedurilor judiciare în realizarea aceluiaşi drept, comisiei rămânându-i, în astfel de situaţii, doar sarcina de a emite titlul de despăgubire până la concurenţa sumei stabilite de instanţă.
Aşadar, în mod corect a stabilit prima instanţă cuantumul despăgubirilor, anulând doar parţial dispoziţia primarului, cu păstrarea menţiunii vizând acordarea lor în condiţiile Titlului VII.
În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor, în mod corect a respins prima instanţă capătul de cerere privind constatarea preluării abuzive, fără titlu valabil, întrucât aceştia au exercitat o acţiune în realizarea drepturilor lor, în cadrul căreia au fost avute în vedere aceste împrejurări. Oricum, raportat la probele administrate, reclamanţii au solicitat în final doar măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. În plus, nu s-a pus problema constatării nulităţii vreunor contracte, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. 2, de fapt, art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 după republicare, iar art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 deşi prevede că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, stipulează în continuare că acestea îşi exercită această calitate doar după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor legii speciale.
În ceea ce priveşte momentul la care se raportează stabilirea despăgubirilor, respectiv valoarea de circulaţie a imobilelor, acesta este cel al pronunţării hotărârii judecătoreşti, aşa cum corect a reţinut prima instanţă şi nu un moment aleatoriu ales de reclamanţi. Instanţa trebuie să aibă în vedere un criteriu general de evaluare, atunci când pronunţă o hotărâre judecătorească, indiferent de materia în care o pronunţă, iar criteriul general aplicat de instanţe privind evaluarea bunurilor obiect al unui proces este acela al momentului pronunţării hotărârii. Desigur că, până în anul 2008, tendinţa era de creştere a preţurilor, faptul că din anul 2008 până în anul 2010 acestea au scăzut datorându-se unei împrejurări extraordinare, care este criza economică la nivel mondial. În plus, în concret, modalitatea de preluare a fost prin expropriere, iar, în ceea ce priveşte despăgubirile acordate în astfel de situaţii de către instanţe, pentru ipotezele în care despăgubirea stabilită la momentul exproprierii nu acoperă valoarea de circulaţie a imobilelor, este valoarea de circulaţie din momentul întocmirii raportului de expertiză, conform dispoziţiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Este adevărat că această lege se aplică exproprierilor ce au avut loc după data de 22.12.1989, însă criteriul privind stabilirea despăgubirilor rămâne valabil şi pentru exproprierile ce au avut loc anterior acestei date, fiind considerat că satisface necesitatea unei drepte despăgubiri. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil preluat abuziv şi întrăinat... | Acţiune în restituirea preţului de piaţă al apartamentelor... → |
|---|
